Să respiri lumină
cuvântului i-a fost dat să știe primul
și tot el s-a-îmbăiat în lumină plutind pe începutul lumii
departe de împărăția lacrimilor ce s-or naște
sunt cuvinte care mor. se prefac în bolovani
și cad cu zgomot surd până-n adâncul ființei tale
se lipesc de suflet și se transformă în tumori
poezia e lumea din lăuntrul lumii.
e palatul de cleștar al tuturor cuvintelor
ce te ademenesc dacă te nimerești în mreaja lor
"doar tu îmi ești plăcere-n lume... "
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre palate
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Citate similare
Confesiuni
aici, în confesional, voi nu mă vedeți dar eu vă citesc toate spaimele și trăirile
voi nu mă ascultați dar eu vă aud toate nespusele și temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire
ai venit pe lume singur și gol, alții te-au spălat și te-au înfășat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ți lipsurile
pleci din lume la fel de singur și gol sufletește și alții te vor spăla și te vor îmbrăca
tu vei pleca în lume însoțit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ți trecerile, provocările și împlinirile
dar peste tot și toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre spaimă, poezii despre mântuire, poezii despre lectură sau poezii despre frică
Dorință
Un parc crezut mister,
Pierdut, ascuns în patimi,
E tot ce am să sper
Din suflet până-n lacrimi.
O lună mare, plină,
Un cer înstelat
Sunt martori de lumină
Unui moment neuitat.
O bancă izolată,
Cu loc doar pentru doi,
E tot ce-am vrut vreodată,
Fără dorințe noi.
Un vânt fără putere
Și flori înmiresmate,
Moment fără durere
Și clipe neuitate.
Și-n centrul tuturor:
Un băiat și-o fată,
Iubiți în lumea lor,
Străini în lume altă.
E tot ce îmi doresc
Din suflet până-n lacrimi.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre parcuri
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Primul sărut
Tu, poezia și sărutul versurilor
Primul sărut mi l-ai dat pe ecranul unui telefon
Al doilea sărut prin versuri atent scrise,
Aprofundate de ascultarea sufletului tău.
Primul sărut mi l-ai dat cu primul cântec
Ne-ai fost alături cu inima aprinsă.
Primul sărut a fost prin primele cuvinte duioase
Primul sărut a fost ca o necesitate
Și ca stăvilirea setei de iubire.
Primul sărut a fost acela ce te-a curățat de sentimente vechi
Ce nu-ți dădeau pace, sentimente incerte
Neîmpărtășită iubire.
Atunci când îți vei deschide sufletul
Nu uita că doar asta ți-ai dorit,
Un vals al versurilor în libertate maximă...
Iubesc poezia și ți-am răspuns promt
Sunt oricând aproape de ale tale trăiri.
Și atunci când vei pleca din versuri
Va rămâne doar o amintire frumoasă.
Iubesc poezia... Cum îmi respect respirația...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre vals, poezii despre telefon, poezii despre respect sau poezii despre pace
Confesiuni (4)
lasă tăcerea să mi se aștearnă-n suflet
și dă cuvântului poruncă de-împlinire
alungă toată zdroaba și ispita
și curățește-mă de tot și toate
decât chimval răsunător de-alamă
mai bine un pocal de lut închinător
sunt fir de iarbă ce își pleacă fruntea
și-așteaptă a cuvântului suflare caldă
nascutu-m-am să-iI aflu-întreaga taină
și să cunosc mărirea ce dospește-n el
ecoul lui mai zumzăie în mine
și umbra lui se stinge în uitare
sunt doar unealta ce i-a strunjit forma
și sunt căușu-n care a fost turnat
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre lut sau poezii despre cunoaștere
Ruptură
te-ai strecurat în visele mele. ca o undă. ca un regret. ca o aducere aminte.
suflul zilei noi se ridică din roua nopții răstălmăcită în cuvinte
și recade în tăceri autumnale, fără frunze, fără cer
visam mare, visam soare dar uitam că doar tu,
ești cea mai fierbinte dintre lumi.
timpul meu sunt eu,
lumea mea sunt eu,
dar sunt dispus să le împart
așa cum numai lucrurile frumoase pot fi împărțite
undeva, într-o altă secvență,
vorbeam de ruptură
dar cred că am rătăcit secvența
așa că centrul lumii mele caută o cale către centrul lumii tale
pentru a rescrie legea universală a atracției
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre rouă, poezii despre noapte, poezii despre legi, poezii despre frunze sau poezii despre frumusețe
Femeia - muza tuturor timpurilor...
Când Dumnezeu a creat femeia,
I-a dat tot ce se putea da....
Armonia trupului, asemenea unei zeițe
și frumusețea din suflet.
I-a mai dat Dumnezeu o inimă mare,
Să cuprindă toate iubirile lumii:
Iubire de soț, de frate, de părinți,
Dar mai ales, iubirea de mamă pentru copilul ei.
I-a dat gingășia unei flori
Și tăria unei stânci care nu se lasă doborâtă ușor
La greu.
I- a mai dăruit feminitate,
Sa fie artiștilor muză.
Pictorilor, să-i poata picta în culori
Obrajii imbujorați când iși zărește iubitul;
Fericirea sau tristețea din ochi
Și zâmbetul fermecător.
Iar muzicii, i-a lăsat nobletea din suflet
Să fie in cântecele trubadurilor lumii.
Toate acestea le-a lăsat Dumnezeu - femeii.
poezie de Angelina Nădejde (24 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre pictură, poezii despre muzică, poezii despre arte plastice, poezii despre zâmbet, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tristețe
Dumnezeu a creat lumea
La începutul lumii noastre
Nu era cântec, cât de mic,
Nu era cer, nici mări albastre
Nici soare nu era; nimic...
Dar pe când primul strop de fire
Nu exista, nefiind făcut,
Era din veșnicii, IUBIRE,
Isus Cristos, fără-nceput.
În prima zi a săptămânii,
Lumină Domnul a creat.
Și, izvorând din marea taină,
Ea-i primul dar ce ne-a fost dat.
În ziua-a doua, Dumnezeu
A construit un cer senin;
Sub el oceanul nesfârșit,
Pe el nori albi și vântul lin.
A treia zi, creind uscatul
Și mări și râuri călătoare,
Tot Domnul a umplut natura
De ierburi și de pomi în floare.
În ziua-a patra, Creatorul
Nu a mai luminat din Sine.
Ci a făcut, sori, lună, stele,
Ca, fără zgomot, să lumine.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Soare, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre săptămâni sau poezii despre stele
Călătoare-n mintea mea
Ești primul gând ce îmi răsare-n minte
Și ultimul în noapte când visez
Iar gura mi-e uscată de cuvinte,
Că fără de cuvinte te păstrez.
Nimic nu-i greu, cu tine-n minte pare
Că toate sunt făcute cu un scop.
Te simt pășind în suflet și, mirare,
Te-aud și când m-ascult în stetoscop.
Tu urme lași, ca în nisip de plajă
Și pe pereții înnegriți prea crunt
Ai minții mele care stă de strajă,
Tocându-mi fericirea mai mărunt.
Te-asemeni cu o rază, cu o floare,
Cu steaua ce dispare-n răsărit
Doar ca să strălucească și mai tare
La începutul unui asfințit.
Ca zidul ce rămâne drept, spre pază
Pe vreme de ninsoare ori vifor,
Așa și tu ești omul ce primează
Și meriți tot respectul tuturor.
Un pic astăzi și mai mult mâine
Ai dat și ce nu ai avut,
Ai dat aur pe-un dram de pâine
Doar ca s-ajuți cum ai putut.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre viitor, poezii despre pâine sau poezii despre prezent
Poezia e tot un soi de cuvinte
aud tot felul de lucruri
văd chestii
și
lumea parcă a intrat
de-a dreptul
în priză
citesc poezii care se vor poezii
vulturii sunt foarte singuri
și luna, în momentele ei
plânge
îmi încleștez pumnii
și parcă
capătul lumii e mult mai departe
dacă tu vrei mai mult, e un punct de vedere
e vară,
și asta... nu e ultimul țărm
iar mâine
va fi
ca și cum
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi sau poezii despre plâns
După cuvântul înțelepților de demult, oamenii din acest colț de lume sunt copii ai pământului lor și ai cerului lor. Trupurile lor se alcătuiesc și cresc din anume hrană pe care o au la îndemână în câmpurile cu holde, în dumbrăvi și livezi și pe plaiurile muntelui. Firea și sufletul lor au blândețea acelor țărmuri îmbielșugate unde i-a așezat dintru începutul lumii Dumnezeu, fiind în același timp schimbătoare și furtunoase, nestatornice și viclene ca apele, ca vânturile și ca tot văzduhul lor fără cumpănă, întru care se îmbulzesc arșițele și gerurile.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre început, citate despre vânt, citate despre trup și suflet, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre religie, citate despre munți sau citate despre ger
Momente epice
muzica și poezia sunt structuri închegate
îmi inspiră admirații se oglindesc în destin
emoții nestăpânite în suflet stratificate
gustul suprem al apei transformat în vin
cultul metafizic al nunatelor definește poezia
lumea ideilor care unește filozofi și poeti
orgoliul de-a atinge extazul și frenezia
reflexe sistematice născute în dimineți
explozie de sunet și lumină e muzica cerească
alean de mătase strălucire cernită din stele
arta inimii de a face cântecul să crească
la spectacolul lumii decorat cu imortele
din muzică și poezie îmi extrag fericirea
în universul lor pot să cunosc nemurirea
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre orgoliu sau poezii despre metafizică
Eu nu știu...
eu nu știu să trăiesc frumos, să curăț mărul cu cuțitul și să-l așez apoi în farfurie
prefer să mușc, să-mi înfig colții-n pulpa albă și zeama să se scurgă spre bărbie
Dumnezeu trebuie clădit nu găsit
nu ajunge să ridicăm biserici, temple zidite pe spaime
ca să se lege suflet de suflet, trebuie să adăugăm iubire
și să dospim cu sânge, lacrimi și sudoare
pentru că omul, în adâncul ființei sale nu-i decât
o biată floare ce tânjește după iubire
după ploaia ce aduce viață în respirația uscată a deșertului
Ierusalime, nu am venit să iau locul nimănui chiar dacă toată lumea așteaptă
departe de mine gândul sau fapta tocmite pe ură
așteptarea ca orice alt lucru își are un sfârșit
chiar dacă uităm de cele mai multe ori începutul
trăirea mă desparte de moarte și prezentul desparte cerul de pământ
iubirea e singura floare ce-ar trebui sădită în sufletele oamenilor
dar nu mai sunt grădinări că să ne îngrijească
vă-îmbrac în lumină, m-acoperiți în uitare, speriați de atâta iubire
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre sânge, poezii despre sperieturi sau poezii despre sfârșit
In Memoriam - September Eleven
se năruie lumina ca un
castel de gheață
când dinspre zări răsare
un zbor cu chip cioplit
străin ne este visul în prag
de dimineață
iar eu sărmanul lumii
mă zbat
înlănțuit
pe străzi e-un timp de moarte
de ură și venin
ce mușcă-adânc și hulpav
din tot ce mai rămas-a
privesc smerit în urmă m-aplec
și mă închin
la inocența celor
ce-au săturat vântoasa
sunt mut și surd de-acuma, ca un ceasornic spart
politica prea oarbă ucis-a poezia
la toți dușmanii lumii
aș vrea să mă împart
cum împărțise-odată
cămașa sa
Mesia
***
o lacrimă subțire din ochiul meu se naște
purtând în ea durerea
a mii și mii de vieți
dar glasul frânt îmi spune că
visul va renaște
din ciobul de lumină
al altei dimineți
poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dimineață, poezii despre smerenie sau poezii despre politică
Așa am păcălit moartea
în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă
nu
n-am scris cartea cărților dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger
așa îmi păcălesc moartea
stau pieziș și împletesc șuvițe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
mușcătura de pe suflet...
poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre seară, poezii despre păcăleli, poezii despre îngeri sau poezii despre singurătate
Diacronia existenței mele
Un vis născut din lumea tristă
Rămân ceva ce nu există
Decât în inima oarecui
Ce-a fost ca mine-a nimănui
Dar cu-existență realistă
În timp și înafara lui.
Nu pot găsi cuvinte anume
Să spun ce văd prin ochii Lui
Cercând lăuntrul mele-i hume,
Dar știu că, (slavă Domnului!)
N-am fost nicicând al nimănui
Doar că provin din altă lume,
Ce n-o pot dovedi oricui...
Și din postum scriu la antume
Privind cu ochii de lumină
O mult mai minunată lume,
Din veci și până-n veci divină.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Lumina merge mai departe
În viață, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
să lumineze ca o stea.
Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărțile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart și ei lumina lor.
Așa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie sau poezii despre ajutor
De vorbă cu Anul nou
ca de fiecare dată mă prinde schimbarea la față fără întrebări pregătite
și anul nou nou vine, începe chiar și fără interviul de rigoare
el face ceea ce știe mai bine, își oferă zilele ofrandă
tuturor, fără discernământ
și câte nu aș fi avut să-l întreb (chiar dacă știu că nu răspunde tuturor)
dar încercarea tot încercare rămâne, și nu întotdeauna costă
de pildă l-aș fi întrebat unde se duc toți cei ce fac mârșăvii
și când își vor plimi plata și răsplata
apoi mă gândeam să-l întreb dacă prostia o să înceapă să doară
chiar dacă uneori sunt rău, dar... mi-ar place să-i văd tăvălindu-se de durere
pe toți cei care se cred buricul pământului
dintre degete
cândva îmi plăcea să-i ascult: atât pe vechiul an cu ale lui cât și pe cel nou
acum știu că poveștile lor sunt de fapt poveștile noastre
de aceea iau din când în când pauză la ascultare.
și mă retrag mut și surd. printre alte cuvinte.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre schimbare, poezii despre răsplată, poezii despre prostie, poezii despre plată sau poezii despre degete
Cu un cuvânt
"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul fruct oprit.
Cuvinte păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre gură, poezii despre fructul oprit, poezii despre aur sau poezii despre amintiri
Lăsați poeții
Lăsați poeții-n lumea lor
De soare și iubire plină,
Lăsați-i să ne dea lumină
Și să ne vindece de dor.
Lăsați poeții să viseze,
Nu-i mai opriți din al lor zbor,
Că și-așa, prea devreme mor,
Viața n-o să mai rimeze!
Deși, ei nu cer ajutor,
Când cad, ades, pradă minciunii,
Pe ei îi dor rănile lumii,
Lăsați poeții-n lumea lor!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună sau poezii despre dor
Mersul soarelui pe boltă
credeam că sunt o stâncă-n viața ta
dar stâncile sunt primele ce cad la datorie
căci vânturile, ploile, înghețul
mușcă încet, încet din carnea sa
credeam că sunt cuvânt în poezia vieții
dar poeziile se sting ca lumânarea în fereastră
mă strâng și din tot versul mai rămâne doar un punct
ce va fi șters odată cu-amintirea sa
cândva credeam că lumea este bună
dar lumea își vedea de-ale ei
căldura soarelui topește ceața toamnei
sunt ceața ce curând va dispărea
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre stânci, poezii despre ploaie sau poezii despre lumânări