Ane pentru zidurile Europei
te sui în autocar și pleci. nici măcar nu mai întorci capul. să vezi ce?
că toată jalea și sărăcia s-au strâns la ușa vieții tale?
îți vine greu să pleci. dar și mai grele sunt necuvintele din ochii ce te petrec
o să mă întorc. o să le arăt eu cât poate munci o femeie ca să scape
sărăcia e un blestem, o povară ce te strivește
și urli. în adâncul tău, în hăul ăla numit sacrificiu sau supliciu sau cum dracu l-o mai chema
mama îmi spune: du-te mamă. dar să ai grijă de tine. tata îmi spune doar du-te
Ilincuța plânge iar Dodu tace. mă privește ca pentru ultima oară.
plecatul ăsta e ca o rană, îți aduni pansamentele
le-înfunzi să nu picure și te târâi
știu. toată lumea moare. dar puțini sunt cei ce își pun capăt zilelor.
de Crăciunul asta voi trimte bani. cât o să pot.
de Paște o să trimit cadouri
iar de Crăciunul celalt o să le duc eu darurile
să pot să mă bucur de bucuria lor
...
visele nu mor decât dacă nu sunt hrănite
dar puține, foarte puține ajung să se crească, să dea roade.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre draci
- poezii despre cadouri
- poezii despre bucurie
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
Citate similare
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre minciună
- poezii despre știri
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre promisiuni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu mai vreau regrete
Când tu departe vrei să pleci,
iar eu acasă să rămân,
Când ochii-n lacrimi mi-i îneci,
ascultă vorbele ce-ți spun:
Du-te, du-te! Dar nu mă lăsa.
Du-te, du-te unde-i casa ta.
Pleacă, pleacă dar nu fără mine.
Pleacă, pleacă, vin și eu cu tine.
Dacă tu pleci singur ai să rătăcești.
Vreau să mă asigur că încă mă iubești.
Pierdut în lumea mare, ușor mă vei uita,
Din ochi lacrimi amare, fața îmi vor brăzda.
Nu-ți mai spun băiete du-te, du-te. Nici să pleci.
Nu mai vreau regrete, iubire vreau în veci.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre asigurări sau poezii despre acasă
Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Și nu simt asta doar pentru că pleci, și nici pentru că e un sentiment plăcut care, că veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii așa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, știu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simți asta vreodată, așa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama că vin cu o ofertă 3 la preț de 1. Și poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar așa de minunat, dar, în final, știu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Și tu ești ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă așteptam la "te iubesc". Poți să nu mă mai privești așa? Încerc să găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îți vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit să fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.
replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre iubire, citate despre vorbire, citate despre lumină, citate despre timp, citate despre sfârșit, citate despre promisiuni, citate despre logică, citate despre dorințe sau citate despre cuvinte
Bolnavi de lectură
nimeni nu-i poate lua omului cunoașterea, nici măcar sărăcia
adună-mă strigă orice foaie rătăcită
citește-mă spune cuvântul
și totul care te-înconjoară
nu așteaptă decât o privire curioasă
și o întrebare. a câta oare?
sunt oameni care își dau somnul pe câteva pagini
sunt oameni care își pun mâinile sub pernă
și sunt oameni care nici măcar nu știu ce să facă cu mâinile
citește-mă spune cuvântul
dar cine mai are timp
și cine-i mai aude șoapta?
cititul te fură din lume și te duce departe
dar oricât de departe te-ar duce tu nu ești singur
alături de tine sunt eu, povestea
și poate și povestitorul
sufletele noastre sunt la unison
noi cei bolnavi de lectură
suntem alungați din cetate
pentru că riscăm să îmbolnăvim lumea
noi, cei bolnavi de lectură
putem discerne
putem zări lumina
și celorlalți le e teamă de lumină
iar soarele cade sfărâmat în bucăți pe pământ
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre boală, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre mâini, poezii despre lectură sau poezii despre frică
Vrei mai mulți bani? Îți dorești relații mai bune cu cei din jur? Te uiți cu admirație la cei care reușesc să comunice foarte simplu și eficient sau să își creeze foarte ușor relații cu necunoscuți? Vrei să fii mai sănătos și să ai alături oameni care să te inspire sau să te încurajeze? Toate se reduc la cine ești tu! La ce înseamnă normalitatea pentru tine. Iar un prim pas ca să îți dai seama din ce poziție pleci este să te uiți la oamenii alături de care petreci cel mai mult timp din viață în momentul ăsta. Direct și indirect, calitatea oamenilor care ne sunt aproape, ne influențează. Așa că hotărăște-te ce vrei, începe prin a lucra la tine și fii foarte atent la oamenii din jurul tău. Îți pot accelera sau îți pot frâna evoluția mai mult decât crezi. Iar asta tot de tine depinde! Succesul înseamnă prieteni mai deștepți decât tine.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frânare, citate despre încurajare, citate despre viteză, citate despre viață, citate despre sănătate, citate despre succes sau citate despre prietenie
Raspuns final?
Privind aceeași stea ce mă inspiră
O vorbă-am vrut ca să îți spun,
Răspunsul tău mă cam intrigă
Nu pot să înțeleg, nu știu.
Să fi grăit tu oare adevărul?
Sau eu am înțeles greșit
E imposibil, spun buzele tale,
La ce mi-ai spus mult m-am gândit.
Motivul forte de l-ai spune,
Acel motiv din urmă care
Îmi face mie imposibil
Să mai visez in continuare.
Poate că mulți mi-au spus că e mai bine
S-aștept să treacă timpul rău,
Dar greu se mai scurg ale mele ore
Când nu sunt prin-prejurul tău.
Așa că îndrăznesc din nou
Să îți vorbesc ca un ecou,
Prin versuri chiar nereușite
De mine mult, mult chinuite.
Alege-o variantă de răspuns:
Poți spune da, poate vei spune nu,
S-au chiar poți spune mai incearcă tu,
Dar steaua mea se-ndreaptă spre apus.
Iar de răspunsul tău va fi
Același, dar numai de-aș ști,
În pace eu te voi lăsa
Voi ști că nu vei fi a mea.
Dar sper acum, măcar de-această dată
Răspunsul dat, să fie doar al tău,
Să nu fie influențat de alții
Să fie sincer, clar ca un ecou.
Încerc să-nchei, dar mi-este foarte greu
Căci incă nu ți-am spus tot ce simt eu,
Însă măcar un lucru-aș vrea să îl reții:
Dăm doar un semn, sau un cuvânt, sau orice-ar fi.
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre versuri, poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie, poezii despre pace sau poezii despre ore
Libertate și dorință
Ești liberă! De ce nu pleci? Hai, du-te
spre lumi ce le-ai crezut demult pierdute,
dar le-ai dorit și ai visat la ele,
iar aripile încă nu-ți sunt grele!
Îndreaptă-ți zborul către zări senine
c-un cântec ce s-ar auzi mai bine
decât în locul trist în care-o viață
simțeai cum bucuria îți îngheață
doar la vederea gratiilor care
îți îngrădeau și dreptul la visare.
De ce nu pleci? Rămâi doar pentru mine?
Eu sunt bătrân, sunt altfel, nu-s ca tine,
iar ce cânt eu... e-o biată poezie
cu stări ce par, adesea, utopie.
Ești liberă să faci... ce vei alege!
Dorința ta e, pentru mine, lege.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre libertate, poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre muzică sau poezii despre legi
Diana: N-ai adormit, Luci?
Lucian: Nu, mamă. Nu pot.
Diana: Te înțeleg, dar va trebui să te odihnești.
Lucian: Probabil că voi reuși mai târziu, iar dacă nu, am să recuperez orele de nesomn după lansarea navei. Voi avea destul timp...
Diana: Poate vei avea, poate nu... Ar fi mai indicat să dormi și-n noaptea asta, pentru ultima oară acasă.
Lucian: Pentru ultima oară... Ce ciudat sună! De ce pentru ultima oară, mamă? Crezi că nu mă voi întoarce peste 13 ani?
Diana: Te rog, nu spune așa ceva nici măcar în glumă! Te vei întoarce, bineînțeles, dar pentru ultima oară, acum.
Lucian: Mda, acum...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre umor, citate despre ore, citate despre odihnă, citate despre noapte, citate despre mamă sau citate despre acasă
Doamne ajută
E plin de flori și de culoare pe câmpuri și în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri și puțin verde, câteodată.
Eu ce să-ți fac? Tu ai ales să îl iubești pe el. Îți place.
Ți-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ți vezi de drum, să îi dai pace.
Nu înțelegi că-n viața asta, nu toți sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îți trebuie și ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.
Va trebui s-asculți ce-ți spune, să renunți.
Tu vrei să muți din loc un lucru, dar sunt munți.
Nu e nici deal și nici câmpie, n-ai cum să reușești.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubești?
Atunci să-ți dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deși îți spune să m-asculți, inima nu.
Și tu cu sufletul trăiești mai mult, gândești puțin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre succes, poezii despre ritm sau poezii despre religie
Sunt zile, sunt ani
am obosit să mai gândesc. înghit nemestecat. și vărs
regurgitarea mă liniștește pe moment
dar sunt alte ore și alte zile pline de otravă
și sunt oameni și oameni care au mâinile pline de otravă
mulți din ei poartă mănuși, dar nici mănușile nu sunt sută la sută sigure
otrava se strecoară. și se acumulaza în corp.
de aceea se spune din vechime că vine o vreme și vine o plată
pentru orice se plătește
dar indiferent de cât ai strâns nu poți plăti pentru o gură de aer în plus
te adună ea de pe drumuri. moartea nu-i mofturoasă
nu refuză și mai ales nu iartă
cândva îmi doream o stare de normalitate
încet-încet am uitat ce îmi doream
iar astăzi nici măcar nu mai știu cum să doresc
și ce să doresc
doar mă uit lung, pierdut cumva
și cerul mă înțelege.
e singurul care nu mă ceartă că mă uit la el
și ca să-mi facă pe plac mai trimite când și când câte un nor
și ne jucăm amândoi de-a ghicitul
jucăm fazan pe nori
și sunt momente când chiar câștig
și atunci plouă și mă curăț de toată urdoarea strânsă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre prezent, poezii despre nori sau poezii despre mofturi
Cu ce-aș putea...?
Nu plânge, mamă, și nici nu mă chema,
Îmi faci mult rău chemându-mă acasă,
Tu știi la fel de bine că în țara mea,
Dacă nu fur, nu pot să-mi construiesc o casă.
Știu că ți-e greu că sunt acum printre străini
Și că ai vrea să fiu în sat alăturea de tine,
Că bătătura astăzi ți-e plină de ciulini
Și cât mai suferi, dar gândește-te la mine.
Cu ce-aș putea să te ajut stând lângă tine,
Poate-aș cosi în curte și ți-aș sparge lemne?
Dar oare-n țara asta pentru mine
E de ajuns ca să cosesc și să crap lemne?
Mă doare sufletul că-ți sunt atât de departe,
Că nu mai pot să te ridic când cazi,
Dar, mamă dragă, să nu uiți că sărăcia ne desparte
Și că mi-e dor în fiecare zi de ochii-ți calzi.
Și aș veni târându-mă-n genunchi acasă,
Să-ți fiu aproape, să te mângâi pe față,
Dar știu că n-ai avea ce să îmi pui pe masă
Și m-aș trezi plângând în fiecare dimineață.
Cum să mă-mpart în două, scumpă mamă,
Să fiu și-aici, să fiu și lângă voi?
Ce să-i răspundă copilul mamei care-l cheamă
Și își dorește fiul, rătăcit prin lume, înapoi?
Nu plânge, mamă, eu te rog, rezistă,
Nu mă chemă să văd că mori săracă,
M-ai învățat că DUMNEZEU există,
Și roagă-te la EL, pe fiul rătăcit să ți-l întoarcă!
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre sat sau poezii despre plâns
Odihna de la capătul drumului
poate că... știu. mulți sunt speriați... și eu sunt
dar asta nu mă poate opri. nimeni nu poate opri timpul în loc
se știe că orice fenomen are o finalitate.
și viața e tot un fenomen. fenomenal aș putea spune
vezi tineri în jur. nu mai au răbdare
vor totul. repede.
se uită la tine. nu te înțeleg
dar asta e treaba lor. nu trebuie să le explici nimic
nici nu ar avea răbdare să asculte
eu uită că și tu ai fost ca ei
și uneori chiar și tu uiți
uiți pentru că acum acum ai mai multă răbdare
și altă înțelegere a lucrurilor
acum știi că orice ai face, soare își vede de ale lui
nu are nici condică de semnat
nici tramvai de prins
și nici concediu magnific de organizat
aerul e respirabil sau nu
apa e potabilă sau nu
viața e trăibilă sau nu, dar ea,
ea se merită trăită
și atunci când se termină bateriile
înțelegi că ai ajuns
la capăt
și îți iei o binemeritată pauză
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie, poezii despre tinerețe, poezii despre sperieturi, poezii despre odihnă, poezii despre concediu sau poezii despre apă
Noah: Asta facem noi tot timpul! Ne certăm! Tu îmi spui când sunt un idiot arogant și eu îți spun când ești o pacoste, adică 99% din timp. Nu-mi e frică să te fac să suferi. Căci dupa câteva secunde, iar începi să fii o pacoste.
Allie: Și?
Noah: Și atunci nu va fi ușor. Va fi foarte greu. Și va trebui să ne chinuim cu fiecare zi, dar vreau să fac asta pentru că te doresc. Te vreau în întregime, pentru totdeauna, tu și eu, în fiecare zi... Poți face ceva pentru mine? Te rog? Imaginează-ți restul vieții tale, fă-o pentru mine. Peste 30 de ani, peste 40? Cum arată? Dacă te vezi lângă acel om, du-te! Te-am mai pierdut o dată, pot să te pierd iar dacă aș fi convins că asta îți dorești cu adevărat. Dar nu alege calea ușoară!
Allie: Care cale ușoară? Nu există așa ceva. Indiferent ce voi face cineva va fi rănit!
replici din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre secunde, citate despre frică, citate despre existență, citate despre ceartă sau citate despre adevăr
Catherine: Vrei să pleci?
Hal: Vreau să stau aici cu tine.
Catherine: A, da?
Hal: Vreau să îmi petrec toată ziua cu tine, dacă e posibil, vreau să petrec cât mai mult timp cu tine, dar numai dacă nu devin prea insistent și asta te sperie, iar în cazul acesta mă voi retrage imediat!
replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre timp, umor despre sperieturi, umor despre posibilitate sau umor despre devenire
Lucian: Nu! Nu sunt deloc modest, dar nici nu mă prefac; de obicei, sunt sincer, foarte sincer. Și doar atât. E adevărat, nu-mi place să fiu lăudat, dar nici criticat. În general, nu-mi place să se vorbească despre mine, să se comenteze pe seama mea, dar nu pot evita să se întâmple astfel. Și de fapt, sunt așa cum sunt și n-am ce face, pentru că ăsta sunt eu, iar dacă celorlalți nu le place, treaba lor, cu atât mai rău pentru ei, pentru că nu intenționez să mă schimb, rămân așa cum sunt: Un Don Juan faimos sau nu, un matematician celebru sau nu, preferatul domnului director sau nu... Asta e! Ăsta sunt eu: Lucian Enka. Și atât!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre celebritate, citate despre șefi, citate despre sinceritate, citate despre schimbare, citate despre modestie, citate despre matematică sau citate despre laudă
De ce?!
De ce să-i lăsăm pe părinți să ne moară?!
Cu ce drept să ucidem?! Căci odată cu ei
Vom muri jumătate, vom muri-ntâia oară
Vom simți pașii lor ca pe-o dulce povară -
Pași pierduți în neant, lacrimi grele sub geană.
Vânt de vieți răvășite, pașii singuri și grei.
Ei vor fi doar o umbră, noi o stea căzătoare,
Noi vom fi doar iluzii, tot iluzii și ei.
Cu ce drept să lăsăm noi părinții să plângă?!
Ei au plâns viața toată și-n genunchi au luptat,
La copii, tot ce au, înc-o zi să le-ajungă,
Dintr-un prunc să se facă puiul mamei bărbat.
Cu ce drept judecata?! Ce-a greșit un părinte?
Ce-a greșit mama, tata? Vă aduceți aminte?!
Cu ce drept, pentr-o palmă, doar durere să lași
Și să pleci la cafea și țigări în oraș?!
Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la tristețe?
Au făcut sacrificii și de ei au uitat...
Cu ce drept le semnați condamnarea la moarte?
Ei de mult dintre voi, ca un vis au plecat.
Că sunt triști sau sunt singuri, nici chiar lor nu le pasă,
Nu le pasă că n-au ce să pună la masă...
Luminează, căci au drumul vieții-nainte
Și durere și plâns, dar și griji de părinte.
Nu le pasă de ei, pe ce drumuri apucă,
Nici nu știu ce poveri au sau pot să mai ducă,
Doar de voi le mai pasă, cât rămâneți copii,
Cât aveți un părinte, până-n ultima zi.
Cât e Soare pe cer și în ei Dumnezeu,
Vor lupta pentru voi și vor plânge mereu,
Vor trudi în genunchi, vor muri repetat,
Vor muri zi de zi, că așa le e dat.
Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la uitare?!
Da, ne sunt o povară, paranoici sau răi,
Ei au râs când pe voi a uitat să vă doară
Și-au vegheat zi și noapte printre sute de ploi.
Cu speranțe și rugă s-au lăsat în uitare,
Dar pe voi nici acum de părinți nu vă doare.
Un blestem repetabil cu părinți și copii,
Lacrimi, suflete goale, până-n ultima zi...
P. S.
Deci cu ce drept vă condamnați părinții,
Când chiar și ei, pe ei s-au condamnat?!
Rugați mai bine îngerii și sfinții
Să le lumine drumul întinat!
Întindeți-le mâna cu iubire
Și dați putere! Pașii obosiți,
Să își găsească forță-n pașii voștri.
Doar asta îi va face fericiți.
Părinții-s doar o lacrimă de-a voastră
În care ca-n oglindă se privesc,
Ei vor rămâne veșnic pronie cerească...
Și dincolo de moarte vă iubesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre vânt
Vis real, imaginar
Nu știu ce să fac, unde să mă bag
Căci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moartă dar totuși vie
Dispărând de aici sau vrând să dispar,
Făcând ceva dar totuși nimic,
Vrând să mor dar totuși trăind,
Încerc să mă înec, dar pot înota,
Și de aceea o să sar, căci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu mă va lua
Căci nu-s clădiri destul de înalte pentru a cădea
Și mă tem să nu o văd pe ea, spunându-mi
Stai, nu pleca
Nu mă lăsa,
Dar ea nu va apărea decât în vis,
Dar și visul poate fi real,
Imaginar,
Și eu uit iar că am visat
Și iar sunt supărat, pe cei ce m-au strigat
Că sunt un suflet curat, dar totuși cât de impurificat
Dar iată că aud o voce de copil,
Cemi amintește cine sunt
Căci eu uit iar, mergând pe drum
Pe drum, ca un hoinar
Pe lâng-un felinar
Și toată lumea spune că-s poet vulgar...
Dar iată, că mai aud o voce,
O voce disperată, de fată
Cemi frânge inima-mi curată
Aglomerată, poluată
De suspine și dureri, ce m-au făcut să simt ce-i astă viață
Ce mă face din nou să ies în stradă
Spunând-ui o triadă...
Îmi spune că-s nebun
Și că dacă voi dispărea vreodată
Ea mă va găsi și mă va întreba
De ce pe ea am căutat-o eu disperat...
Dar iată că au dispărut
Aceste două voci blânde cu zâmbete fine
Acum ele sunt departe de mine...
poezie de Corneliu Hudzinschi
Adăugat de Corneliu Hudzinschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre nebunie, poezii despre curățenie, poezii despre înălțime, poezii despre înot sau poezii despre zâmbet
Dor de mamă
Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre înțelepciune
Țigara
Unii oftează pentru una-alta,
Dorințele mele nu-s mari din cale-afară;
Lumea se poate fâțâi cum vrea,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Unii mor de grija conservatorilor
Sau a laburiștilor la alegerile din vară;
Mie nu-mi pasă cine face scor electoral,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Sir John îmi cere votul iarăși,
Mr. Marr îmi promite tot ce zboară;
Nu-mi pasă cine va ajunge-n parlament,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Unii caută scandal cu nemții,
Alții vor război cu rușii, bunăoară;
Nu-mi pasă. Sunt împăcat cu toți,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Nu pun mâna pe "The Post"
Nici nu citesc "The Star" seară de seară;
Pe "The Globe" nici nu-l bag în seamă,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Toate onorurile-s primite la Barou
De subalternii mei a nu știu câta oară;
Nu contează eu-s dispus să mai aștept,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Ambiția nu-mi dă târcoale;
O mașină de lux sau un taxi la scară
Pentru mine-i totuna,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Nu-s supus niciunui zeu, doar pentru larii
Casei mele genunchii mei coboară;
Sunt mulțumit în curtea-n care stau,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Nu caut faimă-n lumea asta,
Nu-s general cântând la rana lui ca la vioară,
Sunt bucuros să fiu doar un umil soldat,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
În bazarul vieții nu tânjesc după jucării
Pentru care mulți alții se omoară,
Dracu' să le pieptene pe toate,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Unii-și pierd în focul vieții mințile, topite
Cum se topesc în flăcări lumânările de ceară;
Pe vreme rea nava mea-i mereu în port,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Nebunia iubirii pătimașe
Nu-mi arde inimioara cu-a ei pară,
Scot fum, dar nu ard niciodată,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Mi se spune că Nancy Low
Tocmai a avut cu Mr. R nunta-aseară,
M-a părăsit! Dar eu continui să trăiesc,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
poezie de Thomas Hood, 1799 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre votare, poezii despre vioară, poezii despre taxi sau poezii despre subalterni
Lacrimi sărate
Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil
Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...
Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?
Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...
Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici
Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...
Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult
De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul pentru noi! vine.
Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...
Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...
Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...
Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...
poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere sau poezii despre ochi