Acum, abia acum

felinare şi colivii s-au crăpat
le-a ieşit duhul la ceas de seară
fluturi cu aripile arse şi păsări cu ochii scoşi
repetă la unison
lumina! stinge lumina! prea multă lumină arde!
păşesc cu grijă
pe stradă, printre cioburi şi ochi rânjiţi,
urma tălpilor mele construieşte un puzzle ciudat
ce car cu mine de rămân pe asfalt leoaice fioroase,
lebede cântânde,
burţi de peşti enormi şi
carusele cu cai albi?
din mijlocul puzzle-ului format aceleaşi voci:
lumina! stinge lumina!
acum
cortina e trasă,
lumina stinsă
acum
abia acum
spectacolul începe...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ta

tu eşti lumina lămpii
care atrage fluturi
în jurul ei...
se rotesc într-un dans efemer
al destinului
şi cad istoviţi cu aripile arse
de lumina ta
în întunericul nopţii

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Sfântul Andrei căutăm lumina. Aşteptăm lumina. Luptăm pentru lumină. În ziua de astăzi este prea multă risipă de lumină, lumina trebuie să vină din noi, din oameni, dar abia mai pâlpâie.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dorită

Lumina vieţii-o porţi
Unde privesc bărbaţii,
În adâncimi de nopţi
Şi-n ceruri cât Carpaţii.

Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.

Şi-aşa lumina vieţii
Pe care ţi-o cuprind
Din pragul tinereţii
Se coace în zenit.

Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.

Lumina ta ne ţine
Pe aripă de vis
Hrănind doar cu rubine
Raza ce ne-a cuprins.

Acum tu eşti lumină
Luminii ce se naşte
În inima de tină
Ce cu dor ne paşte.

Şi trecem iar prin fapte
Zâmbind când te privesc
Unde bărbaţii-n şoapte
Lumina ţi-o doresc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lumii

Lumina actuală, iată,
Este lumina reflectată
Din lumina necreată.

tristih de David Boia (1 mai 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina se stinge

E mult mai mult întuneric atunci când lumina se stinge
decât ar fi fost dacă ea n-ar fi strălucit niciodată.

poezie de John Steinbeck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune către Iisus Hristos

invoc lumina Ta Iisus Hristos
lumina Ta este sănătate,
lumina Ta este înţelepciune,
lumina Ta este noroc şi fericire,
lumina Ta este credinţă sfântă,
lumina Ta este speranţă sfântă,
lumina Ta este iubire sfântă.

lumina Ta îmi este călăuză,
am tot ce trebuie pentru ca să fac tot ce vreau
şi fac tot ce vreau pentru ceea ce trebuie,
tot ceea ce creez şi realizez se face
prin voinţă şi prin îndrumarea Ta
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh
acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este rodul Materiei arse. Materia "vie" asimilează Lumina şi se îngraşă. La fel şi Pământul utilizează energia solară şi creşte în volum şi greutate. Lumina se transformă în Materie şi viceversa, Materia prin ardere se transformă în Lumină.

Mihai Cucereavii (11 august 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecernie cu parfum de lumina

Sunt tot aici,
nu ştiai?
tocmai îmi caut urma prin catacomba
îngerilor purtaţi de lumină.
mi-e teamă să respir cu ei,
m-aş putea lovi de lumina lor,
aşa.. m-am prefăcut în aburul din ochii tăi
cerşind mâna ta cu gust de mare...

aş sta o veşnicie şi încă o zi
mirosind cu ei lumina,
dar acum locuiesc cu două aripi
într-un copac pictat de umbra ta.
de atâta alb si linişte
se răstesc fulgii la mine
ei nu ştiu că mai am de născut
o viaţă din tine,

mă înghesui toată
într-o vocală ce cuprinde cerul,
toate cuvintele plâng cu mine
mă laşi să mor încet...
ca un tribut adus femeilor din tine,
eu sunt zeiţa ce ţi-a dat tămâia

călcând nisipul de pe marginea
râului cununat cu iarba.

am plecat să-mi duc aripile
la vecernia cu parfum de lumină,
goală cu pântecele
imens de copilul din mine..

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcinile iubirii

Ochii mei au mângâiat lumina
şi au luminat întunericul,
dar nu au înţeles niciodată iubirea...

Rădăcinile mele au înflorit în lacuri îngheţate
şi s-au ofilit pe drumuri cu noroi...
Dar nu au înţeles niciodată iubirea.

Petalele mele s-au înălţat
printre cele mai strălucitoare stele
şi au căzut secerate de cele mai noroioase cuvinte.
Dar nici acum nu au înţeles...
Că iubirea e lumina vieţii
... şi întunericul ei!

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc (noiembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te-ai rătăcit, păşeşte către Lumină. Ea te va conduce Acasă. Dacă nu vezi Lumina, înseamnă că este momentul să te întrebi: "Ce ar face Lumina acum?"

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Îţi dau lumina păcii, iubirii şi prosperităţii pentru tine şi pentru familia ta. Nu o stinge, dă-o la persoanele dragi ţie!
A. M: "Eu-Sunt" sau faptul tău de "A-Fi" desprins complet de orice gând sau "a ştii" este Lumina Lumii, sau aşa cum spune Preaiubitul: "Eu-Sunt" este Lumina lumii, cel ce îl va recunoaşte nu va mai umbla în întuneric ci va avea Lumina Conştiinţei veşnice." Tot el spune: "Eu-Sunt" e calea, Adevărul şi Viaţa!" Doar recunoaşte-ţi Sinele, recunoaşte ce poate să fie acest "Eu-Sunt", fără gânduri şi tu însuţi vei fi lumina întregii lumi, exact la fel cum este chiar acum, chiar aici Hristos! Toţi sunteţi Hristos, dar mintea voastră adoră să-l facă pe credinciosul. Ce blasfemie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângerează lumina

zilele sunt arse acum
în jur lacrimi şi fum
am despărţit drumurile, am ajuns la amintiri
tragice amintiri
azi dorm între sălcii plângătoare
nimeni pe drum, nimeni în cale
târziu am aflat
sunt străin de mine, de lume, de toate
eram proscrisul din cetate
nu am ştiut că am păşit într-o noapte dincolo de mine
am atins cu fruntea zenitul unei lumi
azi capul mă doare
lumina sângerează pe drum
ce pot să fac aici, acum
când viaţa asta este scrum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lui Hristos

Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
şi sărbătorile sfintelor Paşti,
vor fi înşirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinţei,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai aşa, întreaga viaţă ne va fi
o primăvară cu soare şi cer senin.
Hristos a înviat!

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sărăcia materială de azi mă sperie -de altfel e o exagerare, un refelex vechi, reînviat - ci sărăcia vieţii sufleteşti de până acum. Am trăit ca o cârtiţă în galeriile abundenţei. Am ieşit la lumină, lumina e prea tare pentru ochii mei? Sau prea săracă?

Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineaţa, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeaşi
Pe care o ştiu de demult
Şi nici pământul nu mai e acelaşi
Chiar dacă e totuşi pământ.

Copile, tu nu ştii mai nimic despre viaţa
În care ţi-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-şi curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Şi tu, copile, nici nu ştii că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licăr pentru dezorbirea orbilor

Licăr pentru dezorbirea orbilor

Curând se va stinge lumina
şi te vei ruga de licurici să-ţi dezorbească ochii
dar...
câtă tristeţe vei fi adunat în pupile
câte lacrimi îţi vor fi spălat amintirile
şi cât de mult vei fi învăţat deja că în viaţă
ţi se naşte atât de devreme prea târziul...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi
din lumina aceea-nsetată adânc de
vieaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul.
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri
de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd-minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina izbeşte-n icoane
Cu chipuri de lume uitate
Şi zidul din sine opreşte
Culoarea cu ochi de cristal.
Şi lacrima taie lumina.
Vrei să-mi fii cuvintelor zidul,
S-opreşti năruirea iubirii
La întâlnirea pură cu visul?

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina merge mai departe

În viaţă, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
să lumineze ca o stea.

Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărţile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart şi ei lumina lor.

Aşa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!