Vată de zahăr
Tot ce scriu
îmi sună
de parcă ar fi
inventat
chiar dacă
acest ecran alb
e singura oglindă
în care mă pot vedea
cu adevărat,
în unele nopți, când o voce neagră,
ca un bruiaj seducător, își
începe cântecul,
mă așez
pe canapea, după o baie fierbinte,
sunt toată numai abur
și iasomie,
doar ruj ruginiu pe buze, părul umed și-ntunecat
cu vârfurile proaspăt retezate
picurând sânge,
sunt pregătită pentru voi,
așa, în aparenta mea vulgaritate
sunt totuși vulnerabilă
dar
sunt gata oricând să vă orbesc,
să vă împrăștii
mințile în constelații nebănuite
trăgând
dintr-o țigară interminabilă
ca un coșmar,
doar eu și voi
și acest
ecran
alb între noi
care tremură
sub degetele mele
ca un perete
subțire, de carton,
ca pânza
unui cort
în care se adăpostește un copil
și citește
povești de groază
sub lumina lanternei
mințindu-se
că monștrii-s departe
și lumea,
oh,
lumea
e o vată uriașă de zahăr.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zahăr
- poezii despre voce
- poezii despre sânge
- poezii despre seducție
- poezii despre ruj
- poezii despre păr
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Citate similare
Sunt tot o jumătate
Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Țărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!
Sunt tot ceea ce nu ești; Evă, când îmi lipsești.
Îmi lipsești?
poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre oameni buni
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre ger
- poezii despre fumat
- poezii despre fum
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubește-mă in alb ori negru
Iubește-mă în alb ori negru
Iubește-mă așa cum sunt
Iubește-mă cu adevărul pus
În negrul cuvintelor de despărțire.
Iubește-mă rostind doar adevărul
Iubește-mă ținându-mă de mână
Iubește-mă în alb prietenos
Să-ndur un punct sfâșietor iubirii.
Iubește-mă în alb ori negru
Lasă doar natura să iubească-n curcubeu
Tu iubește-mă în nonculorile de bază
Născătoare de dureri ori bucurii.
Iubește-mă în alb ori negru
Chiar dacă din ele răsar doar Ierni
Lungi suferințe de-așteptări și lacrimi
Că nu te pot avea chiar dacă mor.
Iubește-mă în alb ori negru
Chiar dacă Dumnezeu se lasă-n curcubeu
E legea Lui să prindă-n Lume viața
Cu toate tonurile infinite de culori.
Iubește-mă în adevăr de nonculori
Îmi este simplă citirea și simțirea
Sunt antrenată pentru astfel de picturi
În care Destinul pune punct iubirii.
Învață să iubești în alb ori negru
E-un sfat de viitor probat de mine
Din nonculori se naște sigur Raiul
Ori faci un nod la tot ce te ucide.
Învață să iubești cu Da și Nu
Învață să iubești cu alb și negru
Învață să iubești cu adevărul pus
În grai în ochi și-n gândurile inimii.
Iubește-mă în alb ori negru
Să-mi scoți o inimă din curcubeu... înlăcrimat!
Iubește-mă în alb ori negru
Să știu de vine Iarna.... cu nopți de insomnii și fulgi.
Iubește-mă în alb ori negru.... chiar dacă doare!!!
poezie de Adelina Cojocaru (18 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre naștere, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre iarnă, poezii despre adevăr, poezii despre învățătură sau poezii despre viitor
Foc
Un foc de aș fi... doar langa tine aș arde,
Și cenușa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Și flacăra... mi-o pot a alina.
Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopțile senine și deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.
Nu vrei sa fiu eu focul vieții tale
Să ardem la nesfârșit numai noi doi.
Să nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar și peste ploi.
De nu pot arde... inima îmi tace
Și clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog să îmi dați pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.
La foc... v-ați încălzit in zile triste
Și-n ieri geroase, eu v-am ocrotit.
Acum... în jur sunt dealuri pustiite...
Și eu... sunt stins... că voi nu m-ați iubit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
Curcubeul sonor
Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.
Dansezi în jurul meu
Pe o melodie astrală,
Albastră ca un blues,
Pe care o auzim numai noi
Frunzele mele se prind de pletele tale
Ca un sărut.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre sunet, poezii despre sfârșit sau poezii despre roșu
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre plâns, poezii despre mamă sau poezii despre groază
Un țipăt
Sunt ochi în care el oricând poate privi
Și mâini cu care să-împartă-alinturi reciproce,
Dar eu mereu pentru iubitul meu voi fi
Doar o voce.
Sunt sâni cu care fruntea lui să se îngâne
Și gură pentru gura lui pândar,
Dar eu până la moarte voi rămâne
Un țipăt doar.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre sâni, poezii despre reciprocitate sau poezii despre mâini
Sunt eu
am un timp al meu
care sunt sigur
cine mi l-a...
sau poate deșirate
clipele mă păcălesc
am fost injectat
în alb pe cearșaf
de ecran
unde creierul
în bulb rahidian
dar...
imaginea însă a rămas
al meu eu...
este în totalitate
eu
strig la voi...
mă auziți?
sunt eu!
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Viorel Muha despre timp, poezii despre păcăleli, poezii despre imagine, poezii despre creier, poezii despre alb sau citate de Viorel Muha despre alb
Bolnav de dor... de oameni!
Nu luați în seamă starea mea actuală,
Eu sper, să mă fac bine în curând
Tristețea, sigur, e și ea o boală
Care se manifestă, deseori, plângând.
Cu ochii roșii de-o neagră insomnie,
Cu-obrazul tras de grijă și tumult,
Eu mă gândesc la voi, cu poezie
În care vă iubesc, atât de mult.
Mă tremură nopți adânci de veghe
Și nu-mi găsesc liniștea deloc,
Dar îmi port gândul, cămașa mea de zeghe
La voi în suflet, cel mai tainic loc.
Nu vreau pastile, nici vinul cel amar,
Nici pâinea nu-mi încape-n gură,
Vreau să vă fiu, în suflet, felinar,
Un cântec dulce, în lumea ca de zgură.
Mă doare ziua când nu sună telefonul
Și uneori, cred că-i descărcat,
Îl deschid și îmi răsună tonul
Dar eu nu vreau să cred că m-ați uitat.
Mă-ncearcă febre, frisoane, transpirații,
Vârtejuri de cuvinte-mi zboară-n minte,
Doctorii îmi recomandă trepanații,
Dar nu e leac, la dorul meu, fierbinte.
Sunt păcătos că lumea îmi e dragă
Și nu pot, în bucăți, ca să mă rup,
La voi în Vis, pribeag, cu-a mea desagă
În care sunt un spirit, fără trup.
Un zâmbet trist, un vers ce vă-nfioară,
Când Soarele coboară-n asfințit,
Un refren pierdut într-o vioară,
O umbră tristă, de suflet răstignit!
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre medicină, poezii despre dor, poezii despre boală, poezii despre însănătoșire, poezii despre zâmbet, poezii despre visare sau poezii despre vioară
Eu tot sunt om!
Eu tot sunt om: ca tine, ca el, ca ea
Și mereu voi rămâne așa,
Dar totuși nu v-am crezut...
În stare de așa ceva.
Poate nu sunt un matur
Dar și copiii oameni sunt
Chiar dacă nu ați crezut,
Eu tot aceea sunt.
Orice aș face pentru voi
Orice, fac pentru mine.
Dar totuși... cred în sine
Că, nu sunt respectată.
Lașcu Luminița (10 septembrie 2022)
Adăugat de Lașcu Luminița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre maturitate sau citate despre copilărie
În acest moment mi-aș dori să te scriu
să ating cărțile noastre de sânge
și cuvintele să țâșnească în jur
ca durerile din care voiam să plec atunci
mi-aș dori să îți ascult bătăile inimii
chiar dacă între noi sunt munți
și ape
și dezastre
mi-aș dori să fac ceva cu toate cuvintele ce așteaptă
ca lupii flămânzi
dar
vezi tu
șanțul acela plin cu nebunie
a fost șters de pe harta acestei lumi
uneori
crede-mă
am senzația că nu mai exist
că zac îngropată acolo
în trecutul glorios
când te descoperisem
fascinant
și mă simt atât de bătrână
atât de neînsemnată
iar când lași un semn
mă apucă plânsul
că nu sunt ceea ce trebuie să fiu
în acest moment mi-aș dori să te țin de mână
și să îți spun
că poezia mea a fost poezie doar cu tine
atunci
acum e doar un segment banal
pe care îmi așez nimicurile
în acest moment mi-aș dori să te scriu
cum ești
frumos
remarcabil
și cu gândul la alte femei
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls, poezii despre promisiuni, poezii despre munți sau poezii despre lupi
Opium
mintea mea e macul copt care a explodat în sute de semințe întunecate
acolo e opiumul care hrănește iluzia fericirii
toată siguranța pe care o simt
e ireală
trec cu degetele prin ea ca printr-un roi
de musculițe
se agită puțin și apoi se dispersează
o știu acum
știu că sunt singură
e doar datoria mea să mă apăr
strâng din dinți
mi se blochează toată ura în piept și mă doare
și ce dacă sunt iubită
și ce dacă sunt nevinovată
furtuna de deasupra
coboară în mine
și rămâne
cât de aproape e moartea uneori
îi simt respirația pe piele
se aburește ca o oglindă
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre siguranță, poezii despre nevinovăție, poezii despre muște, poezii despre fericire, poezii despre dinți sau poezii despre degete
joc de oglinzi cu «și-uri»
Timpul, ba chiar și spațiul sunt sarcini, apasă
umerii și nu mai pot
lăsa jos și lua de două ori
Departe și Aproape totuna-i, Acum și Atunci
sunt confuze, nu le pricep granițele precise
sensul libertății îmi este strict direcționat
pe vectori pe care-i știam ai dorului, ai neputințelor
Nu pot înțelege de ce «om chinuiește om»
în ideea de just, măsurându-mi gesturile
cu metrul alb, diluat
și crud ori
înseamnă că s-au născocit anume oglinzi care
să deformeze?!
Mie îmi dai pe aceea care mă arată și mai slab
și funcționează pe bază de fișă
iar tu ai o oglindă care te arată enorm și nu doar
ci și bun și drept și incoruptibil, chiar dacă oglinda ta
se ouă aur în căușul palmelor apucătoare
dă-mi
numai pentru o zi cămașa ta asudată, la schimb
las pielea mea ție-ți va fi lesne s-o deschei la nasturi
dă-mi-o fără butonii aceia din platină
!
Dă-mi ochelarii tăi numai o zi, să văd cu ei lumea
ca tine, îți dau în schimb un ochi
tu să ai trei, tu ai nevoie!
Dă-mi un umăr pentru o zi, să duc «timpul și spațiul»
aceste desagi blestemate și adă-mi Departele separat
lasă-mi-l în dar pentru asta voi aminti zeilor
te voi vorbi de bine, nu care cumva să ți se ia oglinda
și să tânjești la cea a mea
cu fise!
(desen ca idee: ochelari cu trei lentile unui domn cu robă de magistrat!)
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochelari, poezii despre vorbire, poezii despre spațiu și timp, poezii despre schimbare, poezii despre metrologie, poezii despre lungime, poezii despre libertate sau poezii despre lentile
Totuși de dragoste
Simt că te cunosc de la colțul timpului, când ne-am întâlnit întâmplător după ce am murit...
Alteori simt că mă urăști dintr-o mie de vieți doar pentru că niciodată nu am îndrăznit să-ți vorbesc direct...
Vântul urlă în șoapte amețite,
ce-mi smulg din inimă umbrela care speră
și-mi potrivesc gândurile într-o amnezie perfectă,
dar și așa batjocorită de vânt tot pe tine te visez,
poezia e doar o versiune de evadare din valurile înalte ale zilei de luni, ce mă salvează din tot acest balast de emoții...
Sunt doar o creangă dintr-un melancolic cer, ce tușește în înaltul prăpastiei de viermi...
Sunt și o altă formă, nu doar Tiana...
Uneori un fir de iarbă ce crește cu furnicile și ajunge o buruiană fantastică,
o stafie bolnavă animatoare a pădurii și a caselor de melci,
amanta castelului de alb
dar fidela soție a frunzelor de tei...
Sunt o grămadă de nopți și în mine o singură Tiana care te privește...
Apusă în răsăritul ce stă sub un pom orgolios, lângă o margaretă
sunt respinsă,
iar tu ești tu...
O poezie filosofică dar totuși de dragoste...
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viermi sau poezii despre tei
Poem de dragoste
am totul ca să mă prefac că știu ce e fericirea
mâinile / capul / lungile nopți de somn
cineva îmi tunde părul meu lung până ajung să
mă întrebi / ai cancer
iar eu îți răspund, da / e foamea aceasta de lucruri noi
știința abandonului ca un străin care mi se plimbă prin vene
e ziua în care nu am nimic
de pierdut / la fel ca în celelalte zile
nu mi-e frică de tine/ nu mi-e frică de nimic
doar ascult cum se dezvoltă programele spațiale ale nasa
//sunt un copil proiectat in vitro //
părinții mi i-am abandonat de mult / pe ecran începe să se scurgă scrisul
ca și cum ar fi o vopsea proaspăt întinsă
așa e inima mea în asistolă / în ea nu poate să intre nimeni / așa e cancerul
copiilor care au fost lăsați să moară pe treptele casei mele
pentru că da/ am o casă
o colivie pentru păsări
doi câini care se joacă până la ultima suflare
și asta cred că înseamnă fericirea/ fluturarea mâinilor pe geam atunci când un tren pleacă înspre
un tărâm al nimănui
degeaba flutur batista a la revedere / cancerul continuă sa crească și eu îi spun
fericire
//
când
cu mâinile îmi mângâi pieptul
capul mi-l rostogolesc până la poalele unui munte
în lungile nopți de somn / te visez pe tine.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre tuns, poezii despre trenuri sau poezii despre somn
Sunt un copil
Sunt un copil!
Nu-mi distrugeți copilăria!
În lumea mea sunt îngeri cu aripi de catifea
Și stelele au culoarea curcubeului...
E drept că dorm cu ursulețul de pluș
Pe care bunica mi l-a dăruit
Să mă protejeze de lacrimi.
E drept că dorm cu broscoiul fermecat
Și maimuțica de blană,
Dar ele sunt parte a copilăriei
De care nu mă voi despărți în veci.
În lumea mea, florile au nectar de vise
Și fluturii se înalță spre Dumnezeu,
Aducându-ne pe pământ, Duhul Sfânt.
Copiii îl au pe Dumnezeu în sufletul lor!
De aceea sunt și voi rămâne copil!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre urși, poezii despre suflet, poezii despre stele sau poezii despre sfințenie
Poem în alb și negru
#alb
ceața a făcut ravagii pe teritoriile noastre sunt rochii de mireasă pe care le-am purtat în fiecare zi am închis ochii și în loc de întuneric am văzut vulpi polare lingându-mi mâinile zăpada a curs ca o apă dar nu era zăpadă nu erau lacrimi nu era cerul vărsând ploaia eram eu ascultând de dorințele mele imaculate eram eu cea mai bună fată care a uitat violențele din copilărie
am înnodat toate aceste amintiri am făcut un fular alb și am zâmbit în fața aparatului de filmat cât de mult am putut
apoi a curs filmul alb, cadru cu cadru până la sfârșit
#negru
rochiile de mireasă sunt acum negre le-am purtat în fiecare zi în care a murit cineva le-am purtat toată viața mă întreb de ce frunzele sunt negre ca și cum ar fi suportat o operație am înotat într-o apă mâloasă neagră nu am reușit să ies la suprafață
noaptea mă îndrăgostesc de liniște dar e o liniște neagră și sunt tot eu ascultând-o sparg o veioză ca întunericul să rămână deplin sunt tot eu cu toate rochiile de mireasă negre înfășurată ca o mumie soarele s-a dezlănțuit peste camera mea soarele negru la care ne închinăm când nu se mai vede lumina
apoi a curs un film negru, cadru cu cadru, până la sfârșit.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filme, poezii despre zăpadă, poezii despre rochii, poezii despre rochia de mireasă, poezii despre înot sau poezii despre violență
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre ignoranță, poezii despre versuri, poezii despre râs sau poezii despre rușine
Fericirea
Sunt fericită.
sunt fericită și spun asta cu voce tare,
din ce în ce mai tare,
ca să mă conving;
vârcolacului i-au căzut dinții
în palma mea mică,
mie
mi s-au ivit din nou rădăcinile negre
de sub vopseaua roșie,
sub care m-am ascuns, când credeam că
asta va însemna resetare și nu a fost,
sunt fericită de parcă
aș fi pe tratament, totuși sunt lucidă
și e ciudat
când în jur toți parcă
stau în cerc
cu mutre posomorâte
ca la funeralii,
dar
eu sunt fericită
și fluier
și țopăi
prin păduri radioactive și cartiere industriale,
printre reziduuri comuniste,
prin foste gări
imperialiste
și tu ești fericit
ca un țânc care a dat de o acadea uriașă,
multicoloră,
hipnotizantă.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârcolaci, poezii despre păduri, poezii despre industrie sau poezii despre gări
Un pictor de iubire
Sunt un pictor de iubire!
Iubire ce-a fost încă din copilărie...
O iubeam de când nici nu știam ce inseamnă dragostea!
Sunt timid de felul meu și pentru asta îi îngenunchez
Doar lui Dumnezeul meu!
De câte ori am întâlnit iubirea nu am putut vorbi,
Dar am pictat-o pe pânza din sufletul meu.
Și acum pictez... Lumea, natura și frumosul!
Mă bucur și redau viata, când pot picta o lume plină de iubire,
În care litera este o notă muzicală, un sunet de pian, vioară sau chitară...
Din gama poeziei, în care frumusețea, iubirea, speranța, Tristețea sau blestemul,
Alcătuiesc culorile și penelul, melodiea vietii mele!
Aștept cu înfrigurare, să treacă fiecare noapte, să-ți pot da "Buna dimineața!",.
Doar așa te pot picta, te pot cântări, astfel reușesc chiar să te recit, să te trăiesc, femeie!
Îți voi picta chiar și în cer chipul tău de înger!
Îți voi picta culorile corpului și sufletui, transformându-te în curcubeu,
Punând inima mea în centru.
Așa va fi un " înger-curcubeu",
Viu, pictat pe pânza universului meu!
Aș vrea să pot lipsi măcar o zi din viața mea,
Să mă transform în pânza pe care ești pictată...
Să dau culoare sufletui meu,
Acum ori niciodată.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice sau poezii despre frumusețe
Contraste
Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Și nopți adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară
Și sunt minciuni care ridică,
Sunt împărați, atotputernici
Ce însă tremură de frică.
Sunt vieți ce-au strălucit în viață,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ține
Cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Și negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.
Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar și amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăți care îndreaptă,
Dreptăți care nedreptățesc.
Sunt multe contradicții, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinți ce-aduc lumină
Și fericiri nefericiri!...
poezie celebră de Virgil Carianopol din Elegii și elegii (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate sau poezii despre nefericire