Eternae poesis, II
Îmi plâng copacii pe umeri
se scutură de frunze, lacrimi vii,
când trec pe sub a lor coroană,
încearcă a mă aduce printre cei vii.
Îmi plânge marea-n valuri ce se sparg de țărm,
îmi mângâie gleznele blând,
sperând să ogoiască suflet de cleștar,
ce mii de dureri l-au făcut plăpând.
Îmi cântă munții ecou din șuier de vânt,
când creasta le-o privesc, sperând să mă încânt,
îmi cântă și-mi spun povești de altă dată,
sperând să schimbe iarna-mi din suflet cu vara, de-ndată.
Se-mblânzește cerul, pe loc e albastru viu,
când îndrăznesc să arunc privirea spre el...
încearcă și prin lacrimi de înger, ploaie,
să mă oprească din cădere, sa mă aducă la el.
Dar tristă-i lumina ce stingheră luminează in cămară,
curg lacrimile, se prefac in cerneală,
și foile țipă în surdină, crunt,
când văd că poezia-mi se transformă în etern mormânt.
Plânge și drumul, ce pasul meu greu îl simte,
plânge și imploră să mă opresc, rugăminte...
curge nisipiul netulburat în clepsidră, netulburat...
Eternae poesis... De neoprit, neîncetat.
poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre plâns
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
Citate similare
Retrospectiva rurală
Privesc în sat și ulița-i pustie...
Nici câinii nu mai latră... Satu-i gol.
Mi-e dor de anii de copilărie!
De casa părintească mi-este dor!
Îmi chem din zare,-n lacrimi, amintirea...
M-așteaptă doar potecile pustii...
Încețoșată îmi mai e privirea!
Au ruginit și frunzele în vii.
Ramuri pletoase-n plecăciuni șoptite
Povești de viață-mi spun... Și ruginii
Îmi sunt de-acum și-aducerile-aminte,
Din vremea când... oh, când eram copii.
Și ivărul e-nțepenit la poartă
Și plânge chiar și cumpăna fântânii.
În barbă albă lacrimi mi se-nnoadă -
Îmi plâng în suflet, prea târziu străbunii.
Sunt geamurile fumurii de toamne
Și lacătul singurătății strânge
Amărăciuni și suferinți și foame
Și tulnicul dreptății noastre plânge...
Bisercă de-acum îmi e pământul...
Și îngenunchi și îl sărut ușor.
Lacrimă de sânge-mi e izvorul...
Să nu-mi trezesc străbunii buni din somn,
Pășesc ușor și sufletul îmi plânge
Îndemn mi-e crucea vieții în înalt
Se pleacă ramu-n tânguiri șoptite...
Pământu-acesta plânge c-am plecat.
Și sunt român și sunt din nou acasă,
Mă iartă mama-țară c-am plecat!
Furtuni de suferință se revarsă...
Mie sufletul de-acum îndoliat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sat, poezii despre câini, poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre timp sau poezii despre sărut
Clipa din privire
Tot curg, mă scurg, și nu pot să-mi opresc
Atâtea curgeri, înspre tine, toate,
Pe drumuri vii, de suflete gravate
În hărți ce, niciodată, nu greșesc.
Mă urmăresc privirile din mal
În mersul meu, când leneș, când năvalnic,
Atunci când munții mă încearcă, falnic,
Și îmi transformă curgerea în val.
Mă-ndrept spre tine, undele îmi curg
În șoapte încărcate cu iubire,
Iar tu le-aștepți în zorii de amurg,
Prin strălucirea clipei din privire
În care dulcea ta ademenire
Mă cheamă și m-așteaptă și... mă scurg.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lene, poezii despre iubire, poezii despre hărți, poezii despre greșeli, poezii despre grafică, poezii despre arte plastice sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Daruri
E ziua mea și-mi ninge flori în plete,
când talpa, vârful ierbii, îl sărută,
iar eu colind cărările secrete,
prin labirint, în lumea neștiută.
Îmi pierd privirea-n discul de petale,
când soarele-mi coboară-n palme raze
și-mi dăruie puterile vestale,
să pot purta pe umeri munți de fraze.
Îmi rătăcesc auzul printre triluri,
când vântul blând mă mângâie pe frunte
și-mi dăruie refrene din viniluri,
uitate de un car de ani pe-o punte.
Îmi uit tot dorul greu pe o stamină
ce-și picură, rar, puful pe-o petală
și-mi dăruie, în taină, o vitrină,
pictată cu distanța zenitală.
Îmi las, sfioasă, frica pe o floare
corola ei se-nalță spre Lumină
și-mi dăruie, candid și cu fervoare,
cuvintele nescrise din grădină.
E ziua mea și-mi ninge lin în suflet,
omătul se topește de iubire,
iar poezia-mi poartă-n al meu umblet
imense curcubee de-nrobire.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zăpadă, poezii despre ziua de naștere, poezii despre secrete sau poezii despre păr
Îmi vine-a-râde și a plânge
Te-am strâns din vorbe
Și te-am făcut buchet,
Buchet de crini deschiși spre Soare,
Albi clopoței ce-au fost azi botezați
în lapte dulce, parfumat de-o Toamnă.
Îmi vine-a-râde... și a plânge!...
... Cum am putut să te adun?
Inima mea a fost lopată?
Ea a uitat cine-ai fost Tu?
Și-a pierdut toată durerea-așa-deodată?
Îmi vine-a-plânge... si a râde!...
... De circul sentimentelor din mine!
De-această Toamnă nebunatică!
De frunzele cu gust de citrice!
Sunt trase astăzi prin muștar... dar dulci!
Îmi vine-a-râde... și a plânge!...
"Cum e posibil să muști Toamna
Cu ochii și cu inima înlăcrimată
Și de te-ntreabă lumea: E dulce,... aromată?
Tu să-i răspunzi: Daaa!!! E ca o pâine caldă.
Îmi vine-a-plânge... și a râde!
La câte mi-ai făcut Tu mie
Eu să te-adun acum în gând
Cu toate frunzele amare....
Să te transform în pansament... pe rana mea.
Oare am înnebunit? Cum să râd, să plâng... de mine?
Cum să văd în Toamnă, Vara?
Cum să am pe limbă fiere, și să spun că-i un jeleu
Când din suflet scot pelinul clipelor de bun rămas?
Mi-a pus Dumnezeu în cuget Primăveri în loc de Ierni?
Îmi vine-a-râde.... și a plânge!...
Cum să te văd un ghiocel?
De unde-atâta Primăvară
Când ploile de Toamnă fac ravagii
În amintirile cu tine și grădini?
Îmi vine-a-plânge... și a râde!..
Nu pot să cred.... că te iubesc și-acum.
poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre primăvară, poezii despre prezent, poezii despre uitare, poezii despre religie sau poezii despre pâine
Visul meu din lacrimi
Îmi doresc, prin gânduri, răbufnirea ploii,
Să mai spăl tristețea-n picurii din ea
Și mă rog să fie stropii grei eroii
Care-o-ndepărtează din privirea mea.
Mă cuprinde toamna-n brațe de rugină
Și îmi umple ochii-al frunzelor mormânt,
Sufletu-mi umbrește norul ce se-anină
De un cer prea negru și lipsit de vânt.
Îmi ridic privirea într-o rugă mută:
"Hai, deschide calea noilor dorinți
Și, o zi ca asta, tristă, abătută,
Schimb-o cu crăiasa zilelor cuminți!"
Cerul se încruntă, însă, brusc, zâmbește
Și desface norul într-o ploaie gri
Care se răsfiră, suflul ei plutește
Printre stropi, nu lacrimi, veseli, mii și mii.
Soarele, în joacă, îi străbate-o clipă
Și, spre bucuria sufletului meu,
Văd, pe cer culoare, văd cum se-nfiripă
Visul meu din lacrimi: Podul Curcubeu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre tristețe sau poezii despre poduri
Când tu nu vii
Când tu nu vii mă doare primăvara
Nu mai întrezăresc a florilor lumină
Crengile se încovoaie de povara
Mugurilor cu inima de dor plină.
Când tu nu vii rău mă plânge cerul
Cu lacrimi gustate de lună-n taină
Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul
Și mă îmbrac cu durerea, a iernii haină.
Când tu nu vii mă locuiește pustiul
Cu buruieni mirosind a blestem
Mă rog să înflorească-n mine Raiul
În veri târzii noi doi să ne revedem.
Când tu nu vii îmi reproșez (ne)uitarea
Că am lăsat amintiri pe un țărm de cuvânt
Au venit valuri hapsâne și mi-au dus iubirea,
Dar nu-i nimic pierdut, cât timp știu cine sunt.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (28 martie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre vestimentație, poezii despre vară sau poezii despre rai
Buzele-ți îmi cântă visul
În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare
Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată
Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre stele sau poezii despre ochi
Izvor de fluturi
Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.
Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,
Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe față, mă împroșcă cu mir.
Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.
Îmi curg fluturi când te văd și tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!
Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche și din gânduri.
poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre gură, poezii despre fluturi sau poezii despre alb
Îmi plânge vinul din pahar
pe melodii cu vers posac,
mă arde vinul în stomac,
pe melodii cu dor și haz,
mă unge vinul pe grumaz.
când traiu-n cântec este greu,
îmi toarnă vinul Dumnezeu,
când te doresc, fără ocol,
îmi toarnă vinul dracul gol.
pe melodii cu ritmuri noi,
ajungem, împreună, goi,
când n-am în casă musafiri,
îmi curge vinu-n amintiri.
pe melodii cu ritmuri vechi,
mi-ajung trei sfaturi la urechi,
să bei, să cânți, să te distrezi,
că viața-i scurtă. nu mă crezi?
pe melodii de la nuntiri,
mă cheamă vinul de te miri,
pe repertoriul funerar,
îmi plânge vinul din pahar.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (17 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre versuri, poezii despre umor, poezii despre sfaturi, poezii despre ritm sau poezii despre poezie
Când cerul plânge
Când cerul plânge, lacrimile cad pe pământ,
Dar tu ești lângă mine și îmi aduci soarele zâmbind.
distih de Dacian Nemeș
Adăugat de Dacian Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plâns sau citate despre Soare
Călimara mea cu lacrimi
Înmoi vârful de peniță,
Călimara îmi e plină
Doar cu lacrimi de crăiță
Ce îmi plânge fără vină
Îmi curg șoapte lin pe coală,
Adormite-n sentimente,
Dintr-o inimă ce-i goală
De iubirile absente
Șopot cristalin, cuvinte,
Definesc tristeți rebele,
Cât ar vrea... eu sunt cuminte
Printre hoardele de iele
Iar tu plângi nefericire,
Lacrimi curg izvoare line,
Eu, popasul de iubire,
Scriu poieni și azi... și mâine
Le citește, flori văd cerul
Și miroase a primăvară,
Numai tu îmi știi misterul,
Ce mă naște și omoară
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre nevinovăție sau poezii despre nefericire
Limba mea
Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...
Când mă ninge, când mă plouă
Și-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...
Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.
Și când rănile îmi sânger
Roșul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...
De tăcerea m-o răpune
Și cuvântul mi l-o frânge,
Din baladele străbune
Miorița mă va plânge.
Însă... somnul mi-e veghere,
Sub Luceafăr l-oi începe.
Limba mea va fi tăcere
Dar cu toți o vor pricepe!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre roșu
In Memoriam "Bacovia"
E ploaie, e viscol
și singură sunt
în nări simt și acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi șoptește-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
și când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde ești tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
și mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...
"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb și funerar veșmânt..."
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre viscol sau poezii despre plumb
Străina din mine
Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar, uneori, îmi lunecă prin suflet
cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit
pe luciul unei coli
de hârtie.
Tăcută ca umbra,
de parcă ascunde o vină
în fiecare noapte o aud cum suspină;
întotdeauna se trezește în zori,
scutură cerul de nori și zâmbește
nefiresc de senină.
Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar cunoaște bine arta umbrelor
și, seară de seară, dansează pe toți pereții
la fel ca mâinile bunicului
în copilăriei.
Poate ne știm
dintr-o altă viață
când un deceniu fost-am castan;
poate-am împărțit același colț de cer
pe vremea când avut-am aripi de vultur,
mai bine de-un an.
Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar, din când în când, se strecoară afară
și plânge; plânge cu lacrimi albastre
ca un bătrân albatros
într-o colivie.
Pe de-a-ntregul,
chipul și-l arată doar vara, câteodată;
cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare
mă mângâie pe creștet de parcă-ar vrea să spună:
"nu-ți fă griji! când se va scurge secunda din urmă
vom pleca împreună".
poezie de Elena Victoria Glodean (2016)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre vulturi sau poezii despre secunde
Vis viu
împart cerul în bucăți
și-mi iau câte o porție de albastru
atunci când soarele plânge că nu te poate vedea,
laleaua galbenă primită de la tine
se-ntreabă unde-s furnicile ce-i țineau companie
în grădina în care și-a trăit copilăria,
o jerbă de neauzite reverii
mânate de sufletul mai neliniștit ca altă dată,
se opresc pe buzele-mi calde,
așteaptă chemarea ta plăpândă
ce se pierde la poarta singurătății mele.
prezentul devine sufocant,
prefer să evadez iar în vise vii
misterul primăverii îmi sărută obrajii scufundați în alean
ochii-mi cerșesc iubirea păpădiilor,
flirtrez cu întunericul ce-mi inundă odaia
și-mi mângâie coapsele dezvelite,
cămașa de noapte își caută nasturii pierduți,
sfâșiați de dorul stelelor...
inima îmi dansează în oceanul cerului
picură stropi de dragoste
într-o cadență auzită doar de mine.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre singurătate sau poezii despre reverie
Lacrimi din cer
picături mici de ploaie îmi lovesc geamul în liniște,
oh, aceste zile ploioase,
nu mai plâng singură,
cerul, cerul plânge cu mine.
poezie de Irina Rambu din Golul dintre naștere și moarte
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi caut casa-n miez de iarnă
Îmi caut casa-n miez de iarnă
Când albe stele stau să cearnă
Când doarme satul printre cetini
Uitat de mine și de prieteni,
Când luna picură în sânge
Și cumpănă fântânii plânge,
Când vântu-n chiot de zăpadă
Îmi iese-n cale să mă vadă,
Când dorul nesfârșit mă cheamă
Prin somnul zbuciumat de mamă,
Când pașii ce mă poartă suie
Spre ușa răstignită-n cuie...
Îmi șterg o lacrimă uitată
Și stau la sfat cu tine, tată!
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre sânge
Îmi este trunchiul...
îmi este trunchiul ofilit pe frunze,
în el sunt scorburi de dureri
și rădăcina toată plânge,
fără lăstari mă tem că pier
îmi este trunchiul fără nici o floare,
ici colo frunze ruginii,
trec peste el vâltori de oarecare,
rezist, dar cât? e greu a știi
îmi este trunchiul prins de o scânteie,
cândva, de mult, puiet a încolțit,
l-acopăr cu a mea putere,
de iernile cu ger cumplit
îmi este trunchiul așezat spre cerul,
albastrului prea infinit,
în el mi-e taină, luna mi-e misterul,
atâtor clipe care le-am trăit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre frunze sau poezii despre frică
Rondelul trecutei iubiri
Când trec pe straduța cea veche
Mă încearcă regrete adânci,
Un ecou îmi sună-n ureche:
"Sunt două decenii de-atunci".
Noi doi, ce frumoasă pereche,
Iubirea mișca din loc stânci,
Când trec pe străduța cea veche
Mă încearcă regrete adânci.
De-acum e-o poveste străveche
Câteodat' îmi dă inima brânci,
Parcă sunt de-un secol in zeghe
Și tânjesc o privire s-arunci,
Când trec pe străduța cea veche.
rondel de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alex Dospian despre iubire, citate de Alex Dospian despre timp, poezii despre stânci, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Plânge marea
Plânge marea, plânge țărmul,
Albatroșii plâng și ei,
Vântul și-a-ntețit vacarmul
Biciuit fiind de zei.
Plâng și crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecați departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.
Și natura toată plânge
Lacrimi podidesc și curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură