Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Codrii seculari

Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoșilor stejari,
Pe pământul dacilor.

În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.

Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Și nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.

Noaptea luna strălucește
Codrii dorm uitați de timp,
Cu lumina-i ce vopsește,
Zilele din anotimp.

Aici basmele iau viață
Din tăcerea selenară,
Rouă albastră-n dimineață
Bea pădurea seculară.

poezie de (10 august 2019)
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Copiii lor vor fi stejari

Aici, în țara de piatră,
Românii-s stăpâni pe vatră.
Aici, în munții legendari,
Românii îs falnici stejari.
Ei aici trăiesc de veacuri
Apărând a țării haturi.
Aici, cu credință-n Sfântul,
De ani răscolesc pământul.
Aici, apa din izvoare,
Când e cald, le dă răcoare.
Aici, în codrii seculari,
Copiii lor vor fi stejari.

poezie de (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pe pajiște

Dinspre culme-adie un vânt
Legănând pădurea deasă
Zboară-alene sărutând,
Pajiștea verde, frumoasă.

Flori, miresme alintate
De-adierea lui cea lină,
Ațipesc în zori scăldate
De-a zilei blândă lumină.

Prin ierburi pășește-ușor
Un cerb sprinten din pădure,
Înspre cristalin izvor,
Printre tufele de mure.

Cântă mierle-n dimineață
Sus pe ramuri înverzite,
În acord de vis și viață,
Și de primăveri vrăjite.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Constantin Triță

Verde trup

Verde-n dimineți cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărțiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopți fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase șoapte,
Verde-n așternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolțită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul ieșit la blajin

... ape la maluri suspin
ape de valuri frânte
au și ele blajin
au și ele morminte

surpă din stânсa penin
timpul ce curge cuminte
au și munții blajin
au și munții morminte

codrii murmură senin
muguri în loc de cuvinte
au și codrii blajin
au și codrii morminte

soarbe paharul cu vin
mușcă din tainele sfinte
omul ieșit la blajin
omul ieșit la morminte...

poezie de (10 aprilie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Pădurea seculară

Mai regăsesc și-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o umbră de sărut.

Doar calea până-acolo-mi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceșii înfloriți,
întinși pe gard, mai încărcați ca niciodată,
când seara spre poiană ne-ndreptam grăbiți.

Privind printre stejari deodată mi se pare
prin zăvoi zăresc trecând pe cineva –
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.

Adie vântul printre crengi, ca altădată,
mi-arunc prin vreme ochii minții înapoi,
revăd în apa râului, curgând netulburată,
cum alergam sub razele de lună goi.

Către apus mă-ntind pe iarba mătăsoasă,
las gândurile să alerge-n voia lor,
și-adorm cu amintirea ta încă rămasă
pe necuprinsul karmei sfinte-a unui dor.

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluieraș de soc...

Fluieraș de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Ca să am noroc,
Să stea Luna în loc,
Cu a ei mirare,
Când doinești sub soare,
Dis de dimineață,
Cu roua pe față,
Sub stejari bătrăni
Lacrimi și suspini,
Printre flori de câmp,
Amintiri în timp...
Adunate în doine,
Codrii să răsune
Inima să-mi salte
De dor fără frâne.

Doină cântec de jale și dor,
Flacăra românilor
Pe plaiuri străbune,
Ca la noi la nimeni.

Fluieraș de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Căci dorul e greu,
Dar cântat mereu.

poezie de (30 august 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte rece

Ramură de viscol ruptă
Geme noaptea la fereastră,
Tulburând candela slută
Prin funesta casă a noastră.

Alte brațe alertate
Ale arborilor triști,
Se cutremură sedate,
Ai naturii vechi artiști.

Noaptea rece betegește
Munți și codrii părăsiți,
Și din ceruri fulguiește,
Dintre aștrii-n nori pitiți.

Fumegă stane de hornuri
Dar în case nici un glas,
Nici de cânt și nici de ofuri
Nu trădează vreun taifas.

Umbre reci în cale strânse
Din grămezi de nea-nghețată,
Născute-s din ceruri plânse
Și de viscoluri sculptate.

