* * *

dar ce-ar fi viaţa fără vocea ta blândă?
fără parfumul tău de floare de câmp?
fără buzele tale ce vestesc cerul cu tot cu primăvară?
ar mai îngheţa oare pământul sub pântecul lunii?

fă-ma una cu mângâierea

pregăteşte-mă de tăcere, căci mâna ta
are formă
de cruce şi ramă

priveşte
cât pot dura în tine

ţi-ai gasit
un călău
care îţi demonstrează legendele
şi te povesteşte

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău uşor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce priveşte în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorţire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am rostit pas
în dansul solstiţiului
(nu te-am întrebat
cât albastru ai întâlnit
în delfinii din mine
sau în nisipul nemistuit
de pe mal)

bârfeam
capriciile pielii
sub fazele lunii
şi
ambra pierdută
de cântec

cât de senină îmi pareai
cu buzele tale de pânză
(vestind iarăşi nordul )

repetându-ţi sfârcurile
în mâinile mele de sare

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pricina verii -
apele risipite
sub ochi fără scop

haiku de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

la nunta marmurei cu cerul
pădurile se petreceau fără nori
(la fel ca în filmul luminii protagoniste)

acolo noaptea stătea strânsă
în gloanţe
iar frigul răsucea ecoul din sânge

câte poveşti s-au strâns oare în răni
şi cât voal s-a risipit peste lacrimi?
câte pietre devenite prunci
şi câte pântece minţite
cu hrană?

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din întunericul pernei
îmi înfăţişez dragostea
înaintea ta, femeie

tu,
cea care ai unit puncte în mine
şi m-ai încercuit
cu braţele tale senine

tu,
cea care ai renegat
ceaţa din ochii mei
şi ţi-ai creat trup de lumină

tu,
cea care repeţi apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
şi cu sfârcurile tale bruşte
imiţi dorinţa în ochii mei

fii gazda focului meu
acum cât îţi plantez
cascade în pântec

îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aştrii din tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sărutul nostru pare o rugăciune

în el ne auzim inocenţa
şi tăcem fără scuze

câtă cruzime

liniştea
se sprijină
pe un înger
şi zboară

strângem
bezna
sub un
deal de lumină

auzim porumbei
cum trosnesc
pe buzele noastre

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

chipul tău fă-mi-l obstacol
ascunde-mi-l blând în nea
să te repet de pe-o treaptă
să urc brusc spre vocea ta

mâna ta să mă dezlege
de o crudă apăsare
şi cu rouă să mă plece
repetând iarba din zare

sânul tău să mă petreacă
în visare lunecândă
dezvelind cu aste palme
coapsa ta veşnic flămândă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire întemniţată

Iubite, fără mângâierea ta sunt tristă
Şi fără al tău surâs ce în inimă mi-a rămas,
Iar sufletul îmi jeleşte şi n-are batistă,
De atâta plâns, rămânând fără glas.
Iubite, mi-am trimis gândul către tine,
Zburând adiat de vânt ca o pasăre călătoare,
Să te ajungă din urmă, să te aducă la mine,
Căci dorul îmi sfâşie inima, iar sufletul mă doare.
Iubite, fără tine nu mai sunt ca o stâncă,
Sunt ca şi cerul înnorat, ca şi marea agitată,
Fără tine, rana din suflet mi-e tot mai adâncă,
Iar inima-mi bolnavă tânjeşte să fie vindecată.
Iubite, te aştept şi azi, sperând c-ai să te-ntorci,
Să-mi redai fericirea, să zâmbesc ca altădată,
Ca un trandafir să înfloresc, sărutându-ţi buzele dulci,
Să nu mai plâng, căci fără tine iubirea-mi zace-ntemniţată...

poezie de Daciana Lazăr (13 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e prima zi
în care
nu ai mai numărat
păpuşile
de pe asfalt

nu le-ai mai povestit
rănile tale porumbeilor
nici nu ţi-ai mai pus
vreo dorinţă
care să îţi semene

te-ai simţit tare straniu

obişnuiai
să le roteşti feţele
înainte să-mi întinzi cenuşa
pe rochia ta

te-ai maturizat
înainte de vreme

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât... te iubesc

Cât... te iubesc,
Şi cât nu pot să mor acum!
Cât aş vrea un alt drum,
În viaţa asta fără....

Fără de tine,
Când viaţa mi-e,
Mi-e doar amăgire,
Şi-o clipă, cu tine,
Şi fără de tine!

Şi-un timp,
În care Tu!
Eşti!
Un tot prezent,
În tot ce Eu doresc,
Şi tot ce iubesc!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-ar fi viaţa fără amintiri?
Şi sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Şi trupul viu fără simţ şi simţiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te ceartă pe tine, diavole
cum ploaia ceartă deşertul
în lună de vară
te ceartă pe tine, diavole,
cum lumina ceartă
umbrele nepromise ale pământului
te ceartă pe tine, diavole,
cum visul îşi ceartă trezirea din rugă
te ceartă pe tine, diavole,
cum ruşinea ne ceartă noroiul din chip
te ceartă pe tine, diavole,
cum iubirea ceartă cuiele vrăjmaşe din carne
te ceartă pe tine, diavole,
cum sângele ceartă tăişul sabiei

să te certe tot cerul pe tine, diavole,
căci nu mai eşti perfect în căile tale

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci

dă-mi sânul tău stâng
să-l îngemănez cu gura mea flămândă,
da-mi-l să-l strâng într-o muşcătură,
să simt cum viaţa din tine
se scurge pe-un geamăt

vreau iarăşi
să-ţi simt căldura, femeie

îţi sunt, îţi sunt
îmi tot repeţi.
iar eu te descopăr în tremur

simt cum sângele tău se strânge
în forma inimii mele

mă mângâi pe piept
mă povesteşti gleznelor tale

nu-ţi fie frică
sunt aici să te ţin de suflet
şi carne

combină silabele
ce mă rostesc
şi fluturii
cu geometria
de Mai

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fericit
cel
ce te va privi
de sub valuri
şi va cerceta apele
după chipul tău

acesta
îţi va sluji
pântecul
şi-ţi va alunga
ruşinea

aminteşte-ţi
când te-ai adăpostit
în laudă
iar iubirea
ţi-a stins osteneala

iată
uitat sunt
pe nisipul reavăn
şi
neabătut

te aştept
în veştile mele

ia aminte la
strigătul meu

nu te clătina
căci nu te-am ocărât
încă

înaintea ta
mă risipesc
întru vrăjmăşia sângelui

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Nu mai am în mine vlagă,

Fără rost e lumea-ntreagă,

Când lăsăm făr-de tulpină,

Juna floare din grădină,

Şi parfumul florii piere,

În neant şi în tăcere,

Risipit în negrul hău,

De o mână de călău...

Cum poţi Doamne-ngădui,

Vieţi să stingem, de copii,

Să lăsăm părinţi în jale,

Pentru sete de parale,

Frâu să dăm la nebunie,

Într-o ţară-n agonie,

Fără lege, fără teamă,

De a morţii cruntă dramă,

Oare ce păcate grele,

Ne aduc pe cap belele,

Hrana-n blid că nu e bună,

Ţară de suntem nebună,

Ochii-n lacrimi că plutesc,

Pe pământul românesc,

Totu-i jale şi gunoi...

Doamne... fă ceva cu noi...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

învaţă-mă
să mărturisesc
buzelor tale
mândria pământului
să neglijez zorii
şi să proclam amintirea
pe coapsele tale
burgheze
doar
jeleul nostru de cafea
şi bâlbele de ora 5
mai pot consola
vinul şi scoicile
au altă cină

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu

Ştii tu oare cât de mult a trecut de ieri
de când ploaia mi-a înămolit pădurea
Oare ştii de ce pleci în fiecare vineri
şi lunea e un film remember pe trei zile
Bănuieşti oare că lumea asta e atât
de strâmta şi tăcută fără tine
fără zgomotul străzilor tale
fără drumul, luminişurile tale
Fără telefonul
sunând ocupat uneori,
Oare ştii?

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ne-am îmblânzit numele
în agonia primăverii
pe pieptul tău scria sens
unic
atunci umbrele nu aveau pomeţi
nici lumânările nu păreau adevărate
suflam în poze şi strigam,, va dura"
va durea, îmi tot repetai dintr-un portret oval
condu-mă spre durere
doar fumul buldozerului ne mai poate distrage atenţia

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de frumos
îmi pare părul tău
dat după ureche

cât de moi
îmi par
tăcerile tale

parcă-şi revin
la simţire
odată cu glasul meu

cât de fini
îmi par genunchii tăi
atunci când
mâinile mele
repetă tandreţea

cât de mult
te pot căuta
în nisipurile altor tărâmuri
şi totuşi iubirea mea
să te strângă mereu
în aceeaşi ţară din piept

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!