Matrioşka 7 sau poemul nopţilor albe

ai simţit vreodată sunetul nopţilor albe?
Matrioşka da!
l-a simţit şi ştie că e precum plânsul viorilor din orchestrele la care mereu plăteşte scump biletul de intrare, deşi aici evoluează un singur personaj
ea compozitor
ea violonist
ea dirijor
ea spectator

Matrioşka ştie că e precum dangătul de clopot mănăstiresc tras de călugări la ceasul vecerniilor
când luna îşi despleteşte razele argintii în poala nopţii ca ea să-i audă glasul
o linişte nefirească o pătrunde şi plânge
cuvintele-i nerostite se adună în cristelniţe şi capătă forţa apelor vii
şi, ca un ecou al nopţii, tâmplele îi răspund:
ce sunt lacrimile?
lacrimile sunt roua sufletului
naşteţi lacrimi!
izvorâţi lacrimi!
curgeţi lacrimi!
din puterea lor pieptul vă înfloreşte flori şi spice de grâu cu chipul Lui Hristos,
din puterea lor pruncii capătă glas, mamele aripi de îngeri, iar poeţii se nasc de sub pietre

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrioşka 6 sau ruga din adâncuri de suflet

Matrioşka îngenunchează
cu faţa spre fântână
dinaintea ochilor
streşini de lacrimi,
chip împietrit,
muţenie nefirească
pentru fiecare amin
în piept îi cresc corduri noi
cuvintele nerostite
sună printre răşini de oase
prind miros de tămâie
şi gust de anafură
pieptul Matrioşkăi se înalţă
precum zidul lui Manole
catapeteasma de carne o doare
plângând
la buza fântânii
Matrioşka apucă luna cu dinţii
Însemnându-şi pieptul cu semnul sfintei cruci

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară spre cer

Îngerii zboară spre cer
Unde se nasc stelele,
Pe pământ rămân dureri
Şi în lacrimi mamele.

Trece iarna, primăvara
Nu aduce ghiocei,
Numai corbii numără
Pe câmp pieile de miei.

Sunt cuvintele întoarse
În durerea copleşită,
Doctorii şi-au uitat rostul,
Guvernarea e pripită.

Dumnezeu înalţă pruncii
Până-n razele de stea,
În ecou prelung bocesc
Lacrimi din patria mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simţit azi
ce trăiri
sau ce vise prosteşti de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
şi curg lacrimi...
şi-s sărate...

Şi nu mai ştiu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg şi de la
oricine întâlnesc...
le zic şi eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Şi parcă dacă zic şi îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
şi lacrimi iarăşi se preling...
şi-s sărate...

Nu ştiu cât voi rezista
mi-e dor...
şi te vreau...
acum şi aici

Îţi ascult ticăitul ceasului
şi el plânge după
mâna ta...

Şi totul e trist şi
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranţa,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
şi răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
şi gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viaţă
şi fără nimeni care să ştie...

Poate totuşi voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Şi în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi peste suferinţe

Cad lacrimile pe asfalt
Şi se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare

Cad lacrimile peste noi
Şi cerul plânge îngereşte,
Prea am rămas în suflet goi,
Deşi Iubirea ne doreşte

Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Şi se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Şi îşi doreşte iar iubire

Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate şi dorinţe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferinţe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fragil

uneori
simţi nevoia să te odihneşti.

brazda frunţii
în care de atâtea ori
ai îngropat soarele
o sprijini de marginea lumii.

tot ce ţi-a aparţinut până atunci
capătă o altă dimensiune.

de exemplu
lacrimile se sparg.
unele potolesc setea păsărilor,
altele sunt lăsate uitării.

n-ai să crezi,
n-ai să crezi,
dar sunt lacrimi ce trec din senin
în recele zbucium al mării!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îţi usuc lacrimile

Lacrimi cad din ochii tăi albaştri
Şi inima-mi palpită la vederea lor.
Te strâng la pieptul meu
Şi-ncerc să îţi alin durerea,
Făcând-o să devină a mea.
Îmi lipesc obrazul de obrazul tău,
Iar lacrimile tale îmi ard faţa
Atunci când îţi şoptesc la ureche
"Iubito, totul va fi bine".

Lacrimile noastre se amestecă
Acum durerea ta este a mea
Iar lacrimile noastre devin una
Şi cad în cascadă pe aşternuturi.

Îţi usuc lacrimile de pe obraz
Cu sărutări blânde şi delicate
Şi te ascund de durere
În cotloanele iubirii mele.
Patul nostru devine un potir
Din care ne bem mâhnirea
Şi-n el găsim alinare
Unul în braţele celuilalt.
Astfel, durerea trece
Şi lasă loc pasiunii,
Aşa că în scurtă vreme uităm
Că aici au existat lacrimi.

poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste bleu ciel

cerul şi-a mutat lacrimile
în pieptul meu se nasc diluvii şi doruri fără sfârşit
un perpetuum mobile al simţirilor -
diluvii înecând doruri
doruri născute din apa lor
precum phoenicşii din cartea cu coperţile bleu ciel -
unde-mi eşti, iubire?
am săpat pentru tine o insulă din sânul apelor
şi te aştept
ca atunci
într-un iunie al cireşelor-cercei
pe care doar tu ştiai să mi-i prinzi la urechi
cu dragostea ta bleu ciel

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste bleu ciel

cerul şi-a mutat lacrimile
în pieptul meu se nasc diluvii şi doruri fără sfârşit
un perpetuum mobile al simţirilor
diluvii înecând doruri
doruri născute din apa lor
precum phoenicşii din cartea cu coperţile bleu ciel
unde-mi eşti, iubire?
am săpat pentru tine o insulă din sânul apelor
şi te aştept
ca atunci
într-un iunie al cireşelor-cercei
pe care doar tu ştiai să mi-i prinzi la urechi
cu dragostea ta bleu ciel

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi

poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi

poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii

poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară

poeţii nici nu ştiu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămaşă viaţa lor durează-
poeţii au un paradis al lor

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot să plutesc

afurista asta de gravitaţie e de vină
pentru toate scenariile apocaliptice
chiar şi pentru eficienţa ghilotinei
până şi moartea s-a gârbovit de atâta atracţie
doar îngerii evoluează precum păpădiile
noroc că ploile nu-i ating
altfel tot câmpul ar fi plin de aripi albe
..............................................................
acum sunt într-un ochi de uragan
e atâta linişte încât îmi pot auzi lacrimile
cum se nasc
................................................................
iar eu alerg după un fluture alb
pe care nici nu vreau să-l prind
nici să-i desfac misterul
doar să mă pierd o clipă
de lumea aceasta din plastic

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat valoreaza lacrimile mele

Lacrimi se coboară,
nu, deloc,
mai bine nu

se-nfrânează,
apasă greu,
nu-i nici un gând,
nici un cuvânt să poată descrie

se crapă
fluvii în fiecare ochi.
de prisos
cine să le vadă

Cine să le poată stăvili,
să prindă apa vieţii,
s-o guste, s-o ştie?
nu,
lacrimile
doar se risipesc

Se usucă din nou pe obraz,
se înghit pentru ultima oară.
eu niciodată n-am să învăţ
cât valorează aceste lacrimi,
lacrimile mele

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulbul de ceapă

Te-am visat
erai într-un alt vis
în Catedrala Vasili Blajenîi
Te vedeam prin ziduri
fiecare clopot
Te înălţa mai sus
mai sus
mai sus
iar eu
încercam cumva să ajung la Tine
nicio uşă de intrare
iar ferestrele atât de înalte...
mi-am zis:
unele lucruri nu sunt pentru oameni
mici ca mine
şi am plâns
lacrimi uriaşe
ocnă de sare
îmi descuamau
pielea
creierii
inima
rinichii
ochii
apoi
i-ai întins mâna
necredincioasei
şi ai zis:
pentru cei ca tine
am venit
când m-am trezit
ţineam în mână
un bulb
de ceapă
ce-ncolţise
printre lacrimi

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de viţă nobilă

Şi dacă ar plânge via mea,
Tot mi-ar veni în cap idei.
Aş sta mereu alături de ea
Şi-aş bea... din lacrimile ei.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

lacrimi

Lacrimile sunt gheaţa sufletului care se topeşte.

definiţie clasică de Hermann Hesse
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, tu, veşnicie?

Iese fum din ochii nopţii,
Îngeri blonzi stau la taifas
Printre miile de stele
Care ard în propriul glas.

Umezesc lacrimi de sânge,
Focu-n umeri înfrunzeşte,
Tunetul de sticlă spartă
Printre ploi mă urmăreşte.

Felinare dulci sunt prinse
Chiar şi-n coarnele de cerb,
În singurătate creşte
Fulgerul în care fierb.

Iese fum din ochii nopţii,
Îngeri îmi pătrund în glas,
Unde eşti, tu, veşnicie
Să stăm iarăşi la taifas?

citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Endoscopia liniştii

aici în mijlocul petecului de pământ
paşii iau forma lutului îmbibat cu apă
palmele modelează diapazoane din fiecare susur
iedere şi ferigi uriaşe mi se încolăcesc în jurul gleznelor, iar frica mea nu mai e frică de mult
frica mea e surzenie

e prea multă linişte aici, deşi în jurul meu sunt minunile lumii
cascade uriaşe, cascade-iele ale sufletului ce împrumută voci apei
inima are pereţi curgători, cascadele zornăie a ticăit, iar pendula timpului însângerează mereu orele fixe
sunt orele alea în care îţi citesc de pe buze
danaaaa... tu auzi? danaaaa...
orele alea în care tu nu uiţi să-mi aminteşti că dragostea creşte pe măsură ce-o împarţi şi durerea, da, şi durerea scade pe măsură ce o împarţi...

e prea multă linişte, iar eu am ajuns să sparg visele în dinţi şi durerile de pereţii cascadelor
spargerea asta are sunetul ei
eu nu-l aud, dar îl simt...
îl simt atât de puternic încât ecourile lui mi se preling printre sinapse, curg a răşină
uneltele mele sunt dalta şi diapazonul
sunt precum lutierul timpului în încercarea de a crea punţi

între noi se nasc doar cuvintele... sunetele, îmi spui, sunt ecourile inimii
sparge în dinţi sunetul şi împleteşte-ţi corzile viorii din suspinele noastre
poate numai aşa scrâşniturile lor vor sfredeli ca un burghiu Prăpastia celor trei poduri în care tu, eu şi cuvântul adulmecăm tăcerile...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuţi

Cad fără şir, necunoscute,
Atâtea lacrimi omeneşti...
O! Câte adâncimi de inimi
Într-însele poţi să citeşti!

Dar lacrimile nu sunt slove
Meşteşugite de tipar,
Şi cartea lor e scrisă-n suflet,.
Şi titlul lor e: În zadar!

Acei ce plâng nu pot, adesea,
Să-şi tălmăcească plânsul lor
Pe note dulci, armonioase,
Pe rime care curg uşor...

Ei nu fac opere de artă
Din plâns, dintr-un suspin profund;
Dar câte operi de durere
În a lor lacrimi nu se-ascund...

Şi când citesc a voastre lacrimi
Poeţi, de visuri abătuţi,
Eu mă gândesc întotdeauna
La cei ce plâng necunoscuţi

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi între vise...

Şi nu credeam că lacrimile dor,
Cernute printre pleoape şi retină,
Sunt ca furtuni de migrator
Ce zboară-n firea mea străină.

Poate sunt sursa viselor târzii
Dar şi acestea-mi sunt stompate
Însă le scriu în multe poezii
Că visul, mă trădează-n noapte.

Cand plâng iubito, după tine plâng,
Sunt lacrimi care dor atât de mult,
Le iau cu mâna şi le strâng,
Iar care cad, plângând eu le ascult.

Pământul le cunoaşte-a lor cădere,
Lovite sunt, se sparg de bruj uscat,
Nisipul le absoarbe-a lor părere,
Să-mi umezească sufletul cercat.

Iubirea-ţi stă în taina împăcării,
Cât ai trăit cu tot m-am dăruit,
Am stăruit şi-n ceasul încercării,
Speram, că nu e totul năruit.

Credeam că visele s-au dus cu tine,
Dar parcă sunt mai vii decât oricând,
Tresar 'necat în lacrimi cristaline,
Mă regăsesc aici, că sunt trecând...

poezie de Viorel Daniel Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lacrimi

Lacrimile sunt ploile de vară ale sufletului.

definiţie de Alfred Austin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!