Nu vreau mai mult
Mă prind în jocul gulerelor albe
și mă lupt pentru ideile libere
la care fiecare contribuie,
la ruperea barierelor impuse de alții.
Tot ce se naște crește în os
și în carnea de vultur
care zboară fără aripi.
Lumea nu știe apele în care mă scald,
înot și prin cele tulburi,
mă tem de întâmplările neprevăzute
și le adun între ziduri.
Nu vreau mai mult
decât să încap în propria inimă
cu tine împreună.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre zbor
- poezii despre vulturi
- poezii despre naștere
- poezii despre libertate
- poezii despre jocuri
- poezii despre inimă
- poezii despre idei
- poezii despre frică
Citate similare
Oglinda în care respir
de prea multă libertate mă las amăgit
privesc pe fereastra adevărului departe
în oglinda fără orizont a timpului
înțelegerea nu-mi mai este permisă demult
și înot în ape tulburi.
cu prea puțină bunăvoință mă întâlnesc
în cercurile închise ale tăcerii
poate poate cineva vorbește
luându-și lumea în cap
cu drumurile ei cu tot
până voi respira clipele trecerii
prin apele oaceanului care ne despart
și ne lasă
înțelepți la mal.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre înțelepciune, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre timp sau poezii despre adevăr
Sunt prezent
De la naștere m-au lăsat să aștept
m-au învățat să mă lupt cu timpul,
porțile la care bat se deschid greu,
dar trebuie să intru.
Sunt prezent
în toate întâmplările și ele mă încearcă
și chiar dacă mă rănesc
lupt până la epuizare.
Strig cu revoltă,
nimic nu mă oprește în loc
și nici nu mă tem
când îmi topesc seva
în fiecare cuvânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre revoltă, poezii despre prezent sau poezii despre cuvinte
Semne pe cer
ziua mă caută pe urme
gândul mi-o apucă înainte
și nu se lasă supus
apele în care mă scald
dau semne de bogăție curată
din întuneric se naște lumina
cu ochi de vultur
noblețea se cuprinde-n foamea cunoașterii
cu aspirații înalte
pe cer se văd semne
în contur de oglinzi orbitoare
adevărul se smulge din minciună
și cruce îi pune
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre minciună, poezii despre gânduri, poezii despre curățenie sau poezii despre cunoaștere
Nestăpânită lumină
Nu e clipa căderii pleoapelor peste așteptări
nici a frunzelor peste inimi,
e o sănătate în carnea flămândă
nerv prins în sinapse,
tot mai căutată starea de împăcare
cu sângele pornit să înverzească.
Vrea mai repede trupul să-l răsfețe
sădindu-i în sămânță fructului copt
nestăpânită lumină
mai adâncă decât sâmburele
din care se naște vie ființarea
și răzbare prin curgerea timpului.
Pune stâlpi la porțile nesfârșitului,
drumuri căutând să le treacă
până la împărăția cea fără de veste
de la care se așteaptă întregirea.
Închis cu zăvoare între ziduri de piatră
privesc la ardezii cum ard
cu flăcări peste ape-n colind.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sănătate, poezii despre sânge, poezii despre răsfăț sau poezii despre frunze
Transfigurare
Dacă ar fi să-mi cenzurez gândul,
nimic nu m-ar mai bucura sau întrista,
căutările n-ar avea nici un rost,
m-aș folosi numai de mâini
să sprijin boltirea cerului.
Pașii ar prelungi drumul la orizont.
Nu știu ce aș face cu iubirea
rămasă fără casă,
fiindcă sufletul ar fi un deșert
prin care nu trece femeia.
Numai tu ești umbra pe care mă suprapun
și intru cu inimă cu tot;
gândurile rămân libere,
păsări îmi înghit clipele
și zboară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre mâini, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cu aripi de ploaie
în nopțile mele visele devin păsări
cu aripi de ploaie
zboară peste întinderi aride
dincolo de margini lichide
lumina-și capătă surâsul senin și blând
ca o iubită după sărut.
timpul este o linie nesfârșită
nu știe nimic
își caută noi puncte prin care să treacă
din palmele mele muncite
adun puține monede în buzunare
să-mi cumpăr liniștea vândută de monștri
Doamne tu știi mai bine
gândurile care se nasc din suflet
și nu mă lași în păcat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre ploaie, poezii despre numismatică sau poezii despre noapte
Timpul se grăbește
eu mă desprind de cei care nu se întreabă de nimic
trăiesc într-o stare de căutare
mă stresează lipsa de interes
în fiecare seară îmi adun gândurile de pe la colțuri
și le grupez pe priorități
mai uit prezentul scris pe masă
și plec să pregătesc ziua de mâine
cu aripi de vultur să scruteze de la înălțime pământul
timpul se grăbește nu mă lasă liber
fiecare clipă trece fără să o pipăi cu sufletul
nimeni nu iartă
nimicul din viață
omul nu iese din întuneric fără un impuls la lumină
nu mi-e teamă să cred că pot face bine și rău
lumea nu se lasă cucerită cu mâinile
vin vremuri în care fantasticul devine real
și trebuie să fii fantastic
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre viitor, poezii despre stres sau poezii despre seară
Nu rămâne nicio urmă
Între masă și rugă e o legătură de suflet
hrana îmbracă o haină spirituală
care satură mai mult foamea
trupul primește cu dragoste ce-i trebuie
asemeni pomului din grădină
o permanență dorință
se naște
în fiecare clipă.
Între om și natură relația este biunivocă
răzbunarea nu-și are rostul,
nemărginirea începe cu fiecare.
Între mine și tine timpul trece în voie
nu rămâne nicio urmă
decât drumul oaselor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre trup și suflet, poezii despre natură, poezii despre dorințe sau poezii despre copaci
Întotdeauna îmi creșteau aripi
S-au năruit a pagubă cărările în ceață
mi-e frică să mai trec pe ele
ocolesc prin locuri necunoscute
între noi a crescut un abis.
Cred că m-ai părăsit fără să știu,
lumea nu mai este cum a fost
poate o să descurcăm aceste ițe
care se încâlcesc la marginea cuvintelor.
Îi voi povesti tot ce s-a întâmplat
fără să mă includă în deznodământ,
nu se mai potrivește nimic,
aerul e greu când îl respir singur
și în piept simt o durere.
Nu știu de ce se întoarce pe dos
tot ce a fost cusut cu migală
și totul îți pare zdrențuit de timp,
e o mirare-n sine acest conținut neînțeles
în care mă zbat ca o pasăre-n laț,
zborul e o idee prea îndrăzneață
să nu lupt să fiu liber.
M-am împodobit cu tot marasmul tău
și acum sunt gol de patimi
într-o singiurătate cerșită demult
fără să-mi cultiv dragostea primăvara
în carnea fragedă a pământului
în care am înflorit odată cu cireșii
pe care și tu îi iubesți.
Întotdeauna îmi creșteau aripi
acum le am
și nu știu cum să zbor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre primăvară, poezii despre pagubă, poezii despre flori sau poezii despre durere
Sunt mai mult
nu mai încap în cel care-am fost
am păstrat doar filonul moștenit
de care nu mă pot îndepărta
ca om
sunt mai mult decât filtrul
prin care am trecut clipele durerii
și lupta cu propriile stavile
tu să nu mă crezi o ancoră
la marea singurătate
din oceanul de refulări
în care se varsă efluvii nevinovate
valuril înalte se lovesc de țărmuri
pescărușii țipă de bucurie
orașul din apropiere te așteaptă
să-l supui cu aripile albe
de prințesă a străzilor sale
înguste
ce intră pe porțile cerului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre oraș, poezii despre ocean, poezii despre nevinovăție, poezii despre moștenire, poezii despre bucurie sau poezii despre aripi
Odată cu timpul
Tot ce mă duce mai departe
nu sunt piedicile care mi le pui
ci ceea ce nu înțelegi
și afirmi dezinvolt
între noi nu stă aerul ci îndoiala
pe care o dorești să facă pui
și încă mulți
când nu mă poți prinde
ca să mă ajungi
încalecă calul
dar nu știi călări
decât pe mătură.
nu mă tem de întâmplări
posibilitățile depind de voință
știi că nu mă las învins
lupt și-ți îndepărtez orgoliile
nu ies după ploaie ca salamandra
să te îndrăgostești de culoare
și restul să rămână la fel
mai departe
tu nu hotărăști singură
lumea se pierde în hățișuri neștiute
cu timpul
ele se vor dezvălui
și văd cum eliberezi sentimente
prin toți porii deschiși
adaug libertatea de simțire
și orice dorință îmbracă haina
florilor scuturate
orice se numără greșit
se rupe de real
și înveți să crezi în adevăr
mai mult decât în tine.
clipele noastre fug
se duc
și vin altele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate sau poezii despre obstacole
Aproape de tine
Sub tălpile tale fug drumuri de pământ,
printre pași zboară păsări din ierburi,
cu lacrimi de ploaie, norii
te păzesc de întâmplări vinovate.
Aproape de tine
îmi frământ mâinile fără atingeri
sub impulsul trădărilor interioare
de care doresc să mă rup.
Fac scut din urme de așteptări,
mă îmbărbătez să nu uit de îndrăzneală
și lupt cu ochii necontenit,
să vezi ce nu e de văzut.
Nu mă lăsa să sufăr
mai mult decât iubirea mi-o cere,
pune-mi înbrațe trupul și sufletul
ca pe un trandafir alb în zori.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trădare, poezii despre trandafiri sau poezii despre ochi
Cuvântul
Cuvântul este mai adânc decât poate spune,
în miez are Dumnezeul său de început
prin care se naște cunoașterea de sine și de alții
și se formează limba
cea dătătoare de viață.
Măsoară cu inima nesfârșitul
ridicându-se până deasupra lui.
În limbă crește lumina și se revarsă
peste pământul dătător de roade,
sub impulsul său întunericul se retrage
în moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre moarte
Dezamăgit acțional
las toate posibilitățile să se întâmple
fie ele cu influențe bune ori rele
când nimicul dorește să iasă în față
îi rup picioarele și-l fugăresc pe scări
prind la gânduri aripi de păsări albe
și le dau drumul odată cu zmeul favorit
nu cred în bătrânețea vulgară cu miros de putrefacție
în clipele pe care le pierd fără să știu
orice trădare mă doare, dar n-o fac să zburde
o las în singurătate să se plângă uitării
rana produsă n-o pot vindeca peste noapte
dar nici n-o bag în seamă în fiecare oră
lupt cu mine înainte de a lupta cu alții
și adulmec toamna
mă hrănesc și când nu sunt flămând
o rup în bucăți și-i înghit rodul
frunzele de pe jos îmi fură tristețea
rămân ca un cerb într-o rezervație
spune-mi tot ce gândești dacă o faci
uimește-ă cu plictiseala cuvintelor
lasă-mă să-ți fur ce tu crezi că n-ai
nu-ți expune părțile care vreau să le caut
sigur n-o să le mai găsesc atrăgătoare
și rămân un dezamăgit acțional.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre toamnă sau poezii despre plâns
Vreau să știi
că seara când mâna mea caldă
se așază pe cearșaf
îmi adun toate gândurile care încep cu
tinerețea ta
și încerc să înțeleg
prin mintea căror femei
îți adormi începuturile
vreau să știi
că nu plâng mai mult decât atunci când
aveam ce să plâng
dar e la fel de trist
poezia mea ar prinde aripi numai în pieptul tău
însă
vezi tu
drumul acesta se tot întrerupe
când te ridici și privești verdele
unui cântec fără sfârșit
vreau să știi
că pot să iubesc mai mult decât am iubit
până azi
iar în carnea ta
cuvintele se zbat
ca peștii la mal
vreau să știi
că știu cum prind viață
în pieptul tău
că așa sunt poeții
în nebunia lor
își amestecă zilele cu nopțile
gustând infinitul secundelor
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zile sau poezii despre tinerețe
O inimă mare
întotdeauna mi-a plăcut
de o femeie care e alta
decât femeia care îmi place pe care
o iubesc: în tot
cazul înot doar înot o re
priză în apele ei mensuale (?! în a
cord cu o inimă-n stare -
tot în iubesc o
găsesc răstignită vorbind
în limba deșertului umed
aproape dintre planoare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei sau poezii despre deșert
Cu aripi de foc
Povestea tristă încă mă apasă
dar nu mă recunosc în ea
ochelarii de la o vreme mă deranjează
ochii mei sun la fel cu ai tăi
nu văd în depărtare pregătită mișcarea.
Mă feresc de tulburările care se nasc,
în ele colcăie vinovate intrigile,
se ivesc mereu alte drumuri
care însoțesc apele și străbat munții,
dincoace și dincolo cetățile așteaptă,
să închidă misterul între ziduri de piatră
spre care se îndreaptă toți cei ce iubesc curcubeul
ce-și varsă culorile în ape.
Prea se face atâta vâlvă,
lângă mine numai tu rămâi credincioasă
cu aripi de foc,
de pe cer numai păsările de pradă
urmăresc cu ochii mari
tot ce-i de prins și se poate prinde.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre ochelari sau poezii despre munți
Regină a nopții
Apele somnului trec prin vise, dau semn marginii care fură,
nopțile se termină cu gulere de lumină
în dimineți cu mugurii ce se deschid norocoși.
Din ce ape se adapă curcubeul devreme?
Trezit în plină zi cu mască de prinț
una voi fi cu regatul, nici mai frumos nici mai bogat
decât steaua urcată pe tron
regină a nopții.
De voi fi oștean o să mă lupt
până-i câștig podoabe regatului
pe care le-am visat în apele somnului,
flăcări ridicându-se-n aburi plutind peste râuri
pe un tărâm străin.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre încoronare, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre râuri sau poezii despre noroc
Cercul care se naște
Învață ce nu se învață ușor
descoperirea prin abstract
linia punctată a înțelegerii
săgeată-n zbor.
Cercul care se naște
înscrie-n interior lumea,
de unde mintea ascuțită
iute ca un tăiș,
disecă-n gândire
exteriorul fără margini.
Nebănuite idei
orizontul cunoașterii-l străpung,
fisura întâmplării împarte
raze prin întuneric.
Urmând pas cu pas visul
prin el
spargem perseverenți nesfârșitul
cu prezentul la călcâie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perseverență
Omul din mine crește prin cuvinte
În fiecare zi de joi
îmi întâlnesc lumea imaginară,
stă cu mine la o cafea fierbinte
cu aburul ademenitor care sparge aerul,
tu ai gândul departe și surâzi
ca dintr-un tablou pe care-l apreciez demult
și-l privesc în fiecare zi de respirație adâncă
cu ochii plini de o lacrimă tainică.
Omul din mine crește prin cuvinte,
se-mbracă-n hlamida limbii române
și luptă cu sine pentru alții
pe baricadele clădite în aura înaintașilor.
În laboratoarele minții
se analizează și creează cu credință
ideea ce înflorește pe ram
și cu dragoste înflăcărată rodește
fructul ce nu se lasă niciodată mâncat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre limba română, poezii despre imaginație sau poezii despre fructe