Dorință
De-aș putea să pun zăvor
La al timpului izvor,
Doamne,-aș fi nemuritor
Pe pământu-ți, călător
Precum magii, doritor,
De-a-l vedea pe Domnitor
Fiul Tău nemuritor
De iubire roditor,
Cum revine,-aici, pe-un nor
Și de slavă ziditor,
Purtând verbul Tău în zbor
La-nvierea tuturor,
Să pot, viu, să-i spun ușor,
Sfântului Judecător,
Că vreau să-nviez, de mor,
Din al vremii Lui izvor!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre verb
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre moarte
- poezii despre justiție
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poem riscant (după Rumi)
vreau să mor în ochii tăi, iubire
răvășit de foc mistuitor
spulberându-ți când o amintire
când amprenta tristului meu dor
vreau să mor în ochii tăi, iubire
ca un vultur, care-n ultimul său zbor
cade ca o piatră peste fire
să renască iar nemuritor
vreau să mor în ochii tăi, iubire
într-un lan de flori ca un fior
să dispar lăsând ca moștenire
un poem la fel nemuritor...
poezie de Iurie Osoianu, după Rumi (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulturi, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre moștenire, poezii despre foc sau poezii despre flori
Simfonia toamnei
De-aș putea-n această toamnă
să te-ascund în ochii mei
să te cos în fir albastru
ca pe-un lacăt prins la chei.
De-aș putea-n această toamnă
să mă prefac în fântână
așezat să-mi bei din palme
să-ți fiu mir la rădăcină.
De-aș putea-n această toamnă
să-ți sap norul de tristețe
și să-l fac izvor de pace
până dau de tinerețe...
De-aș putea-n această toamnă
să-ți prind râsul pe culori
ți-aș pune zăvor la umeri
și copaci în loc de flori.
De-aș putea-n această toamnă
să te-adun în gândul meu
până-n ceasul cel din urmă
să-mi prind cerul de al tău.
De-aș putea-n această toamnă
să te pierd în ruginiu
mi-aș da inima din piept
să te scot luminii viu.
poezie de Ileana Pop-Nemeș din Sub cerul meu (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre râs
- poezii despre pace
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
De-aș ști să nu mai mor
De-aș ști să nu mai mor în viață,
Căci am murit de atâtea ori,
M-aș transforma în praf de stele,
Să fiu pe veci nemuritor.
M-aș transforma în întuneric,
Să nu mai văd nici umbra mea,
Iar ochii mei să fie luna
Ce luminează noaptea grea.
M-aș preschimba în apă pură
Să curg la vale din izvor,
Să mă sărut cu marea în zori
Și apoi să mă ridic la nori.
Grăunte de nisip m-aș face,
Ca vântul să mă poarte-n zbor,
Și la final eternitatea
Să mă transforme iar în om.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre stele sau poezii despre sfârșit
De-aș fi perfect
Perfect nu sunt și nici nu mi-aș dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aș fi perfect, nu m-aș deosebi
Dintre perfecți când o să înviez.
Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecțiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.
Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alții-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.
De-aș fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aș deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuși Dumnezeu...
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre versuri sau poezii despre suflet
Dracula: Eu sunt nemuritor. Nu am simțul timpului...
Faustina: Nemuritor? Îți spun eu! Dacă proștii aceia erau deștepți, azi eram văduvă.
replici din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre văduvie, umor despre timp, citate de Valeriu Butulescu despre timp, umor despre simțuri, umor despre prostie, citate de Valeriu Butulescu despre prostie, umor despre prezent, umor despre inteligență sau umor despre Dracula
Cum
Cum potsă-i spun vântului
să nu mai bată?
Cum pot să-i spun ploii
să se oprească?
Cum pot să-i spun soarelui
să nu strălucească?
Cum pot să-i spun sufletului meu
să se despartă de al tău?
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din In azzurro (noiembrie 2014), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Ioan Ioncy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Aneta Timplaru Horghidan despre vânt, citate de Aneta Timplaru Horghidan despre suflet, poezii despre ploaie, citate de Aneta Timplaru Horghidan despre ploaie, poezii despre Soare sau citate de Aneta Timplaru Horghidan despre Soare
Nemuritor...
Pe acest pământ, sunt doar un simplu călător
Căutător și dătător de comori
Dau din mâini ca niște mori
Tată, când ai să te cobori. Îți sunt dator
Să te ascult până am să mor
Nu voi să mor și să mă cobor
În focul arzător
Vreau să pășesc pe al tău covor
Nu sunt aici pe placul tuturor
Sunt doar un simplu jucător
Tu ești marele Judecător
Rănile mă dor...
De prea multe sunt eu iubitor
Sunt căutător și descoperitor
Pe scena vieții ca decor
Un regizor și făuritor
Al vieții mele eu sunt un actor
Un factor decisiv și exclusiv
Este iubirea de cele se îmi dau motiv
Să devin așa cum tu mi ai zis, când pe pământ m ai trimis
Se prea poate să mai fi omis
De Tine când rele am comis
Sper și privesc spre cer
Sincer, doar un lucru cer
Eu sunt iubitor... și de multe iertător
Unor situații eu le adaug umor
Să depășesc greul îmi e ușor
Căci sunt zâmbitor, îmi sunt dator
Știu să fiu mulțumitor
Știu prea bine să fiu și luptător
Când către mine vine situații ce nu mi convine
Nu mă pot abține, și atunci mă umplu de vine
Văd și simt foarte bine
Culori și sunete sublime
Mă înconjor de simțiri divine
De oameni cu care îmi convine
Pe dușmani îi ocolesc
Cum pot eu mai omenesc
Ei în mine lovesc
Dar nu obosesc, când la Tine mă gândesc
Mă hrănesc cu cele ce îmi trebuiesc
Muncesc și ocrotesc pe cei mai slabi că mine
Nu visez la diamante din mine
Și tot ce am in mine le ofer cu omenie
Nu sunt sărac... de nu am material
Cii pe plan sentimental sunt din neam de om
Când plecăm cu noi nimic nu luăm
Trupul este muritor
Ce amar e să vezi toate la ceas târziu
Ce pustiu e trupul fără suflet
Iubesc al meu suflet
Sufletul... este... cel... NEMURITOR...
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre umor sau poezii despre tată
De dragoste
E dragostea salvarea de păcat,
Deși-n păcat m-am tot scăldat mereu,
Și-n sine-mi, ipocrit, am tot sperat
Că dragostea e însuși Dumnezeu.
Uitasem de "Poruncile" dintâi,
Și de Porunca-a șaptea, mai ales,
Dar cum să-mi fie ele căpătâi,
Când trupul către dragoste-mi dă ghes?
Sunt un Poet, o, Doamne și aș vrea,
Să-mi ierți tot ce nu pot să-ndeplinesc;
Aș vrea, când mor, să fiu doar într-o stea
Pe care-o crești în Raiul tău ceresc,
Că ai iertat, cum nici nu am gândit,
Chiar și o păcătoasă-n al tău drum,
Care-a iubit, la fel cum am iubit
Și eu, sperând la mântuire-acum.
Fără iubire, Doamne,-s doar pustiu,
Și fără ea, în lume-s fără rost;
De nu mă ierți, las lumii tot ce scriu,
Iar ea să creadă doar că sunt un prost!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre iertare, poezii despre salvare, poezii despre rai, poezii despre prostie sau poezii despre fățărnicie
Dacă
De-aș fi avut înțelepciunea
izvorului ce sapă-n stâncă,
de-aș fi știut să strălucesc
printre pietriș în valea-adâncă,
De-aș fi știut, cum știe apa
să fiu oglindă pentru stele,
de-aș fi putut să am răbdare
să-mi treier visurile mele,
De-aș fi săpat în stânca dură
cum sapă un izvor supțire,
aș fi putut să trec mai lesne
și peste-o zi făr'de iubire.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre înțelepciune sau poezii despre apă
Mister
Din ce aluat m-ai plămădit,
Din ce crâmpei de infinit,
Cum mi-ai dat zile pe pământ,
Cum m-ai făcut să râd, să cânt,
Să sufăr mult, să plâng amar,
Să vreau să pun la timp hotar,
Să merg prin codrii fermecat,
Să stau sub cerul înstelat,
Să dorm pe jos lângă izvor,
S-ascult al păsărilor cor?
Cum m-ai făcut - numai Tu știi -
Să pot urî, să pot iubi,
De dor nebun să mă topesc,
Să Te resping, să Te doresc?
Cum ai schimbat un prunc frumos
Într-un bătrân neputincios,
Și cum mi-ai frânt al vieții zbor,
Iar eu cum am știut să mor?
Întreb cu ochii către cer,
Dar totul este un mister.
poezie de Octavian Cocoș (29 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre somn, poezii despre schimbare, poezii despre păsări sau poezii despre păduri
Povestea catârilor sterpi
Demult, demult, când Domnul Sfânt,
Umbla și El pe-acest pământ,
Avu surpriza într-o zi,
Că-n cale i se repezi
O oaie blândă și-un măgar,
Purtând, cu greu, pe-al lui samar,
Petiția unde-au semnat
Toți cei ce-n grabă au votat
Un biet catâr, ca domnitor
Al neamului nevorbitor.
Și solii-aceștia l-au rugat
Să-i scape de handicapat,
Care visându-se un zeu,
Poate egal cu Dumnezeu,
A început să îi dezbine,
Să-i fie lui și soaței bine,
O catâroaică, evident,
Care-și doreau în chip ardent
Domnia chiar și-n bestiar
Și asta-n mod ereditar.
I-au spus de-asemenea că el
Cu comportarea-i de tembel,
A-mpiedicat guvernul lor
S-aducă hrană tuturor,
Și că, cerând sprijin extern,
El pare-a fi un domn etern!
Deci, Dumnezeu, îngrijorat,
Pe soli cu milă i-a mustrat,
Spunându-le că votul lor
Le-a dat astfel de domnitor,
Dar că în marea milă-a Sa,
El, totuși, îi va ajuta.
Și Dumnezeu, se înțelege,
A dat de-atunci cumplita lege,
Că pot catârii să trăiască
Dar nicidecum să se-nmulțească!
fabulă de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre catâri, poezii despre votare, poezii despre început, poezii despre surprize, poezii despre soție sau poezii despre sfințenie
Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Tatuaj
Ce izvor e-ascuns în ochiul tău,
ce izvor stăruitor și rău,
tatuând de sus și până jos
sufletul și brațul meu frumos,
cu albastre ancore și pești
să nu pot uita că mă iubești?!...
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, citate de Nina Cassian despre ochi, citate de Nina Cassian despre iubire, poezii despre frumusețe, citate de Nina Cassian despre frumusețe, poezii despre albastru sau citate de Nina Cassian despre albastru
Biserica luminii
Biserica se poate închina la lumină
Cum noi ne aplecăm la rugăciune
Lăsându-ne modelați de Dumnezeu ne vom ridica spre lumină.
Respectând poruncile ne vom închina lui Dumnezeu
Egoismul ne îndepărtează de noi, de cei din jurul nostru
Nu doar un zâmbet, un cântec plin de slavă
Zâmbetul tău e plin de lumină,
Eu mă pierd în rugi deosebite
Cristalele zâmbetului tău le pun la loc de cinste.
Odă lui Dumnezeu, cunoscut mie.
Slujba ta mă aduce la vis.
Sunt salvarea viscolului din mine
Și adieri de vânt mă strigă în zori.
Plin de lumină, plini de dreptate.
Dragostea sfântă ajunsă la moarte
Lina să ne fie biruința în credință
Aștrii ne cânta la naiul nemuritor al cântecului inimii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre viscol
Aș putea să fiu...
aș putea să fiu un buchet
imens de flori
ce Dumnezeu l-a desenat
în mii de culori
aș putea să fiu de ieri de azi de mâine
bucata ta de pâine
aș putea să fiu o pasăre în zbor
să vin la tine când ți-e dor
aș putea să fiu izvor cu apă rece
să-ți fiu setea care trece
aș putea să fiu un cer senin
aș putea să fiu un surâs pe buze un suspin
născut din al tău venin
aș putea să fiu...
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre pâine, poezii despre prezent sau poezii despre naștere
Sonet pentru poezie și... vecină
Sunt matur acuma, fără idealuri,
Mintea-mi merge, vai!, la relanti,
Doamne, rogu-Te, nu mă sminti,
Și adu-mi aminte de fostele "baluri"...
Adu-mă, Tu, iarăși, pe la festivaluri,
Poeme spumoase să pot reciti,
Vreau iar să conjug verbul "a iubi",
Să fiu în lumină, să fac recitaluri...
Gândul că n-aș mai putea să zbor,
Să țin iarăși soarele în brațe,
Să fiu printre versuri, Doamne, călător,
Muzele distinse, iarăși, să m-"agațe",
Mă îndeamnă, Doamne, să-ți cer ajutor
Și să-mi rog vecina, ca să mă "înhațe"!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre maturitate sau poezii despre idealuri
De-aici, din turnul meu de veghe
De-aici, din turnul meu de veghe
La vers, iubito, azi zăresc
Străini, purtând în lănci o zeghe,
Să-mbrace graiul meu regesc.
Și vin să-nchidă limba-mi dacă
În beciul timpului pierdut,
Crezând c-așa or să mă facă,
Să n-am în piept un dor ca scut,
Să nu am doine și balade,
Nici tril de ciocârlii în zbor,
Sperând că graiul meu decade
Și, fără grai, ca dac, eu mor...