Din văzduhul cânepiu
Se mai cern prin noapte fulgi,
Și-n năucitor pustiu,
Pribegesc urme adânci.

poezie de (20 decembrie 2018)
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Stele căzătoare

Mă stinge tăcerea, mă arde cuvântul,
Mă-nalță văzduhul, mă-ngroapă pământul,
În brazde de cuget, în susur de ape,
Suspină și gândul, suspin e în toate

Și cad mii de fluturi din dor de lumină,
Răpuși de-ntuneric, de griji și de vină,
Bătaie de aripi în umbră apune,
Când nori de tristețe mă strigă pe nume

Doar ochii tăi tandri mai pot să-mi arate,
Că sigur iubirea există în toate,
Și poate de-aceea alerg înspre tine,
Când teamă îmi este că nu vei fi mâine

Îmi strigă tăcerea, îmi plânge cuvântul,
În suflet mi-e rece și bântuie vântul,
Atunci când nu ești, universul dispare,
Cad stele din cer și lipsa ta doare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Pădurea seculară

Mai regăsesc și-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o margine de lut.

Doar calea până-aici îmi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceșii înfloriți,
ce dau prin gard, mai încărcați ca niciodată,
când seara, din pădure, revemim grăbiți.

Ajuns între stejari deodată mi se pare
că împrejur zăresc trecând pe cineva –
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.

Privesc cu nostalgie locul de-altădat㠖
mi-arunc prin vreme ochii minții înapoi,
revăd în apa râului, curgând netulburată,
cum alergam sub razele de lună goi.

Către apus mă-ntind în iarba mătăsoasă,
las gândurile să alerge-n voia lor,
și-adorm cu amintirea ta încă rămasă
pe aripa fără sfârșit a unui dor.

poezie de din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Poteci azurii

copacii ridică în slava cerului pădurea
loc de odihnă și cuib
păsărilor să le fie mai aproape izvoarele cântecelor
la capăt de drum adunate
de ochi omenesc nevăzute
văzute de păsări acomodate în noaptea dintre stele

locuri își dorm pe mai departe somnul lor gri
în miasme și primăveri negrăbite
păsările cerului se duc și se întorc continuu
șlefuind triluri între ceruri
o limbă nemaiauzită anină de vârful copacilor
iarba se pregătește să încolțească
pe poteci azurii pentru cei ce le-au cunoscut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râul nopții

Din fantastice-amintiri
Rupta râu'-ntunecat,
Miile de clipociri
Și de stânci le-a sfărâmat.

Grele suferinți străbat
Printre unde-mbălsămate,
Care-n secole au cărat
Cânt, sudoare, sânge, gloate.

Într-o lume de mister
Raza lunii-n ape bate,
Stele de pe-ntunecatul cer
Din adâncuri ude scoate.

Vin fantasme din văzduh
Furioase peste unde,
Ca pe-al râului vechi duh
Iarăși noaptea să-l înfrunte.

Dar prin negura-nstelată,
Tulbure și înspumat
Pe câmpii se pierde-ndată,
Râul nopții deshumat.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

* * *

sunt pas în geometria oarbă a timpului
sunt lacrimă purtată de vânt
sunt țipăt prelung peste ape
sunt apa ce se zbate în fântâni
sunt fluier ce cântă pe drum
printre maci roșii de câmp
timpul, zbor scurt prin iarba stelară
lumina plânge în cuvinte nerostite
pe drum, un schit între gânduri
mușchiul e umed, e verde
în vatră se stinge ultimul ciot
ciobanul coboară agale în vale
oile dorm în picioare
un câine latră bezmetic pe drum
lumina își freacă privirea de umerii munților
în iarbă, flori galbene și clopoței
sub copaci mai trece un an
visul e lung și e greu, a povară
noaptea deschide privirea, ascultă
în zori, cântă cocoșii în tindă
pe țărm, păsări de apă coboară
să bea apă sfințită de gânduri
în zare, sălbaticul cer
se frânge în ape de munte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te aștept

Te aștept fără cuvinte
Când o stea se-aprinde,
Să-ți arate calea iară,
Prin noaptea de vară.

Te aștept nerăbdător
Fiind aprins de dor
Briza n-o mai întâlnesc,
Pădurea n-o mai iubesc.

Te aștept tot gânditor
Vântul n-are spor,
Stau întins pe iarba deasă
Cu luna mireasă.

Te aștept lângă izvor,
Solitar decor
Și-ți văd trupu' mlădios
Ce se-apropie sfios.

Te aștept, sunt necăjit
Pe câmp ofilit,
Ochii minții te zăresc
Pe tărâm ceresc.

Te aștept dezamăgit
Trupul ți-a pierit,
În noaptea de vară
Din mintea mea iară.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Pablo Neruda

Poemul XVIII

Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecați.
Luna strălucește ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de același soi, se urmăresc unele pe altele.
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruș argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori mă trezesc devreme și sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună și răsună.
Acesta este un port.
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar.
Te iubesc și printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinație.
Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viața mea obosește, înfometată, fără niciun scop.
Iubesc ce nu am. Tu ești atât de departe.
Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbușit.
Dar noaptea revine și începe să-mi cânte.
Luna își răsfrânge visul neîntârziat.
Cea mai mare stea mă privește prin ochii tăi.
Și, când te iubesc, pinii îți cântă numele în vânt
cu frunzele lor ca de coarde.

poezie celebră de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.

Noapte blândă

Noapte blândă, liniștită
Ce-mi inspiri versuri și rime
Nu pleca de lângă mine
De luceafăr blond vrăjită!

De privesc din nou la stele
Ascultând tăcerea ta,
Tu iar zbori prin casa mea
Ca o caldă adiere.

Luna pare obosită
Moțăind pe-un palid nor,
Noaptea se stinge de dor
Și lumină izgonită.

Pleci acum după o vreme
Să-i fi astrului iubită,
Noapte blândă, liniștită
Nu pleca așa devreme!

poezie de (5 noiembrie 2020)
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurgul serii

Amurgul serii se lasă ușor,
Peste pleoapele, falnicilor codrii
Numai izvorul se-aude nițel,
Și freamătul lin al dulcelui vânt.

E seară si noi ne-ntindem pe iarba,
Cu colțu-i firav, de-un verde deschis,
Spre cerul albastru si luna cea plină,
Acum ne-ndreptăm privirea în sus.

Sunt stele ce par șirag de mărgele,
Întinse pe bolta eternului cer,
Și luna se-aprinde cu a ei strălucire,
Și astăzi și măine, magia-i la fel.

poezie de
Adăugat de Loredana VisovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Cântă luna

Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-și cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.

Cântă luna-n brațe strânsă,
Printre vise și-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Și parfum de trandafiri.

Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colț de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.

Cântă luna și ne ploua
Cu argint din așteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.

Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre stele căzătoare

Din înaltul cerului senin
Unde e stăpân doar Sfântul,
Stele se desprind și vin
Să-îmbrățișeze pământul.

Luna, mamă iubitore,
Noaptea, când nu bate vântul,
Trimite stele căzătoare
Să viziteze pământul.

Tera, ca o gazdă bună
Le primește-n ospeție.
Ba le-îndeamnă să rămână
Pe pământ, o veșnicie.

Copilele lunii primesc
Pe pământ să locuiască.
Dar... cu nostalgie privesc,
Înalta boltă albastră.

poezie de (16 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rugină

A mai ruginit o frunză
Din copacul curții mele
Și se-așterne legănată
Pe-aceeași antică alee.

Mi-a ruginit sufletu-amar
De-atâtea nopți de așteptare
Și zboară greu și solitar
Prin codru ca o boare.

Au ruginit stele din cer
De veșnice plimbări,
Stinse-n zorii cenușii,
Se topesc în mări.

Au ruginit cântări de vară
Din stejarii ațipiți
Și-acum în prag de seară,
Adorm norii obosiți.

Au ruginit păduri întinse,
Când frunzele-au pălit
Și iară verdele-au schimbat,
În straiul aurit.

Mi-au ruginit tainele vechi
Și amintiri din viață,
A ruginit noaptea cu lună
Și zorii reci de dimineață.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Cuzuioc

satul în umbră
printre codrii seculari
respiră curat -

pe cumpăna fântânii
se leagănă amurgul

tanka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook