Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Simion Cozmescu

Fără grabă

(s-a ridicat de jos
în lateral
amețit
în dosul privirii avea încă urme de
sânge)

l-au dus la spital
o asistentă grasă cu un celular care era pe silențios
dar lumina și vibra enervant în buzunarul halatului mai
alb decât dosul cojilor de ouă sparte de paște
adevărat a înviat îi răsună în urechile încă vii
copiii îl așteptau probabil acasă
cel mic la tabletă
cel mare probabil la un televizor oarecare
dintr-o cameră oricare
sora grasă cu un celular enervant de luminos pentru
buzunarul ce-l înghițise
îi puse o mască de oxigen pe față
respira munți și păsări
încercă să zâmbească dar se pierdu în regrete
nevasta lui încă era la servici
nu servici serviciu îl corecta de fiecare dată sârguincioasă
fără să sesizeze
mișto-ul
una din replicile ping-pong cum îi plăcea lui
să-și numească mica distracție nevinovată
în curând va muri
știa
și era curios să păstreze acest moment
în amintire
pentru eternitate

se ridică de jos
în lateral
începu să moară
fără grabă
avea tot timpul din lume

minus o viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tatăl îl rugă vină cu el, să-l însoțească, se ducea doar să-și ia băiatul și venea imediat înapoi. Polițistul îi ordonă să se dea din drum. Tatăl se întoarse la locul lui, adus de spate. Plângea. Fetița luă cheia din mâna lui tremurândă și o puse înapoi în buzunar. Oare cât va supraviețui fratele ei? se întreba. Probabil că încă o așteaptă. Avea încredere în ea; avea încredere în ea fără reținere. Nu suporta gândul că frățiorul ei o aștepta în intuneric. Trebuie fie înfometat, însetat. Probabil că i se terminase apa. La fel și bateria de la lanternă. Dar oriunde era mai bine ca aici, își zise. Orice era mai bine decât acest iad, duhoarea, căldura, praful, oameni care țipau, oameni care mureau.

citat din romanul Se numea Sarah de (2007)
Adăugat de Editura LiteraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 11.99 lei.
Cornelia Georgescu

Își privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi știut acest amănunt?! Ba îl știa și încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră să-l caute pe acasă, adică de vreo câțiva ani... Mai știa însă că nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relație serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnișoara consilier și de sentimentele pe care fiul ei le avea față de această domnișoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnișoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; și nu cu o mașină, la o scurtă plimbare prin oraș sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă mașina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Frații Grimm

Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înțelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns și chiar și cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca și cum i-ar fi fost șoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârșitul prânzului, după ce masa era strânsă și nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, așa că nici servitorul său și nimeni altcineva nu știa ce era în ea, pentru că regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.

începutul de la Șarpele alb de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cele mai frumoase povesti de fratii Grimm" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.90- 24.99 lei.

Alinarea Mariei cu cel înviat

Ce-au simțit atunci: nu este oare
decât orice taină mai dulce
și tot pământesc:
când puțin palid încă de groapă,
ușurat a mers către ea:
înviat în tot locul.
O, către ea, mai întâi. De nespus
le era vindecarea.
Da, se vindecau, asta era. Și n-aveau nevoie
să se-atingă tare.
El puse, de-abia o secundă,
a lui – în curând
veșnic㠖 mână, pe umărul ei femeiesc.
Și ei începură,
tăcut ca pomii-n aprilie,
și nețărmurit,
acest anotimp
al supremei lor legături.

poezie clasică de din Viața Mariei, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lia se dezveli și se ridică ușor. Deschise bine ochii de data aceasta, dar tot întuneric era. Constată, pipăind, că pătura nu era deloc pătură, pentruavea mâneci, capse și fermoare. Iar ea nu era în pat, ci pe jos. Asta explica faptul că solul era tare, colțuros... Vai, ce sol denivelat! Unde se afla oare? Nu reuși încă să-și dea seama, dar auzi încă o dată acel strănut, de data asta și mai clar, însă tot nu realiza ce se întâmpla. Bâjbâi nedumerită prin întuneric, în jurul ei, găsească totuși ceva, orice, un indiciu care să o determine înțeleagă ce se petrecea acolo. Tot bâjbâind, atinse un obiect metalic, rece, micuț, delicat, pe care-l apucă. Pipăindu-l cu atenție, constată după contur că era o lanternă mică. Nerăbdătoare, o aprinse, iar la lumina ei slabă observă locul în care se afla. Deodată totul îi deveni clar. Îi reveni în minte tot ceea ce se petrecuse. Cum putuse oare uite?

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Ipate însă nu avea acum grijile aceste; el era mâhnit pentru pierderea lui Chirică, care era bunătate de băiat, și nu știa unde l-ar găsi, ca -i mulțumească pentru atâtea binefaceri ce primise de la dânsul. Dar Chirică era acum tocmai în iad și se desfăta la sânul lui Scaraoschi, iar codoșca de babă gemea sub talpa-iadului și numai motanul ei cel din ceea lume îi plângea de milă, pentrul-a cocolit așa de bine. Și iaca așa, oameni buni, s-a izbăvit Ipate și de dracul și de babă, trăind în pace cu nevasta și copiii săi. Și după aceea, când îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa, Ipate flutura din cap și zicea:" Ia păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe pereți, că eu sunt Stan Pățitul!"

în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Florin Piersic era încă din tinerețe, de pe când era student, un mare povestitor. Făcea valuri plăcute în jurul lui, datorită felului său de a fi. Era un vorbitor neprețuit și de cursă lungă, povestind de una, de alta, fără să îți dai seama cum trece timpul. Și nu numai că nu obosea niciodată, ci din contră, acest lucru îi conferea forță continue.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian era pe culoar, cu directorul și încă se întreba de ce acesta se interesa atât de mult de soarta lui. Ce-l interesa pe acest om dacă lui îi era bine sau nu? Directorul... Îl cunoștea încă de când avea 6 ani, de când se înscrisese la școală, la Institut; și atunci tot dânsul era director, în ciuda vârstei fragede; era foarte tânăr pe atunci – avea doar vreo 24 de ani (cam cât Alex) – și totuși era directorul Institutului, funcție pe care o deținea și acum, după vreo 15 ani (aproape perioada misiunii lor). Incredibil! Și acum era tot tânăr, n-avea decât 39 de ani. Lucian îl privi discret și descoperi un domn distins, frumos; întotdeauna îl admirase! I se părea un om perfect, în tot ceea ce făcea... Merse tăcut alături de dânsul; își aminti că-n toți acești ani, 15, îi crease o sumedenie de necazuri, dar dânsul nu se supărase niciodată, ba chiar îl scotea basma curată de fiecare dată. Acum se îndreptase spre biroul dânsului, același de 15 ani. Ușa se deschise; domnișoarele secretare erau încă în interior. Tresăriră ușor și se ridicară; nu terminaseră cu documentele și credeau că vor fi mustruluite serios.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Câteva clipe, din prag, directorul urmări scena înduioșătoare. Un zâmbet scurt îi înflori, abia vizibil, la colțul gurii. Era mulțumit că se rezolvase problema, dar mai lipsea ceva pentru ca bucuria lui să fie deplină: Acel băiat era, de fapt, fiul lui. Ar fi vrut ca Lucian cunoască acest amănunt, dar nu avea tăria de a i-l spune. Și dacă nu-i spusese până în acel moment, de ce ar face-o tocmai acum?! Se retrase ușor, lăsându-l pe Lucian cu mama lui, deși încă mai avea mult de lucru în acea încăpere.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând -mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am -ți spun. Doar știi bine că n-am nimic de ascuns; mai ales fața de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Și ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziție?
Lucian: Păi; mă gândeam la el, la calmul lui imperturbabil și-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine și mie pot fi așa, ca el; am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deși nu-mi face plăcere recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal -ți fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil și din cauză că mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naștere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlinește 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine și moș!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greșit nimic! Chiar e blond, enervant și moș, dar... Îl iubesc mult de tot și mi-e tare dor de el; aș fi vrut -i fi spus asta și când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură că domnul Enka știe că totuși ții la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper știe; blondul meu cel enervant...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor. Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!"

începutul de la Prostia omenească de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era să moară

de ziua lui era să moară
cel care meșterește cu
vântul vibrând de cânt și flori rămânea fără premii literare
plonjând în aer
topind tocul de scris
salvâdu-se scriind pe plaje
sau
pe pereți de foi ve
lină scriere și fină

era să moară palpând cuvântul
aranjând versuri amețit
oare-și cântă măreția
acest copil al singurătății (!?)

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

La un moment dat, el își întoarse capul spre ea și o zări; brunetă, frumoasă, rea... "Dar oare chiar e rea?" se întrebă el în gând și tot el își răspunse, în același mod: "De fapt, parcă nu prea..." Astfel se gândea Lucian, căci parcă zărise ceva în minunații ei ochi albaștri; ce anume, nu știa nici el sigur, dar nu răutate. Ah, de s-ar rezolva odată cu bine situația asta jenantă și ar pleca totuși în misiune, toți șapte, ar avea destul timp s-o cunoască mai bine și s-o înțeleagă, în următorii ani; la fel și ea pe el. Nu stărui cu privirea asupra ei, pentru a nu fi prea insistent. Bineînțeles și ea-l văzu; se convinse încă o dată că greșise enorm cu reclamația aia blestemată și-i părea nespus de rău. Nu din cauză că el era frumos, nu acest lucru constatase la el; asta o știa de mult... Ea zări altceva la el, remarcă bunătatea și frumusețea sufletului său, pe care le putea ghici cu ușurință din atitudinea lui. Și asta îi plăcea la el; și multe alte lucruri pe care le descoperise de curând, dar... culmea! Se aflau în acel moment în tabere opuse, din cauza reclamației stupide pe care ea o depusese împotriva lui. "De ce?" se întreba ea într-una, fără a-și putea răspunde.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ocazia pentru care voiam fac drumul era foarte rară și cu atât mai frumoasă; dar parcă palpitația întârzierii îi dădea o încă și mai mare importanță. Parcă și semafoarele, cufundate într-un somn agitat, îmi resimțeau emoțiile, pentru că tresăreau, din când în când, parcă speriate. Căsuțele de la marginea orașului erau învelite într-un întuneric odihnitor, ca niște paturi de dormitor. Curbele străzilor își dezveleau genunchii de femeie, netezi și catifelați, ca într-un vis din care ar fi vrut evadeze. Încă era noapte. Aerul de afară era proaspăt, pentru că lumea îl respira numai pe cel din case.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Cornelia Georgescu

Familia Stoica se afla încă în vizită la familia Enka, când se auzi sunând telefonul. Rikky anunță, făcând mai multă gălăgie decât soneria telefonului... Toți cei prezenți în încăpere surâseră îngăduitori, mai puțin blondul (era încă ursuz). Diana se ridică pentru a răspunde apelului. Pentru a putea vorbi în liniște, decise că ar fi bine răspundă la un alt telefon, nu la cel aflat în acea încăpere; proceda poate mai bine, scăpând de priviri iscoditoare și reușind să păstreze confidențialitatea convorbirii, deși era foarte puțin probabil ca oaspeții ei fie indiscreți sau manifeste curiozitatea de a-i asculta convorbirea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Elvira era o fată liniștită, retrasă; aproape ca el... Până atunci Dan n-o remarcase în nici un fel, pentrunu era interesat de fete. Practic, nici atunci nu era, el având alte preocupări, însă... Ea se "agățase" de el, ca de un colac de salvare, ivit pe neașteptate, menit s-o scoată din mizeria în care soarta nedreaptă o aruncase, fără voia ei, încă de la fragedă vârstă. Știa că și el avea aceeași soartă, ca ea, dar nu conta. Era mai bine în doi. Înfruntau împreună necazurile și obstacolele.

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jules Verne

Ceea ce era sigur, de asemenea, era faptul că Phileas Fogg nu părăsise Londra de ani îndelungați. Cei care aveau cinstea să-l cunoască mai de aproape atestau că niciodată nu fusese văzut urmând alt drum decât cel străbătut de acasă la club. Își petrecea timpul citind ziarele și jucând whist. La acest joc mocnit, așa de potrivit firii sale, câștiga deseori, dar câștigurile nu intrau niciodată în buzunarul său, ci figurau în bugetul repartizat de el operelor de ajutorare. De altfel, trebuie spus, domnul Fogg juca numai de dragul jocului, iar nu ca câștige. Jocul era pentru el o luptă, dar o luptă fără mișcare, fără deplasare, fără de oboseală și aceasta se potrivea felului său de a fi.

în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Around the World in 80 Days & Five Weeks in a Balloon" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 6.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian se grăbi în a împărți autografe pe bluzițe, tricouri, foi, fotografii; în cazul lui însă, era mult mai greu încheie mai repede această activitate, căci fiecare domnișoară dorea măcar o semnătură de la el, ca o ultimă amintire și erau destul de multicele acolo... Cum plece la timp din mijlocul lor, ba încă intact?! Încercă le înduplece în fel și chip, cu vorbe frumoase, mieroase, bine alese și meșteșugite; era însă posibil? Nici gând! Vai lui! Ora 08.00 se apropia nemilos; își văzuse aproape toți colegii îndreptându-se spre rachetodrom. Doar el nu reușise acest lucru; era încă acolo. Zâmbi, deși cu amărăciune și zise, făcând din nou apel la înțelegerea acelor tinere...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ștefan Luchian

Nu v-am scris pentru că mi-a fost tare rău și încă mi-este, dar mai puțin decât îmi era. Pe lângă paralizia picioarelor, care de la șolduri în jos, îmi sunt complet amorțite și în imposibilitatea de a face ceva cu ele, apoi încă o serie de boale ce provin tot de la prima, pe care nu știu cum să o numesc, pentru că doctorul nu a pus încă diagnosticul. Sunt aici de o lună și jumătate și nu am ajuns cel puțin nici cobor din pat, cu toate îngrijirile distinsului profesor Marinescu, ce pune pentru căutarea mea. Și știința are o limită, așa că bietul doctor dă și el din umeri și îmi recomandă răbdare"...

în Scrisoare către prietenul său Constantin Mille
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cu excepția Liei, ceilalți nu-i reproșaseră nimic; poate doar în glumă, nu în serios, Alex, Nis... Ea păruse serioasă! Dar nu știa dacă doar păruse a fi, sau chiar era serioasă!? Se încruntă! Era oare vinovat cu ceva pentru ceea ce pățise? Probabil că da, deși nu reușea să-și găsească vina. Ca de obicei, directorul îl proteja și-l răsfăța, iar fetele îl plăceau, deși nu chiar toate. Ea, tocmai ea, îi declarase indirect un război pe care nu știa dacă-l va putea câștiga vreodată; sau pe care, de fapt, nici măcar nu i-l declarase pe față... Iar sufletul lui se zbuciuma, se frământa; era comandantul, ba încă unul îndrăgostit, tocmai de ea, care se declarase dușmanul lui. Și cum îi spusese? "Domnul director a avut mare grijă -i acorde preferatului dumnealui o funcție foarte importantă, de mare răspundere..." Cuvinte veninoase, dureroase, venite tocmai din partea ei, care i se înfipseră ca un pumnal, direct în inimă, pe care simțea că parcă i-o despica în două.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook