Cineva ca mine

trece prin epoca de beton
şi sticlă (a)fumată de lampă
în cer
un avion-lumânare descrie
noaptea ca fiind luminoasă
titlul
acestui poem cineva cineva
ca mine îl scrie orbeşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să mă împrietenesc
cu toţi beţivii apoi
să scriu poeziile nimănui
bun curaj pictore
am
auzit uneori
în plus
cum se taie urechile
fără să
fi avut cineva o ruletă
des
făşurată cu alt
cineva

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se simte cineva când se uită la cer? Gândeşte că nu are îndeajuns de multe cuvinte pentru a descrie ce vede. Cu toate acestea, oamenii nu încetează niciodată să descrie cerul, listând, pur şi simplu, ceea ce văd.

citat clasic din Umberto Eco
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amigdalita

ai băut singură
cu înghiţituri strangulate
din apa râului care trece, la rece
prin epoca
ta de piatră dospită (?!) acum
să mănânci tot aşa
o bătaie soră cu moartea
de la ursul de peşteră prin
evocarea lugubră
a copiilor seceraţi de
amigdalită-ntre blănuri
de mamifere - mult
mai mărunte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stolul

de fantome albe albe albe
se grăbeşte spre etajele trase
în sticlă de sticlă ale oraşului
în lumina
acestui apus care tremură de
plăcere (?!) văzând câte un
cearşaf zburător în fiecare fereastră -
lumina în
mâinile vântului se comportă
ca o mănuşă întoarsă pe dos
mulgând incolorele perne

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând un altar

Cineva scrie un vers
cu degetul mic de la picior
închegând timpul
sub tâmpla rece a clopotului;

mi-au ruginit palmele,
curând voi trece prin poarta
tăiată în iarbă
cât un gât de vioară;

cineva îmi şopteşte:
" Dumnezeu umblă desculţ
pe pământ
şi îmi întinde o cană cu apă..."

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedublare

Noaptea cineva umbla cu hainele mele
Si mi le poarta.
Dimineata observ pe pantofi noroi proaspat,
Cine-o fi semanand la umblet cu mine?

De la o vreme a inceput
Sa-mi imbrace si gandurile,
Cand ma trezesc nu le mai gasesc niciodata
Unde le-am pus.

Sunt uzate, obosite, cu cearcane
In jurul ochilor.
Se cunoaste ca cineva a gandit cu ele
Toata noaptea.

Cine s-o fi potrivind la suflet
Cu mine?!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut să încep anul nou cu o faptă bună: să mă blochez, dar nu am reuşit - ştie cineva cum se face?

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mă ascultă!

În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.

Dar nu el ascultă orbeşte,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.

Prin mări, electronice unde
în ochi şi în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască şi oarbă
el scris e şi-n firul de iarbă.

Ascultă fereastra deschisă
şi viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii,
concertul mărunt al pieirii.

În veac cu poliţie multă,
din zid, cineva mă ascultă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu râde

trece şi vara asta
vine iarna
şi nu vom mai scrie nimic până-n decembre
când...
uite cum ninge

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vata de sticlă

şi-a izolat acoperişul cu vată
de sticlă: acum
îl mănâncă omoplaţii şi creierii răspândiţi
printre ţigle de fum
sub ploaia tăcută – trecută
în cartea
re-cordurilor însingurate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva

cineva e în balansul de plumb
somn în sidefuri de vară
cel ce fuge iubind
luând cu el lumina

cineva evadează răzvrătit
în spaţiu cu nelinişti
cineva rătăceşte prin vise
şi eu caut absurd într-o singură căutare
chiar şi în tabloul dilatat
sau în paşii grăbiţi spre uitare

cineva priveşte în gol
verdele frunzei se culcă
sub geana căruntă a lunii

şi taina se-ngroapă
şi locul se şterge ca o năucă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

scrie o carte
ca să poţi ieşi
dintr-o fundătură
a vieţii
funcţionează
la fel ca iertarea
te ajută să închizi
o uşă
apoi scrie câte un poem
ca un fel de bilet de voie
celor pe care ai vrea
să-i mai vezi din când în când
chiar şi visele
au fost cândva poezie
dar a adormit cineva
înainte de a le scrie

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe o tablă de şanţ

nu l-aţi văzut pe cel care trece
cu un trunchi de copac metalic şi rece
pe bulevard
sezonul de ski s-a deschis încă din toamna
aceasta (?!) cu fulgi de rugină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo

Femeia asta
Are pe cineva în baie.

Vorbeşte cu mine,
Mă iubeşte sincer,
Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi,
În păr,
În linia vieţii din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refuzul

nu spun că scriu bine
încerc să vă amuz, să vă amuz, să...
cineva
a crezut că sunt Eminescul zilelor noastre
şi m-a tratat cu refuz

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în urcare

vă place poetul? – există
o scală care duce la el:
inima-l ţine sub cer
prizonier!
iar palmele, ca la fluturi
sau îngeri multicolori
aripioarele,
vă aplaudă a(l)titudinea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva

Nu eram nici măcar gol.
Cineva mi-a adus pielea
şi-a lăsat-o pe mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva mi-a adus inima
şi-a trântit-o în mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu oasele
Şi s-a răzgândit
Am fugit după el
deşi am stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu cineva...
Eu mi-am deschis pieptul
El din tot sufletul
mi-a zis să stau!
Şi-am stat!

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidul violet

îşi scrie poezia ca fiind
singura crimă în stare să făptuiască
ghemuit în scrisoare
pândeşte din umbra încheieturii
mâinii drepte: aşteaptă
momentul metaforei
(?!) -
balta de sânge doveditoare
tâmpla sau fruntea cu gaură de intrare
a glontelui cât un vârf
de acces de tuse violetă cu sub
înţeles... cu trimitere la
stelele mult vidate - îşi scrie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am despărţit de cineva care mi-a zis: "Nu vei găsi niciodată pe cineva ca mine." Eu mi-am zis: "Sper că nu!" Termină cineva cu o relaţie proastă pentru a-i spune fostului partener: "Apropo, nu ai cumva vreun geamăn?"

citat din Larry Miller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de vizită

În seara asta capul ca o lampă
îşi arde restul fumegos de gaz —
şi cineva a pus mâna pe clampă,
şi cineva m-atinge pe obraz.

În seara asta lungă, cineva
tuşeşte-n mine, scuipă şi-şi dă duhul,
şi nici măcar n-aş vrea să fug — n-aş vrea
s-ajung din nou cu mânele văzduhul!

Stau în odaie ca-ntr-un tren în care
aştept în geam să crape-un peisaj,
şi-mi ţin în mână sufletul de soare —
sărmanul paşaport pentru voiaj.

Mă doare liniştea crescută-n mine —
mă doare întunericul crescut,
ca o mocirlă-n care dorm pe vine
bivolii negri de necunoscut.

O umbră parcă mi-a fugit din trup,
şi-n seara asta mi-i atât de bine,
că parcă-aş vrea cu mânele să rup
urzicile care-au crescut în mine.

poezie clasică de Benjamin Fondane din Privelişti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!