Dar cei ce zeghea o vor pusă
Pe graiul meu de dac, nu știu,
Că port o Sarmizegetusă
Și-n vers, că-s bard și dac, azi viu!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
îți cânt Isuse azi Ființa
Te laud te laud o Domnul meu
Te laud și Numele Tău îl cinstesc
Doar Tu ești Domn și Dumnezeu
Ce-mi ții ființa mea mereu
În veci de veci să te slăvesc
Ți-aduc azi cinste și onoare
Și-n fața Ta Isus mă-nchin
Căci Tu-mi oferi pe veci salvare
Să umblu doar pe-a Ta cărare
Isuse drag și Miel Divin
Te laud Doamne și-ți aduc
"Naintea Ta a mea ființă
Căci vreau spre Tine doar să urc
De dorul Tău să mă ususc
Ca Tu să-mi dărui birunță
Mâna Ta de Dumnezeu
Eu o vreau mereu Isus
S-alerg numai pe drumul Tău
Ferit Isus de tot ce-i rău
Să-ți fiu un rob Ție supus
Aștept în Tine să mă-mbraci
Ca să trăiesc mai viu credința
Și Tu Isuse să mă faci
Cum Tu voiești și Tu mă placi
Eu să trăiesc doar biruința
Mâna Ta de Dumnezeu
Eu o vreau în veșnicie
Ca să fiu un rob al Tău
Despărțit de tot ce-i rău
A Ta ființa mea să fie
Îți cânt Isuse azi Ființa
Și te laud te slăvesc
Tu-mi ești Doamne biruința
Și mă umplii de credința
Sfinților să te cinstesc
Doamne-ți cânt a Ta iubire
Doar pe palma-ți să mă pui
Viața în neprihănire
Să ți-o dau și-a mea iubire
Căci nimeni ca Tine nu-i
Fă-mă Doamne un izvor
De milă și îndurare
Ca în veacul viitor
Tu să-mi fii Mântuitor
Pentru veci de veci salvare
Doar prin Tine să trăiesc
Și să umblu pe pământ
Ființa mea să-ți dăruiesc
Și în veci să te iubesc
Trăind Doamne al Tău Cuvânt
Glorie Isuse Ție
Slavă cinste și onoare
Și-n a Ta împărăție
Dă-mi Tu pacea Ta cea vie
Să-mi fii pururea salvare
01-03-2020 Betania
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri sau poezii despre sclavie
De-aș putea...
De-aș putea să rup din cer doar un petec de albastru
Aș croi din el umbrelă pentru sufletu-mi sihastru
Să îl apăr de ninsori și de ploile târzii
Dar n-am aripi ca să urc peste norii plumburii
De-aș putea să rup de sus doar o rază aurie
Aș picta cu ea un soare să mi-l pun la pălărie,
Sufletul să-l încălzească când îmi plouă și îmi ninge
Dar n-am scară să mă sui, soarele nu-l pot atinge
De-aș putea să fac din ochi un izvor cu apă lină
Mi-aș spăla sufletu-n el de păcate și de tină
Poate vede și el Raiul, c-am oftat și am tot plâns,
Însă lacrimi nu mai curg și poate n-au fost de-ajuns...
De-aș putea aș fura focul de la însuși Prometeu
Și-aș aprinde c-o scânteie o iubire-n pieptul meu
Pentru tine care știi să provoci ca o ispită
De n-aș ști că toamna cerne sentimentele prin sită...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre plâns sau poezii despre pictură
O, nemuritor Luceafăr (omagiu)
O, NEMURITOR LUCEAFĂR!
-omagiu spiritului eminescian-
O, nemuritor Luceafăr
ancorat în Cer albastru!
Te așteaptă flori de nufăr,
să le dai sclipiri de astru!
Zbor de Pasăre Măiastră
e drumul tău prin infinit!
Floare-albastră... Floare-albastră...
cu dor te-așteaptă-n asfințit!
Codrul, după tine plânge,
plâng în ropote, izvoare,
căiubirea lor se frânge
pe-ale vremii sanctuare!
Teiul, la pământ se-nclină,
încărcat de flori și doruri,
că nimeni nu-i mai alină
tristețea pusă-n ecouri!
Plânge "pădurea de argint",
vânt pribeag prin ea doinește
și-i lasă dorul de alint,
când toamna o desfrunzește!
"Plopii fără soț" suspină
în foșnet lin și visător,
așteptând un crai să vină
cu o poveste de amor.
Numai Tu, străin și rece
privești din Bolta cerească
sa vezi, viața cum le trece
în menire pământească!
În valuri vin generații,
sărută crucea la mormânt
și-n vers te cântă confrații
din flori îpletindu-ți veșmânt.
Maria Filipoiu
15 iunie 2014
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (15 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție