Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Să respiri lumină

cuvântului i-a fost dat să știe primul
și tot el s-a-îmbăiat în lumină plutind pe începutul lumii
departe de împărăția lacrimilor ce s-or naște

sunt cuvinte care mor. se prefac în bolovani
și cad cu zgomot surd până-n adâncul ființei tale
se lipesc de suflet și se transformă în tumori

poezia e lumea din lăuntrul lumii.
e palatul de cleștar al tuturor cuvintelor
ce te ademenesc dacă te nimerești în mreaja lor

"doar tu îmi ești plăcere-n lume... "

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Confesiuni

aici, în confesional, voi nu mă vedeți dar eu vă citesc toate spaimele și trăirile
voi nu mă ascultați dar eu vă aud toate nespusele și temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire

ai venit pe lume singur și gol, alții te-au spălat și te-au înfășat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ți lipsurile
pleci din lume la fel de singur și gol sufletește și alții te vor spăla și te vor îmbrăca

tu vei pleca în lume însoțit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ți trecerile, provocările și împlinirile
dar peste tot și toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință

Un parc crezut mister,
Pierdut, ascuns în patimi,
E tot ce am sper
Din suflet până-n lacrimi.

O lună mare, plină,
Un cer înstelat
Sunt martori de lumină
Unui moment neuitat.

O bancă izolată,
Cu loc doar pentru doi,
E tot ce-am vrut vreodată,
Fără dorințe noi.

Un vânt fără putere
Și flori înmiresmate,
Moment fără durere
Și clipe neuitate.

Și-n centrul tuturor:
Un băiat și-o fată,
Iubiți în lumea lor,
Străini în lume altă.

E tot ce îmi doresc
Din suflet până-n lacrimi.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Primul sărut

Tu, poezia și sărutul versurilor
Primul sărut mi l-ai dat pe ecranul unui telefon
Al doilea sărut prin versuri atent scrise,
Aprofundate de ascultarea sufletului tău.
Primul sărut mi l-ai dat cu primul cântec
Ne-ai fost alături cu inima aprinsă.
Primul sărut a fost prin primele cuvinte duioase
Primul sărut a fost ca o necesitate
Și ca stăvilirea setei de iubire.
Primul sărut a fost acela ce te-a curățat de sentimente vechi
Ce nu-ți dădeau pace, sentimente incerte
Neîmpărtășită iubire.
Atunci când îți vei deschide sufletul
Nu uita că doar asta ți-ai dorit,
Un vals al versurilor în libertate maximă...
Iubesc poezia și ți-am răspuns promt
Sunt oricând aproape de ale tale trăiri.
Și atunci când vei pleca din versuri
Va rămâne doar o amintire frumoasă.
Iubesc poezia... Cum îmi respect respirația...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Confesiuni (4)

lasă tăcerea mi se aștearnă-n suflet
șicuvântului poruncă de-împlinire
alungă toată zdroaba și ispita
și curățește-mă de tot și toate
decât chimval răsunător de-alamă
mai bine un pocal de lut închinător

sunt fir de iarbă ce își pleacă fruntea
și-așteaptă a cuvântului suflare caldă
nascutu-m-am -iI aflu-întreaga taină
și să cunosc mărirea ce dospește-n el

ecoul lui mai zumzăie în mine
și umbra lui se stinge în uitare
sunt doar unealta ce i-a strunjit forma
și sunt căușu-n care a fost turnat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ruptură

te-ai strecurat în visele mele. ca o undă. ca un regret. ca o aducere aminte.
suflul zilei noi se ridică din roua nopții răstălmăcită în cuvinte
și recade în tăceri autumnale, fără frunze, fără cer
visam mare, visam soare dar uitam că doar tu,
ești cea mai fierbinte dintre lumi.
timpul meu sunt eu,
lumea mea sunt eu,
dar sunt dispus le împart
așa cum numai lucrurile frumoase pot fi împărțite
undeva, într-o altă secvență,
vorbeam de ruptură
dar cred că am rătăcit secvența
așa că centrul lumii mele caută o cale către centrul lumii tale
pentru a rescrie legea universală a atracției

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia - muza tuturor timpurilor...

Când Dumnezeu a creat femeia,
I-a dat tot ce se putea da....
Armonia trupului, asemenea unei zeițe
și frumusețea din suflet.

I-a mai dat Dumnezeu o inimă mare,
Să cuprindă toate iubirile lumii:
Iubire de soț, de frate, de părinți,
Dar mai ales, iubirea de mamă pentru copilul ei.

I-a dat gingășia unei flori
Și tăria unei stânci care nu se lasă doborâtă ușor
La greu.
I- a mai dăruit feminitate,
Sa fie artiștilor muză.
Pictorilor, să-i poata picta în culori
Obrajii imbujorați când iși zărește iubitul;
Fericirea sau tristețea din ochi
Și zâmbetul fermecător.
Iar muzicii, i-a lăsat nobletea din suflet
Să fie in cântecele trubadurilor lumii.

Toate acestea le-a lăsat Dumnezeu - femeii.

poezie de (24 iunie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dumnezeu a creat lumea

La începutul lumii noastre
Nu era cântec, cât de mic,
Nu era cer, nici mări albastre
Nici soare nu era; nimic...
Dar pe când primul strop de fire
Nu exista, nefiind făcut,
Era din veșnicii, IUBIRE,
Isus Cristos, fără-nceput.

În prima zi a săptămânii,
Lumină Domnul a creat.
Și, izvorând din marea taină,
Ea-i primul dar ce ne-a fost dat.

În ziua-a doua, Dumnezeu
A construit un cer senin;
Sub el oceanul nesfârșit,
Pe el nori albi și vântul lin.

A treia zi, creind uscatul
Și mări și râuri călătoare,
Tot Domnul a umplut natura
De ierburi și de pomi în floare.

În ziua-a patra, Creatorul
Nu a mai luminat din Sine.
Ci a făcut, sori, lună, stele,
Ca, fără zgomot, lumine.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătoare-n mintea mea

Ești primul gând ce îmi răsare-n minte
Și ultimul în noapte când visez
Iar gura mi-e uscată de cuvinte,
Că fără de cuvinte te păstrez.

Nimic nu-i greu, cu tine-n minte pare
Că toate sunt făcute cu un scop.
Te simt pășind în suflet și, mirare,
Te-aud și când m-ascult în stetoscop.

Tu urme lași, ca în nisip de plajă
Și pe pereții înnegriți prea crunt
Ai minții mele care stă de strajă,
Tocându-mi fericirea mai mărunt.

Te-asemeni cu o rază, cu o floare,
Cu steaua ce dispare-n răsărit
Doar ca strălucească și mai tare
La începutul unui asfințit.

Ca zidul ce rămâne drept, spre pază
Pe vreme de ninsoare ori vifor,
Așa și tu ești omul ce primează
Și meriți tot respectul tuturor.

Un pic astăzi și mai mult mâine
Ai dat și ce nu ai avut,
Ai dat aur pe-un dram de pâine
Doar ca s-ajuți cum ai putut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia e tot un soi de cuvinte

aud tot felul de lucruri
văd chestii
și
lumea parcă a intrat
de-a dreptul
în priză

citesc poezii care se vor poezii

vulturii sunt foarte singuri
și luna, în momentele ei
plânge

îmi încleștez pumnii
și parcă
capătul lumii e mult mai departe
dacă tu vrei mai mult, e un punct de vedere
e vară,
și asta... nu e ultimul țărm
iar mâine
va fi
ca și cum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

După cuvântul înțelepților de demult, oamenii din acest colț de lume sunt copii ai pământului lor și ai cerului lor. Trupurile lor se alcătuiesc și cresc din anume hrană pe care o au la îndemână în câmpurile cu holde, în dumbrăvi și livezi și pe plaiurile muntelui. Firea și sufletul lor au blândețea acelor țărmuri îmbielșugate unde i-a așezat dintru începutul lumii Dumnezeu, fiind în același timp schimbătoare și furtunoase, nestatornice și viclene ca apele, ca vânturile și ca tot văzduhul lor fără cumpănă, întru care se îmbulzesc arșițele și gerurile.

în Creanga de aur
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -47.50- 42.99 lei.

Momente epice

muzica și poezia sunt structuri închegate
îmi inspiră admirații se oglindesc în destin
emoții nestăpânite în suflet stratificate
gustul suprem al apei transformat în vin

cultul metafizic al nunatelor definește poezia
lumea ideilor care unește filozofi și poeti
orgoliul de-a atinge extazul și frenezia
reflexe sistematice născute în dimineți

explozie de sunet și lumină e muzica cerească
alean de mătase strălucire cernită din stele
arta inimii de a face cântecul crească
la spectacolul lumii decorat cu imortele

din muzică și poezie îmi extrag fericirea
în universul lor pot cunosc nemurirea

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu știu...

eu nu știu trăiesc frumos, curăț mărul cu cuțitul și să-l așez apoi în farfurie
prefer mușc, -mi înfig colții-n pulpa albă și zeama să se scurgă spre bărbie

Dumnezeu trebuie clădit nu găsit
nu ajunge ridicăm biserici, temple zidite pe spaime
ca să se lege suflet de suflet, trebuie adăugăm iubire
și să dospim cu sânge, lacrimi și sudoare
pentru că omul, în adâncul ființei sale nu-i decât
o biată floare ce tânjește după iubire
după ploaia ce aduce viață în respirația uscată a deșertului

Ierusalime, nu am venit iau locul nimănui chiar dacă toată lumea așteaptă
departe de mine gândul sau fapta tocmite pe ură
așteptarea ca orice alt lucru își are un sfârșit
chiar dacă uităm de cele mai multe ori începutul
trăirea mă desparte de moarte și prezentul desparte cerul de pământ
iubirea e singura floare ce-ar trebui sădită în sufletele oamenilor
dar nu mai sunt grădinări că ne îngrijească

vă-îmbrac în lumină, m-acoperiți în uitare, speriați de atâta iubire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin Olariu

In Memoriam - September Eleven

se năruie lumina ca un
castel de gheață
când dinspre zări răsare
un zbor cu chip cioplit
străin ne este visul în prag
de dimineață
iar eu sărmanul lumii
mă zbat
înlănțuit
pe străzi e-un timp de moarte
de ură și venin
ce mușcă-adânc și hulpav
din tot ce mai rămas-a
privesc smerit în urmă m-aplec
și mă închin
la inocența celor
ce-au săturat vântoasa

sunt mut și surd de-acuma, ca un ceasornic spart
politica prea oarbă ucis-a poezia
la toți dușmanii lumii
aș vrea mă împart
cum împărțise-odată
cămașa sa
Mesia

***

o lacrimă subțire din ochiul meu se naște
purtând în ea durerea
a mii și mii de vieți
dar glasul frânt îmi spune că
visul va renaște
din ciobul de lumină
al altei dimineți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Așa am păcălit moartea

în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă

nu
n-am scris cartea cărților dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger

așa îmi păcălesc moartea

stau pieziș și împletesc șuvițe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
mușcătura de pe suflet...

poezie de (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Diacronia existenței mele

Un vis născut din lumea tristă
Rămân ceva ce nu există
Decât în inima oarecui
Ce-a fost ca mine-a nimănui
Dar cu-existență realistă
În timp și înafara lui.

Nu pot găsi cuvinte anume
Să spun ce văd prin ochii Lui
Cercând lăuntrul mele-i hume,
Dar știu că, (slavă Domnului!)
N-am fost nicicând al nimănui
Doar că provin din altă lume,
Ce n-o pot dovedi oricui...

Și din postum scriu la antume
Privind cu ochii de lumină
O mult mai minunată lume,
Din veci și până-n veci divină.

poezie de din Reflecții
Adăugat de Bogdan TalmasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Lumina merge mai departe

În viață, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
lumineze ca o stea.

Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărțile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart și ei lumina lor.

Așa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.

poezie de (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De vorbă cu Anul nou

ca de fiecare dată mă prinde schimbarea la față fără întrebări pregătite
și anul nou nou vine, începe chiar și fără interviul de rigoare
el face ceea ce știe mai bine, își oferă zilele ofrandă
tuturor, fără discernământ

și câte nu aș fi avut -l întreb (chiar dacă știu că nu răspunde tuturor)
dar încercarea tot încercare rămâne, și nu întotdeauna costă
de pildă l-aș fi întrebat unde se duc toți cei ce fac mârșăvii
și când își vor plimi plata și răsplata

apoi mă gândeam -l întreb dacă prostia o înceapă doară
chiar dacă uneori sunt rău, dar... mi-ar place să-i văd tăvălindu-se de durere
pe toți cei care se cred buricul pământului
dintre degete

cândva îmi plăcea să-i ascult: atât pe vechiul an cu ale lui cât și pe cel nou
acum știu că poveștile lor sunt de fapt poveștile noastre
de aceea iau din când în când pauză la ascultare.
și mă retrag mut și surd. printre alte cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu un cuvânt

"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul – fruct oprit.
Cuvinte – păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Leliana Rădulescu

Lăsați poeții

Lăsați poeții-n lumea lor
De soare și iubire plină,
Lăsați-i să ne dea lumină
Și ne vindece de dor.

Lăsați poeții viseze,
Nu-i mai opriți din al lor zbor,
și-așa, prea devreme mor,
Viața n-o mai rimeze!

Deși, ei nu cer ajutor,
Când cad, ades, pradă minciunii,
Pe ei îi dor rănile lumii,
Lăsați poeții-n lumea lor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mersul soarelui pe boltă

credeam că sunt o stâncă-n viața ta
dar stâncile sunt primele ce cad la datorie
căci vânturile, ploile, înghețul
mușcă încet, încet din carnea sa

credeam că sunt cuvânt în poezia vieții
dar poeziile se sting ca lumânarea în fereastră
mă strâng și din tot versul mai rămâne doar un punct
ce va fi șters odată cu-amintirea sa

cândva credeam că lumea este bună
dar lumea își vedea de-ale ei
căldura soarelui topește ceața toamnei
sunt ceața ce curând va dispărea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook