Luna
Când Luna apare,
Când somnul te cuprinde
Apare constiința să te mănânce.
Te pune pe o scândură din salcim
Și te toacă cu o nuia din alun
Până dezbraci haina furată
Și poarta o închizi pe dinafară.
Conștiința ta, conștiința voastră
Sunt legate de blestemul meu
Și vă leagă cu lanțuri din scaieți
Pe voi și copiii voștri
Cei ce-mi purtați haina,
Haina mea și a fiicei mele.
Vă leg de un colț de Lună
Cu ce aveți mai drag
Și Luna să vă scufunde
Așa cum voi lucrați...
Copiii voștri să stea lângă copila mea
Și voi să vă târâți ca lighionele
Să mușcați pietrele,
Să vă smulgeți fețele
Și să trăiți în amorțire
Așa cum stă bine unor trădători,
Că sunteti hoți, lași și bandiți!
Nămoalele vă țin prin șanțuri...
Plesniți că sunteți mormoloci de doctori
Și ochii să vă sară în pustiu
Și sufletul vostru de șacal să plătească!
AMIN!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trădare
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre plată
- poezii despre ochi
Citate similare
Luna
Când Luna apare,
Când somnul te cuprinde
Apare conștiința să te mănânce.
Te pune pe o scândură din salcâm
Și te toacă cu o nuia din alun
Până dezbraci haina furată
Și poarta o închizi pe dinafară.
Conștiința ta, conștiința voastră
Sunt legate de blestemul meu
Și vă leagă cu lanțuri din scaieți
Pe voi și copiii voștri
Cei ce-mi purtați haina,
Haina mea și a fiicei mele.
Vă leg de un colț de Lună
Cu ce aveți mai drag
Și Luna să vă scufunde
Așa cum voi lucrați...
Copiii voștri să stea lângă copila mea
Și voi să vă târâți ca lighioanele
Să mușcați pietrele,
Să vă smulgeți fețele
Și să trăiți în amorțire
Așa cum stă bine unor trădători,
Că sunteți hoți, lași și bandiți!
Nămoalele vă țin prin șanțuri...
Plesniți că sunteți mormoloci de doctori
Și ochii să vă sară în pustiu
Și sufletul vostru de șacal să plătească!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ignoranții
Când scoți javrele din ignoranță și amorțeală
Se gândesc să mai facă o casă,
Să mai culeagă după urma ta o boabă
Ca apoi să te trădeze ca i-ai ajutat
Și scuipă unde au lins ca sa lingă unde au scuipat.
Atunci le arunci un prânz verde
Ca sa învețe să fie oameni și de praz agățați
Zboară legați pe tărâmuri....
Și copiii atârnați și afirmați
pe o frunză de praz
Și uite așa lupta pentru copiii lor
Dându-le educație de doi lei, trădători și lași.
Așa bunici, așa copii și nepoți. Așa părinți, așa copii!
Rușine vouă javre ordinare!
Doar bani pentru voi au valoare mare
În rest sunteți doar niște oameni bolnavi
La trup și mai ales la suflet.
Voi nu aveți Dumnezeu, atei ca și netoții voștri
Îmi este silă de voi, lichele, că sunteți ca ai voștri tați!
Doar bani visați ca să fiți la putere
Și legea firii să o ignorați,
Dar Dumnezeu mi-o fi pe plac
Și o să primiți ce meritați
Să lingeți ce neamul vostru de șacali a scuipat.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ignoranță
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre valoare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tată
Profetul (fragment)
Iar o femeie care purta un prunc în brațe
spuse: "Vorbește-ne despre Copii".
Și el glăsui.
"Copiii voștri nu sunt copiii voștri.
Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea
însăși îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.
Puteți să le dați dragostea, nu sunt și gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteți găzdui trupul dar nu și sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteți vizita nici
chiar în vis.
Puteți năzui să fiți ca ei, dar nu căutați
să-i faceți asemenea vouă,
Pentru că viața nu merge înapoi, nici ză-
bovește în ziua de ieri.
Voi sunteți arcul din care copiii voștri, ca
niște săgeți vii, sunt azvârliți.
Pe drumul nesfârșirii Arcașul vede ținta
și cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgețile-I să poată zbura iute și departe.
Și puterea voastră, prin mâna Arcașului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubește săgeata călătoare,
tot la fel iubește și arcul cel statornic."
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre încordare, poezii despre viitor sau poezii despre trecut
Voi...
Cine sunteți voi pentru mine?
Crezut-am că sunteți copiii mei,
Așteptam Lumina, să o așez pe fruntea voastră!
Dar timpul v-a schimbat,
Ați devenit hiene
Și pe fruntea voastră smoala s-a așezat!
Păcat, copii, că ați fost șantajați
De o persoană crudă, ce tot va regreta,
Târziu și fărʼ de rost, rușii vor pierde tot!
Cu voi odată, copii ai nimănui ce sunteți!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre schimbare, poezii despre hiene, poezii despre devenire sau poezii despre Rusia
Vreți voi, părinți
Vreți voi, părinți, să fie copii voștri sfinți?
Scăldați-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinți.
Hrăniți-i nu cu pâinea aceasta pe pământ,
Ci cu puterea dulce a sfântului cuvânt.
Vreți voi să vă asculte în totul și mereu!
- Dar ascultați voi oare așa de Dumnezeu?
Vreți voi ca ei să fie copii ai firii noi?
- Dar viața voastră cum e, și ce văd ei la voi?
Îi vreți cu-îmbrăcămintea smeriți și cumpătați
Și cu umblări curate, dar voi cum vă purtați?
Când voi umblați ca lumea și vă purtați așa,
Voi veți purta osândă de creșterea lor rea!
Cădeți mai bine-n lacrimi cu-amar să vă rugați
Să vi se ierte vina și viața să schimbați.
Abia atunci vor crește și-ai vostri fii frumos
Cu sufletul și trupul urmași ai lui Hristos!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre creștere, poezii despre vinovăție, poezii despre smerenie sau poezii despre sfințenie
Atunci când vorbiți cu prietenii voștri, cu soțul sau soția voastră, cu copiii voștri și nu aveți rezultate, aceasta dovedește foarte simplu că cuvintele nu sunt încă așa de luminoase și pline de căldură.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre căsătorie, citate despre vorbire, citate despre soție, citate despre soț, citate despre prietenie, citate despre lumină, citate despre cuvinte, citate despre copilărie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Răpire
Și-am să te fur în noaptea asta,
Lumina mea cu dor hai-hui,
Din visul care-mi e năpasta
De când te știu al nu știu cui.
Și luna îmi va ști povestea
De gând anost și întristat
Și n-am s-o las să ducă vestea
Acelor ce m-au încurcat.
Am să te fur din lumea oarbă
Și-am să înec amarul tău,
Cu-n braț de flori cules în grabă
Din înfloritul câmp al meu.
Să-ți iei cu tine haina groasă
În ea să fim, noi amândoi
Și inima ce nu mă lasă
Să te iubesc așa cum voi.
Să mă aștepți ca niciodată,
Să-ți strângi bagajul într-un șorț,
Iubirea mea imaculată
Și floarea mea albă de colț.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre noapte sau poezii despre inimă
Voi
Voi nu meritați lumina
Din afara trupului vostru
Pliat de mizeria morții
Născute-n adânc.
Voi meritați sărăcia strămoșilor voștri
Pentru a vă pleca fruntea
Înspre cenușa străbună.
Jugul robiei v-apasă
Pe umerii goi, mirosind a cenușă și-a mâl.
Nu-i destul!
Ați uitat că cineva v-a creat,
Ați uitat de esența divină.
În voi nu mai există iubire,
Credință sau altceva.
Sunteți ciulini rostogolindu-se
În mânia furtunii,
Nu mai aveți rădăcini,
Nici părinți, nici copii,
Sunteți singuri în lupta
Cu uitate stihii.
În necredința voastră bolnavă,
Vă credeți puternici.
Sunteți puroiul din plagă,
Nefiresc de alergici
La iubire și șoaptă de vânt și izvoare.
Rana voastră e-n suflet
Și asudă... și doare...
Trăiți infidel,
Cu sufletele ce v-au adoptat,
Crezând într-o inexistentă iubire.
Păcat!!!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre cenușă, poezii despre vânt, poezii despre sărăcie sau poezii despre sclavie
Cântecul omului de vânzare
Veniți, voi care aveți bani,
voi cei mari și puternici,
Sunt de vânzare,
Din creștet până-n tălpi sunt de vânzare,
Deznădejdea din suflet,
foamea din oase mă fac să mă vând ieftin,
Sunt gata la orice josnicie,
Cumpărați-mă și am să fiu a voastră.
Cu tot ce-i al meu, cu sufletul
și trupul am să fiu a voastră,
Iar voi veți putea face cu mine orice:
Mă veți putea face să mint, să jur strâmb, să dau foc.
Să mă fac prietenă cu dușmanii voștri
și să le torn în băutură otravă.
Eu nici n-am să crâcnesc,
Am să fiu a voastră,
Pe viață și pe moarte am să fiu a voastră.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre muzică, poezii despre moarte sau poezii despre minciună
Copiii - lumina vieți (Celor mai scumpe ființe din viața mea)
E atâta soare și atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinerețea mea și dorul
Cuvintele ce-și au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieții,
Vibrând mereu ca o vioară,
Atunci când gândul mă frământă
Sunteți mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieții
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereții.
Voi sunteți lumina vieții mele
Ați izvorât din inimile noastre
Din frumusețea zorilor albastre
poezie de Maria Ciobotariu (18 septembrie 2012)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre vioară, poezii despre ritm sau poezii despre primăvară
Aș vrea...
Aș vrea să fiu un vânt prin nuc,
Aș vrea la tine să ajung,
Prin frunzele de trandafiri
Să pun petala din trecut
În brațele noastre și în nuc.
Aș vrea să fiu un vânt prin stele,
Să te cuprind mereu cu ele
Și să te strâng, să te sărut
Așa cum numai eu știu,
Copila mea și-a păcii pe Pământ.
Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Și-alerg așa cum sufletul mi-o cere
Și răscolesc tot universul
Ca să ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârșit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Ești a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Așa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.
Aș vrea ca apele să le mișc
Și să le pun în suflete pierdute,
Să se întoarcă în viața iubirii înot,
Să lase-n urmă ura și dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc și Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înțelepți.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înot, poezii despre îngeri sau poezii despre trandafiri
Copii ai nimănui și-ai tuturor
Un gând tresăltă-n vis pe-aripi zburând:
Copii uitați de cei din lumea-ntreagă,
Pe care toți părinții îi reneagă,
Aș vrea să vă văd fețele râzând!
Din trupuri prea plăpânde care gem
Sub haina nemiloasă a uitării,
Tresăltă, ca Neptun din spuma mării,
Speranța să vă-nchin un nou poem.
Născuți din neiubire și destin
Ori fii ai sărăciei nemiloase,
Pe masa voastră stat-au mai mult oase,
Paharul vostru fost-a un suspin.
Viața vă este-un crâncen câmp de luptă
Voi, îngeri cu aripile tăiate,
Cu suflete plăpânde, tulburate,
Voi păsări ce zburați cu-aripa ruptă.
Nu vreți la masă frimituri scăpate,
Avizi sunteți de-o șoaptă de iubire
Cum este orice om, fără-osebire,
Cu visele întregi, imaculate.
Copii ai nimănui și-ai tuturor,
Făcuți de viață ca să stea-n genunchi,
Din trupurile lor 'nălța-voi trunchi-
Stol de cocori din sufletele lor!
Și-n drum amețitor de carusel
Vă voi urzi-n războiul vieții fire
Iar printre lacrimi, împletind iubire,
Voi face scutul vostru de oțel!
Speranța să vă-nchin un nou poem
A devenit talaz pe-ntinsul mării,
Iar haina nemiloasă a uitării
E numai petice, nu mă mai tem...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război
Sunt cu o generație în fața voastră
Sunt cu o generație în fața voastră,
Ba chiar cu două dacă stau să mă gândesc,
De nesimțirea și de vorba voastră proastă,
De scârba ce-o aveți de neamul românesc.
Voi alogeni mârșavi cu genele tarate,
V-au pus stăpânii lumii să vă bateți joc
Și traiul ni-l administrați la jumătate,
Cu ordine de exersat pasul pe loc.
Eu am milenii de cultură pămînteană,
Filozofii în sânge de neam însemnat,
Voi doar nemernicia tipic golănească,
De trădători cu pedigriu și atestat.
Sunt cu o generație în fața voastră,
Ba chiar cu două dacă stau să mă gândesc,
În pieptul meu respiră pasărea măiastră,
Cu doina din Parâng mă înrudesc.
Al mamei voastre dumnezeu de hahalere,
Voi generație de hoți și pârnăiași,
Prin inimă de câine vă mustește fiere,
Dintre jigodii sunteți lașii cei mai lași!
Sunt cu o generatie in fața voastră,
În pieptul meu e cuib de pasăre măiastră.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre filozofie, poezii despre sânge, poezii despre superlative, poezii despre religie, poezii despre prostie, poezii despre mamă sau poezii despre lașitate
Copiii - lumina vieții
(Celor mai scumpe ființe din viața mea)
E atâta soare și atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinerețea mea și dorul
Cuvintele ce-și au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieții
Sunteți mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieții
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereții.
Voi sunteți lumina vieții mele
Ați izvorât din inimile noastre
Din frumusețea zorilor albastre.
Poezia a primit,, Diploma de excelență,, în anul 2019-Albania
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie
Din înalt vine Firea Lui și din adânc Haina Lui legată pentru totdeauna de haina celui ce își dezbracă acum haina sa [Coloseni 3,9]. Și voi să dobândiți acum din ape de la El haină care nu se învechește și nici nu se strică, haină care pe cei ce o poartă îi îmbracă în veșnicie.
Sfântul Efrem Sirul în Imnele Nașterii și Arătării Domnului (2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate despre înălțime sau citate despre apă
Pielea mea
Dedicație tuturor prietenilor mei
Iar mi-au stins acești perdanți lumina
din inimile celor adunați la masa mea,
nu am cu ce să vă ospătez prieteni.
Văd că totuși, nici voi
nu v-ați îmbrăcat pe măsura unui ospăț,
Unde vă este haina cea de nuntă?
Așa vă cinstiți voi gazda?...
Luați și îmbrăcați-vă cu pielea mea
ca să-mi simțiți murirea
cum jinduiește hrana nemuririi
din coasta noului Adam.
Vă este bine în pielea mea?
Vă e cald?
Vă este cariera asigurată?
Dacă tot vă place să mă depersonalizați,
luați o dată cu ea și toate angoasele mele
și toate nopțile de insomnie
și toate dezamăgirile, ca să le purtați la mână metanier.
Iar în loc de recunoștința voastră tergiversată
să-mi oferiți liniștea singurătății.
Așa ne vom preface în continuare
că nu am eu nici un merit în toate realizările voastre,
că vouă singuri vi se datorează întreg succesul,
numai vouă și atât!
Mai permiteți un ultim toast:
- Să bem în cinstea nerecunoștinței voastre,
să bem în onoarea neprieteniei noastre
până la fund prieteni, dragii mei ostași nu vă mai opriți!
17 martie 2020
pamflet de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre succes, poezii despre singurătate, poezii despre recunoștință, poezii despre onoare sau poezii despre nuntă
Voi face pentru sufletul tău...
Voi face din sufletul meu
un sicriu pentru sufletul tău
și pentru a-mi strânge în mormânt
toate durerile mele,
iar din inima mea o locuință
pentru frumusețea ta.
Te voi iubi de sus ca o zeiță
și voi trăi pentru tine în viața unei flori
sub razele soarelui.
Voi cânta numele nostru în vale
așa cum cântă ecoul clopotelor.
Voi asculta inima sufletului tău,
exact cum asculți valurile mării...
poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre frumusețe
Crucificarea apare atunci când inima voastră se închide în fața fratelui vostru. Învierea apare atunci când vă deschideți inima către el, când încetați de a-l mai acuza pentru problemele voastre, când încetați de a-l mai pedepsi pentru greșelile lui, când învățați să-l iubiți așa cum vă iubiți pe voi înșivă. Numai acest lucru vă va elibera din închisoarea fricii.
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate de Paul Ferrini despre învățătură, citate despre iubire, citate de Paul Ferrini despre iubire, citate despre inimă, citate de Paul Ferrini despre inimă, citate despre greșeli, citate despre frică, citate de Paul Ferrini despre frică sau citate despre crucificare
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre nori sau poezii despre libertate
Mi-e dor de copiii mei...
Nu vă speriați copiii mei,
Când va tuna și fulgera afară,
E dorul meu ce vine la voi
Și care pe voi vă cheamă.
Mi-e dor de voi copiii mei,
Comoara mea cea sfântă...
Să vă strâng la al meu piept,
Cu-o dragoste adâncă...
Chiar dacă astăzi părul meu
Pe la tâmple mi-a albit,
Voi sunteți tot copiii mei,
Pe care eu mult i-am iubit.
Și chiar oriunde vă aflați,
De mama să nu uitați,
Că eu mă rog în fiecare noapte,
Ca domnul să vă de-a sănătate.
poezie de Eugenia Calancea (17 august 2017)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre sănătate, poezii despre sperieturi, poezii despre păr sau poezii despre prezent