Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Marinescu-Puiu

Poem de dimineață

În dimineața asta,
Care nu mai privește pe nimeni,
Se-ncheie visul copilului arcaș,
Ce-așteaptă un răspuns de vânt
La strigătul de pasăre-n extaz..
În filmul mut al toamnei,
Pe dinafara ușii,
Mai rătăcesc cărări,
De pădurari orfane..
Dintr-un război de vânturi
De brume și de cețuri,
Sunt emigrantul singur
Al tinereții mele
Menit s-aștept în prag,
O iarnă și o moarte,
Doi fii risipitori,
Ce-acasă s-or întoarce..
Într-un bilanț de drumuri,
E-o Galatee totuși
Și-ntr-un sfârșit de toamnă,
Un uliu poposit,
Aici... Pe mai departe...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ioan Marinescu-Puiu

Poem cu metodă

O zi care proclama
Activități nefaste
Pe lumea unui chip
Trec roiuri de prenume
Ce dezarmant e timpul
Lovind fără de sunet
Distanța neînvinsă
Blocând avertismentul
Al unei morți știute..
Rănind cu trudă ziduri
Ce vremea le ridică
Capcane-ntinde noaptea
De două ori infame
Ce zic că ne dau totul
Spre-a nu avea nimic..
Într-un balet de vânturi
E un bilanț de drumuri
De locuiesc în mine
Mă simt un chiriaș
O viață-n care moartea
E singur propietar
Și-un soare-n agonie
Îmi spune că-i târziu
Furând realității
Un zvon despre-nserare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

Presentiment

În dupamiaza ternă
A zilelor de luni
Se-ascunde iar o iarnă
Să ningă cu-adorații
Doar pentru anotimpul
Ce nu mai vrea s-aștepte..
De ger e prezentarea
Acestei ierni șomere
Fără bilanț de viscol
Zăpezi nefericite
Și-un hol de bloc cu păsări
Din care n-or să zboare
Femeile iubite
De porumbei din gheață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

plecat azinoapte
într-un triunghi de cocori -
adio iarnă

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

Incredulitate

Mai mor și azi bipede,
De-un accident, de-o boală,
Doar porcul nu mai crede,
În moarte naturală.

epigramă de din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Derivă

— Mai am atât de multe de făcut!
A spus în gând, în timp ce lacrimile-i curg.
Sunt nopți de când... sau poate ani la rând
Și totuși azi, a mai găsit un zâmbet, unul mut,
Puterea de a pune punct.

Nu mai privește, nu mai are cum...
Nu mai răspunde, lacrimi uscate-n vânt.
Dorul de pământ și bucuria
Unei frumoase închipuiri de lut.
***
— Cum te cheamă, durere?
— Emoții de toamnă...
— Minți! Chiar Nichita se-nvarte-n mormânt,
Când te aude plângând.
Mai bine taci, cum tace pământul,
Nici lacrimile mele nu îți mai spală chinul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

Ca să-ți vină rândul mai repede, trebuie să fii în primele rânduri.

aforism de din manuscris
Adăugat de ioan marinescu_puiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vladimir Potlog

Și totuși sunt singur

Și totuși sunt singur
Și gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.

Și totuși sunt singur
Și pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Și pe el singur îl găsesc.

Și totuși sunt singur
Și sufletul mă doare,
n-am aripi să zbor
Până la divinul soare.

Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere și voință
Să-i spun vieții că o iubesc!

poezie de (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ioan Marinescu-Puiu

Obrăznicie

Prin geam, plină de drumuri, îmi intră depărtarea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

De ziua pisicilor

Vecina mea e ca o mâță,
Există și aici un șpil,
Că are doi copii de țâță,
Dar și o țâță de copil.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Afară e sfârșit de toamnă

Afară e sfârșit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi și mai noi.

Afară e sfârșit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Și tu citești o frumoasă poveste
Despre o prințesă și un sultan.

Afară e sfârșit de toamnă,
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic:
O să plouă sau o să fie furtună?

Afară e sfârșit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzește
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbește.

poezie de (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Nu te intoarce

Mi-a fost frică...
Când singur am rămas.
Te-am implorat rămâi...
Dar n-ai făcut un pas.
Tot cerul...
Asupra mea s-a prăbușit,
Că tu erai femeia,
Ce prea mult am iubit.

Nu te întoarce...
Nu te voi aștepta.
Chiar dacă lacrimile mele,
Pe obraz se vor usca.
Nu te întoarce...
Aici... nu voi mai fi.
Chiar dacă zilele..
Curând mi s-or sfârși.

Te-am sărutat...
Pe buzele-ți fierbinți,
Eram prea tânăr,
Ușor m-ai scos din minți.
Nu încetăm in brațe să te strâng.
Iar tu râdeai,
Pe altul aveai in gând.

Nu te întoarce,
Tot va fi pustiu.
Și pietre vor seca
Pe fundul unui râu.
Nu te întoarce...
Tot singură vei sta.
Și când ți-o fi mai greu,
Să știi... vei regreta.

Și acuma- ți aud pașii...
Ce parcă în vânt pluteau,
Și vocea ce-a de zână,
Cu șoapte mă trezeau,
In inima-mi deschidă,
Un trăznet m-a lovit.
De ce î-mi era frică
Tot nu am fost ferit.

Va veni o zi... sunt sigur ziua ta.
Când lacrimile mele,
Sigur vei regreta.
Albastrul... din ochii tăi,
Încet va dispărea.
Vei căuta iubire,
Dar nu vei mai avea.
Acum... ești prea departe,
Și... ce folos... n-ai pace.
Bagajul ți-e la ușă...
Te rog... nu te intoarce.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

Strădanie

Îngreunați de drum și iarnă încearcă să întreacă trenul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Ești martorul suferinței mele

și mă bucur să știu
că nimic din ceea ce mi se întâmplă
nu se pierde
că ploaia ce curge
de-o vreme
îmi spală fiecare celulă

ești martorul suferinței mele
singurul care știe că sângele
și carnea
au învățat să trăiască
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale

da
tu ești singurul meu martor
în fața unui întreg univers
și stropii de ploaie
trec mai departe
din celulă în celulă
ca din visul meu
în visul tău
și nimic nu se pierde

da
dragul meu
tu ești martorul suferinței fără sfârșit
singurul care știe
că sinele meu
umblă în pustiu
ca un fiu risipitor
ce se va întoarce
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
și mă bucur să știu
că nimic din ce se întâmplă cu mine
nu se va pierde
nimic
totul va trece
din celulă în celulă
din visul meu în visul tău
până la sfârșitul acestei vieți
și mai departe

poezie de din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de toamnă

Cad frunze-n dantele de ploi
Și-a frunzelor moarte ne doare,
Se scutură taomna din noi
Cu frunze-amărui și migdale.
Bat ramuri la-al inimii geam,
Iar ușa-i de-acum încuiată,
Cât nici amintiri nu mai am,
Cât nimeni în prag nu m-așteaptă.

Cad frunze-n dantele de ploi -
Poteci timpuriu pustiite,
Copacii sunt triști și sunt goi.
Contur de aduceri-aminte.
În umbre sălbatice, reci,
Sub frunze foșnind, de aramă,
Alunecă-n frântele rugi
De vânturi, o ploaie de toamnă.

Și-a frunzelor moarte ne doare -
Un clopot în nopți de granit,
Mormânt de tăcută uitare
Când timpul în dulce alint,
Coboară-n clepsidră secunda,
Trecând repetat peste viață,
Mereu adâncindu-se-n noapte,
Mereu adțncindu-se-n ceață.

Se scutură toamna din noi -
Cercei aromați la ureche,
De frunze, de struguri și ploi,
Sub pelerina neagră și veche.
În suflet bat ramuri, de dor...
În noapte secunde... În moarte
Sfielnic, același decor,
Se pierde în lume, departe.

Cu frunze-amărui și migdale,
Cu lacrimi pe trupul zidit,
Pictăm cânturi de-nmormântare
În timpul de timp prăfuit.
Se-aude-n adâncuri o toamnă,
Se naște un nou început,
E-atât de normal să se moară!
Știm asta de când ne-am născut...

Bat ramuri la-l inimii geam
Și dorm în adânc ziditorii...
Infinit, aș putea să te am!
Șa tâmple, la poarta-nchisorii,
Sub pleoapele vechi, cenușii,
Un licăr albastru tresare...
Se-ascunde în nopți viorii
A toamnei, de vis, săgetare.

Iar ușa-i de-acum încuiată,
Împietrită cărarea spre cer,
Tăcere-i de gutui parfumată
Și prinsă în lanțuri de fier.
Ae scurge-n clepsidră nisipul,
În noi e mereu risipire,
Am trecut repetat rpin cuvinte,
Definindu-ne simplu "iubire".

Cât nici amintiri nu mai am,
Nici pierdutele plângeri de stele,
Risipindu-mă-n mine, la geam,
Ning atom de iubiri altor ere.
Mă ascund voal de vânt, voal de vis,
Toamnă sunt, sunt mister și altar,
Mănăstiri de cuvânt - glasul trist,
Un poem repetat, triumfal.

Cât nimeni în prag nu m-așteaptă
Și rugile-mi sunt în zadar,
Nu-s decât o toamnă uitată
În decorul atât de banal.
Cât nimeni năframa nu-și lasă
Pe ochiul de timp ceruit,
Mă simt prea departe de casă,
De tot ce-am creat și-am iubit.

Cât nimeni în prag nu m-așteaptă,
Cât nici amintiri nu mai am,
Iar ușa-i de-acum încuiată,
Bat ramuri la-l inimii geam.
Cu frunze-amărui și midale,
Se scutură toamna din noi
Și-a frunzelor moarte ne doare...
Cad frunze-n dantele de ploi...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

rafală de vânt -
puful păpădiilor
în croazieră

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

Consimțire sub vânt

Se lasă dezbrăcată rochița-rândunicii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

A plecat în lume cât mai aplecat.. Și din asta i s-a aplecat!

aforism de din manuscris
Adăugat de Ioan Marinescu-PuiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Marinescu-Puiu

Justiția română

Adevăr și nu brașoavă,
De la alții cum s-aștept,
Când justiția-I bolnavă?
- Zise doctorul... în Drept.

epigramă de din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa toamnelor ploioase

Cad frunze-n dantele de ploi
Și-a frunzelor moarte ne doare,
Se scutură toamna din noi
Cu frunze-amărui și migdale.
Bat ramuri la-al inimii geam,
Iar ușa-i de-acum încuiată,
Cât nici amintiri nu mai am,
Cât nimeni în prag nu m-așteaptă.

Cad frunze-n dantele de ploi –
Poteci timpuriu pustiite,
Copacii sunt triști și sunt goi.
Contur de aduceri-aminte.
În umbre sălbatice, reci,
Sub frunze foșnind, de aramă,
Alunecă-n frântele rugi
De vânturi, o ploaie de toamnă.

Și-a frunzelor moarte ne doare –
Un clopot în nopți de granit,
Mormânt de tăcută uitare
Când timpul în dulce alint,
Coboară-n clepsidră secunda,
Trecând repetat peste viață,
Mereu adâncindu-se-n noapte,
Mereu adâncindu-se-n ceață.

Se scutură toamna din noi –
Cercei aromați la ureche,
De frunze, de struguri și ploi,
Sub pelerina neagră și veche.
În suflet bat ramuri, de dor...
În noapte secunde... În moarte
Sfielnic, același decor,
Se pierde în lume, departe.

Cu frunze-amărui și migdale,
Cu lacrimi pe trupul zidit,
Pictăm cânturi de-nmormântare
În timpul de timp prăfuit.
Se-aude-n adâncuri o toamnă,
Se naște un nou început,
E-atât de normal să se moară!
Știm asta de când ne-am născut...

Bat ramuri la-al inimii geam
Și dorm în adânc ziditorii...
Infinit, aș putea să te am!
La tâmple, la poarta-nchisorii,
Sub pleoapele vechi, cenușii,
Un licăr albastru tresare...
Se-ascunde în nopți viorii
A toamnei, de vis, săgetare.

Iar ușa-i de-acum încuiată,
Împietrită cărarea spre cer,
Tăcerea-i de gutui parfumată
Și prinsă în lanțuri de fier.
Se scurge-n clepsidră nisipul,
În noi e mereu risipire,
Am trecut repetat prin cuvinte,
Definindu-ne simplu "iubire".

Cât nici amintiri nu mai am,
Nici pierdutele plângeri de stele,
Risipindu-mă-n mine, la geam,
Ning atom de iubiri altor ere.
Mă ascund voal de vânt, voal de vis,
Toamnă sunt, sunt mister și altar,
Mănăstiri de cuvânt – glasul trist,
Un poem repetat, triumfal.

Cât nimeni în prag nu m-așteaptă
Și rugile-mi sunt în zadar,
Nu-s decât o toamnă uitată
În decorul atât de banal.
Cât nimeni năframa nu-și lasă
Pe ochiul de timp ceruit,
Mă simt prea departe de casă,
De tot ce-am creat și-am iubit.

Cât nimeni în prag nu m-așteaptă,
Cât nici amintiri nu mai am,
Iar ușa-i de-acum încuiată,
Bat ramuri la-al inimii geam.
Cu frunze-amărui și midale,
Se scutură toamna din noi
Și-a frunzelor moarte ne doare...
Cad frunze-n dantele de ploi...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Rar

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme și hangiul,
Străzile-s deșarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Și de-atâta vreme
Nu știe de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…

Veșnic, veșnic, veșnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veșnic, veșnic, veșnic…

Singur, singur, singur,
Vreme de beție
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook