Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emil Brumaru

Cântec naiv

Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.

Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.

Dar asta n-are nicio importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!

Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -57.75- 43.99 lei.

Citate similare

Emil Brumaru

Cântec naiv

Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.

Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.

Dar asta n-are nici o importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!

Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Brumaru

Balada poetului de duminecă

Eu sunt un poet de duminecă.
La haina mea roz am o mânecă

Albastră, cealaltă vernil.
Eu scriu doar în luna april!

Și-atunci nu mai mult de un vers
Pe care deja l-am și șters.

Îmi plac portocale și sâni.
Iubita mea are trei sâni!!!

Ea dă samovarelor lustru
Cu dânșii, schimbând la ceai gustul

Și ține morțiș să-i învețe
Cititu-n zaharnițe crețe.

Dar câteodată sunt trist,
Vai, parcă nici nu mai exist,

Sparg mingi cu andreaua și pești,
Ucid păpădii cu calești,

Cu îngerii roua din șanț
O beau pân`la ultimul sfanț!

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ah, viață

Îmi trec fiori prin mădulare,
De-mi strigă corpul tot: Mă doare!
Prea neagră-i noaptea și urâtă...
Dar n-are cine m-audă!

O sumbră taină din surdină
Își face loc printre poteci
Și, cum își râde ea de mine
Dându-mi podoabe brume reci..

Sunt obosită îi zic, lasă!
Se pierd priviri în clipe vii...
Iar ei de mine nici că-i pasă
Și-mi toarnă nori mai cenușii...

Ah, viață! Viață și iar viață!
Târziu pătruns-am rostul tău
Și-mi cade lacrima pe față,
Și înțeleg: de vină-s eu!

În spaime luna îmi apune,
Îngrijorată-i steaua mea,
Ce bine-ar fi, încep, anume,
O a mea viață, de cândva!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adelina Fleva

* * *

luna scoate apă cu găleata din fântână numele tău l-am scris
pe-al meu picior cu un cuțit
ești nebună
îmi șoptești tu ești nebună (din vina cui iubita mea te-ai țăcănit)

nemângâiată-i pielea mea nemângâiată departe-s ale tale
mâini
n-am -ți mai simt poate niciodată gura alunecând pe sâni

luna cu găleata între raze privește c-un surâs (uimit ești)
nebună
ești (clar ești nebună) tu din vina cui iubita mea te-ai țăcănit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Muntele

Iubita mea, ți-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani...

Ți l-am adus în brațe pân' la poartă
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă...
Dar unde-ai -l așezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri: jir!!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el... un chilipir...

Iubita mea, găsește marea vale
În care -l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn...

Iubita mea ți-am cumpărat un munte
Sa faci cu el ce-i ști și ce vei vrea,
Eu retrag în peșteri muribunde
Că am uitat -ți mai șoptesc ceva:
Am dat pe acest munte VIAȚA MEA.

Din marele bazar cu amănunte
Plătind cu viața tot ce scump era,
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte...
Păcat ca n-o să-ncapă-n lumea ta.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Constantin Triță

Unii și alții

Unii poartă-n sân scrisori,
Alții doruri și suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alții... în mătăsuri fine.

Unii-s prinși cu groase funii,
Alții doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ți dăruiesc petunii,
Alții... fug spre clipa oarbă.

Unii spun ești prea mică,
Alții iubești nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alții... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alții abia-nspre zori plecară,
Unii știu se mai poate,
Alții... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alții-n șoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alții... iar întineresc.

Unii fulgeră și tună,
Alții strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alții... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alții nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, știu s-asculte,
Alții... trist îmbătrânesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul

mă poartă către tine în pas
alergător de dorul ce știu
că o să-l cinstesc cum se cu
vine
așa se obișnuiește însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi știm după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care duce
conduce direct la iubita mea
care iubește poezia lui
și acum
când îmi citește lucrarea gândesc
că o citește deși am îndoieli
tot la baudelaire se oprește

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dave: Oau, ești foarte tăcută.
Lane: Scuze, îmi cer scuze pentru tot.
Dave: Ce?
Lane: Pentru toată noaptea. Nu mi-am închipuit că o să te pună cânți cinci ore-n șir fără pauză.
Dave: N-are a face.
Lane: Cred ți-ai rupt mâinile.
Dave: Sunt puțin amorțite. Dar am niște calusuri noi de la Kurt Cobain, cât de ca lumea e asta?

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte de iarnă

mignonă, volubilă, albă și caldă,
te-apleci, prea sexi, și pui lemne pe foc.
ce noroc a dat peste mine,
îmi zic în gând și tare:
ai grijă să nu sară-o scânteie pe tine
să iau foc.
hai, hai nu ți-i bine...
ba da, dar sunt gelos pe scânteie.

te bagi lângă mine în pat,
ai picioarele reci, le cuibărești între-ale mele,
la rându-mi mă fac mititel
cuibărindu-, atât cât pot, între sâni.
un sărut.
cred așa se simțeau zeii bând din ambrozie,
îmi trece prin gând.
nu crezi că-i prea cald, eu dezbrac.
te lași și tu dezbrăcată...

afară e noapte, e frig, promoroacă.
pe dinăuntru, pe dinafară,
trupul tău e-o sahară,
eu gâfâi cu pași de cămilă,
-nnăbuș de cald...

privim la televizor slujba ținută de Daniel și Bartolomeu.
mâine, îmi zici, se face sfințirea catedralei neamului,
au dat-o la-ntors, îi zice acum a eroilor.
și-i bine așa, zic. o catedrală, două
e de gen feminin și nu e femeia oare
o catedrală ce sfințește mereu spre-nviere eroul căzut?
râzi. ia văd, da bietul de el, e căzut...

un câine latră în noapte de frig sau la lună, nu știu,
mi-e milă de el, sigur este legat...
ce faci, sforăi ca un trabant...
mă iau pe brațe ușor și mă pun pe salteaua de aer...
focul duduie-n sobă, e cald
și pruncului din mine i se lipesc pleoapele și adoarme...

mâine e încă o zi, vei face focul din nou
și poate... ritornero, ritornero...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Iubita mea

Iubita mea din colț de stea
Te-ai instalat pe monitor
Și de acolo-n dormitor
Iubita mea... sunt muritor

Nu pot dorm, nu pot plec
Cum să te las închisă-n casă?
Când privești întrebător
Îmi pari atâta de frumoasă!

Aș vrea plâng, aș vrea râd
O simt ca tragi-comedie
Interpretată de noi doi
Într-o fantastică regie

Și-acum... ce am fac cu tine?
Mă uit... ideile îmi pier..
Orice ar fi.. nu pot risc
Iubita mea ca te pierd

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
mai schimbăm virușii între
noi adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca un puf de păpădie

Nici n-aș fi crezut vreodată
în anii mei târzii
Voi începe dintr-o dată
Să scriu zeci de poezii.

Mai urâte, mai frumoase,
Lungi sau scurte, după caz,
Uneori, cam prea serioase,
Alteori, pline de haz.

Dacă nimeni nu citește
Zău că n-are însemnătate
Floarea aroma-și răspândește
Chiar și în pustietate.

Căci când scriu cu bucurie
Simt sunt purtat de vânt
Ca un puf de păpădie
Peste acest frumos pământ.

poezie de (22 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avertisment

Eu te previn, iubita mea,
într-o zi – cred că-n curând –
De suflet mi-te-voi lega
nu vei mai scăpa nicicând.

Te voi lega așa cum leagă
Pârâu-și apa de izvor,
Așa cum leagă-și lumea-ntreagă
Speranțele de viitor.

Tu Feți-Frumoși vei căuta...
Dar tu știi – știi prea bine
Că sufletu-mi nu te-o lăsa
Să te îndepărtezi de mine.

Te-o ține-n lanțuri aurii,
Te-o dezmierda cu dulci cuvinte,
Ți-o umple clipele pustii
Cu mângâieri – fii cuminte.

Probabil, aste vorbe pline
De ceva cald, copilăresc –
Îți par naive și puține –
Dar pot iubi dumnezeiesc.

Căci tu îmi ești de o mulțime
De ani, iubirea cea dintâi...
Și vorbe nu-s ca exprime
Cum te voi face să rămâi

La mine-n suflet și în gânduri...
Nu prea mult timp – doar cât trăiesc...
Deși, când scriu aceste rânduri,
Știu că și-n moarte-o să iubesc

Făptura ta... căci tu, iubire,
Mă faci simt mai sunt viu –
Nu-mi poate da întreaga fire
Ceva ca tine; o știi – și-o știu.

Așa , te previn, iubită,
într-o zi – chiar în curând –
Vei fi cu totu-a mea – și uită
De Feți-Frumoși și de-orice-alt gând...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

E viața puf de păpădie,
Ducând suprema bătălie
S-adune zile de nebună,
Ca într-o clipă apună.

catren de (30 noiembrie 2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aniversare

S-a întâmplat atunci, acolo
Iubita mea, tu răsari,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat vi,
Ca o rază de lumină și de soare,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat fi,
Scumpul meu luceafăr, veșnic între stele.

De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Fericirea ce-n cuvinte nu pot -ți spun,
De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Cuvântul bun și cald și sincer
Și te doresc, înger ce-n suflet îmi trăiești.

Și ești parfumul meu de vis
Și adierea caldă ce-n mine port
Și mai presus de tot și toate,
A mea iubirea adevărată.

Să te sărut aș vrea mereu,
Dar știu eu... și știu că-i greu,
Dar cred ai să mă ierți,
Căci inima îmi ești pe veci.

Sperantă-mi ești și paradis
Si doar tu poți să mă-ncălzești,
Căci iarnă îmi e în fiecare zi,
Când alăturea nu-mi ești.

Nebunesc doare-n suflet
Și n-aș vrea ca te pierd,
Căci te iubesc,
Adevărat și fără alinare.

Și te-ai născut atunci, acolo,
Ai răsărit cu primii ghiocei
Și-aș fi putut jur am simțit,
... o adiere.

De-aș fi știut,
Ce iubire minunată o să apară,
Cerul supus l-aș fi privit
Și i-aș fi mulțumit,
Că te-ai născut.

poezie de din Nuanțe de alb
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aleanuri

Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.

De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu visezi, fără știi -s viu,
Că sunt palpabil – și chiar port un nume –
Te rog ca să mă crezi, asta nu știu.

Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști , tainic, ne-am iubit.

Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea -ți spun că îmi ești drag㠖
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!

Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem – mari iubiri ca râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slut㠖
Cel mai ades, din amintiri trăim.

Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care suntem iubiți mințim.

Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.

... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele să moar㠖
Visând la tine, simt renăscut.

poezie de (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Georgeta Radu

Taurul

E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Și-și ține-adânc picioarele în el,
Mulți zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.

E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Și spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte trăiască.

Un pic prea arțăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-și taie-n curcubeie-a lor ispită.

Din cinste și credință-și face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Și, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.

Când sulițe ce viața i le-nfige,
Să-l moară, că prea e neobosit,
În mari dureri, ar vrea și el strige,
Dar... plânge mut, în zâmbet învelit.

Și când IUBIRE arde pân' la scrum,
Nedându-și milă-n "rupt" de suferință,
Nicio furtună nu îi stă în drum,
Dăruind totul, cu întreaga-i Ființă...

Cine-l cunoaște cu adevărat
Îl va păstra mereu în mintea sa
Și-l va iubi cât timp îi este dat,
Nereușind vreodată a-l uita...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Orice prezență deranjează, îmi face rău. Obsesia pustiului îmi vine de la întreaga mea ființă, și în special de la fiziologia mea. Ar fi trebuit să mă nasc înainte de apariția celor vii.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Nicolae Matei

Rondelul vântului

Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu și-a ținut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.

E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.

Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Își încalcă jurământul,
Derutat își face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se știe ca pământul
Când vine la mine vântul.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Transoceanie

Imensitate de apă ce există mereu, de un ieri,
o străbat din centru cred și
nu există direcții, sau ar fi
dar sunt șterse de valuri sau vânturi
ce nu duc nicăieri,
vântur,
e un dute-vino, doar câteodată bucur
c-ajung pe o creastă, dar nu se vede nimic
sunt orbit
de spumă și sunt așa mic...
și sunt mulți alții, mulți, mulți
într-un păienjeniș, fiecare c-un val
al lui, unii trăsniți de fulgere...
și niciunul n-ajunge la mal,
că nu există mal, nici amonte, aval
și plouă
cu picături ca niște mici ouă,
cu picături ca o rouă
ce acoperă apa, purtate pe valuri,
bătute de vânt,
fără nicio direcție, căci n-au de ce se lovească,
nu-s maluri...
sunt eu, nu mai sunt...
doar se mai înalță un abur într-o imensitate de puf alb sau gri, nori
tăcuți
până când tună
și fulgeră... poate o fi vreo furtună?...
... s-a-ntâmplat de câteva ori!
Este-o mare de lume nebună, nebună, nebună...

poezie de (10 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook