Baroc
îți faci buzele
de parcă tălpile nu ar atinge jarul pe care mergem
noi
ceilalți
în absența distinctivă a durerii
ascunzi pistolul în geantă
alături de farduri
mă întreb ce caută un domn
volatil precum diavolul
dansând în vârful unei penițe
dacă ne va trimite în epoca glaciară
voi închide afacerea
plasticul ne face mai ușori decât aerul
sânii au gust de petrol
laptele pe care mi-l dai la micul dejun nefiresc
de polimerizat
sunt curios
pe cine va urî soarele anul acesta
poate reflexia ta peste umăr
roșul sângelui va dispărea
dovedind încă o dată că pământul este
rotund
felul meu de a îndrăgosti cere un mediu obscur
probabil am ceva rupt dacă și tu a fugit
să iubești pe altul
până la moarte
mai sunt zece clepsidre și o scară de strâns
nu știu cât timp îmi va lua ca să uit
muzica aceea cu frecvențe sacre
voi cumpăra cărți
două sau trei femei măritate să ne ținem de mâini
ca răspuns la întrebarea de ce nu ne este frică
în locu acela
îmi repugnă să povestesc despre furie
deschid gura dar nu se întâmplă nimic
pot să vorbesc doar când îl văd pe Dumnezeu
sau mă salvează un drog
de faptul că nu vreau să-ți cer numărul de telefon
pentru simplul motiv că ai putea să minți
de fapt
tot ce voiam era să cheltuiesc mai puțin
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre vorbire
- poezii despre telefon
- poezii despre sâni
- poezii despre sânge
- poezii despre salvare
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și vine o zi
când fiecare dintre cunoscuți are un prieten
convins că poveștile unesc oamenii
cu o singură condiție
să fie
adevărate
când se înmulțesc bogățiile se înmulțesc și cei care
le mănâncă
iubirea zdrobește cireșe în pavilionul urechii
sunetele ating înălțimi anormale
nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă
îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla bisericii
după un timp oricum voi alege să plec
stelele îmi arată direcția opusă mereu
din copilărie
mă înspăimânta acel sfert de veac
pe care simțeam că nu-l voi mai trăi niciodată
singur
încerc să nu observ câte are să-mi reproșeze viața
pentru că sunt mai iubit decât primul Adam
obiceiul de a ține minte tot mă împovărează
în fiecare duminică mă duci să văd morți
mă bucur că nu sunt ai mei dar mirosul de busuioc
mă umilește încât
urăsc florile primăvara și tot ce mai are verde
moartea sub unghii
îmi place să beau dar nu cum beau pământenii de parcă
nu ar avea pic de respect față de sânge
între sânii unei femei dacă rămâne un punct cald
poți fi sigur că ai lăsat-o în viață deși plăcerea o face să-și țină respirația
un timp
asta dacă știi să iubești
altfel ești ca poeții care scriu despre ceea ce nu pot face
indiferent că te cheamă Paul Emil sau
majoritatea celor care atunci când înțeleg
inima
li se oprește
nimic nu împlinește mai mult decât întoarcerea la cele spirituale
a unui trup furios pe trecut
în plină descompunere
mi-am găsit pomul cunoștinței binelui&răului
ca pe un vechi prieten și bun
mi-a răspuns lovindu-mă peste picioare
eu ascultam așteptând să treacă furtuna
convins că dragostea mea îi va grăbi moartea
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre urechi sau poezii despre trecut
Feng-shui
n-am fost în stare să te strâng mai mult
în brațe
ți-am spus
pune-mi muzica aceea care mă adoarme
de fiecare dată când ne despărțim
nu vreau să-mi scrii numărul de telefon pe vreun șervețel parfumat
să crezi că voi suna așa cum crezi în vise
indiferentă la fusul orar
iubirea ta mă face vulnerabil și important
îi spun soarelui
soare
nu mai fi soare
iar soarele mă înjură în dialectul napoletan
fac acele semne obscene cu care și diavolul ar intra
în pământ
de rușine
întorc capul până când egoismul mai face
o victimă
lumea
zâmbește la glumele nesărate
ale unui timp
de conveniență
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Soare, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre umor, poezii despre somn, poezii despre rușine sau poezii despre numere
Mulțumesc omului din cer
mă sufoc în locul acesta,
viața are forma unei găuri de vierme,
lucrurile despre care am uitat că există fac să-mi dea
lacrimile
nu mai recunosc minciuna,
poate zahărul m-a făcut imprevizibil sau omul din cer n-a murit
pentru noi,
vreau să ajungă stratul de ozon,
pomii explodați demografic,
șobolanii îndrăgostiți de groapa orașului,
sentimentul de țară se întoarce în cărți,
cine ești tu să-mi spui ''nu face asta'' când îmi tai venele
și pun îndoiala la ''favorite''...
mi-ar fi plăcut iubirea, un fel de inteligență artificială,
îmi trimite atâtea mesaje încât ajung să cred,
nu suntem singuri,
dincolo de trei straturi de noapte, cineva răsucește cheița,
iar eu îmi iau tableta și umblu,
diavolul este un virtual norocos,
mereu găsește pe cineva să-l asculte..
îmi lipsește răbdarea lui Iov,
foamea a rămas dovada că sunt viu,
pentru nevoia de dragoste
mulțumesc omului din cer că ne suprapunem aceluiași gând,
timpul nu se atinge de mine,
după chipul și asemănarea lui
dimineața mi-a fost milă că moartea nu va mai exista,
lucrurile dintâi vor trece de parcă nu au fost niciodată,
la fel, dorul...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre zahăr, poezii despre viermi, poezii despre uitare, poezii despre ozon sau poezii despre oraș
Uneori iubita mea
Am să-ți mai scriu din când în când
Să nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut
Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viața mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu ești al meu destin
Aș vrea să știu ce îți dorești
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubești
Stau și mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred că trăim o altă realitate
Iar uneori când mă mai bănuiești
Din nu știu ce motive
Că viața ce cu mine o trăiești
Ar îmbrăca și forme mai fictive
Nu vreau să fi un martor trist
În fața unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist
Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Și nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine
În clipele când te tot strig
De disperare și de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară
Mai ține-mă în brațe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îți faci timp sau poate,
Uneori iubita mea
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre supărare sau poezii despre senzualitate
Logica spune că un om este puternic atunci când face ceva ce alții nu pot să facă. Dacă un om poate să ridice 200 de kilograme și mulți nu pot, acel om este mai puternic decât ceilalți care nu pot. Dacă un om poate să alerge 100 de kilometrii și ceilalți nu pot, este mai puternic. Dacă un om poate să îndure frig sau căldură mai mult ca alții, este mai puternic. Atunci în iubire cum măsurăm puterea ca să ne dăm seama ce este ea de fapt? Cine în iubire face ce nu pot alții să facă, acela este un om puternic. Și ce fac majoritatea? Se îndrăgostesc. Sunt atrași de o altă persoană și poate chiar o iubesc cu acea iubire adevărată. Cealaltă persoană nu le răspunde conform așteptărilor. Cealaltă persoană înșeală și acordă iubire altor persoane. Majoritatea oamenilor în această situație se închid în ei și spun "nu am să mai iubesc!". Oamenii sunt răi. "Dacă nu primesc prima oară, nu mai dau." Aceștia sunt oamenii slabi, pentru că sunt majoritatea. Mă uit în jur și văd că oamenii sunt răniți, spun cuvinte precum "nu voi mai iubi niciodată". Așadar, iubirea și capacitatea de a iubi sunt caracteristici ale oamenilor puternici. Există și o altă categorie de oameni care după ce au fost loviți în miezul sufletului lor, iubesc mai tare, mai mult. Să iubești continuu și mai mult este putere, pentru că puțini pot să o facă.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre metrologie
- citate despre suflet
- citate despre promisiuni
- citate despre lungime
- citate despre logică
- citate despre greutate
- citate despre existență
- citate despre cuvinte
Beautiful music piano
de obicei când beau nu mă opresc
la nicio femeie
mama îmi pune gheață pe frunte
sunt sigur că mor
trece cu jarul deasupra palidei mele priviri
pe care o schimb cu cine se nimerește să-mi țină loc de iubită
noaptea se învârte odată cu limbile ceasului
las' că ți-a fost și mai bine
nimeni nu-ți poate lua locul
în inima mea sunt multe feluri de animale ce reprezintă
plăcerea lumii de a întoarce lucrurile
bună seara iubito
ce otravă mi-a pregătit bijutierul curții regale
dacă mă văd mai frumos decât răsăritul din baltă
cu părul plin de nisip
cu degetele subțiate de obiceiul de a fura zâmbete
și de ce azi mă încearcă o nostalgie soră cu epilepsia
cât timp pot să iubesc nu cred în miracole
viața mă scoate din minți
precum un câmp de luptă împrejmuit de sârmă ghimpată
o pasăre învățată cu oameni îmi cere mărunt
să-și cumpere loc deasupra capului meu
mi-e teamă
nu cumva să crească pomul din care
Dumnezeu ar vrea să mănânce
la fel ca diavolul ascult muzică bună
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zoologie, poezii despre seară sau poezii despre schimbare
Căutări...
Iubitule, unde și de ce fugi de mine?
De ce te ascunzi, ca un clovn rănit de soartă,
în pădurile pasiunilor ofilite, pline de liane efemere,
care se rup la cea mai mică adiere
a vântului nefavorabil,
ți-e frică de ochii stelelor, sub care sărutările mele patetice
îți vor arde buzele reci ca pământul,
învățate și mulțumite doar de sărutări pasagere...
sau fugi de înlănțuirea mea de iederă iubitoare,
care te sufocă cu naivitate copilărească,
vrând să creadă în verdele iubirii adevărate o viață,
nepătată vreodată de microbul trădării.
Da, sunt naivă și eu mi-am spus-o deseori,
dar cine îmi poate spulbera speranța, că într-o zi,
te voi face să pierzi drumul rătăcirilor amăgitoare
și vei privi mai atent în adâncul oceanic al sincerității
mele, care își va semna statornicia în stele alături de tine,
doar să mă iubești și tu la fel.
Iubitule, unde și de ce fugi de mine?
pentru că îmi voi pierde răbdarea de fier
și apoi, nu va mai fi cale de întoarcere pentru noi,
chiar dacă maturizarea ta mă va căuta
cu disperarea lui Tristan.
Dar și de voi fi muribundă ca Violeta,
tot nu voi înceta să-ți explic,
ce frumoasă este fericirea,
când are același numitor comun
și ce minunată este iubirea adevărată,
scrisă în stelele eternității.
poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sărut, poezii despre naivitate, poezii despre adevăr sau poezii despre vânt
Sunt așa imperfect pe cât ideal visez
vorbesc cu bucuria condamnatului la moarte
care a înțeles că degeaba se sufocă
nu are altă cale decât să coopereze
și să-i mulțumească gâdelui
cu o plată generoasă
oricum nu mai cred în nimic
sunt uneori așa de gol
precum o carcasă
din ce în ce mai dator pământului
nu mă mai amăgesc aiurea
nici pe mine nu sunt în stare
să mă iubesc necondiționat
sunt în situația de a înțelege
neantul de dincolo de neant
ca pe o nefericire legată de existență
sau ca pe fericirea celui
care nu mai are nimic de pierdut
nici măcar dorința de a lupta
cu veșnicia morilor de vânt
nu mă face mai trist
râd cu gura până dincolo de moarte
nu mă mai întreb dacă
și nici cum ar fi
o altă viață
doar mă bucur că nu o să mai știu nimic
și poate
cel puțin la început
voi fi iarăși copil
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre început, poezii despre râs sau poezii despre plată
Pe scaunul meu înflorit din sud
îmi aduc aminte unde era luna pe cer,
atunci când primii oameni cuprinși de îndoială
au fugit crezând că vor scăpa
de ceva ce mie îmi pare că mă pripesc dacă spun
lumii să nu se teamă.
în acest caz,
sărutul ca morfologia iubirii seamănă cu o depresie
necesară,
ceva ce nu voi avea niciodată,
un loc fără nume pe hărți,
îmi fac curaj recitând din marii poeți:
omule, nu muri singur aici,
plin de răbdare,
Dumnezeu cu privirea fixă
ascultă în tăcere.
din marile năpaste pe care ni le trimite, probabil
nebunia e cea mai frumoasă,
ne dă libertatea să stricăm la întâmplare,
să ne împrietenim cu puternicii zilei.
până să vând dantelă pe podul cel lung,
nu puteam să trec cu vederea acele monede
de aramă,
silueta unor femei
care se îndepărtează.
nimic mai seducător.
pustiul îmi poartă strigătul încoace și-ncolo,
iar eu în pat cu dușmanul
dezmierd un vin pe care nu-l beau pentru gustul său,
ci pentru dorința de a simți briza sărată
a mării, pe care întâmplarea a pus-o aproape
de mine, atât de bucuros știind
că
voi prinde ziua de mâine
ca pe un sacrificiu ce nu se cuvine.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre seducție, poezii despre sacrificiu sau poezii despre prietenie
Ascuns în ceață
Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, că îi e rușine
Și zilnic, știți, eu îl voi chinui.
Ascuns în ceață... dus de dimineață
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... și iarbă creață,
Știu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... mă cheamă acum din depărtare...
N-aș merge, dar nu am de ales.
Loc e destul știu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.
O zână... vine și-mi spune... hai acasă,
Să știi că niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aș păși.
O clipă simt că doare... oare cât voi putea...
Să încerc să fiu tare... să-frunt zodia mea.
Ascuns în ceață, mă zbat într-o credință
Și-n 'cerc ca să câștig dragostea ta.
Dar strig zadarnic... mă lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Știu că se poate, că îmi alini tot chinul
Și-aș merge înainte ca să fiu fericit.
Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puțin ți-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Și pot să întorc grăbit, ultimul ceas.
Doresc să port opincă, o coasă pe umăr să am.
Să plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân să cânt într-un pustiu încă un an.
Și-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre suflet, poezii despre sat sau poezii despre inimă
Lacrimi sărate
Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil
Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...
Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?
Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...
Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici
Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...
Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult
De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul pentru noi! vine.
Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...
Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...
Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...
Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...
poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Te voi iubi
Eu vreau să te iubesc fără scăpare,
Te pot iubi oriunde îmi vei fi,
Ascunsă-n așternut sau depărtare,
Când tu la mine poate n-ai să vii.
Te voi iubi chiar și atunci când glasul,
Atât de tandru, nu-ți voi auzi,
Atunci când lângă mine nu ți-e pasul,
Am să te-aștept și tot te voi iubi.
Voi săruta și clipele pe care,
Le-ai presărat în jurul meu mereu,
Să îmi aline fiecare stare,
Când lipsa ta îmi spune că mi-e greu.
Te voi iubi ca ploaia picătura,
Ce-o varsă grijulie pe pământ,
Să-ți umezească pleoapele și gura,
Când buzele-mi alături nu îți sunt.
Eu vreau să te iubesc într-un albastru,
Ce-mi colorează ochii când te văd,
Să uit că fără tine sunt sihastru,
Pierdut între uitare și prăpăd.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre gură, poezii despre culori sau poezii despre albastru
Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Și nu simt asta doar pentru că pleci, și nici pentru că e un sentiment plăcut care, că veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii așa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, știu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simți asta vreodată, așa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama că vin cu o ofertă 3 la preț de 1. Și poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar așa de minunat, dar, în final, știu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Și tu ești ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă așteptam la "te iubesc". Poți să nu mă mai privești așa? Încerc să găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îți vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit să fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.
replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre lumină, citate despre timp, citate despre sfârșit sau citate despre dorințe
Quo vadis
acum când toate sunt undeva în urmă
și atât de îngustă crevasa
prin care strecurându-ne
o numim drum al vieții
te întreb pe tine
care ai avut mereu răbdarea
să mă asculți
te întreb a meritat?
și chiar dacă în loc să îmi răspunzi
îți vei pleca privirea
sau vei începe să lăcrimezi
cum adesea ți se întâmplă
îți voi fi recunoscătoare
pentru simplul fapt
că nu încerci să mă minți
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recunoștință sau poezii despre minciună
Iubirea vine de la Dumnezeu și se întoarce tot la Dumnezeu. În rest, când vreau să zbor, mă apuc și scriu. Nu știu dacă scriu bine, dar, în general, textele mi le scriu singură. Nu știu dacă sunt poezii, dar puțin fior poetic, acolo, tot au! Îmi place și fac asta cu toată ființa mea. De fapt, în momentul în care nu voi mai putea face asta, înseamnă că voi muri.
citat din Dida Drăgan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre poezie, citate despre religie, citate despre moarte sau citate despre Dumnezeu
Lia: Luci, te rog... Aș dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îți este frică de mine? Încă îți mai este? Și ție?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aș vrea să te cunosc mai bine, să-ți descifrez secretele... Aș vrea să te pot înțelege, dar nu voi reuși. Nu atâta timp cât nu ești foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aș ști, poate ar fi mai bine. Oricum, așa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aș fi, sunt totuși îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebunește de tine! Și nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani și ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Și chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunț! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată și odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ți cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ți-am spus și că știi... Că te iubesc! E totuși un început. Iar pe moment, mă mulțumesc și cu atât.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre trecut, citate despre sinceritate, citate despre secrete, citate despre prostie, citate despre prietenie sau citate despre mulțumire
Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde știi ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe fața ta, amice! Da, eu și cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând să învățăm să dansăm și apoi ea mă învață trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele și bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaștem, prima care ți-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu și Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... așa că de ce mai purtăm discuția asta? Înțelegi ce vreau să spun? Ești același tip care mi-a spus acum câteva săptămâni că voi doi aveți nevoie să fiți separați.
Dawson: Mda, trebuie să mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că...
Pacey: Că ce? Că și ea o să-și continue viața... sau poate că nu ți-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, așa faci mereu, vorbești și iar vorbești și nu te asculți. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este așa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu știi despre ce vorbești.
Pacey (râde și se întoarce și arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiță, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, și când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O să... o să accept totul așa cum o să fie.
Pacey: O să accepți totul așa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui să-ți dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun și nu o să-ți ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea și o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru că toată analiza asta a vieții mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea inițială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce și pleacă.)
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre râs, citate despre dans, citate despre trigonometrie sau citate despre săptămâni
Exista ceva în ea care o făcea să pară mai matură, ceva dintr-un om care trăise multe. Nu părul, și nimic altceva din aceste semne naturale, ci un lucru nedefinit, sufletesc. Poate privirea. Dar pînă unde privirea omului este ceva fizic? Sau poate era felul în care își strângea buzele, căci, cu toate că gura și buzele sunt elemente fizice, felul de a le închide și cutele din jur aparțin sufletului. Sau poate era chiar felul ei de a visa.
citat clasic din Ernesto Sabato
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre păr, citate despre maturitate sau citate despre gură
Tot ce pot să fac mai bine
Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtășești sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te miști prea repede
Și voi încerca să-ți aduc aminte
Că unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puțin pentru mulți ani
Dacă știi că niciodată nu voi putea
Să-ți alung toate temerile
Și nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine
cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre protejare, poezii despre protecție sau poezii despre frică
La adio
Se află litere și farduri
Și niște munți sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Și nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Și-apoi scufundă-te și du-te
În orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic să-ți spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.
De ce să-ți spun la revedere
N-aș mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-și cere
Că te-am pierdut definitiv.
Și de la mine până la tine
Cuvântul însuși va-ngheța
Nici să te strig nu știu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Când te-am văzut ultima oară
Știai și tu, plângeai și tu
Și-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.
Eu ți-aș mai spune amănunte
Destinul de-aș putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Și eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre vinovăție, poezii despre trenuri, poezii despre iarnă sau poezii despre gări