Sămânţa focului iubirii

(epopee)

Am pus cenuşă peste
focul veşnicei iubiri,
Ce arde, tainic,
Adânc înlăuntrul meu,
Jăratecul sfărâmat rânjeşte
la mine ascuns,
Ca să-mi facă în ciudă.
Şi-mi spune,
printre dinţii sălbatici:
Ce ai făcut suflet nefericit,
Ai stins
sămânţa focului iubirii?
Cum vor mai ştii
de acum oamenii
de această sămânţă,
Dacă tu ai stins-o cu nesăbuinţă?
Bateţi vânturi şi spulberaţi cenuşa,
Suflaţi tare, salvaţi sămânţa,
Sămânţa focului iubirii!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taină

Imaterială am fost, departe de-a ştii,
Cum în zbor să-mi atingi sufletul,
Te-ai ascuns în carapacea cu lacăte mii,
Aparent, de mine să îţi fereşti umbletul.

Te-am ucis în propria-ţi vânătoare pornită
Asupra-mi vulnerabilului, pământescului eu,
Din confruntarea cu tine-am rămas, pururi rănită,
Ca într-o farsă urâtă a destinului greu.

Am să port mai departe peste veacuri de fum,
Amalgamul de vise, de trăiri şi de şoapte,
Năzuinţa iubirii ajunsă la răscruce de drum,
De uitare, să nu se topească în vremuri deşarte.

Halucinantă himeră, tehnic, o hologramă
A chipului meu peste timpuri te va-nsoţi,
De vei vrea, să n-o poţi prinde-n palmă,
Mângâindu-ţi în taină, carapacea, să ştii!

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este sămânţa viitorului după cum filozofii consideră că timpul este sămânţa spaţiului.

definiţie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul bun, căldura şi lumina determină sămânţa să încolţească; sămânţa moartă dispare.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhovnicul poate să fie un om sfânt, dar dacă tu n-ai pic de râvnă, sămânţa ta rămâne tot neîncolţită. Tu însuţi trebuie să pui sămânţa în pământ, să o îngrijeşti, să fii grădinarul propriei tale vieţi.

citat din Părintele Dan Popovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul

ars pe rugul a
prins de dragoste
când mă strânge
-n braţe prima femeie femeie
sunt sortit iubirii flămânde
ies flăcări aurii din senti
mentul meu sacri
ficat deranjat de iubi
rea e fata femeie care mă-mbrăţişează
şi-mi plantează sămânţa iubirii
flămândă creşte întâia mea dragoste
asta-i vina mea: că m-am lăsat îmbrăţişat (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presentiment

De azi ceva se-ntâmplă printre stele,
înfiorate de un tainic puls şi-n arborii din
care am fost smuls retrase-s iarăşi
simţurile mele.

La pândă cu sămânţa stau ascuns, rotindu-
şi cerurile mult mai grele, să-mi cadă-a
beznelor străveche piele când sunt de firul
ierbilor străpuns.

La ţărmurile cele-ndepărtate, la cei doi
poli lipsiţi de greutate, planeta primăverii
iar răsare

şi nu ştiu-n care trup acum îmi bate
această inima întoarsă-n toate şi geamăna
mareelor lunare.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa iubirii naşte fructele adevărului.

aforism de Betty Marcovici (ianuarie 2013)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Dorule, doruţ mărunt,
Ce-aş mai vrea să te ascund,
Să te las închis în ladă,
Peste tine munţi să cadă!

Să stai singur desbrăcat,
De iubiri înfrigurat,
De iubiri şi doruri multe,
Nimeni să nu ţi le-asculte!

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentinentelor/De ziua dorului şi alte zile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hăţurile iubirii

Inima aleargă peste toate zăpezile sufletului,
La vârsta înţelepciunii hăţurile bine strunite
O ghidează în focul iubirii să ardă frumos
Până se face cenuşă stelară în zboruri infinite.

Cenuşa o păstrez şi-n mângâieri, şi-n vise,
O reinventez mereu sub razele de soare,
O voi face cremă cu untdelemn de dor,
O să tratez amintirile de stea învingătoare.

Vom ţipa împreună în urma zăpezii căzute
Peste clepsidra bucuriei norocului meu,
Tu, ca jumătate de cruce-n credinţă,
Îmi vei purta iubirea în hăţuri, mereu,

Ghideaz-o în focul iubirii, să ardă frumos,
Până se face cenuşă stelară în zborul duios!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa iubirii nu încolţeşte în inimile nedesţelenite.

Ioan Ciprian Moroşanu (25 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţie

În continuitatea ei
natura
are nevoie
ca atât sămânţa
cât şi pământul
să fie roditoare.
Eu dau sămânţa
iar pământul
mi-l dă soarta
sau poate zeii.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce răsare din sămânţa iubirii adevărate va avea rădăcini profunde.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samsara

E toamnă ancestrală, copacii au decis,
Să se dezbrace tainic de- a lor frunză,
Ferindu-şi ramurile de un îngheţ promis
Al iernii celei aspre, ce urmează.

Tu însă, îmbracă-mă în strai cu a ta iubire,
Ce-o porţi adânc ascunsă-n pieptul tău,
Surprinde-mă încet cu-n gând, c-o tresărire,
Cum toamna, ne surprinde cu decorul său.

Eu ştiu că mă iubeşti, chiar tu mi-ai spus,
În felul tău ciudat sau chiar original,
Numai că eu, abia într-un târziu am înţeles,
Iubirea mea cuprinsă, de al iubirii val.

E toamnă cum a mai fost şi vor mai fi,
Şi iarnă şi veri şi primăveri şi fluturi,
Tu mie fuga şi revenirea-n rai îmi eşti,
Iar eu, sunt o nebună, care te iubeşte.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Sunt prinsă-n chingile iubirii
Şi nu e loc să plec şi nici să vin,
Am să rămân doar pradă amăgirii,
În suflet am să am, numai venin...

Iubirea ta-i otravă dulce,
La sânul meu o port mereu,
N-o pot goni şi n-o pot duce,
Odor sublim şi trist, amorul tău.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prietenie

Celui ce mi-a fost
Şi-mi va mai fi
Prieten aproape
Am sa-i sădesc în
gandul său ascuns
O floare
Cu miresme
de visări înduioşate
Învăluite
În baldachin de şoapte

O veşnicie va dura
Rostul acesta!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extensie

Fă-mă Doamne
înger
cu viteză infinită
măcar o clipă
ca să pot purta
sămânţa iubirii
în tot universul
şi mă voi
uni cu versul
sfânt şi sacru
peste orice limită.

poezie de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finiş

Acum că ai ajuns
la sfârşit
te-ntrebi
Ce mai fac?
Să ştii că
Am devenit
Cenuşă
Aşa cum i se cuvine
Oricărui lucru
care arde…
Numai cenuşa poate să spună
ce e focul cu adevărat.
Pasărea Phoenix e doar o legendă...

poezie de Iasmos Rapla
Adăugat de Iasmos Rapla
Comentează! | Votează! | Copiază!

sămânţă

Sămânţa este biografia unei flori.

definiţie aforistică de Gabriel Petru Băeţan din Cotloanele ironiei (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spun mării

Te bănuiam undeva,
Într-un univers paralel,
Într-o lume vecină,
Te bănuiam frumos,
Şi, i-am spus vântului
Să te caute.
Te bănuiam tandru,
Şi am rugat marea
Să-ţi şoptească dorul meu.
Te bănuiam înlăuntrul meu,
Adânc în inima mea,
Suflet geamăn
Fiinţă stelară,
Ruptă dintr-o galaxie amorfă.
Te bănui încă, frumos şi nobil,
Stând undeva,
Aşteptându-mi mângâierea.
Îndrăznesc să-i spun mării,
Toate astea,
Ea te cunoaşte,
Ţi-a simţit îmbrăţişarea,
Răsuflarea,
Pe când eu, eu te bănui.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dincolo de suflet... mai e loc

Nu judeca... o lume, după tine,
Când eşti cuprins de griji şi de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Şi peste rău... nu mai încape bine.

Când pe altarul vieţii arde foc
Şi te-a cuprins, puţin câte puţin,
Iar sufletul îţi pare că e plin...
Şi dincolo de suflet... mai e loc.

Şi dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânţa lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Şi zâmbetul, tăcut, de trandafiri.

Şi dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire şi tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.

Şi dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciţi... şi goi.
Şi după nopţi... se mai ivesc şi zori.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!