Caligula
Dorm în umbră legănate lebezile-n puf de undă,
Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.
Cîte-o stea însingurată cată-n aripi să se-ascundă
Cîte-o lebădă-și îndreaptă capul, ca un nenufar.
De pe pod, la miezul nopții, le aruncă mîna bună
Pîinea, ce nutrește truda și trudește visătorii.
Mîini, lăsați-le flămînde să se-acopere cu lună;
Lebezi, ațteptați ca pîinea să v-o dea semănătorii.
Stea cu stea pe-ntinsul undei liniștite pun cleștar
Și printr-însul zugrăvite lebedele par și luna.
Plîngeri de viori și fluier cad în lac mărgăritar
Și se-aud din depărtare lovind unda cîte una.
În palatele aprinse, cu balcoane și unghere.
Liturghia bogăției are și-astă-seară loc.
Cine-a scris, în ce odaie, fără pat și fără foc,
Imnul ăsta de izbîndă, de iubire și durere?
Folosiți-vă de cîntec, de lumină și de taină,
Cupe omenești de goluri, pline-n viață cîte-o clipă.
Și cenușa prin văpaie se-nveșmîntă cu o haină
Și găsește ca să cadă înapoi, un fulg de-aripă.
Cîntecul, lumina, taina, unda,- ntinsurile-albastre,
Noi le ținem, noi le strîngem, cei căzniți, urîți și goi.
Temeliile veciei orice-ați face-s ale noastre.
Voi, întoarceți-vă veseli și slăviți, întru noroi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre somn
- poezii despre poduri
- poezii despre palate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Creion
Luna umblă printre case
Îmbrăcată-n ceață fină.
Ornicele bat de șase.
Fiecare-i lună plină.
Noi ne ducem printre luni,
Filosofi și domnișoare,
Culegînd prin foi de pruni
Stele albe, mărțișoare.
Îmbatîndu-se cu ochii
Își întoarce capul, una,
Sprintenă prin faldul rochii.
Și atunci bătu și luna.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre rochii
- poezii despre ochi
- poezii despre lună plină
- poezii despre filozofie
- poezii despre alb
- poezii despre Mărțișor
- poezii despre Lună
Glossa vieții și-a morții
Stele cad în palma noastră,
Viață puf de păpădie,
Viață, pasăre măiastră,
Apă moartă, apă vie...
Când aproape ni-i plecarea,
Sufletul-clopot se zbate,
Nu ne-aduce alinare
Plâns de viață, plâns de moarte.
Stele cad în palma noastră
Vise moi de blândă stea,
Printre gene de lumină
Altă cale vom afla.
Labirint în armistițiu,
Timpul prin între tăceri,
În clepsidra ruginie
S-au pierdut atâtea veri.
Viață, puf de păpădie
Clipă aripă de ceară,
Apă moartă, apă vie,
Viața-n clipe se măsoară.
În clepsidră timpul curge
Râu de miere și pelin,
Timpul în aval se scurge
Și la tâmple toți albim.
Viață pasăre măiastră,
Suflet fremătând de dor,
Val pierind în marea-albastră,
Taină, vis, zbor de cocor,
Peste umbre, în ninsoare,
Te ridici, fluture alb
Și te pierzi în depărtare,
Un străin uitat catarg.
Apă moartă, apă vie,
Cânt, durere, împăcare,
Năruită reverie,
Viață, cauți înălțare.
Brațe reci de umbre stranii
Scormonesc identitatea,
S-au dus clipele și anii,
Într-o clipă vine moartea.
Când aproape ni-i plecarea
Pâlpâire trecătoare,
Nu mai regăsim cărarea
Către viață, către soare.
Ca o mantie de gheață
Ne-ncunună albe plete,
Totu-i trecător în viață,
Totu-i plâns și răni, regrete...
Sufletul-clopot se zbate,
Mierea curge-n ochi de sticlă.
Călători trudind în noapte
Trup de stâncă ne ridică.
Toate-n viață-s trecătoare!
Albi la tâmple ne trezim
Și bătrâni copaci în floare...
Vânturi aspre-n noi oprim...
Nu ne-aduce alinare
Nici lumina, nici iubirea,
Nu vom mai găsi cărarea...
Care oare ni-i menirea?!
Nori sălbatici pe sub pleoape...
Tremurând, gene-n furtună...
Pruncii-n grabă-or să ne-ngroape.
Dragii noștri, noapte bună!
Plâns de viață, plâns de moarte,
Cântec lin, cântec de dor,
O secundă ne desparte
De iubirea tuturor.
Stânci la margine de lume,
Cruci la margine de drum,
Fără rost și fără nume,
Noi vom adormi de-acum.
Plâns de viață, plâns de moarte,
Nu ne-aduce alinarea.
Sufletul-clopot se zbate
Când aproape ni-i plecarea.
Apă moartă, apă vie,
Viață pasăre măiastră,
Viață, puf de păpădie,
Stele cad în palma noastră!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre stânci, poezii despre miere sau poezii despre apicultură
De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din țara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelația Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaștem noi; s'ar putea însă întâmpla să fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute și mii de ani lumină. Acum vă puteți face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găsește la 44 ani lumină.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre lumină, citate de Victor Anestin despre lumină, citate despre țări, citate de Victor Anestin despre țări, citate despre timp, citate de Victor Anestin despre timp, citate despre idei, citate despre cunoaștere, citate de Victor Anestin despre cunoaștere, citate despre constelații sau citate de Victor Anestin despre constelații
O nouă stea
O nouă stea străluce printre astre
Dumnezeirea întrupată prevestind.
Pătrunde bucuria în sufletele noastre,
Cântăm cu toții, pe Domnul preamărind.
O nouă stea străluce printre stele,
Dumnezeiasca dragoste vestind...
Trezește-te din somnu-ți Israele,
Văzduhu-i plin de îngeri, preamărind.
O nouă stea străluce cu putere
Vestind cerescul Dar, venit în lume...
Trezește-te din somnu-ți Adunare,
Te pune în slujba Lui în întregime.
O nouă stea între stele a luminat:
Lumina din Lumină a răsărit,
Mântuitorul, iată, S-a întrupat
Să-aducă eliberare poporului robit.
O nouă stea lumină răspândește
Ca să vedem că bunul Dumnezeu,
Ne-a prețuit nespus și ne iubește
Încât ne dă pe Însuși Fiul Său.
Nădejdea vie în lume-a răsărit,
Văzduhu-i plin de cântul îngeresc...
Din Slăvile divine, Iubirea a venit
Răscumpărând pe-aceia ce-L iubesc.
Străluce Universul că o stea încântătoare
Vestește-acum Iubirea cea fără de hotar,
Cerescul Dar venit prin întrupare
S-aducă izbăvirea, prin cruce, la Calvar.
O nouă stea străluce printre astre,
Dumnezeirea întrupată prevestind.
Pătrundă bucuria în sufletele noastre,
Veniți voioși, pe Domnul preamărind!
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Nașterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre mântuire, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre muzică, poezii despre graniță sau poezii despre cruce
Drumuri printre stele
Pășesc din stea în stea
Culegind viorele din nori,
Cîntînd cântul stelelor
Pe o coardă de iederă
Legănată de zborul
Drumurilor dintre stele.
Mă așez pe o stea
O mângâi, o privesc
Și-i spun te iubesc, îmi este dor
Dor de tine, de tine,
Păpușă ruptă din stele
Ce lauzi Lumina
Și i puterea dulce a stelelor,
Pe dungile dintre planete
Dau mina cu îngerii
Și sar din stea in stea
Scrutînd Pămîntul și Luna,
Strîngînd în brațe Soarele
Și pășind cu dragoste
Pe căile dintre stele.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păpuși, poezii despre planete, poezii despre nori sau poezii despre laudă
La miezul nopții va cădea o stea
la miezul nopții va cădea o stea
purtând cu ea toată iubirea mea,
va ninge peste tine liniște senină,
chemând dorința de mine să vină...
la miezul nopții am să te chem, iubire,
cu patimă îin suflet și-n privire,
din depărtări de dor de tine pline,
de șoapte blânde, de tandre suspine,
dorind ce știu că tu nu poți să-mi dai,
cerând iubirea-ți, desi știu că n-ai...
la miezul noptii va cădea o stea
ducând cu ea toată iubirea mea...
poezie de Elena Vlădescu (30 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare, poezii despre miezul nopții, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Cântec par
își scutură cireșul florile roz pe lac
iar lebedele nopții se-adăpostesc în undă,
perfidul întuneric îmi face iar pe plac
lăsând printr-o fisură lumina să pătrundă.
dar câtă-nțelepciune să-ndure liniștea
și câtă strălucire vederea-mi să cuprindă,
pe mal plecat cireșul în floare cât să stea
când toaca ploii sparge a lacului oglindă?!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre întuneric, poezii despre roz, poezii despre ploaie, poezii despre lebede sau poezii despre cireșe
Imnul nopții
O, nopți, deschideți acu-n tăcere
Cereasca carte ce-nfățișați!
Stele șoptinde, a mea vedere
P-a voastră cale o ațintați!
În aste ceasuri de slavă pline,
Zefiri, a voastre aripi aline!
Pământe, echole-ți aromează!
Mare, întinde al tău senin,
Leagănă-n sânu-ți cel luciu, lin,
Chipul ce unda-ți învolvorează!
Al său sfânt nume cine îl știe?
Natura glasuri mii a propus,
Ș-o stea pe alta, șoptind, îmbie:
Legile noastre cine ne-a pus?
Unda cu undă se sfătuiește:
Cin'e acela ce ne smerește?
Trăsnetul zice lucind în lume:
Știi cum se cheamă, tu, cel preasfânt?
Însă și stele, om și pământ
Nu știu să spuie al său chiar nume.
poezie celebră de Lamartine din Curierul românesc, III, nr. 16 (19 martie 1831), traducere de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre natură, poezii despre legi, poezii despre imn, poezii despre cărți sau poezii despre ceas
Calea robilor
În valuri albe mii de focuri
Plutesc e drumul nesfârșit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Și, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Și pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric e convoiul
Atâtor vieți făr' de noroc.
Și printre ele câteodată
Se-oprește soarta ca s-aleagă
Un suflet stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.
Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveți și voi,
Iloți: un gând de mângâiere,
Că și din robi se nasc eroi.
poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre foc, poezii despre noroc, poezii despre naștere, poezii despre gânduri sau poezii despre eroism
* * *
iubito,
în zori îți voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre
atingeri fără de margini precise
în sân îți pun un strop de dor
te îmbrac apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îți stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărșite
ți-aș împleti părul cu lacrimi de iubire
numărând pașii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger și durere
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre nuferi, poezii despre mâini sau poezii despre limite
Noapte fără de păcat
Bat clopote a viață, Până în largul zării,
În miezul nopții albe și fără de păcat,
Suflarea cântă-n cor, minunea învierii,
Pe Domnul nostru, ce moartea a călcat.
E vremea biruinței cu aripi necuprinse,
Când îngerii coboară, aicea pe pământ,
Purtând în zbor solie și candele aprinse,
Vestind cu bucurie al Domnului Cuvânt.
Un tainic gând unește divin și omenire
Prin pace nesfârșită și licăr de speranță,
Plutește-n univers noi raze de iubire,
Iar sufletul e liber și plin de cutezanță.
La ceruri se ridică priviri ce n-au durere,
Slăvindu-l ne-ncetat pe Dumnezeu Iisus,
Cel care a pătimit ca omul să mai spere,
Ferindu-l de pieire, de-un iminent apus.
În miezul nopții albe, cea fără de păcat,
Iisuse Blând, acuma smeriți îți mulțumim,
Tu să ne ierți, Mărite, că singur te-am lăsat
Și calea Ta-n dreptate mereu o rătăcim.
Să-ngenunchem rostind, "Hristos a înviat!"
Purtând în inimi, slavă și sfântă năzuință,
Ca El să fim de-a pururi, cu sufletul curat,
Iubind, iertând cu-ntreaga noastră ființă.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre smerenie
Crăiasa din povești
Neguri albe, strălucite
Naște luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
S-adun flori în șezătoare
De păinjen tort să rumpă,
Și anină-n haina nopții
Boabe mari de piatră scumpă.
Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mișcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,
Dându-și trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roșii
Peste unda fermecată.
Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al Sfintei Miercuri;
Ca să iasă chipu-n față,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiți sunt trandafirii
De-un cuvânt al Sfintei Vineri.
Ea se uită... Păru-i galben,
Fața ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaștri
Toate basmele s-adună.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre tinerețe, poezii despre roșu sau poezii despre ochi albaștri
Foc pentru vioară și orchestră
În loc de creier jar parc-aș avea
cuvintele se-aprind pe limbă
cenușa devorând stea după stea
în gândul meu tăcerea-și plimbă
Cuvintele se-aprind pe limbă
miroase gura a foc și pară
un rug atâta am în partea stângă
și altu-i trupul tău vioară
Miroase gura-a foc și pară
cenușa devorând stea după stea
în pieptul meu arde a doua oară
în loc de creier jar parc-aș avea
Cuvintele se-aprind pe limbă
și cântecul în foc mi-l schimbă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre plimbare, poezii despre gură, poezii despre cuvinte sau poezii despre creier
În somnul nopții înghețate
Ploaia de stele senină
se stinge în puful de fulgi albi.
Printre stele răsare luna
în ninsoarea liniștită...
Dacă ploaia s-ar opri...
eu aș putea să-ți văd ochii verzi.
Poza ta pe cer o rup
ca lacrimile mele,
să o coase cu picături.
O stea pe cer răsare...
și una singură apune.
În focul inimii
sunt speranțe de neatins...
și eu visez uneori
la privirea ta angelică...
ce mi se arată des
în somnul nopții înghețate,
cu șoaptele furate
de o picătură de iubire
ce-mi surâde miraculos
sub chipul ploios al lunii albe.
poezie de Eugenia Calancea (6 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre ochi verzi
Terra
Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină
Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor
Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută
Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline
Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre sărut sau poezii despre râuri
Somn de august
Pustiul rece al nopții
doarme în cenușa
înca fierbinte,
fără cuvinte,
a focului de tabăraă
Stelele-s treze pe cer,
clipind din gene albastre,
când luceferi pier
printre astre...
Din țnaltul bolții,
la miezul nopții,
luna iubită
se uita uimită
la stânca prăvălită,
demult adormită
în unda râului îngust,
în noaptea de august.
În corturi cenușii
tineri și copii,
călătoresc prin vise
alergând cu brațe dechise
cu gânduri senine
spre ziua de mâine,
iar nopții vrajă,
le șade de strajă.
Lapușna, jud. Mures, august 1968
poezie de Ioan Friciu (august 1968)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă sau poezii despre viitor
Slavă întru cei de sus
Vuiește văzduhul, în noapte, de glasuri
Și nori argintii ca și spuma de mare,
Pe umeri plutind îngerașii din ceruri
Pornit-au în mici legănări să coboare.
Sub clarul de lună, pe aripi de vânt,
Se lasă cerescul și dulcele cor,
Și lângă-adormitul--în ceață--pământ
Cu glas lin ca unda, el cântă ușor:
Cântați cu toți slavă întru cei de sus,
Voi ceruri, dați slavă cerescului zeu,
Ce-n haos iubire, iubind a adus!
Voi, munți, pietre, râuri, cântați-i mereu!
Sunați și voi cedri cu fruntea semeață
Acelui ce sfarmă blestemul șerbiei,
Și face să fie și-n iad dimineață,
Viață-aducându-i din nou veșnicie!
Zâmbește din buza-i de purpură fină
În somnu-i din iesle, copilul Iisus
Iar pacea din ceruri se cerne virgină,
Cu albe petale de neauă, de sus.
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre virginitate sau poezii despre pace
* * *
Primăvara...!
Un... anotimp...
Un început de cald,
După mult frig!
O sărbătoare pentru Noi,
Pentru ființe, pentru viață,
Și pentru toți copacii goi,
Pentru cei vii, pentru copii!
O Stea, Noi îl numim un Soare,
Ne învârtim în jurul Lui,
Ne dăruie tot ce are,
Iubire într-un colț de galaxie!
Pământul...
Lumină și-ntuneric,
Frig, căldură, apă!
Viață peste viață!
Alți sori, alte stele,
Alte vieți în univers,
Tot se nasc și tot se trec,
Într-un foc făr' de-nțeles!
Un joc de soartă,
O spiră, toată o spirală,
Un vârtej spre infinit,
Început și... sfârșit!
Un înțeles de neînțeles,
Un început de neștiut,
Un sfârșit în fiecare clipă,
Un zbor suntem, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre început, poezii despre sărbători, poezii despre sfârșit sau poezii despre primăvară
Tanti -n două geamantane
Tanti -n două geamantane,
Are cîteva romane,
Și mai are- ntr- alte patru
Cîteva piese de teatru.
Nimenea nu mai lucrează
Că de-o vreme toți creează
Și să vezi, Doamne mă iartă,
Fac și cîte-o altă artă.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre iertare, poezii despre artă sau citate de Tudor Arghezi despre artă
Cântecul marinarilor
Noi nu trăim în case, ci-n falnice corăbii
Și când murim răpuși de cel mai strașnic val,
Noi suntem escortați pe țărmul nemuririi
De-o flotă de sirene cu ochii de coral,
N-avem iubite pământene cum au toți muritorii,
Noi ne iubim cu amazoane sălbatice în larg,
Noi suntem lupii mării în urletul vâltorii,
Și-avem o stea la pupa, și una la catarg.
Noi știm că soarta lumii e pecetluită-n stele,
Și știm Steaua Polară prin beznă s-o zărim
Și Crucea de la Sud ne ține loc de vele,
Și-n stele căzătoare noi știm ca să ghicim.
Noi suntem cavaleri ai vieții și ai morții,
Și-n piepturile noastre inimi de flăcări ard,
Când Luna de argint străbate cerul nopții,
Avem o inimă la pupa și una la catarg.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre marină, poezii despre inimă sau poezii despre superlative