Deunăzi mușcat-au...
Deunăzi mușcat-au din plante carnivorii
Cu dinții ce din piatră un univers au stors,
Și-ntr-o privire crudă se închinau bujorii,
Căci de ascuți lumina nu-i cale de întors.
S-au zis destule-n lume, dar un festin de versuri
Nu au văzut nici caii pe lângă-un drum de șes,
Când buruieni uscate împiedicat-au mersuri
Ce-au dat substanță filei cu-al artei interes.
De neputințe gândul în cercuri se îmbată,
Ca o garoafă crudă mă zbat și eu, demis,
Dar unde-mi este-acuma trăirea de-altă dată,
Alături de speranța unui hectar nescris?
Pierdută-a fost recolta, când mândri stau ciocoii
Pe-un mușchi de rădăcină, privind în chin eroii.
poezie de Ionuț Popa (29 martie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre recoltă
- poezii despre lumină
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre plante
- poezii despre mândrie
- poezii despre gânduri
- poezii despre garoafe
- poezii despre eroism
Citate similare
Frumoase versuri
foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
noi nu
știm exact ce se-ntâmplă
și de ce se
pășește cu maxim lirism
foarte frumoase
versuri de ce se mai pun
poeții cu poetele spun
că se pun
din iubire din iubire se pun
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În tăcerea lumii
liniștea se ascundea într-un gând nespus
rătăcită în marasmul cotidian
avea multe fațete
mă retrăgeam în mine
să nu aud urletul hienelor în noapte
zac, uneori privesc vremea ce trece
ce vine
dacă mai vine
vorbesc dar nu aud
sunt atât de obosit
stau în așteptarea țipătului
geme pământul în răsuflări oprite
sub frunze moarte de vreme, prea devreme
mă zbat fără grabă în tăcerea crudă a lumii
azi nu mai pot
sau nu mai vreau
să cer, să iau
gunoaie de pe drum
un drum croit
din oase frânte și mult fum
aș vrea să zbor, un zbor etern
la cer
spre norii albi, pufoși și puri
să mângâi sufletul unui pescăruș în zbor
dar nu știu cum
doar stau și plâng
la margine de mare
ce să mai cer
ce să mai sper
e prea târziu acum
ne facem că facem, fără să facem
ne facem că vorbim
dar vorbim în tăceri studiate
nu știm nimic, dar totul știm
lucrăm, nu muncim
plecăm dar nu plecăm
și stăm, ce bine stăm...
nu știu de dorm
de când, de ce și până când
o clipă sau o veșnicie
privind in jur
privind la voi
târziu am ințeles
că lumea asta nu-i de mine
văzând că nu sunt de folos
mă întorc incet și plec pe jos
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
Isus
Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.
Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.
Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.
N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.
Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre jertfă, poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre oi, poezii despre moarte, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
A fost când a fost
tare frumos a fost dacă a fost
de se minuna toată lumea
dar ei își făceau cruce
în zadar a fost ce pretindeau ei
luptele cu bodyguarzi adversarului
se ciupeau și zgârâiau pe mâini
pe față când începeau să se pieptăne
cu toată paza din jurul ei
voinicul voinicului a văzut
prințesele cartofului trecând
în spatele adversarului
rămâneau caprele alături
să le păstorească cu mandolina
a fost când a fost
dar acum a ajuns generalul
frunzelor uscate într-un partid resuscitat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre partide, poezii despre mâini, poezii despre frunze sau poezii despre căderea frunzelor
Kung fu
Părea o zi de "dolce far niente"
Cum, de o vreme, mult prea multe îs,
Dar am avut, la țanc, un fel de "Pâs!"
Și... cum să vin la Ea cu argumente?
"Ia pune mâna, cât mai e zăpadă,
Și ia din debara un bătător,
Că nu-i nimic mai bun la un covor,
Iar tu... mai faci un pic, de mușchi, paradă".
"Ok!" - în gândul meu: "Ce mare brânză!?" -
M-am scuturat, cumva, de lenea mea
Și, chinuind centura înc-o za,
Mi-am zis că scap și de ceva osânză,
Ba chiar de niște catecolamine,
Că s-or fi adunat de când tot stau
Și, de prin sânge-afară să le dau,
O fi, cum zice ea, chiar foarte bine.
Am dat covorul, ușurel, de-a dura
Și l-am luat pe-un umăr, strâns în sul,
De mă simțeam un Hercules fudul,
Cu gândul: "Să înceapă aventura!",
Căci mintea mea deja făcuse planul:
Pe bietul meu covor am să aplic
Tot ce-am văzut prin filme și nimic
N-ar fi putut să-mi zdruncine elanul.
L-am aruncat afară, în zăpadă,
De s-a întins ca dintr-un pumn James Bond,
Sau al lu' ăla, galben, rubicond,
Ce face,-n tot ce dă, pe loc să cadă.
L-am apucat de-un colț cu mâna stângă,
Ca într-un film din vremea lui Van Damme
Iar dreapta mea Doamneee, rău mai eram!
Îl căsăpea tot praful să înfrângă.
Am fost... nici nu mai știu ce personaje,
Dar sigur, la kung fu, eram Bruce Lee,
Când m-a strigat nevasta: "Nu mai vii?"
... Și am trecut la... a urca etaje.
De-atunci, să nu mai văd televizorul,
Că-n seara aia am simțit că mor,
De oase, mușchi, de toate câte dor.
Și nu mai vreau kung fu nici cu... covorul!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filme, poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă, poezii despre televiziune, poezii despre soție, poezii despre seară sau poezii despre lene
Cu-același regret
mă întorc printre stele
din carnea-mi crudă.
haiku de Ionuț Popa din Valuri (2 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele sau citate de Ionuț Popa despre stele
Într-un colț de Univers
Stau sub salcia pletoasă
Pe-un covor de viorele,
Și-n magie ne-nteleasa,
Visător privesc spre stele.
În culori de începuturi
Universul azi mi-apare,
Și din nesfârșite gânduri
Viața pare o splendoare.
Am rămas privind la stele
Într-un colț de Univers,
Prins de vraja dintre ele
Așez gândul meu în vers.
Văd nestinsa strălucire
Din a cerului minune
Și din sfântă rânduire
Se va naște altă lume.
Într-un drum fără oprire
Rătăcesc prin Univers,
Nu am timpul de-ostoire,
Insă visul nu s-a șters.
Între stele stau ascunse
Lumi ce nu vor fi știute,
Astazi, eu așez prin vise
Doar plăceri nebănuite.
poezie de Nicuță Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Întoarcere
Cineva a zis atunci
Întoarceți-vă la cărți
Dar i s-a întors vorba
Altcineva a zis
Întoarceți-vă la bibliotecă
Dar i s-au întors cărțile
Unii au zis
Să ne întoarcem la valori
Dar li s-au întors operele
Alții au zis să creăm
Valori noi
Bine atunci
Să creăm valori
Fie și cu calculatorul
Fie si cu internetul
Dar valori certe să fie
A trecut ceva
Vreme de atunci
Se pare că și acum
E iarăși ca atunci.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre valoare, poezii despre trecut, poezii despre internet, poezii despre calculatoare sau poezii despre biblioteci
Unui amic
În orice școală se învață
Cum să te ferești de proști, în viață.
Dar viața crudă, cum e ea,
De proști nici când nu poți scăpa.
Unii de atâta "studiat"
Cu proștii s-au îngemănat!
hexagramă de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre prostie, epigrame despre învățătură, epigrame despre școală sau epigrame despre prietenie
Când i-am văzut
(Parodie sexuală nepublicabilă și nepublicată)
Această iarnă insalubră
cu ploi, cu ceață și cu brumă
cu gripă și c-o noapte sumbră
c-o tipă ce-am văzut aseară
și-ntr-o clipită
am fost izbit de o idée
ce o aveam și nu-îndrăzneam
s-o încredințez hârtiei dar...
când i-am văzut jamboanele superbe
și sânii mari cât două geamanduri
m-ai îmbătat cu păpădii uscate,
cu viers, cu farfurii de-ambrozie secate
și cu arome uitate-n miez de noapte
în așternut și-îmbrăcământ asfaltic
chiar de-am ajuns să îți șoptesc înfierbântat:
- Aș vrea să-ți fisurez fisura
ce dacă-ți curge sânge cu ghiotura când ești pe stop,
mă-mpacă gândul că ne drăgălim
și nu contează că ne îmbâcsim!
Dar m-ai izbit de trei-patru borduri
iar eu, căpiat de-amor îți repetam bezmetic,
- Așa ceva nu vezi nici într-un secol
și îndelung poți cade în extaz,
privind într-una rotunjimile de dealuri
și pipăind molatecele șolduri cu fese dulci.
Băieți... acesta e muierea ce-o visam!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre sânge, poezii despre sex, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre murdărie, poezii despre miezul nopții sau poezii despre iarnă
Adio, iubirea mea
Stau trei copaci în curtea mea,
Cu toții îmi știu dorul,
C-ai fost pedeapsa cea mai grea
Și-mi plânge ochișorul.
Și umbra lor pe casa gri
Aduc tristețea care
Începe totu-a înnegri
Prin chin și disperare.
Dar eu afară am să ies,
Să caut altă floare,
Mă fac cu vorba înțeles,
Că tot ce-a fost... azi moare.
Nu mai e loc de amintiri,
Nici loc pentru iubire,
Ce-au fost odată trandafiri,
Îmi piere din privire.
Tu șterge lacrima de lut,
Că nu își are rostul,
Tu te-ai iubit cu cine-ai vrut,
Eu te-am iubit ca prostul.
Nu trage vorbe după noi
Cum că-i de vină mama,
Tu dai iubire prin război,
Dar astăzi mi-am dat seama.
Nu încerca să mă găsești,
C-ai să-ntâlnești în cale
Un drum spre deal... uitată-mi ești,
Ce duce duce tot la vale.
Mai prinde lacrima din zbor
Dacă mai ai ce prinde,
Eu pentru tine am să mor
Și ochiul se aprinde!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre văi, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe sau poezii despre trandafiri
Călcâi de piatră
Din os de neputință și ochi de leac astmatic
Îmi țes călcâi de piatră brodat cu fir de cer,
Croiesc ciorapi din sălcii, din stufăriș sălbatic,
Să-i pot purta prin lume, pe drum de zi, lejer.
Iar spini de-mi ies în cale topesc banal de ciudă
Sfârșind sub talpa crudă nepământesc de grea,
Din neumblare vărs ulciorul plin de trudă
Spre-a-mi fi desert vreodată la masa cea mai rea.
Îmi pierd în sâmburi miezul și-l caut printre oase
Amețitor de tainic îmi râde din călcâi,
Sub preșul șters al zilei sunt vremurile roase
Și date cu aghiazmă ca eu să le tămâi.
Nu-i timp de-ntors călcâiul din șaua neuitării
Și nici de ligamente de înnodat absurd,
Aștept să pot răpi un veac al nerăbdării
Să ies din piatra-n care anevoios mai zburd.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre absurd
Nu
Fibrele foarte mici ale sufletului s-au rupt într-o după-amiază,
când nu am mai vorbit.
Dar el a lucrat în ascuns, zile și nopți,
până când a unit capătul din dreapta cu cel din stânga lui,
cum unesc copiii bețele de chibrit.
Apoi a venit altul și a dat cu piciorul
(vrând poate să ți se vâre în suflet întâi cu picioarele)
și microfibrele din dreapta s-au tras înspre cele din stânga
(dacă sufletul are într-adevăr o dreaptă și o stângă a sa)
și a devenit mai tare ca pânza de păianjen
pe care, în sfârșit, se puteau legăna elefanții.
Apoi altul și altul și tot așa...
până când sufletul a căpătat mușchi tari ca piatra.
Au venit inginerii și au zis, ciocănind în el:
"Ia uite ce inimă de piatră, din ea putem face un pod
un pod de piatră care nu se va mai dărâma în veci,
și așa s-au născut ai noștri copii.
Dar jos de tot, mai jos decât josul
(înlăuntrul fiecărei fibre adică, asta dacă sufletul are un jos și un sus al lui)
eram eu care urmăream un fluture zilnic până la râu
ca să învăț să te ating
fără să te întrerup
când îți privești fiul sărind dintr-un picior în altul
aruncând înainte pietricica din capul unghiului
pe care ți-am făcut-o cadou prima dată, când te răstigneam
și amândoi ne priveam în tăcere.
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre sfârșit sau poezii despre râuri
Speranța învierii în iubire...
Nu mai e nimic de spus și nici speranța învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înțelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Și voi învia când voi muri definitiv
Și inima nu va mai pulsa pasiune și iubire
Când ochii nu vor fi surprinși și cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viață
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre realitate sau poezii despre pâine
Rondelul eroilor uitați
Eroii noștrii dorm uitați
Sub rece lespede de piatră,
S-au jertfit încrâncenați,
Că viața le-a fost acră.
Libertatea le-a fost sacră
Și au luptat înverșunați,
Dar eroii noștrii dorm uitați
Sub rece lespede de piatră.
Ei n-au fost lăsați la vatră,
Ci sub steagul țării înrolați,
Au fost și alții rechemați
Să intre-n lupta aspră.
Eroii noștrii dorm uitați.
rondel de Ioan Friciu (22 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre libertate sau poezii despre drapel
Legea lui Newton
Când avion din cer pica,
Se acuza-n mod vehement
Că vinovatu-i, evident,
Doar Newton și cu legea sa
Un măr căzând, când se plimba,
Ar fi văzut privind atent:
De ce-a căzut? Și-a zis fervent
Și-atunci, o lege inventa
Dar unii spun că adevărul,
A fost puțin denaturat
Căci Newton nu văzuse mărul,
Când din copac ar fi picat
Ci-un trup de fată ce l-a vrut
Și a picat... la așternut.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre legi, poezii despre plimbare, poezii despre inventatori, poezii despre copaci, poezii despre aviație, poezii despre adevăr sau poezii despre Isaac Newton
Dreptul la diviziune
Împart tăcerea nopții la minus infinit,
Spre a divide timpul în ere neștiute,
Căci îngerul speranței, la mine a venit...
Mi-a plâns tăcut pe umeri, dorind să mă asculte...
În lumea lui de sticlă, prin semne mi-a urmat
Și am deschis lumina în versuri de fotoni,
Mi-am mângâiat privirea cu verbe de bazalt,
Născute din iubire de pace și de sori.
Plecate gene parcă, din lumea celor drepți,
Puneau o barieră prezentului din care,
Venisem ca o umbră. Dar îngeri înțelepți,
Deschisu-mi-au în noaptea uitării, altă cale.
Pe cai de constelații, am alergat. În vis,
Atâtea generații s-au dat spre-a fii cărare.
În lumea asta parcă așa stătuse scris:
"A scrie despre lume, cu literă de soare".
Am dreptul a divide ce timpul meu a dat,
Să-mpart în emisfere, lumină și tăcere,
Speranța în mai bine, oh, acest drept mi-a dat,
Spre-a nu mai fii în lume uitare și durere.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre uitare, poezii despre Soare sau poezii despre înțelepciune
Neanderthal (1)
Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de șef de clan.
Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc -
În care și-au aprins un foc.
O vreme s-au iubit din plin
(V-aș povesti, dar mă abțin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu știu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic și de-atunci, ce chin!
Că, după ce-a simțit ceva
Ce nu simțise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva
E clar: nu are ce vrea ea.
Văzând ceva că s-a-ntâmplat
Că soața lui s-a cam schimbat,
Și-a zis c-o fi de la vânat
Și de-o tratează de îndat'
Cu plante din ce-a adunat
Va fi, din nou, apreciat.
In seara-ceea i-a adus
Un ceai cu leacul presupus.
Privind ulcica, ea a spus:
"-Nda vum! " cu-n aer indispus
("- Și asta-i mică!" - am tradus).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre vânătoare, poezii despre vecini, poezii despre tinerețe, poezii despre schimbare, poezii despre noroc sau poezii despre mâncare
Neanderthal(1)
Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de șef de clan.
Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc! -
În care și-au aprins un foc.
O vreme s-au iubit din plin
(V-aș povesti, dar mă abțin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu știu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic și de-atunci, ce chin!
Că, după ce-a simțit ceva
Ce nu simțise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva
E clar: nu are ce vrea ea.
Văzând ceva că s-a-ntâmplat
Că soața lui s-a cam schimbat,
Și-a zis c-o fi de la vânat
Și de-o tratează de îndat'
Cu plante din ce-a adunat
Va fi, din nou, apreciat.
In seara-ceea i-a adus
Un ceai cu leacul presupus.
Privind ulcica, ea a spus:
"-Nda vum! " c-un aer indispus
("- Și asta-i mică!" - am tradus).
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 124
Din interes dacă mi-ar fi iubirea
Ar fi bastarda Sorții, fără tată,
În care Timpu-și oglindește firea
Și buruieni sau flori în ea se-arată.
Dar nu, n-a fost făcută la întâmplare;
Nu se fălește, nici nu o să geamă
Sub lovitura grea, necruțătoare
Spre care timpul nostru acum o cheamă.
Și nu se teme de urzeli și rele
Puse la punct cu grijă noaptea toată,
Căci ea e mai vicleană decât ele,
Nu se aprinde, nici nu stă plouată.
Martori îmi sunt cei ce-au făcut păcate,
Că au murit cuprinși de bunătate.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre flori sau poezii despre bunătate