Odată...

Odată, ţin minte,
Ţi-am fost balsam, alinare,
Îmi spuneai, tot ce te tulbură,
Tot ce te doare...
Te-am făcut să renaşti ca pasărea Phoenix
Din propria-ţi cenuşă,
Erai mai mândră, mai pură şi mai frumoasă,
Chiar decât o păpuşă...
Ţi-am dat aripi şi te-am făcut
Pasăre măiastră,
Cu gingăşie, te-am luat între palme
Şi te-am purtat spre fereastră...
Te-am binecuvântat şi ţi-am dat drumul
Să zbori către stele,
Dar tu, ai rămas acolo,
Rătăcind printre ele!...
Mai putem noi, Turnul Babel, să-l reclădim,
Când tu, ai întinat, cuvântul sacru "iubim"?...
Mai poate fi
Citadela iubirii refăcută,
Pe care o credeam
O invincibilă redută?...
Cine-mi poate răspunde,
Cine ştie,
Pentru ce nu putem zburda,
Pe-aceeaşi câmpie?...
De ce-ai încuiat uşa inimii
Şi-ai aruncat cheia-n vâltoare?...
Ce gânduri te macină,
Ce rană adâncă te doare?...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit, femeie

eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu ţi-am fost amant.

te-am ocrotit o viaţă
tu, floarea mea de dor,
dar nu ţi-am spus-o-n faţă,
ţi-o spun după ce mor.

stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.

eşti pasăre măiastră,
cu aripi de cocor,
stai singură-n fereastră
şi mă-nveţi să zbor.

şi am zburat cu tine
într-un tărâm de vis,
prin lumile divine
şi chiar în paradis.

ţi-am fost mereu povară,
iubire şi durere,
iar tu o floare rară,
din care-am sorbit miere.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să-nţelegi

Întâmplător te-am întâlnit,
Nu-ţi mai aduci măcar aminte,
Tot ce sunt eu ţi-am oferit,
Şi clipele cele mai sfinte.

Acum ce suntem, doi străini?
Eu mai naiv, te port în gânduri,
Ţi-ai făcut bine rădăcini,
Şi mai mereu te-aşterni prin rânduri.

Odată, cine ştie când,
Ne-om revedea, şi imediat,
O să-nţelegi, poate râzând,
Că nici acum nu te-am uitat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liviu Dragnea, către guvernul său

Dragul meu guvern frumos,
eu te-am pus, eu te-am dat jos,
că nu-mi mai eşti de folos.
Eu te-am băgat, eu te scot.
Să te suport numai pot.
Eu te-am numit, te-am instalat,
pe parcurs, tu mai trădat.
Cu ai mei confraţi din ceată,
cu moţiunea aprobată,
Cu tot riscul asumat
te voi scoate din palat.
De tine m-am săturat,
că n-ai jucat cum ţi-am cântat.

poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit frumos, Iisuse, Ţi-am cântat şi am plâns cu dor.
Ţi-am dat inima întreagă? Poate, dar eram dator.
Ţi-am slujit cu neclintire şi Te-am ascultat pe plac.
Ţi-am muncit cu râvnă? Poate, dar eram dator s-o fac.

catren de Traian Dorz din Hristos, mărturia mea
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

O casă pentru iubirea mea

Eu te-am trăit iubire frumoasă,
Ţi-am dat copii şi ţi-am făcut casă.
Eu te-am trăit cu toată puterea!
Cu tine-mpărţeam liniştită, averea.

Eu ţi-am trăit chiar şi plecarea
Şi nu ţi-am plâns pierdută, zarea.
Te-am aşteptat iubire frumoasă,
Doar cu merinde rostuite pe masă!

Şi iată că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos
Cu ochii verzi şi privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.

Şi te primesc iubire frumoasă!
Te invit iar la mine acasă
Pentru că ştiu că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori imaginare

Ţi-am scris scrisori, ca-n vremi de altă dată,
Ca o domniţă-îndrăgostită-ntr-un castel,
Şi aşteptam aşa emoţionată
Răspuns, prin voiajorul porumbel.

Ţi-am scris ades poeme de iubire
Şi am visat o dragoste curată,
Cu cavaleri, domnite si turnire,
Dar n-ai citit poemul niciodată

M-am adaptat, cum fu-se cu putinţă
Şi mi-am trimis scrisorile-n eter,
Chiar de-s in jean, s eu am rămas domniţă,
Dar tu-n costum, tu nu eşti cavaler.

Mai scriu şi-acum, din când în când, poeme,
Dar nu-ţi mai scriu de mult scrisori,
Te-am rătăcit pe undeva, prin vreme,
Prin timp, ca porumbeii voiajori.

Te-am rătăcit pe-o insula pustie,
Din versul meu de mult te-am exilat,
Nu îmi eşti muză-n nicio poezie,
Erai imaginar, cumva te-am inventat.

Ţi-am dat valoarea omului iubit,
Te-am pus in versurile mele si-n poveşti,
Asa cum mi-am imaginat te-am născocit,
Iar de exişti, habar n-am cine eşti.
20.02.2021
Flori M. Flori (Florentina Mitrică

poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu măsură

Mi-ai făcut mereu talente
Şi necazuri inerente;

Eu ţi-am dat ades cadouri,
Că sunt plin de sentimente,

Te-am purtat cu avionul
Peste ţări şi continente,

Dar tu vii mereu cu nazuri
Şi cu mofturi permanente!

Nu te-am supărat cu certuri,
Nici cu gesturi violente,

Te-am ţinut cu drag pe palme,
Te-am ferit de accidente,

Numai că acestea toate,
Nu ţi-au fost suficiente:

Despre mângâieri, săruturi
Spui că-s gesturi indecente,

Vrei măsură în iubire,
Însă ai antecedente...

Tu când spui că vrei măsură,
Vrei măsura lui Terente!?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mariaj (gazel)

Te-am văzut întâia dată,
Erai doar o timidă fată.

De atunci anii au trecut
Şi iată, te văd măritată!

A doua oară te-am văzut,
Erai un pic cam supărată,

Îţi şiroiau lacrimi discret
Pe faţa ta îmbujortată.

M-am întrebat şi eu atunci,
Oare de soţ eşti înşelată?

Tu răspunsul mi-lai dat:
Are obiceiul să mă bată...

Eu ţi-am mângâiat uşor
Faţa-ţi tristă şi ridată,

Ţi-am şoptit tremurător,
Că mai bine-i divorţată,

Dacă din pură întâmplare,
N-ai rămas însărcinată..

poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte

Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte,
Să poţi să locuieşti la mine-n minte
Şi de târcoale îmi va da păcatul,
Să te dezbrac, în gând, ca apucatul.

Ţi-am aruncat metafore pe umăr;
Nu m-am zgârcit, nu pot să le enumăr.
Pe buze dulci şi moi, trei atribute
Ce eu le-am născocit, nemaiştiute.

Ţi-am înjghebat din epitete salbă,
Pe gâtul fin cambrat, pe pielea albă.
Cu rime ţi-am brodat, ca toţi poeţii,
Un zâmbet cald, pe chipul frumuseţii.

Ţi-am pus pe sâni alegorii superbe.
Să simt de sângele şi-n tine fierbe.
Mai jos, te-am învelit în substantive,
Să nu-ţi mai văd mişcările lascive.

Ţi-am aruncat pe coapse-o antiteză.
Cum semeni cu-o gheişă japoneză!
În tine-s îngeri, demoni ce tresaltă
Şi Rai şi Iad în trupul tău exaltă.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

te-am căutat in tot albastrul mării
pe câmpul inverzit te-am căutat
te-am căutat in albul depărtării
si in pădurea de salcâmi de lângă sat

te-am căutat in casa de sub stele
te-am căutat in câmp de vânători
eşti peste tot in gândurile mele
in noptile târzii si fără somn

te-am căutat... voiam să-mi fii aproape
la fel ca pân-acum.... dar in zadar
este târziu şi ştiu că nu se poate
pe Cronos să-l inchid intr-un sertar

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vii şi pleci

Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, şi-ai înţeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.

Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ţi-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?

Ai fost pierdută... ţi-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ţi-am dat un râu.
Eu am fost gând şi vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ţi n-am ţinut-o-n frâu.

Te-am înţeles mereu şi, fără vrajmă,
ţi-am urmărit şi vechile poteci,
căci tu eşti peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar ştiu că vii... şi pleci.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

Te-am căutat în cărţi şi în horoscop
Cu mintea crudă ţi-am făcut o pictură suprarealistă
Pe holurile lungi ale şcolilor gri murdar
Prin caietele mele pline de versuri deşarte
Ţi-am scris cântece sirene să te seducă
Dar tu nu erai născută
Mai târziu te-am căutat în amfiteatre
În fundul paharului golit de vodcă
Călătorind în lume cu valiza mea de speranţe
Alte femei pasagere în drumul vieţii
Am visat la tine în trenuri fără destinaţie
Privind lacom blocuri unde toţi trăiau
Dar tu nu erai acasă
Apoi când a venit vremea, când cercul s-a închis
Ai fost trimisă de o rugăciune către tată
Ca să potriveşti exact toate golurile în tot
Două planete îngemănate într-un univers
Lăsând foc şi lavă vulcanică în urmă lor
Venit de pe drumuri cu bagaje multiple
Te-am găsit iubito, curată ca un izvor de munte
Caldă şi strălucitoare explozie de iubire
Erai chiar lângă mine
Însă abia acum sosise vremea

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc ca robul

A mai trecut
O zi... cumplit;
Nu te-am văzut,
Dar te-am iubit.

Te iubesc ca orbul.

O zi în care te-am iubit,
Dar vocea nu ţi-am auzit.

Te iubesc ca surdul.

O zi în care, ca un mut,
Eu te-am iubit, dar am tăcut.

Te iubesc ca mutul.

O nouă zi fără de rost...
Eu te-am iubit, dar ca un prost.

Te iubesc ca prostul.

poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi în lumină

Te-am căutat prin gânduri, singuratic
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat şi mi-au răspuns lunatic,
Îndepărtate aripi, fâlfâind.

Te-am căutat prin nopţi şi aspre zile
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în visul meu, copile,
Şi te-am găsit, iubirea, legănând!

Te-am căutat prin timpuri efemere
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
Şi te-am găsit, fiinţa-mi luminând.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem carnal

Îmi povestea cineva viaţa ta.
Târfă eşti ca şi maică-ta.
Îţi vinzi trupul la orice golan.
Mai acum un an
te-am urmărit să văd unde stai.
Habar n-aveai.
A doua seară la fel,
dar te-ai întors puţintel
şi mi-ai spus că te doare capul.
Te-am dat la dracul
şi te-am apucat de mână.
Aveai un pulovăr de lână.
Atunci te-am văzut plângând.
Dar nu-mi trecea prin gând
să mă opresc din mers.
Trupul tău era un vers,
o bucată de humă
cu care în glumă
am încercat ca să mă joc,
femeie fără noroc.
Ţi-am strivit gura cu gura mea,
femeie rea.
Sânii i-am simţit cum se zbat,
femeie plină de păcat.
Şi te-am avut, acolo, pe pământ,
fără să zici nici un cuvânt.
Mi-ai simţit trupul încordat,
ai simţit durerea când te-am muşcat
şi totuşi, mi te-ai dat resemnată...
Ptiu. Bată-te Dumnezeu să te bată...

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tată

Tare mult m-am bucurat
Când pe lume ai venit
Şi de-atunci, necontenit,
Paşii ţi i-am îndrumat.

Te-am crescut ca pe o floare,
Te-am vegheat noapte şi zi,
Te-am udat, aşa cum ştii,
C-o iubire foarte mare.

Ţi-am dat aripi ca să zbori
Să te-nalţi până la cer
Să vezi grijile cum pier
Când treci dincolo de nori.

Acum ai ajuns bărbat
Sper să mergi pe drumul drept,
Eu mereu o să te-aştept
Cu un dor neîmpăcat.

poezie de Octavian Cocoş (2 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi , copile

Tu să nu uiţi copile că eu te-am zămislit,

Că-n pântece la mine, mult timp te-am încălzit.

În nopţi fără odihnă, cu greu m-am chinuit

Ca să primeşti lumină şi-n viaţă te-am pornit.

Când soarelui te-am dat, cu grijă te-am crescut,

În braţe te-am purtat şi noaptea-n aşternut.

Copilăria aleasă, mai ceva ca frumuseţea

A fost acea crăiasă, ce ţi-a adus tinereţea.

Cu aripi crescute către lume ţi-ai luat zborul,

Te-au năvălit griji multe, copilăriei îi duci dorul.

Singur îţi vei face nume, vei fi om realizat,

Vei avea şi zile bune, vei fi ţării brav soldat.

poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am fi fost Dumnezeu

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu te-am fi făcut din lut,
Şi nu te-am fi lăsat să putrezeşti în el, după moarte.
Nu te-am fi îmbătrânit cu timpul,
Nu te-am fi petrecut "dincolo" ridat, bolnav,
Neputincios şi urât mirositor.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi făcut tristeţea
Şi nu ţi-am fi spus:
"Ia-o, noi nu avem nevoie de ea!"

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu i-am fi ucis copiii lui Iov,
Consolându-l că i-am dat alţii în schimb.
Am fi ştiut că pentru părinţi
Fiecare copil este un unicat.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi creat microbacterium leprae
Şi n-am fi avut satisfacţia
De a te lăsa în afara cetăţii, flămând şi gol,
Putrezind de viu.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi blestemat femeia cu durerile naşterii,
Printr-o opţiune univocă,
Misogină şi perpetuă.

Noi oamenii, fără să fim Dumnezeu,
Te-am creat, imaginându-te veşnic.
Am fost ospitalieri şi te-am primit îngenunchiaţi,
În noi, în case şi temple,
De proşti ce suntem,
Fiindcă ne place să ne iluzionăm.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unei sirene

Te-am furat cu privirea de pe ţărm!
Era preţios.
Voiam să-mi fac cercei
din şoaptele tale ce răsunau
până dimineaţă.

Mi-am amestecat suspinele
cu seminţele rodiilor
aduse de val pe vreme de furtună
şi ţi-am dat să le sorbi
împovărându-ţi setea cu
rubinele comorilor scufundate...

Chiar pe plaja asta fierbinte
te-am împins
în spirala cochiliei
ca să văd cum te descurci
cu prăbuşirea prin timp.

Te-am lăsat fără aer
în sărutul sărat al apei
doar ca să poţi auzi fluxul-refluxul
dinlăuntrul meu.

Am făcut din inima ta
pânză roşie
pe drakkarul
plutitor spre Valhalla iubirii...

Apoi, în noaptea cu lună plină
când deja nu-ţi mai erai,
recunosc,
tot eu am fost aceea
care
a lăsat povestea dintre noi
să ardă.
în coadă de peşte
deasupra valurilor.

Nu te mira, nu plânge, nu striga,
căci am doar un păcat:
Sirenă sunt!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost

ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de gheţar
zâmbetul - şi trist şi marţial
mai sfidează fostul boschetar

nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-ştiu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...

nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ţi spun nimic nici n-am să-ţi scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu

nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit şi lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!