Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Silvana Andrada Tcacenco

Noaptea miilor de licurici

Eu și cu tine, singuri și acum,
De lume ascunzându-ne în pace,
Opriți la o răspântie de drum,
Ne împărțim cuvântul care tace,

Așa cum doar în nopțile cu lună,
Pe brate-și poartă dorul ce- a avut,
Un mire sărutând alba cunună
A dăruirii ei de tandru început,

Cum mama sânul dezgolește
Cu mâini curate mirosind a pâine,
Cea care oameni zămislește
Zidind în pântec ziua cea de mâine,

Eu și cu tine singuri și aici,
Înlănțuiți în dulce frământare,
Noapte căzută peste mii de licurici,
Destin de-a lumina fără de soare

Și te iubesc adânc, tu mă iubești,
Secundele se scurg de pe hârtie,
Când eu îți scriu, tu mă citești
Și ne atingem sufletele-n poezie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Silvana Andrada Tcacenco

O clipă verticală

O bătrânețe tânără mi-aduce
Aminte de senzații, de răscruce,
De- un drum pe care singuri am fugit,
Mult înainte de a fi pornit,

De o privire parcă rătăcită
‘N puterea de a fi iubită,
Nu întristat și nicidecum pierit,
Iubit- așa cum eu mi- aș fi dorit;

Ți- aduci aminte cum o clipă goală,
Ades se rătăcea pe verticală,
Spre cer tânjind cu mâinile întinse
Atât de necuprinsă- n necuprinse,

Cum nopțile erau un simplu zbor
Neințeles, ascuns oamenilor,
Din care tu pierit te prabușeai
Pe sânii mei când încă ma iubeai?

Privește ploaia calmă- n ochii mei,
Cu transparența purității ei,
Pe care dacă tu nu o pierdeai,
Eu încă te aveam, tu ma aveai,

Dar tinereți bătrâne de puteri
Ne- au luat pierdute- n sens, ziua de ieri
Și plouă ca- ntr-o moarte verticală
Ce își alintă noaptea cea de smoală.

poezie de (10 mai 2017)
Adăugat de SILVANA ANDRADASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Vindecarea ce ucide

Poartă-ți mâna peste trupul meu
Ca un Adam rănit la coastă,
Cel făurit de Dumnezeu
Și care zbate să trăiască,

Rană îți sunt, adâncă plagă
Și numai timpul va decide
Dacă-ți sunt rana cea întreagă
Sau vindecarea ce ucide

Ca o iubire fără soartă,
Intr-un regat al unui zeu,
Stăpân peste o lume moartă,
În care mai trăiesc doar eu

Și mângâie- precum judec
Dezastrul din durerea-n sine
Și mângâie- vindec
De ruperea mea dintru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

ea te însoțește cuminte
când vrei să-ți porți
doar trecutul
tace odată cu tine
toarnă nopțile în
vinul de udat singurătăți
ea te liniștește când
te zbați în somn
îți sărută dimineața tăcută
vede și simte odată cu tine
nu ține cont de timp
sau cum îi întorci spatele
în zilele proaste
plânge când te rătăcești
și te îndepărtezi de sine
căci numai el
o vede așa cum e.

omule, iubești o liniște
care îți sperie moartea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

În poezie nu există moarte

În poezie nu există moarte,
Se-ntâmplă doar ca versul să dispară
Într-o metaforă ca semn carte,
Salvându-te a nu știu câta oara

Când o citești cu buze murmurânde,
Imagini împletind într-o visare,
Tu nevoind să pieri fără izbândă,
Uitat în lumea-ți rece, muritoare,

În poezie e lumină și sunt ceruri
Iar punctul este limita unui departe,
Aici nu pot fi două adevăruri
Chiar virgulă pot pune, după "moarte"...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Simion Cozmescu

și ninge în tine

și ninge-n tine
când e-atâta iarnă în mine
afară copii de ceață fac oameni de ploaie
aud copaci șușotind
pietre rostind aerul care le înconjoară
întreabă cum e să fii om
iubești
să urăști
și atunci scriu pentru copaci pentru pietre
pentru dealuri și ape
le scriu pe limba lor
cum e să fii om
iubești
și să urăști
am renunțat să mai scriu pentru oameni
cum e să fii piatră
copac sau apă
cer cu nori
cer cu senin

scriu cum e să fii iubire pentru ură
cum e să fii ură pentru iubire
acum când ninge în tine
și e atâta iarnă în mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Pădure cu petale colorate

Iubite, tu în rai mi-ai dăruit o floare,
Fiece petală într-o altă formă și culoare
Iar formele petalei au culoare schimbătoare.

Eu am privit la ea uimită de nepământesc,
Apoi m-am prea grăbit să o sădesc,
S-o luminez, s-o mângâi, s-o iubesc

Și nu ca alte flori, se deschidea în nopțile senine
Cu gândul doar la omul cel din tine,
Într-un suav și tandru abandon în bine

Iar floarea a-nflorit apoi și a rodit,
Din ea copaci, copaci au răsărit,
Pădure în cuprins nemărginit.

Albii copaci cu frunze colorate,
Foșnind în noi sonate delicate,
De trupuri veșnic ferecate.

Ne gângureau copii în gând
Suav și dulce legământ
Al veșniciei trecătoare pe pământ.

La început au fost doar dimineți cu rouă,
Acum în universul nostru parcă plouă,
Pădurea s-a-mpărțit ciudat în două,

O parte stă cu crengile-n pământ,
O jumătate poartă crengile în vânt,
E cer, pământ, doar frunze nu mai sunt...

În vifor și îngheț al apei de cleștar,
Năluci de dimineți în suflet îmi apar
Mă-ntorc în tine iar, dăruiesc și iar și iar...

Iubire, tu, petale colorate
Și flacără și tunet dintr-un Olimp furate,
Semințe de pădure-mprăștiate,

Cu sens doar al rodirii pentru mai târziu
O simt, o jur, o caut și profund o știu,
Ca dar Dumnezeiesc pentru acela viu,

Împrăștiate peste suflet roditor,
Din visul de pădure al iubirilor ce mor,
Aici, acum și-n veacul vecilor.

poezie de din Adoptă-mă pădure
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Mereu te-am făcut să crezi că ești altul

și te-am înlocuit pe tine cu tine
pe cel ce îl știam
cu cel ce îl visam
aveam un fel de teamă
să nu pierd țărâna de care mă legasem
și când nu puteam să îmi stăpânesc verticalitatea
plecam
acolo unde a început totul
la marginea lumii

știu ce vei spune
că povestea noastră e îngrămădită într-un trecut banal
tu ai fost cum ai fost
pentru că nu am însemnat nimic
și că ai dormit în fiecare noapte visându-ți femeile
dar eu știu că nu e așa

mereu am inventat oameni care m-au iubit
poți crede măcar o secundă
mereu am pozat zâmbete largi
cât să îți imaginezi distanța
dintre noi
cum se întâmplă și acum
când îmi lași un răspuns rece
și aștepți să scriu un poem
despre tine

mmm
despre tine am scris mii de poeme
pentru că îți știu fiecare neajuns
al inimii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Echilibru

cum să hrănești demonii / cum să-i înfrunți/ să atingi acel echilibru
care nu-ți dă voie la balans / la început au fost mulți care nu au supraviețuit
ca și cum ai da drumul la sute de porumbei în ninsoare/

și toti s-au prefăcut în praf / acum mergi

drept printr-un deșert

cauți o oază / dar acolo demonii vor prinde viață din nou

odată cu lăsarea serii visele tale vor deveni sălașul lor/ așa am trecut eu prin viața aceasta până acum

ascunzându-mă

căutând

mâna ta îndreptată către mâna mea

ca două telegondole care se izbesc /

drum lin porumbeilor arși de soare

înfruntând furtuna

cumte hrănești altfel pe tine / cea căzută în praf în noroi fărăte poți numi târfă
pentru că nu stai pe marginea drumurilor

ci stai chiar în mijlocul lor așteptând acea pală de vânt carete
încline într-o parte sau în alta

de-a lungul liniei continue pe care nu ai voie să o depășești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubito

Iubito
Dacă eu aș fi o mare de-ntuneric
În apele nebănuitelor căi
Atunci tu i fi un îngeraș feeric
Și am fi împreună amândoi

Când soarele înspre amurg se-ndreaptă
Tu luminezi cărarea sufletului meu
Iubirea spre mâine e o treaptă
Pe care să pășim doar TU și EU

Atât de mult eu te iubesc pe tine
Chiar de-mpreună noi să fim nu-i greu
și zi și noapte gândesc la tine
Pe tine doar... te voi iubi mereu

În clipele când nu ești lângă mine
Îmi pare că lipsești de ani și ani
Iar buna-dispoziție-mi revine
Numai atunci când tu apari.

Să știi că eu trăiesc doar pentru tine
Hrănindu-mă cu dragostea, cu dorul tău
și cred când spui că mă iubești pe mine
așa cum eu te voi iubi mereu!

poezie de
Adăugat de Andrei LupuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Charles Baudelaire

Balconul

Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Vor mai ieși vreodată din golful fără fund
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Charles Baudelaire

Balconul

Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Vor mai ieși vreodată din golful fără fund
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Restul e tăcere...

Dacă iubești nu îți mai aparții
Exiști doar pentru a mărturisi
Iubitei ce se-ntâmplă și ce simți
De te-nchini iubirii și la sfinți

Dacă iubești cu-adevărat
Ești trist și uneori îngândurat
Nu mai trăiești doar pentru tine
Nu ai în gând ziua de mâine

M-am întrebat într-un trecut
De ce eu te iubesc atât de mult
Am să îți spun cuvinte simple
Eu doar pe tine te am în minte

Tu ești tot ce am mai scump
Minunea mea pe-acest pământ
Ai fost întotdeauna feminină
Așa frumoasă și așa de fină

Tu să pictez m-ai îndemnat
Doar ție la pian ți-am mai cântat
Și când plutim pe-al muzicii fior
Ne place s-auzim cum plâng viori

Când mă iubești și te iubesc
Simt cum pe loc întineresc
Îmi dai motive să trăiesc
Dacă lași să te privesc

Și dacă uneori ne mai certăm
Fără ca vreun motiv să avem
Pe loc ne gândim la împăcare
Și vine o sfântă îmbrățișare

Dacă trăiești într-o iubire
Nu te gândești la despărțire
Să trișezi în dragoste, nu-i greu
Doar de regrete urmărit vei fi mereu

Trăiești doar când iubești
În restul timpului nici nu exiști
Și dacă vrei să fi iubit
Atunci iubește în mod cinstit

Vreau să-ți mai scriu un singur vers
Doar când iubești în viață ai un sens
Chiar de trăiești clipe de disperare sau durere
Restul e tăcere...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama e cantec

Mama e cantec si e floare,
E mana care mangaie cand doare,
Mama e lacrima cazuta la pamant,
Si e cuvantul de pe lume cel mai sfant.

Mama e raza de soare si lumina,
Balsam misterios care alina,
Mama e inger din ceruri trimis,
Mama e zana cea buna, din vis.

Mama e doina, mama e dor,
Mama-i speranta, credinta... ajutor,
Mama e zambet si e cer senin,
Mama e altarul de iubire vesnic plin.

Mama e marea albastra, stravezie,
Mama e muza, si e vers de poezie,
Pe tabloul vietii, Mama e... culoare,
Mama e-o eterna sarbatoare.

Mama e apa curata de izvor,
Mama e aripa alba in zbor,
Mama e tril de ciocarlie,
Mama e... cea mai minunata melodie.

Mama-i dulcea adiere-n vant,
Mama-i cel mai sacru legamant,
Mama e ce-i mai bun, mai drag si mai frumos,
Mama... poarta in ea chipul Lui Christos!

poezie de din Doruri Sfinte (10 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Așa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mângâie cu gingășie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuței mele.

poezie de (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Singur în noapte

de n-am să vin în noaptea asta
să știi că am plecat
sau poate n-am putut veni aici în paradis
nu, nu am uitat
cum pot să uit acele clipe de iubire
când frământam în brațe
trupul, visul, dorul
când te frângeai în vraja ultimului sărut
furat, mușcat, mereu neînceput
trecut-au anii
mulți, puțini, aiurea, la întâmplare
rămas-am singur pe un drum
nu, nu-i drum, e doar durere și tăcere
o lacrimă port acum
departe ești de mine
te chem în noapte în zvonuri de șoapte
plâng singur pe drum, eu biet nebun
ce am iubit odată, o fată preacurată
pașii pleacă singuri la drum
lacrimi, tăcere și scrum, acum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul

mă poartă către tine în pas
alergător de dorul ce știu
o să-l cinstesc cum se cu
vine
așa se obișnuiește însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi știm după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
să lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care mă duce
conduce direct la iubita mea
care iubește poezia lui
și acum
când îmi citește lucrarea gândesc
o citește deși am îndoieli
tot la baudelaire se oprește

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-ți ispășești osânda

Abia acum am înțeles, în fine,
eu n-am nici-un rost de nu te am,
Că viață mea-i pustie fără tine,
Mai bine dacă nu te cunoșteam.

Mă frământ în noapte când visez
Cum noi ne-am întâlnit întâmplător,
Și îmi doresc să te îmbrățișez,
te iau din vis, să scap de dor.

De-ar fi așa ușor nu ai scăpa
Și te-aș răpi pentru viața întreagă,
În inimă adânc eu mi-aș săpa,
Și te-aș întemnița iubire dragă.

Să-ți ispășești osânda-nchisa-n mine
Să nu mai poți nicicând să evadezi,
mă iubești cum te iubesc pe tine,
Doar cu iubire ta să imbrățișezi.

poezie de (4 martie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Ignea

Poezia identitară

firește că nu ai scris-o
și nu o vei scrie,
cea mai frumoasă,
cea mai înțeleaptă,
cea mai poezie,
cea care te cuprinde total
fărăte încapă,
cea care e-n tine și totuși nu te găsește,
te crește și te descrește
precum luna o mare,
precum iarba câmpia;
ea nu-i baston pentru orb,
nici portavoce,
intangibilă, incoloră și inodoră,
ea vorbește doar limba sufletului,
de aceea nimeni, niciodată
nu ți-o poate simți,
hârtia o refuză,
până și muzele i-au uitat graiul;
poezia cea mai a ta,
singura poezie,
va veni cândva la-ntâlnire,
dulce, ușoară și limpede,
se va umple de tine,
lăsându-te rece.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Martorul visător

Ai atâta ploaie-n tine,
Trec visările-n obsesii,
Ca o dimineață-n sine,
Dinspre-a nopților regresii,

N-am aflat de mă iubești,
Tu iubire ireală,
Fug de tine prin povești,
Pari un personaj de smoală,

Nu o zâna, ci o pală,
Într-o toamnă greu ploioasă,
O nevindecată boală
Dintr-o lume nefrumoasă

Care te dorește mult,
Mult mai mult decât poți duce,
Numai țipete ascult,
Schimb acele legi caduce

Spre un bine iluzoriu
Întru care n-am habar
De acel premonitoriu
Al trăirii în zadar,

Nu te mai feri de mine,
Vom muri oricum cândva,
Răul trece înspre sine,
Eu rămân să fiu a ta,

Fiindcă te iubesc și parcă,
În destinul ce-l petrec,
Zeci vapoare-aș da pe-o barcă,
Înspre tine doar să trec,

N-am profil de dezertor,
Nu sunt multe a mă frânge,
Sunt un martor visător
Dintr-o crimă fără sânge.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau Isuse

Vreau Isuse să-ți cinstesc
Numele și-a Ta Ființă
Căci o Domne te iubesc
Și vreau ca să te slujesc
Dup-a Ta Isus credință

Vreau să laud al Tău Nume
Să-ți dau cinste și onoare
Biblia Doamne cum spune
Eu să las această lume
Tu să-mi dai Isus salvare

Vreau Isuse să trăiesc
Evanghelia Ta Sfântă
Ție să dăruiesc
Și în veci să te iubesc
S-aud îngerii cum cântă

În lumina Ta curată
Doamne veșnic să scald
Să trăiesc fără de pată
Aici viața cum mi-e dată
După Tine eu să ard

Dorul Tău să ardă-n mine
Toată viața pe pământ
Până-n ziua care vine
te văd Isus pe Tine
Al vieții Sfânt Cuvânt

Și apoi în veșnicie
Lângă Tine eu să fiu
Ca să-ți cânt lumina vie
A Ta scumpă părtășie
Domn al vieții pururi viu

Vreau Isuse să îți cânt
Și lumina și umblarea
Dragostea și-al Tău Cuvânt
Nouă lăsat pe pământ
Să primim dar îndurarea

În lumina Ta cea vie
Vreau Isus să zidești
Toată slava a Ta fie
Și onoarea ți-o dau Ție
Domn al slăvilor cerești

Singurul ce ai trăit
Viața pe acest pământ
De păcat însă lipsit
Căci nimica n-ai greșit
Din al vieții sfânt Cuvânt

Singurul fără păcat
Pe pământ fără de vină
În toate ai fost curat
Și nouă Doamne ne-ai dat
Un exemplu în lumină

N-a fost nimeni ca și Tine
Nici n-a fost nici nu va fi
Nici în slăvile Divine
Să ofere la oricine
Dreptul de-a se pocăi

Dreptul astăzi la viață
La odihnă-n veșnicie
Cu iubirea față-n față
Și cu mersu ce ne-nhață
Să cântăm mărire Ție

Slavă cinste și onoare
Mire drag din infinit
Ce ne oferi și azi salvare
Chiar în Numele Tău mare
Prin care ne-ai mântuit

Glorie Isus Ție
Astăzi Doamne îți cântăm
Și onoarea a Ta fie
Doamne până-n veșnicie
Noi Isus te lăudăm
18-12-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook