Portal
când pietrele depășesc rezistența picioarelor
de sunetul vocii mele
atipic
meridional
mă bucur
cu izbucniri guturale ca în preajma unei femei
ce-mi aduce croasantul la pat
frica de timp - rezultat al reflecției și al studiului
împreună cu boabele din arabia împiedică
normalul să devină de nesuportat
precum oamenii și realizările lor
pervers de nerușinate
un pic de mândrie îmi face bine
sub acoperișul călcat de tâlhari
țintesc punctul unde va coborî soarele
pe frânghia iubitei rahav
astfel încât lumina să nu pricinuiască vreo pagubă
memoriei noastre de celuloid
îmi trebuie un pretext
pentru dumnezeu și micul său grup de actori
mi-am petrecut ultimul concediu
urmând indicațiile slovei
până
hăt
departe
de coada unui porumbel cu vederea perfectă
strigam cât îți puteam cuprinde sânii
i make 250 euro every day
lucrați și voi de acasă
ador imperfecțiunea
îmi prinzi fața cu palme catifelate
desfaci prezervativul de la ultima ploaie
interminabilă
cu limba încărcată de albul nopții pierdute
îmi umpli gura de miere
convinsă că dragostea îți va îngusta șoldurile
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre sunet
- poezii despre religie
- poezii despre porumbei
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Pe scaunul meu înflorit din sud
îmi aduc aminte unde era luna pe cer,
atunci când primii oameni cuprinși de îndoială
au fugit crezând că vor scăpa
de ceva ce mie îmi pare că mă pripesc dacă spun
lumii să nu se teamă.
în acest caz,
sărutul ca morfologia iubirii seamănă cu o depresie
necesară,
ceva ce nu voi avea niciodată,
un loc fără nume pe hărți,
îmi fac curaj recitând din marii poeți:
omule, nu muri singur aici,
plin de răbdare,
Dumnezeu cu privirea fixă
ascultă în tăcere.
din marile năpaste pe care ni le trimite, probabil
nebunia e cea mai frumoasă,
ne dă libertatea să stricăm la întâmplare,
să ne împrietenim cu puternicii zilei.
până să vând dantelă pe podul cel lung,
nu puteam să trec cu vederea acele monede
de aramă,
silueta unor femei
care se îndepărtează.
nimic mai seducător.
pustiul îmi poartă strigătul încoace și-ncolo,
iar eu în pat cu dușmanul
dezmierd un vin pe care nu-l beau pentru gustul său,
ci pentru dorința de a simți briza sărată
a mării, pe care întâmplarea a pus-o aproape
de mine, atât de bucuros știind
că
voi prinde ziua de mâine
ca pe un sacrificiu ce nu se cuvine.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre seducție, poezii despre sacrificiu sau poezii despre prietenie
Baroc
îți faci buzele
de parcă tălpile nu ar atinge jarul pe care mergem
noi
ceilalți
în absența distinctivă a durerii
ascunzi pistolul în geantă
alături de farduri
mă întreb ce caută un domn
volatil precum diavolul
dansând în vârful unei penițe
dacă ne va trimite în epoca glaciară
voi închide afacerea
plasticul ne face mai ușori decât aerul
sânii au gust de petrol
laptele pe care mi-l dai la micul dejun nefiresc
de polimerizat
sunt curios
pe cine va urî soarele anul acesta
poate reflexia ta peste umăr
roșul sângelui va dispărea
dovedind încă o dată că pământul este
rotund
felul meu de a îndrăgosti cere un mediu obscur
probabil am ceva rupt dacă și tu a fugit
să iubești pe altul
până la moarte
mai sunt zece clepsidre și o scară de strâns
nu știu cât timp îmi va lua ca să uit
muzica aceea cu frecvențe sacre
voi cumpăra cărți
două sau trei femei măritate să ne ținem de mâini
ca răspuns la întrebarea de ce nu ne este frică
în locu acela
îmi repugnă să povestesc despre furie
deschid gura dar nu se întâmplă nimic
pot să vorbesc doar când îl văd pe Dumnezeu
sau mă salvează un drog
de faptul că nu vreau să-ți cer numărul de telefon
pentru simplul motiv că ai putea să minți
de fapt
tot ce voiam era să cheltuiesc mai puțin
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre telefon, poezii despre sânge, poezii despre salvare sau poezii despre roșu
Partea nopții în care nu suntem
stăm de partea târzie a nopții
întârziai cu promisiunea nerespectată
cum ar fi să dau cearșaful deoparte
să-ți dezgolesc umerii și fluierul din piciorul unui pui
de cocor ce-a uitat
să dea ocol lunii
era una din acele întâmplări legate de karmă
de care auzi la televizor
nu eu îți iau tu îmi dai
îmi strâng lucrurile fără să-mi pese
nimeni din neamul nostru n-a avut cancer
rămân urme pe albul zilei
de nerecunoscut pentru mine
Dumnezeu a mers pe această zăpadă
imaculată
iubirea noastră ține prea mult după unii
au cerut morții
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre uitare, poezii despre televiziune, poezii despre promisiuni, poezii despre picioare, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Să îți usuc lacrimile
Lacrimi cad din ochii tăi albaștri
Și inima-mi palpită la vederea lor.
Te strâng la pieptul meu
Și-ncerc să îți alin durerea,
Făcând-o să devină a mea.
Îmi lipesc obrazul de obrazul tău,
Iar lacrimile tale îmi ard fața
Atunci când îți șoptesc la ureche
"Iubito, totul va fi bine".
Lacrimile noastre se amestecă
Acum durerea ta este a mea
Iar lacrimile noastre devin una
Și cad în cascadă pe așternuturi.
Îți usuc lacrimile de pe obraz
Cu sărutări blânde și delicate
Și te ascund de durere
În cotloanele iubirii mele.
Patul nostru devine un potir
Din care ne bem mâhnirea
Și-n el găsim alinare
Unul în brațele celuilalt.
Astfel, durerea trece
Și lasă loc pasiunii,
Așa că în scurtă vreme uităm
Că aici au existat lacrimi.
poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre durere, poezii despre urechi, poezii despre tristețe, poezii despre ochi albaștri, poezii despre ochi sau poezii despre existență
Și vine o zi
când fiecare dintre cunoscuți are un prieten
convins că poveștile unesc oamenii
cu o singură condiție
să fie
adevărate
când se înmulțesc bogățiile se înmulțesc și cei care
le mănâncă
iubirea zdrobește cireșe în pavilionul urechii
sunetele ating înălțimi anormale
nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă
îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla bisericii
după un timp oricum voi alege să plec
stelele îmi arată direcția opusă mereu
din copilărie
mă înspăimânta acel sfert de veac
pe care simțeam că nu-l voi mai trăi niciodată
singur
încerc să nu observ câte are să-mi reproșeze viața
pentru că sunt mai iubit decât primul Adam
obiceiul de a ține minte tot mă împovărează
în fiecare duminică mă duci să văd morți
mă bucur că nu sunt ai mei dar mirosul de busuioc
mă umilește încât
urăsc florile primăvara și tot ce mai are verde
moartea sub unghii
îmi place să beau dar nu cum beau pământenii de parcă
nu ar avea pic de respect față de sânge
între sânii unei femei dacă rămâne un punct cald
poți fi sigur că ai lăsat-o în viață deși plăcerea o face să-și țină respirația
un timp
asta dacă știi să iubești
altfel ești ca poeții care scriu despre ceea ce nu pot face
indiferent că te cheamă Paul Emil sau
majoritatea celor care atunci când înțeleg
inima
li se oprește
nimic nu împlinește mai mult decât întoarcerea la cele spirituale
a unui trup furios pe trecut
în plină descompunere
mi-am găsit pomul cunoștinței binelui&răului
ca pe un vechi prieten și bun
mi-a răspuns lovindu-mă peste picioare
eu ascultam așteptând să treacă furtuna
convins că dragostea mea îi va grăbi moartea
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre înălțime, poezii despre verde sau poezii despre trecut
Sunetul semințelor sparte
acel bună dimineața ce împlinește,
două ființe
strivesc bobul întreg
pus între ele
la copt,
vibrează atunci când se-ntâmplă,
înainte de paharul cu apă,
trupului lipsit de control să dospească
nu cu trei sute de mii de metri ai luminii
pe secundă, ci cu viteza iubirii,
în sensul mâinilor mele
electrizează părul,
mereu îmi zici să n-o fac
și eu îmi spun: doar azi nu te ascult,
azi voi închide gura celor care spun să
uităm de miezul magnetic,
mistrețul cu colți de argint ce aleargă prin vene,
rănit de săgeata unei nopți fără stele,
luna în creștere
în fiecare femeie pornește mareea,
iau placa să prind dâra de spumă
pe sânii umflați prin simpatie de scoarța terestră,
dorința transformă slăbiciunea
într-un orgasm firesc, implacabil
la ce poruncește natura când vrea
să audă
sunetul semințelor sparte...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre stele, poezii despre sex, poezii despre secunde, poezii despre păr sau poezii despre prezent
În spatele farmecului o răceală calculată
după forma elementului aer
zilele
se plecau până la pământ
impulsul de a face din viață o fabulă
trăsese cartea cea mare-
indiferența în fața durerii
clipa când va trebui să răspund pentru alții
lucra în favoarea mea
de la început
am ieșit cu fața curată din obiceiul de a aplana lucrurile
înainte să izbucnească
brusc
îmi făcusem din inconștient locul umed
sumbru de multele săgeți ale motivelor
hotărâte să mă convingă
cu privire la evenimentele ce aveau loc
fără ca eu să prind de veste
sărbătorile îmi scăpau printre dorințe
și nevoia de oameni
începusem să citesc și ce era scris cu litere mici
în epilogul orașului meu
plin de hârtii
îți simțeam întunericul
nevertebrat
precum o anomalie ancestrală
o despărțire de ape ce a condus la dezastru
atunci am aflat că Dumnezeu nu construiește în linie dreaptă
prima dată când am văzut un om dus
la groapă eram cu tata
de ce nu-l ajuți
mi-a răspuns că nu poate
fiecare popor are cuvântul său pentru locul
în care se află strămoșii
mai devreme sau mai târziu oamenii
mor
ca mama am întrebat într-o doară
ca mama
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre tată, poezii despre sărbători sau poezii despre oraș
Ce îmi doresc
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nțelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simți,
Îmi doresc să îmi vorbești,
Îmi doresc să nu mă minți,
Îmi doresc să îmi zâmbești,
Îmi doresc să mă saluți,
Îmi doresc să nu eziți,
Îmi doresc să mă săruți,
Îmi doresc să fim iubiți,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă privești,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă dorești,
Îmi doresc ca să citești,
Îmi doresc să știi ceva,
Îmi doresc să mă iubești,
Îmi doresc să fii a mea.
Îmi doresc să îți vorbesc,
Nu-mi doresc să mă rănești,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citești.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre zâmbet, poezii despre minciună, poezii despre lectură sau poezii despre ezitare
Risipa de pâine
în camera mea sunt singurul suflet liber
singura conștiință ce nu trebuie să dea socoteală
despre lucrurile acestea
te vom asculta mai târziu mi-au ros carii pe tăblia patului
cu mâinile pâlnie am strigat cât am putut
de puțin dureros
muncă, nu te iubesc
până în stradă sunetul nu s-a făcut trup
până la camera de gardă revolta și-a păstrat accentul
grav
din punctul de vedere al medicilor
am băut un amestec nepermis de comunitate
ceva ce mă ridica deasupra clădirilor protejate istoric
și-a legilor
până la tâmple albul neîntrerupt al sfințeniei își cumpărase
loc de popas pentru minciunile spuse în grabă
mi-am aranjat haina pentru când voi fi mare
privirea ce nu mai avea nimic nevinovat în intenție
plus
atracția spre lucrurile obscene
o să-mi vând patru versuri
nu de alta dar încă n-am învățat lecția umilinței și a lipsei de bani
care face lumea mai bună
precum risipa de pâine
aștept momentul când cineva cu mirare și tremur
va cere capul nopții pe tavă
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre revoltă
- poezii despre învățătură
- poezii despre vestimentație
- poezii despre versuri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pâine
- lecții de engleză
Sărută-mă
convinsă că nu se va repeta
niciodată pe limbă parfumul acestui gând
prins asupra faptului,
sărută-mă,
cu buzele date în mintea copiilor,
cu cele mai frumoase minciuni spuse
pe nepregătite,
sărută-mă de parcă am fi pe timp de război,
într-un loc unde nu cunoaștem pe nimeni,
și alarma scoate uși
din țâțâni,
sărută-mă,
până când luna va umple cerul de strigoi
și ziua nu va mai fi a oamenilor,
marea va încăpea în pumnii unui copil,
iar zăpada va încolți pe vârful munților,
sărută-mă
cât nu te pot compara cu iubiri de aceeași vârstă,
și nu trebuie să mulțumesc pentru tine,
cât timp viața are secrete
și te poți pierde în mulțime cu bucuria de-a face imposibilă
așteptarea
până la propria nunta,
sărută-mă de parcă ți-ai câștiga libertatea,
atunci când din carnea mea
cineva ți-a rotunjit sânii, astfel încât
să-ți dorești atingeri vinovate de destrămarea familiei,
sărută-mă de parcă ai da înapoi ce-i al meu,
de parcă ți-ai vedea prima păpușă
într-o gheată la ușă,
sărută-mă de parcă ți-ar fi ajuns în sânge
gândul că vei trăi prea mult
înainte să mori din cauza unor lucruri pe care ți-ar fi greu
să nu le faci de o mie de ori,
sărută-mă,
cu privirea aceea de femeie impresionată
că Dumnezeu nu poate să mintă,
satură-mi
nevoia de sărut naturală
cu senzația că rămâi fără aer,
sărută-mă până vei crede că omul poate trăi
cu pâine și apă,
cu durerile nașterii,
sărută-mă de parcă ai adăuga ani iubirii
și i-ai face dreptate când spune: asta e calea,
îți voi răspunde
cu aceeași monedă...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre copilărie, poezii despre vârstă sau poezii despre vinovăție
Un colț de lume fragil și sălbatic
mereu când primesc pachet de acasă
mama trimite medicamente
de la drogheria din colț
degetele ridicate împotriva fumatului
mă fac să-i neg viciului frumusețea
din oase n-a apucat să crească nimic
doar
suflarea ta împrăștie un miros plăcut
Domnului
omule fă ce ai de făcut
repede
cine iubește iubește înmiit
îmi spun de câte ori repet aceleași greșeli
pe care le fac bărbații
în dragoste
nu cred pentru că acum sunt vindecat
iar singurătatea își atinge scopul
precum o femeie care vrea ciocolată
îmi imaginez acele cuvinte risipite în lume
normale
dar mă prefac cu felul meu de a mă insinua între silabele lor
că-mi păstrez echilibrul
mi-ar plăcea să deschid cu ele ușa
spre locul copilăriei
așa cum pretindeai că arată iubirea
crezând că aparțin vreunui grup dedicat misterelor lumii
numai
că unul din acele mistere mustește de pace precum iarba călcată
din jurul unei fântâni cu găleata pe lanț
din copilărie
mă simt mai departe de lume decât am fost vreodată
cu ochii lipsiți de gene
reclam timpul petrecut în uterul mamei
timpul căruia i-am supraviețuit
până am învățat că trupul înseamnă mai mult decât durere
și am putut renunța la tot ce-și dorește un om normal
libertatea prin sine
te-am rugat să mă-ngropi singură
te încăpățânai convinsă
de importanța detaliilor
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre supraviețuire, poezii despre singurătate, poezii despre reclamații sau poezii despre pace
Timpul negării
străinul cu fața de ceară
îmi cerea să nu tac,
de parcă ar fi ieșit dintr-o iubire năpraznică
o tinerețe târzie.
lumea se făcea coada unui șarpe ce nu ajungea cu limba
în pahar,
valurile mării urmau dâra de sare,
încărcând atmosfera.
totuși noaptea,
noaptea în care nu crezusem niciodată că voi nimeri
toiagul vreunui înțelept
deprins cu cercurile
și certurile
sau bârna vreunui păcătos mai recunoscător
decât mine, cel care împietream
cu privirea la tine,
cerul s-a deschis pentru câțiva copii,
pe care Dumnezeu îi dădea exemplu:
unu și cu unu fac mai mult decât viața.
degeaba îmi suflecam pantalonii să trec prin fața Lui
murdar de intriga firii,
un crocodil pătrat își tăia din răsărit o porție zdravănă
de nămol,
fericirea
părea cuvântul ce duce la moarte,
copaci din aceeași sămânță cu rădăcinile-n casă
voiau să plece spre locurile unde păsările
nu puteau ajunge la muguri,
nici la brațul de lemne pe care imaginea mamei zăbovise
un timp de iubire.
mai mult decât orice beție,
limba ceasului vechi trecea pe vârfuri
- balerină nefericită
pe podeaua ce înghițea nesătulă
aplauze.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre șerpi, poezii despre tinerețe, poezii despre recunoștință sau poezii despre păsări
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
Îmi e dor de voi toți. Mă simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea să știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...
Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ninsoare, poezii despre dor, poezii despre curățenie sau poezii despre curcubeu
De acum înainte voi privi toate lucrurile cu iubire și mă voi naște din nou. Voi iubi soarele, pentru că îmi încălzește corpul, voi iubi ploaia, pentru că îmi curăță spiritul, voi iubi lumina, pentru că îmi arată calea, voi iubi și întunericul, pentru că îmi arată stelele.
citat din Og Mandino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre iubire, citate despre întuneric, citate despre stele, citate despre ploaie, citate despre naștere, citate despre curățenie, citate despre corp sau citate despre Soare
Aripi
cineva îmi spunea să nu te cred
râdeam ca de spaimele acelea care ne făceau
zilele fericite
precum o împreunare de mâini
cineva îmi spunea să nu te iei după cuvinte
după rândurile scrise pe marginea unei hotărâri despre care
nimeni nu poate semna
cu vibrația cea mai înaltă
cineva mi-a spus nu muri
viața se va transforma într-o înfrângere
și nu va fi de ajuns
graba miliardelor de lumini spre punctul nostru de întâlnire
să le spunem că pentru oameni stelele
sunt cele mai sigure locuri
cineva mi-a spus nu-ți opri privirea și nici inima
asupra unei singure femei
te va duce ca pe-un neputincios până la groapa săpată
de ninsoarea căzută pe ziduri
amprentele unor mâini ce s-au ținut una de alta
vor fi de azi înainte
chemarea la războiul morții
curajul dragostei
și-al unui păcat pentru care nimeni nu poate să facă
vărsare de sânge
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere
Anul tristeții
precum semnătura unui kilogram de plutoniu care tocmai
și-a schimbat proprietarul
anul tristeții îmbătrânește urât
din vina unui gol de singurătate
aura chipului nostru mută nebunul de alb
sigur pe instincte
tânărul domn se așază pe tron
praful ne face să întoarcem privirea
molecule de curaj îmbunătățit reclamă dreptul
la replică
îngerul meu cască gura în fața vitrinelor pline
mă las ademenit de imaginea ta răsturnată
- războiul imaginar cu mine însumi ocupă jumătate din emisfera de nord
în perioada soarelui roșu ce tocmai și-a pus miezul
să scoată mai mult oxigen din vertebrele contorsionate
la buna plăcere a speciei
neuronii înverșunați
susțin deschiderea buzelor după mișcarea pământului
inima ta îmi dăruiește spectacolul unei iubiri invazive
prietene fața ta este plină de cicatrici semnate
de Goya
faptul de a plânge cu cei ce plâng
îmi dă libertatea să nu respect termenul
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre îngeri, poezii despre schimbare sau poezii despre război
Reîncarnare
Te strigam...
De frică mi-am astupat urechile,
Mă temeam de ecoul care
Învățase să îmi răspundă în lungi suspine.
Mi-am acoperit urletele cu molii
Și am lăsat viermii gândurilor
Să îmi roadă toate golurile din mine,
Nimicul nu mai avea
Un nume de care să se lovească.
M-am evaporat în cioburi și locuri...
După un timp
M-am născut din moartea ta,
Durerile tale mi-au fost mamă
Până la capătul fiecărei artere.
Mă îndopam din rănile-ți deschise
Cu setea unui deșert.
Te topeai în respirații pierdute
Și te adoram...
Acum ne zâmbim și ne prefacem că totul este bine.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre reîncarnare sau poezii despre naștere
Îmi sunt dator
Îmi sunt și soare, 'mi sunt și stele
Și mare-mi sunt și sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!
Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veșnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Și adăpostul unui dor.
Îmi sunt dator să-ți mângâi părul,
Când te așezi la pieptul meu,
Căci numai eu îți știu misterul
Prin care "tu" ești veșnic "eu".
Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Și armonia dintr-un vers.
Dator îți sunt cu un descântec
Și cu întregul Univers.
Îmi sunt dorința, ce te-așteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ți spun în șoaptă:
De mine ești în veci iubită!
Să te-nsoțesc prin galaxie,
Să-ți mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îți sunt și ție,
Iubirii noastre credincios!
Îmi sunt tăcere și durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.
Daniel-Petrișor Dumitru
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre privighetori
Iubind tacit
Când nu îți voi mai spune ŹŹte iubesc
Să știi că te iubesc mai mult.
Te voi iubi cum soarele iubește luna.
Și noaptea stelele.
Un praf de diamante...
Acum îți dau ca să imi dai...
Ce sens?
Îți dau... îmi dai... din timp, din aripi,
Îți cânt în versuri dragostea
Scriind poeme pe hârtie
Și dragostea zălog sculptat
În inima-mi pustie
O șoaptă-a gândului îndurerat
Mereu pe prispa buzelor mele
Așteaptând un gest... un cuvant
Să fie eliberată din temnița sufletului
Să zboare către universul tău iubire
Așezându-se mut în fața ta
Doar privindu-te, iubind tacit!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre sculptură sau poezii despre hârtie
Surâsul tău
Surâsul tău îmi face bine,
Cristalele îți prind din zbor,
Trec dinspre tine înspre mine,
Ca apa rece le ador.
Ești un izvor de sănătate
Mă vindeci cu privirea ta,
Îmi ești frumosul dintre toate
Cele ce-au fost în viața mea.
Îmi ești ca setea dimineața,
Îmi ești ca roua pentru flori,
Îmi ești în cartea mea, prefața,
Îmi ești cea vie din culori.
Ești pasul meu spre fericire,
Ești gândul nopții și-l cuprind,
Ești visul spre o împlinire,
Și mâna ta vreau să o strâng.
Surâsul tău trăiește-n rime
În fiecare zi îl chem,
Alungă nopțile nebune
Singurătatea ce-o blestem.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sănătate, poezii despre rouă sau poezii despre mâini