Ulise
Ce faci atâtea nopți fără mine
prea neuitata clipei ce vine?
te leagănă gândul meu singuratic,
izvor nevăzut în stratul freatic!...
Alerg după chipului tău care piere,
pe holuri de vis, cu false unghere,
și răsuflarea-mi străină se curmă
pe ultima ușă trântită în urmă...
Pereții ovali se-ntorc în oglindă,
în colțuri nătânge vor să mă prindă,
și gânduri haine, plutind prin odaie,
cu cioburi de visuri vor mă taie.
De unde te știu și câți ani trecură
în urbea în care norocul se fură?
Ce daruri de preț mai sunt prin vitrine,
în șopul ornat cu lucruri străine?
Câti doctori mai ies în științe exacte
și cum se mai vinde sticla de lapte?
Ce mobile noi se mai urcă pe scară?
Nici nu mai stiu, e iarnă e vară...?!
O clipă se leagănă gândul alene,
pe punte Ulise, vrăjit de sirene,
adoarme cu mâna în barba-i țepoasă
și visul îl poartă departe, spre casă.
Vis rătăcit prin hăuri flămânde...!
Dar unde-i e casa și țara, pe unde?
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre gânduri
- poezii despre țări
- poezii despre știință
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii
Citate similare
Noaptea aceea...
Noaptea aceea - noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară...
Pereții curbați, adunați în oglindă,
voiau în ghiocul lor să mă prindă,
iar umbrele nopții, plutind prin odaie,
rupeau din oglindă bucăți să mă taie.
Din larg auzeam o sirenă cum plânge,
iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,
rămasă citită cândva jumătate,
ploua peste mine cu oaze turbate,
când razele lunii, prin ușa crăpată,
la margini de vis mă duceau dintr-odată.
Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,
prin vechi amintiri ce păreau că îmi scapă,
lăsând doar mistere jucând, nevăzute,
prin doruri ascunse sub brâu de redute,
dar tu apăreai din neant, dintr-odată,
pe-o umbră de karmă, plutind ca o pată.
Venea din văzduh o dorință nebună
s-alerg după tine pe raze de lună,
dar zorii, venind prea curând la fereastră,
plecai, mai departe, cadână măiastră,
iar dorul, rămas lângă ușa crăpată,
șoptea că n-o să mai vii niciodată.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre dor, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre oaze, poezii despre dorințe sau poezii despre cărți
Scrisoare din exil
Pe fața ta văd întristare și teamă
ce gânduri străine te macină, mamă?
Ți-am scris de curând o scrisoare mai lungă,
socotesc c-ar fi trebuit să ajungă...
Vei afla ce voiai să știi despre mine
că sunt sănătos și o duc foarte bine...!
Vei înțelege, desigur, printre cuvinte,
că nu mai sunt la fel cum eram înainte.
Te rog însă nu-mi căuta vreo pricină,
gândesc prea mult într-o limbă străină,
în minte îmi vin doar cuvinte ciudate
ce-mi zic adevărul pe jumătate.
Nici obiectele nu sunt ca acasă
oglinda-i mai strâmbă și masa mai joasă,
patul se plimbă, când dorm, prin odaie,
iar geamul ferestrei adesea se-ndoaie.
Pereții curbați se-adună-n oglindă,
ar vrea în ghiocul lor să mă prindă,
iar ușa crăpată ducând înspre hol
cu sunete sumbre se zbate în gol.
Dar somnul? - nu-i somnul meu de acasă,
sosește prea greu..., cu doruri m-apasă!
se bate la marginea nopții, de-a rândul,
cu cugetul plâns, cu visul, cu gândul...
Târziu, către ziuă, când totuși mă frânge,
prin minte-mi aleargă doar vise nătânge
cu umbre vrăjite ce-n suflet se lasă,
venind peste somn cu mirajul de-acasă.
Dar chipul tău, mamă, dispare deodată
la margini de doruri rămâne o pată...!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre sănătate, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Scrisoare din exil
Pe fața ta văd întristare și teamă
ce gânduri amare te macină, mamă?
Ți-am scris de curând o scrisoare mai lungă,
ar fi trebuit mai demult să ajungă...
Vei afla ce voiai să știi despre mine
sunt sănătos, muncesc și o duc foarte bine...!
Vei înțelege, desigur, printre cuvinte,
că nu mai sunt la fel cum eram înainte.
Te rog însă nu-mi căuta vreo pricină,
gândesc, uneori, într-o limbă străină,
în minte îmi vin doar cuvinte ciudate
ce-mi zic adevărul pe jumătate.
Nici obiectele nu sunt ca acasă
oglinda-i mai strâmbă și masa mai joasă,
patul se plimbă, când dorm, prin odaie,
iar geamul ferestrei adesea se-ndoaie.
Pereții curbați se-adună-n oglindă,
ar vrea în ghiocul lor să mă prindă,
iar ușa crăpată ducând înspre hol
cu sunete sumbre se zbate în gol.
Dar somnul? - nu-i somnul meu de acasă,
sosește prea greu - cu doruri m-apasă!
se bate la marginea nopții, de-a rândul,
cu cugetul plâns, cu visul, cu gândul...
Târziu, către ziuă, când totuși mă frânge,
prin minte-mi aleargă doar vise nătânge
cu umbre vrăjite ce-n suflet se lasă,
venind peste somn cu mirajul de-acasă.
Dar chipul tău, mamă, dispare deodată
la margini de doruri rămâne o pată...!
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre cuvinte, poezii despre viață, poezii despre versuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Timp și destin
TIMP ȘI DESTIN
O, cum se duce timpul pe căile astrale
și-n fiecare clipă ne poartă prin destin,
lăsând-ne în gene repere ancestrale
să jaloneze calea urmașilor ce vin.
Astfel ne trece viața, cu bune și cu rele,
fără să știm, anume, ce fi-va după noi,
călătorind cu gândul spre neștiute stele
la mii de ani lumină-nainte sau-napoi.
N-ajunge nici lumina acolo unde gândul
ne poartă într-o clipă prin spațiul infinit,
să ne aducă taina ce-a zămislit Cuvântul
la marginile lumii în timp nedefinit.
Cuvînt-dumnezeire, ce arde ca o torță
în sufletele noastre, orfane pe pământ,
ca să primim în cuget nemuritoarea forță
din veșnicia sacră a Duhului Cel Sfânt.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre spațiu și timp, poezii despre stele, poezii despre sfințenie sau poezii despre infinit
Gândul
O, cum se duce gândul pe căile astrale
și în infimul clipei, ajuns la infinit,
destramă vraja sorții în visuri vesperale
la porți întredeschise pe muchii de cuțit.
Și nici măcar lumina nu poate să ajungă
acolo unde gândul deja a fost ajuns
și nici trăirea clipei nu poate să se stingă
căci tot ce face gândul rămâne nepătruns.
Pe ce suport ajunge la marginile lumii?
sau dincolo de margini, în infinitul mic
al clipei resimțite trecând prin toți atomii
ce par a face timpul aproape din nimic?
Pe muchii de-ndoială această paradigmă
cu mintea mă împinge, mereu mai hotărât,
spre detașarea calmă de tragica enigmă
adusă de-ntrebarea: ce-a fost la început?
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tragedie sau poezii despre astre
Susur de vis
Eu nu știu, de tine, ce faci ori de ești
O floare crescută de iarnă pe geam,
Sau flacăra blândă pe care-o aveam
Ascunsă prin visuri și-n gânduri lumești.
Nici iarna de ninge prin sufletul tău
Ori flacăra-ceea de-i vie și-acum
În altă privire, în altfel parfum,
C-o altă poveste în licărul său.
Îmi vii, uneori, într-un vis de alint,
Cu pași ca un susur de șoapte de dor
Ce-mi picură-n sânge al vieții izvor
Spre noi începuturi... dar visele mint
Și nu știu, de tine, ce faci ori de-mi ești
Aceeași din timpul cu lungul sărut,
Icoana din visul pierdut în trecut,
Ori tristul final de prin foste povești.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit
Mansarda
Pe gânduri se aștern, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece si murdară
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.
Mă-așez pe canapeaua desfundată
și amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin amintiri care se-ntorc rănite.
Aș vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n fața mea îndată,
când muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche și murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge
pe corzile viorii care plânge
cu note stranii dintr-o falsă gamă
ce-anunță parcă-o iminentă dramă,
cu-amante părăsite-n prag de seară
și alungate-n frigul de afară.
Aș încerca să le împac pe toate,
dar plânsul lor în mine se destramă,
și mă cuprinde dintr-odată-o teamă
că-am să le văd la ușă adunate.
Mă-ndrept tăcut spre mica etajeră,
deschid albumele cu scoarțe grele,
din pagini vechi, amantele rebele,
străine mă privesc..., din altă eră!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 8.04.2021, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre amintiri, poezii despre vioară, poezii despre uitare sau poezii despre tăcere
Vocea gândului din urmă
Valurile nopții poartă, înspumate,
Gânduri fără formă și frânturi de vis,
Prin creneluri strâmte,-n turnul de cetate
Sufocat de lanțul care l-a închis.
Par copii ai zilei rătăciți în noapte,
Care-ncearcă teama-n zâmbet să ascundă
Când se-aventurează, cu mișcări inapte,
Prin ferestre-nchise, turnul să pătrundă.
Printr-o crăpătură, gândul cel din urmă
Își găsește-o cale-n zidul plin de cruci
Și singurătatea turnului o curmă:
"Cât mai stai închisă-n turnul cu năluci?
Te deschide-n lumea care ți-a răpus
Dintre-atâtea visuri, pe acela care
Ți-a-mplinit menirea și, iubind, te-a dus
Înspre nemurire, prin abandonare."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre mișcare sau poezii despre cruce
Taverna
Se pierde decorul în umbra străină,
iar vorbele grele, venite-n surdină,
alungă perdeaua cu falduri astrale
din buza ferestrei cu geamuri ovale.
Și muzica rece, ce urcă pe scară,
în ritmuri năuce se-aude de-afară.
Din colțuri de stradă ajung santinele,
lovind cu pahare de vin în tejghele,
iar zgomotul sticlei, plecate-ntr-o rână,
mulțimi nevăzute din colțuri adună
sub luna ce bate tăcută-n firidă,
tecând peste chipuri cu fața lividă.
Tu stai și privești dintr-un colț solitară
scandalul iscat în taverna murdară
și rujul ți-l lași pe paharul de sticlă...
Zâmbești languros și înfrunți fără frică
priviri aruncate din umbra opacă
cu pofte păgâne ce-n gând te dezbracă.
Aștepți oare prințul din vis să apară,
cu tine în brațe să urce pe scară,
amorul pribeag în zori să ți-l soarbă
cu gura nebună de patimă oarbă?...
O, nu! E doar gândul tău care plânge
în visul brodat cu imagini nătânge,
desprinse haotic din fresce baroce
pictate orgasmic de mâini echivoce...
Și cauți himeric, pe pânza străină,
doritul tău prinț, sperând că-o să vină,
din trup să îți soarbă cumplita ispită
în nopți nedormite, când luna te-agită.
Frumosul meu prinț, din vis te coboară!,
tăcută te rogi în taverna murdară
nu-ti pasă că-n preajmă ajung santinele
lovind cu pahare de vin în tejghele...
Te rogi mai departe, cu fața lividă,
când luna se pierde tăcută-n firidă.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 31.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre vin sau poezii despre scandal
Eroi neștiuți
Noi încă mai suntem eroi neștiuți,
cu ochii pe hărți adunate-mpreună
în ani fără glorii, în grabă vânduți
pe visuri lăsate la margini de dună.
Când clipa ne duce departe în zbor
spre vaste popasuri ivite în cale,
uitarea o cernem la margini de dor,
ca somnul pe gânduri să vină agale.
Din Ursa cea Mare, oprită în loc,
prin oiștea întoarsă aducem fiorul,
din culmile reci ale Țării de Foc,
ca-n grabă la ușă să tragă zăvorul.
Zăvor din legende găsite-n trecut
în vagi amintiri, dintr-o lume uitată,
deschisă-n memorii de vis renăscut
în zodii aduse de vânt în polatră.
Se simte parfumul rămas fără glas,
în prag de mirare dorind să dezlege
un joc readus dintr-un mitic popas
pe care nici noi nu-l putem înțelege.
Cu gândul ajuns într-un timp revolut,
nici glasul nu poate acum să ne-ajute,
doar visul mai vine-aducând din trecut
mireasmă de oaze, din țări nevăzute.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre vânt
Mireasmă de oaze
Noi încă mai suntem eroi neștiuți,
cu ochii pe hărți adunate-mpreună
în ani fără glorii, în grabă vânduți
pe visuri lăsate la margini de dună.
Când clipa ne duce departe în zbor
spre vaste popasuri ivite în cale,
uitarea o cernem la margini de dor,
ca somnul pe gânduri să vină agale.
Din Ursa Cea Mare, oprită în loc,
prin oiștea întoarsă aducem fiorul,
din culmile reci ale Țării De Foc,
ca-n grabă la ușă să tragă zăvorul.
Zăvor din legende găsite-n trecut
în vagi amintiri, dintr-o lume uitată,
deschisă-n memorii de vis renăscut
în zodii cernute din cer câteodată.
Se simte parfumul rămas fără glas,
în prag de mirare dorind să dezlege
un joc readus dintr-un mitic popas
pe care nici noi nu-l putem înțelege.
Cu gândul ajuns într-un timp revolut,
nici glasul nu poate acum să ne-ajute,
doar visul mai vine-aducând din trecut
mireasmă de oaze, din țări nevăzute
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mansarda
Pe gânduri se aștern, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume,
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece și murdară,
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.
Mă-așez pe canapeaua desfundată
și amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate,
femei iubite, mai demult plecate,
lăsând în urmă visuri regăsite
prin neuitări ce se întorc rănite
cu muzica ce vine dinspre scară
dintr-o tavernă veselă șucară,
pe note vagi, găsite într-o gamă,
ce-anunță parcă-o iminentă dramă,
cu-amante părăsite într-o seară
și alungate-n frigul de afară.
Aș încerca să le adun pe toate,
dar plânsul lor în mine se destramă,
și mă cuprinde dintr-odată-o teamă
că-am să le văd la ușă adunate.
Mă-ndrept tăcut spre mica etajeră,
deschid albumele cu scoarțe grele,
cu ochi adânci, amantele rebele,
străine mă privesc... din altă eră!
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre muzică, poezii despre iubire sau poezii despre frică
Taverna
Se pierde decorul în umbra străină
și vorbele grele, venite-n surdină,
alungă perdeaua cu falduri astrale
din buza ferestrei cu geamuri ovale,
iar muzica rece ce urcă pe scară
în ritmuri năuce se pierde afară.
Din colțuri de stradă ajung santinele,
lovind cu pahare de vin în tejghele,
iar zgomotul sticlei, plecat într-o rână,
mulțimi nevăzute din colțuri adună
sub luna ce bate tăcută-n firidă,
tecând peste chipuri cu fața lividă.
Tu stai și privești dintr-un colț solitară
scandalul iscat în taverna murdară
și rujul ți-l lași pe paharul de sticlă...
Zâmbești languros și înfrunți fără frică
priviri aruncate din umbra opacă
cu pofte păgâne ce-n gând te dezbracă.
Aștepți oare prințul din vis să apară,
în brațele lui să te urce pe scară,
amorul pribeag în zori să ți-l soarbă
cu gura nebună de patimă oarbă?...
Auzi dinlăuntru doar gândul cum plânge
în visul brodat cu imagini nătânge,
desprinse haotic din fresce baroce
pictate orgasmic de mâini echivoce...
Și cauți himeric, pe pânza străină,
doritul tău prinț, sperând că-o să vină,
din trup să îți soarbă cumplita ispită
în nopți nedormite, când luna te-agită.
Frumosul meu prinț, din vis te coboară!...
Tăcută te rogi în taverna murdară -
nu-ti pasă că-n preajmă ajung santinele
lovind cu pahare de vin în tejghele...
Te rogi mai departe, cu fața lividă,
când luna se pierde tacută-n firidă.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mansarda
Revin în mintea mea, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece si murdară
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.
Mă-așez pe canapeaua desfundată
și amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin amintiri care se-ntorc rănite.
Aș vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n fața mea îndată,
când muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche și murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge
pe corzile viorii care plânge
cu note stranii dintr-o falsă gamă
ce-anunță parcă-o iminentă dramă,
cu-amante părăsite-n prag de seară
și alungate-n frigul de afară.
Aș încerca să le împac pe toate,
dar plânsul lor în mine se destramă,
și mă cuprinde dintr-odată-o teamă
că-am să le văd la ușă adunate.
Mă-ndrept tăcut spre mica etajeră,
deschid albumele cu scoarțe grele,
din pagini vechi, amantele rebele,
străine mă privesc..., din altă eră!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare, Ediția on-line din 27.09.2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maleficul troc
Ceva se zvonise prin târgul uitării,
iar zvonul se-ntinse în dansu-i baroc,
aleșii, sosiți la voia-ntâmplării,
găsiră motivul de sfadă ad-hoc.
Era ceva nevăzut, ca o ură,
simțită arar prin apaticul loc,
dar cei din turnul de strajă văzură
că-n urbe, la colțuri, se vinde noroc.
Stăpânii cetătii, plecați din palate,
veniră cu banii la masa de joc,
perechea de popi, cu dame furate,
înfruntă careul de ași la mijloc.
Tu crezi că norocul va ține cu tine
și-adaugi o miză mai mare în joc,
dar chinta furată de mâna străină
sugrumă din fașă pretinsul noroc.
Rămas, pe crenel, ostașul de strajă,
zadarnic aștepți la un schimb reciproc,
ivitul de zori, laminat ca prin cajă,
afară se vinde discret la obroc.
Dar vremea uitării veni ca o boare
ștergând frământarea uitatului loc,
la colțuri norocul încă dispare
prin sita ce-și cerne maleficul troc.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noroc
- poezii despre schimbare
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre poker
- poezii despre palate
- poezii despre oraș
- poezii despre mâini
- poezii despre jocuri
Viața între două stații...
La stația ''Plecare'', destinu-ți ia bilet
Spre-un semn de întrebare cu un răspuns incert.
Ai tot timpul din lume și-n stații mai oprești
Dar, că mai trece-o clipă nu simți și nu gândești.
Mai zbori prin constelații, mai prinzi un vis de mâini
Dar, se destramă visul, ca aburul din pâini.
Într-un ''dolce far niente'' dansezi o vreme-n doi
Dar, colcăie-n adâncuri premize de război.
Te-mpiedici în nocturne, când stele nu mai sunt
Și te ridici alene, iar pasul ți-e mărunt.
Mai bei din mătrăgună, te mai încrunți puțin
Dar, uneori e dulce și-amarul din pelin...
Că treci prin chin sau bine, extaz sau prin tristeți
E o dovadă vie, că mai sunt dimineți
Și stații neștiute, iluzii și speranțe
În care o secundă se zbate-n dezolanțe...
E viața o morgană-n deșertul temporal
În care suntem valuri ce înotăm spre mal,
Unde scrie ''Sosire'' pe marea de nisip
Și unde moartea n-are nici suflet și nici chip...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot sau poezii despre secunde
Din altă eră
Revin în mintea mea, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece si murdară
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.
Mă-așez pe canapeaua dezfundată
și amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin neuitări care se-ntorc rănite.
Aș vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n fața mea îndată,
căci muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche și murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge
pe corzile viorii care plânge
cu note stranii dintr-o falsă gamă
ce-anunță parcă-o iminentă dramă,
cu-amante părăsite-n prag de seară
și alungate-n frigul de afară.
Aș încerca să le împac pe toate,
dar plânsul lor în mine se destramă,
și mă cuprinde dintr-odată-o teamă
că-am să le văd la ușă adunate.
Mă-ndrept tăcut spre mica etajeră,
deschid albumele cu scoarțe grele,
din pagini vechi, amantele rebele,
străine mă privesc..., din altă eră!
poezie de Corneliu Neagu (22 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară
E încă august și-ncă este vară,
Dar eu nu văd decât cum plâng cocorii,
Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară
Și mă îmbracă ploile și norii.
Mi-s brațele mai goale și inerte,
Îmbrățișări nu știu să mai adune,
Viorile-s orfane de concerte,
O lacrimă se tânguie pe strune.
Nu-ți mai găsesc prin gânduri nicio vină,
Chiar de-ai luat cu tine-albastra clipă,
Mai am un pic de cer la rădăcină
Și-un rest de zbor pe-o singură aripă.
Sunt nopțile mai lungi și mai flămânde
Și niciun vis nu te mai recunoaște,
Doar amintirea verii te ascunde
În toamna ce, în mine, iar se naște.
Să te mai caut nu mai știu pe unde,
Și să te strig la tine nu ajunge
Ecoul petrecutelor secunde,
În care doar uitarea pumnii-și frânge.
Și de-ai ales să fugi ca o nălucă
Și urmele să-ți ștergi, să nu te caut,
Singurătățile să te aducă
'N poemul meu pe muzică de flaut.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
Paralele
Visurile,
dune mișcătoare în lumi de poveste.
Gândurile,
corăbii pe mări neumblate.
Dorul,
vis rătăcit printre astre.
Depărtarea,
punte legănată de ape.
Amintirile,
poteci năpădite de vreme.
Speranța,
izvor susurând printre pietre.
Somnul,
copil rătăcit în savane.
Chipul tău,
icoana clipei ce vine.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre icoane, poezii despre copilărie sau poezii despre apă