Odată
Odată, ți-am privit chipul,
Și ți-am văzut sufletul
Cu ochiul din inima mea.
De atunci, nu-l mai pot uita,
Chiar de închid ochii,
El a rămas sub pleoapa
Sufletului meu
Și nu mai pleacă vreodată,
Înadins urcă sau coboară,
Dă năvală în sânge,
Ropotind prin vene,
Sleindu-mă de vlagă,
De viață și de putere...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre viață, poezii despre sânge sau poezii despre inimă
Citate similare
Ți-am spus
Ți-am spus că te iubesc și ți-am dat drumul,
În înălțimi să zbori către un alt necunoscut
Și am păstrat din umbra ta parfumul
Și spinii trandafirului din inimi petrecut.
Ți-am spus că te iubesc și te-am eliberat,
Din strașnica închisoare a gândurilor mele,
Fără să-ți spun că sufletu-mi rămâne de răni însângerat,
Asupra cărora am presărat, magnific praf de stele.
Ți-am spus că te iubesc și fără ca să știi,
Ai preluat frumoasă, teribilă, ștafeta
Neîntâmplată, a unei mari iubiri târzii,
Cu care-am zdruncinat și cerul și planeta.
Ți-am spus că te iubesc, fără nimic în schimb a cere,
Deși de-a pururi, în veci, cerșind am să rămân,
Iubire închipuită, venin și deopotrivă miere,
Fără să încerc vreodata asupra-ți vreun asalt păgân!
Ți-am spus că te iubesc și ți-am spus totul
Și ce folos de totul, n-ai fi știut, de eu nu ți-aș fi spus,
Și daca-aș fi tăcut, la ce folos secretul?
Ți-am spus că te iubesc. Ce dacă?
Naintea mea sau după, chiar zeci de guri ți-au spus.
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre stele
- poezii despre secrete
- poezii despre schimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Inexprimabilă
Îmi dezvelesc sufletul
Și îngheț durerea din el,
În aceste cuvinte,
Ce nu mai sunt ale mele,
Ci, ale întregii lumi,
Care nu știe să îmi spună,
Și nici eu să întreb,
În deșertăciunea vremii,
Iubirea, cum să-ți pot arăta.
Ce axiome sau postulate,
Ori emoții complicate,
Să pot exprima,
Ca tu să-mi înțelegi simțirea?
Intră în pielea mea,
Trieste ce trăiește sub ea!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gheață, poezii despre durere sau poezii despre cuvinte
Rugăciune
Mă înclin cu sufletul
Și fac o plecăciune,
Când sânul meu ia forma
Cupei mâinii tale,
Și-n gândul meu cel răvășit,
Am să rostesc o rugăciune,
Umilă, am să rog Cerul,
Să-mi dea să gust nectarul,
În care a picurat doi stropi
Din chipul tău,
De atâta sete,
Până la fund,
Voi bea paharul.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre mâini sau poezii despre gânduri
Nu ți-am văzut decât ochii. Erau atât de limpezi, că ți-am citit tot sufletul.
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre suflet sau aforisme despre ochi
Ți-am spus că te iubesc...
ți-am spus că te iubesc,
știu, ți-am spus și sigur știi,
atât de mult mă răscolești și amăgești
și eu, nebunul, mai mult te doresc.
ți-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înțeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci când mă mai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.
ți-am spus, sunt sigur că ți-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare și te cheamă,
să vii furiș, să ne iubim într-un apus.
ți-am spus și taci, zâmbești tacit
și pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre nebunie, poezii despre minciună sau poezii despre dorințe
Când dintre ceruri
Când dintre ceruri și pământ hotarul
A fost stropit cu sânge și suspin
În inima Ți-am înălțat altarul
Și am venit la Tine să mă-nchin.
Când se-ntregeau tăcerile din șoapte,
Când adormise steaua la apus
Ți-am înălțat o candelă în noapte
Și sufletul în palme Ți l-am pus.
Când ruga Ta s-a împlinit în mine
De dorul Tău am tresărit din somn
Ți-am înălțat altarul din ruine
Și Te-am ales pentru vecie Domn.
Când trupul Tău s-a înălțat să moara
Făptura să mi-o spele de păcat
Am înviat și eu a doua oară,
Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.
Pe-altarul ridicat cu suferință
Te-am pus, Isuse, să trăiești mereu
Și inima și-ntreaga mea ființă
Ți-am închinat-o Ție, Domnul meu!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suferință, poezii despre somn sau poezii despre noapte
Și chiar dacă te mai iubesc...
Acum când plec definitiv,
Am înțeles că niciodată
N-ai fost al meu decât fictiv,
Și voi uita povestea toată.
Regretu'-mi pare azi anost,
Sunt ca un bulgăr de zăpadă,
Iar lacrimile nu-și au rost
Când tu jucai doar o șaradă.
Te voi uita prin nori de fum
Și printre frunze-ngălbenite
Mi-e sufletul un hău de scrum,
Iar gândurile-s obosite.
Și nu-nțeleg de ce ți-am pus
În palmă inima s-o strîngi,
Când am știut dar nu ți-am spus
Că într-o zi ai să mi-o frângi.
Și chiar dacă te mai iubesc,
De-acum voi fi doar o tăcere,
Dar am să-nvăț iar să zâmbesc
Pentru că toate-s efemere...
poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent sau poezii despre nori
Eu nu ți-am spus
Eu nu ți-am spus, tu poate însuți ai aflat,
cu chipul tău în palma dreaptă am plecat.
Era-n apus, dar sigură-s că, nu ți-am spus,
că ochii mei prin ochii tăi lumin-au plâns.
De ți-aș fi spus că-n piept mi-erai ecou,
bătând cu freamăt și iubire-n mut tablou,
m-aș fi temut că plec ocult, luând cu mine,
și inima și vasele-ți fierbinți sangvine.
Era-ntr-o iarnă, cred că încă eram iarnă,
mă dezghețai pe-ncheietură, mai cu seamă,
Eu nu ți-am spus dar, ar mai fi ceva de spus,
sărutul tău se zbate-n pulsul meu... redus
De ți-aș fi spus c-omătul de cuvinte doare,
aș invoca motiv stocastic: pura depărtare,
dar fenomenele nu-s însuși anotimpul dalb
mă-ntorc curând, cu chintesență, să te-mbrac.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre puls, poezii despre plâns, poezii despre iarnă, poezii despre frică sau poezii despre descreștere
Iubește-mă!
Iubește-mă de câte ori îți sunt în preajmă,
Așează-mi flori înmiresmate-n plete,
Ferește-mă de un cuvânt ce-aduce vrajbă,
Așterne peste noi apoi năframă,
Ca luna de al nostru farmec, cumva să nu se-mbete!
Iubește-mă magnific și chiar nepământesc,
Cum pe altcineva, n-ai mai iubit vreodată,
Cât timp pe chipul tău, ai vrea să cadă
Privirea mea, cu un surâs etern lumesc!
Iubește-mă cât timp îți sunt în cale,
Șoptește-mi un cuvânt din gândul tău!
Iubește-mă și-n visurile tale,
Tu chiar de nu vei știi, te voi iubi mereu!
Iubirea nu-i de-ajuns, ar spune cineva,
Și totuși, iubește-mă enorm,
Precum protagonistul din filmul "Undeva- Cândva",
Ca să îți simt iubirea, chiar și atunci când dorm!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre visare, poezii despre păr, poezii despre flori sau poezii despre filme
Rugăciune (variantă)
Mă înclin cu sufletul
Și fac o plecăciune,
Cum sânul meu ia forma
Cupei mâinii tale,
In care-am pus in taina
Un sarut
Ca pe-o pecete
De iubire,
Și-n gândul meu
Cel răvășit,
Am să rostesc o rugăciune,
Umilă,
Am să rog Cerul,
Să-mi dea să gust nectarul,
În care a picurat doi stropi
Din chipul tău,
De atâta sete,
Promit ca
Până la fund,
Voi bea paharul.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Lecții de viață V
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
Ce-aș mai putea să-ți ofer...
ce-aș mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îți ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ți spun?!
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
Mă iartă! și îngerii coboară din cer...
ți-aș dărui viața mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ți-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre lecții sau lecții de engleză
Cuvintele noastre
Cuvintele noastre
Au rămas înzăpezite
În Iarna Cuvantului.
Sunați la 112!
Să vină cineva
Să le salveze din zăpadă!
Sau să așteptăm Primăvara Cuvântului!?
"Zăpada, cine-a dat-o, să și-o ia!"
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre salvare sau poezii despre primăvară
Către Dumnezeu
Grăisc în mine cuvintele tăcerii asurzitoare.
Cuvintele eternei treceri și prefaceri a lumii.
Betesugul trupului, l-am strâns în suflet,
L-am prins de inima mea trecătoare.
De oasele mele, de ADN-eul meu.
În firea-mi rătăcitoare.
Ce timpuri aș putea preface în sân,
Pentru a-mi regăsi pacea mea,
PACEA TA, resimțită cândva,
Aievea? Învață-mă, Bunul meu Stăpân!
Nu cer nepăsare, cer doar puțină tihnă.
Scara din vis, nu-mi mai este îngăduit să o urc,
Ci doar s-o cobor,
Într-o mincinoasă și dulce cădere.
Puțină refacere, din lunga prefacere, CER.
Să nu omor speranța ridicării la Cer.
E ultima mea dorință Divină,
Iertată să-mi fie îndrăzneala și neputința creștină.
Eternul copil, plânge în mine.
L-am ucis odată cu zisa mea ridicare,
In mincinoasa și dulcea cădere.
ÎȚI cer, să-i ștergi lacrima,
Să mă ierte că i-am luat pacea și taina.
Doamne, Dă-I sufletului meu suflet!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre pace
Ți-am dăruit un trandafir
Ți-am dăruit un trandafir,
Floarea iubirii și a fericirii,
Tu mi-ai dat buzele tale
Dulci ca de zefir,
Dar asta a rămas doar o amintire.
Ne-am iubit ca doi îngeri coborâți din cer
Cu multă patimă și amor,
Dar dragoastea noastră a rămas un mister
Fără prezent sau viitor.
Dar nu voi uita niciodată clipa când
Ți-am dăruit floarea ta preferată,
Un trandafir de abia înflorit.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre fericire sau poezii despre amintiri
* * *
ți-am mirosit florile
și ți-am simțit speranțele
ți-am ascultat frunzele foșnind
și ți-am simțit frământările
ți-am gustat fructele
și ți-am simțit împlinirile
ți-am mângâiat scoarța
și ți-am simțit resemnările
dragule, pomule
poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre fructe
Eliberare
Mi-am pus într-un felinar curajul
Și l-am aprins cu scânteia lucidității
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.
Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful imaginilor
Și am ascultat cuvintele glasurilor
Ce s-au adunat.
Pe tine te-am găsit într-un ungher
Într-o cameră cu ușa încă deschisă
Dureros de plină cu suferințele mele
Foste dorințe vii.
La ușă se îmbulzeau alte dorințe
Arzând să intre și să te mistuie
Dar tu le ucideai pe rând cu arma
Indiferenței glaciale.
Te-am privit și mi-ai părut obosită
Să te lupți mereu cu dorințele mele
Și tristă în sufletul meu să fii închisă
Fără de voia ta.
Te-am prins de mână și te-am scos afară
În timp ce dorințele mele veneau năvală
Urlând după tine și luptându-se cu mine
În urma ta.
Și ți-am strigat Fugi! Nu mă aștepta
Încearcă să te ajungi pe tine însuți
Cu toți si toate ce-s ale tale acum
În lumea ta.
Am să rămân să îmi ucid dorințele
Să le închid în camera suferințelor
Și să-ti așez imaginea în praful amintirilor
Din lumea mea.
poezie de Daniel Uritu (februarie 2011)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine sau poezii despre indiferență
Trăitor în realitate
nu-mi caut destinul
el vine nechemat
aștept orice clipă să-l nască deștept
pun în sertare toate bucuriile și suferințele
și-l închid cu cheia sufletului
care nu se pierde
realitatea mai crudă decât mine
îmi urcă prin sânge
drăcușori de contrabandă
lumea se strecoară prin vene
până în vârful degetelor
și nu iese înafară din corp
are prea mult aer și hrană
puterea alunecă prin ea liber
și se regenerează
nopțile pleacă buimace de somn
și adorm în cer
nimic nu mă îndeamnă la luptă
îmi apăr puținul meu
nu sunt un vânzător de sentimente
sunt numai un trăitor
care își împarte puținul cu alții
prea mulți
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre naștere, poezii despre inteligență sau poezii despre degete
* * *
Iubesc pașii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezește zorii...
Iubesc norii când își varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă șansa la o ultima răsuflare, înainte de asfințit...
Iubesc ochii tăi copilaroși care aleargă jucăuș către mine,
chemându-mă și alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Simt că-mi așezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Spune-mi, dragul meu... tu simți gândul meu sub pașii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l strivești...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea și...
Îți dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre rouă
Să-ți rămâi credincios ție însuți!
Adio, spun, copilului din mine
și-mi dezbrac inima
de un cojoc, în plină iarnă!
Și, nici nu știu, dacă e bine
sau dacă focul, adormit în ea
va rezista în iarna grea.
Dar, el nu vrea, să-și ia, adio
și mă petrec, în umbra lui
prin veri și ierni, drum amărui.
Îl simt, de-a stânga cu-n surâs,
de bun străjer ce devotat,
prin graniți multe m-a purtat.
Copile drag, cu ochii mari
și inima, cât lumea toată,
ți-am dat o viață adevărată!
Și, fiindcă ai rămas cu mine
ți-am împlinit, sublimul vis
ce îl purtai în suflet scris.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre vară
Metamorfoza
M-am transformat
În pasare
Sunt un cuc
Mic
Fără aripi,
În casă...
Și-mi urlă
Urechile
Și-mi strigă
Ochii
A singurătate
Și tu...
Mierla mea...
Ce mă dori,
Ce mă mori...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre singurătate, poezii despre moarte sau poezii despre aripi