* * *

fericit
cel
ce te va privi
de sub valuri
şi va cerceta apele
după chipul tău

acesta
îţi va sluji
pântecul
şi-ţi va alunga
ruşinea

aminteşte-ţi
când te-ai adăpostit
în laudă
iar iubirea
ţi-a stins osteneala

iată
uitat sunt
pe nisipul reavăn
şi
neabătut

te aştept
în veştile mele

ia aminte la
strigătul meu

nu te clătina
căci nu te-am ocărât
încă

înaintea ta
mă risipesc
întru vrăjmăşia sângelui

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am povestit în şedinţele mele de terapie
te-am desenat cu crengile lipite de sânge
te-am adăpostit la pieptul meu
într-o inimă amintind de gecile
neprobate

am râs şi am stăpânit firele de iarbă

aveam promisiunea cărnii tale şi tremurul
vinului din pahar

ştiam că pot găsi o femeie care
să nu fie sedusă
femeia care să nu SE DUCĂ...
o femeie ca tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulbură-mi chipul cu mâinile tale

(risipeşte-mi povara)

strălucirea ta
să sporească în mine
atunci când mă voi stăpâni

schimbă suspinul
cu vecii buzelor calde

îmi voi veghea strigătul
în numele prăpastiei
(dar tu mă vei mijloci cu iubirea ta)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aprinde marea
c-o vorbă de vată
şi braţe
ce nu cunosc umbra

o mărturie a fluturilor
şi-a ploilor blocate
în părul tău de vară

vreau ca
nisipul
să-ţi rateze
tălpile
în noaptea aceasta
iar cântecele mele
nedevenite încă
ecouri
să se aşeze
lipsite de poveste
sub zorii tăi

prefă-mi şi astăzi
rănile în mângâieri

învaţă-mă
să colorez luna

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îţi vei afla
astă seară
bărbatul

pe cel
ce amintea de tine
dinainte să-i fii

cel ce
te-a căutat
în toate firele
de iarbă necrescută
atunci când
inima ta
pulsa de sub sân
toate cântecele lumii

pentru el
te-ai înfăşurat
în aur,
vânt

şi te-ai risipit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am rostit pas
în dansul solstiţiului
(nu te-am întrebat
cât albastru ai întâlnit
în delfinii din mine
sau în nisipul nemistuit
de pe mal)

bârfeam
capriciile pielii
sub fazele lunii
şi
ambra pierdută
de cântec

cât de senină îmi pareai
cu buzele tale de pânză
(vestind iarăşi nordul )

repetându-ţi sfârcurile
în mâinile mele de sare

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aseară
am fost
în slujba viselor tale

mi-am cunoscut
însemnătatea

acum iată
aştept mâhnit
o lumină nemotivată

particip la ceaţă
din calvarul meu

îmi fracturez singurătatea
citind poeme scrise de tine

acum câteva ore
îmi faceai cu mâna
timid de pe trotuar
(încercai să defineşti
o lacrimă)

era luni
iar numele tău devenea
o tradiţie în mine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cel ce se risipeşte pe sine
stă mereu în preajma mării

aceasta se opreşte în dânsul
atunci când vântul e orb
iar pielea facultativă

el strânge fantomele celor vii
într-o grămadă moartă
si nu respiră

nisipul nu trage niciodată la sorţi

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu de ce
îmi place aşa mult
când eşti geloasă
şi mă trimiţi la dracu'

când faci pe nebuna
şi vrei să pari inaccesibilă

vorba unchiului meu
ai sare şi piper
chiar şi atunci când vrei
să-mi dai cu vaza-n cap

la pieptul meu
te-ai lepădat de răzvrătire

în braţele mele
te-ai lepădat de gânduri
şi ai fost
TU

femeia
ce m-a cusut
cu flori
atunci când rănile
se tolerau
cu sânge

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pricina verii -
apele risipite
sub ochi fără scop

haiku de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

puritatea
ne-a unit
(aşa spune în povestea noastră)

bezna din mine
şi lumina ce adăposteşte scuzele universului

(nici zeii nu ştiau
că se poate astfel
întru iubirea de om)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dar ce-ar fi viaţa fără vocea ta blândă?
fără parfumul tău de floare de câmp?
fără buzele tale ce vestesc cerul cu tot cu primăvară?
ar mai îngheţa oare pământul sub pântecul lunii?

fă-ma una cu mângâierea

pregăteşte-mă de tăcere, căci mâna ta
are formă
de cruce şi ramă

priveşte
cât pot dura în tine

ţi-ai gasit
un călău
care îţi demonstrează legendele
şi te povesteşte

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de frumos
îmi pare părul tău
dat după ureche

cât de moi
îmi par
tăcerile tale

parcă-şi revin
la simţire
odată cu glasul meu

cât de fini
îmi par genunchii tăi
atunci când
mâinile mele
repetă tandreţea

cât de mult
te pot căuta
în nisipurile altor tărâmuri
şi totuşi iubirea mea
să te strângă mereu
în aceeaşi ţară din piept

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt munţi
care nu ştiu
să te ascundă
şi văi
ce nu s-au lepădat
de poala ta

încă
devreme
pentru a fi
în rănile mele,
femeie

crudă cum o poiană

înmoaie roua în rădăcini
tresari nepăsătoare

fă-mă
să-mi pierd coşciugul

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci

dă-mi sânul tău stâng
să-l îngemănez cu gura mea flămândă,
da-mi-l să-l strâng într-o muşcătură,
să simt cum viaţa din tine
se scurge pe-un geamăt

vreau iarăşi
să-ţi simt căldura, femeie

îţi sunt, îţi sunt
îmi tot repeţi.
iar eu te descopăr în tremur

simt cum sângele tău se strânge
în forma inimii mele

mă mângâi pe piept
mă povesteşti gleznelor tale

nu-ţi fie frică
sunt aici să te ţin de suflet
şi carne

combină silabele
ce mă rostesc
şi fluturii
cu geometria
de Mai

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ne
hotărâm păcatele sub făptura milei
nu stăm înaintea ruşinii
nu ne vestim răzvrătirea

aproape-o tăcere neizbavită

iată,
genunchii-s aievea plecaţi

chipurile noastre, nişte ramuri
ţinute în loc
de-o rădăcină bine fixată

părtaşi la îndurare
ne stăpânim neprihănirea
printr-un îndemn la întuneric

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte braţe te-au strâns până acum oare?
(şi cât târziu ai adunat în modulele tale de piele)

nu voi ştii niciodată

măcar am aflat
cum tremură întunericul pe chipul tău

ia spune-mi,

te-ai pregătit cum trebuie pentru
ura mea din această seară?

vom fi pe Neptun, iubire
vom cădea în albastru

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt eu
în stare
să mă tem de porunci
de vreme ce
nu sunt în stare să-mi stăpânesc inima?

sunt eu în stare
să ascult pământul
de vreme ce ştiu
că nu i-am mărturisit
depărtările?

nu am chef
să mă plâng
cerului
din griul meu pal

iată
am fost sare
într-un pumn
de femeie
şi m-am risipit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mereu m-am întrebat
câte coroane poate adăposti un spin
şi cât am contribuit la cuiele Lui

am construit eu oare
în trupul meu suficiente umilinţe?

am omorât suficienţi prunci?

sunt gata
să caut darurile
ce le voi înfăţişa
înaintea luminii

nu voi studia
noaptea din umbre
nici frigul din mine încă

doar sângele ce-avea
să se obişnuiască din iesle
cu mântuirea noastră

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

PAVET:
laudă
trupului mâhnit
şi inimii vrăjmaşe

trestiilor risipite
feţelor tulburate

spaima acestora
să nu mi se întindă
pe obraji

către ea am strigat
iar strigarea mea a ajuns-o

suflarea ei blândă
nu s-a depărtat de la mine

paşii ei
mi-au cunoscut
fărădelegea

***
COMMISERATIO:
,, scoate-mă din lanţuri!!"
auzi tu oare suspinul meu?

mă vei asemăna oare
cu umbra ierbii
atunci când
roua te va înrobi?

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

chipul tău fă-mi-l obstacol
ascunde-mi-l blând în nea
să te repet de pe-o treaptă
să urc brusc spre vocea ta

mâna ta să mă dezlege
de o crudă apăsare
şi cu rouă să mă plece
repetând iarba din zare

sânul tău să mă petreacă
în visare lunecândă
dezvelind cu aste palme
coapsa ta veşnic flămândă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!