Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Floarea din grădină

În umbra unei umbre
din umbra celei mai mari umbre
făcută din lumină și pământ
din ciment și din zare
din aripi de îngeri și aripi de vise
a crescut floarea lui Ienăchiță
pe malul Dunării cu gândul la București
cu sufletul la Cluj
cu pulsul la Iași
cu degetele răsfirate ca valul baroc
mângâind tandru între Brașov
până la Sibiu
apoi mai jos de la Pitești
până la Timișoara
în umbra căușului mâini
în care se agață ecoul clinchetului perlelor șirag
de la încheietura mâinii
și tălpile picioarelor
decorate cu nisip și mare între Tulcea
și Constanța cu degetele mici
Sulina și Mangalia
iar lacrimi din lăcrimarea norilor
adunați în furtuna ochiului de speranță
scaldă purpura petalelor ei
parcă zărindu-se din ea steluțe
urcate către raiul nostru românesc
cântat cu ciubuc și liră
din care fumegă blajin
un chiuit de depărtare
de dor mediteranean cu ochii negri
cu orizontul mării negre
iar clinchetul perlelor în peștera palmei
oprind spaima în ziduri
de lirism cartonat în tihnă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Umbra din cerc.Eu nu sunt

Mă văd înconjurată de umbre
Dispuse într-o simetrie corectă
Ca o placentă din care
Urmează să mă nasc
Din mine dincolo de mine
Pășind peste orizontul privirii.
În stânga, umbra mamă,
În dreapta, umbra tată,
În spate, umbra care mă ține pe loc
Și-n față umbra ta.
În mijlocul cercului, creându-mă
Mi-e frică de întunecimea
Proiecțiilor care mă limitează.
"Deschide ochii și privește în tine.
Umbrele-și întind lipsa de culoare
Împinse de lumina care-ți izvorăște
Din fiecare chemare la viață.
Cercul nu începe cu tine.
Cercul e închis.
Arcurile lui se termină undeva
În spatele pașilor tăi."

poezie de
Adăugat de Ina CarlanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Colind

Ochii sunt grei.
La pânda stelelor, bat îngeri din aripi în ei,
în horă, ielele scapără-n talpă scântei,
sclipiri din adânc spre înalt,
cu asalt, în umbra deasă, între brazi.
Ochii, oglinzi, sunt colindul de azi.
Grei de povești, de privirile-n care cresc păsări, cerbi, miei,
de lumina ce cade tăcută pe ei,
de ungherele în care surâsul coboară neprihănit,
poartă colindul ce sunt, cu pita gândului la dospit.
Din răsărit până în miez de înnoptare,
de la distanța dorului de soare, de la distanța norului,
din tremurul zborului, din încântare, din valul de mare,
din podul cu vedere spre scaunul ceresc,
din apropierile de firesc, din pivinița în care mă-ncui,
lumina ochilor, clipă de clipă, în cântecul inimii sui.
Din ce sunt, din pământ, din vânt, de orinde merg hai hui,
izvor spre marea fără de sfârșit, hoi, hui... doinesc...
Aho! Aho! Pe suflet, călare, mă sui!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul

Umbra prietenului meu
M-a vizitat în somn aseară
Voia parcă timid să-mi ceară
Să stăm de vorbă. El și eu....
Umbra prietenului meu
Acelui Mare Om, din mine
Ce tot mai rar cu dușii vine
Veni hallucinant și greu
Umbra prietenului meu
Luptând cu alte umbre mute
Cu mâna îmi lua dureri durute
Cu mâna lui. Și a lui Dumnezeu...
Umbra prietenului meu
Celui din mine.
Veșnic eu...

poezie de (24 octombrie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte fără sfârșit

Am gheață-n buzunare,
Privire pierdută-n zare,
Margini neatinse de vară,
Pe râuri întinse, amare.
Prin piscuri cu verzi frunze, arse,
Plimb aerul, stins, între aripi.
Scriu râuri din minte sub pietre.
Las gheață din lacrimi pe mare.
Ard focul din ochii tăi negri
Cu scrum verde, din vise amare.
Pe lacul albastru din moarte,
Aterizez lin, picioare, culoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbre

nu călcați pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ți șade la picioare
cât ești viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanțul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am știut
caii și stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - șarlatană
tăinuie poeți și hoți
și-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toți
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliți
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriți
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui și-a nimănuia
dar creștinii-i cerșim umbra
în amin și aleluia…

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo...

Acolo unde iarba răsare din pământ
Și-n firul ei plăpând simbolul vieții saltă,
Sălbatica-i privire ne pare-atât de-naltă
Și dorul ei de viață ne pare atât de sfânt.

Acolo unde roua se varsă-n dimineți,
Țintind mărgăritare pe umbre și pe flori,
Săgetă de lumină, a astrului din zori,
În murmururi tăcute cântate de poeți.

Acolo unde floarea ne-mbată de parfum,
Culori nemuritoare și vise de iubire,
Crescute parcă-n dor, din firul ei subțire,
În leagăne celeste la margine de drum.

Acolo unde noaptea auzi privighetori,
Pierdute voci de îngeri în cântece de iele,
La umbra nevăzută a darnicelor stele,
Pierdute-n bolta-naltă spre clipele din zori.

Acolo unde ploaia ne cântă s-adormim
În tril de picuri mari lovindu-ne tăcerea,
Ascunsă-n glasul ei se-aude adierea
Din valurile mării, pe voci de pantomim.

Acolo unde toamna ne daruie pe noi
Și câmpul plin de rod ne mângâie privirea,
E ca un loc în care s-a zămislit sfințirea
În darul vieții noastre, din fulgere și ploi.

Acolo unde munții privesc de sus câmpia
Și lacrimile-și curg, din susur de izvoare,
Ducându-și parcă dorul în nesecata mare,
Acolo suntem noi... acolo-i România

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe degetele vântului

fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăși
viața pierdută
din iarna trecută

vântul
cu aripile lui
ne mângâie și ochii și fața
înviorându-ne ființele
cu mireasma aceast-a pășunii și
a
pădurii atât de aproape

cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
și-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mișcare
pe
degetele vântului
inundându-I și ochii uneori

aici
romantismul
îți scaldă ființa pe treptele Ardealului

poezie de (9 aprilie 2018, Pășunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi

împachetăm în containere lumea / încă o dată
ne retragem înăuntru nostru ca într-o peșteră goală
aici frica mea e o stalactită care continuă să crească până ajunge sus la tavan

privesc de sus / totul e nemișcare / totul e ură & dependență

ne retragem în paturile noastre albe și moi ca în niște vise lucide

pentru că nu mai avem aer & substanțele pe care le inhalăm
au facut să ne creasca un fel de aripi

apoi ne trezim întinși pe asfatul fierbinte / avem brațele care se ating cu degetele

avem sufletele ca două dungi care taie strada

oricât am încerca nu putem depăși bariera

batem din aripi & în sfârșit liniștea coboară înspre noi
doi plămâni uscați împachetați în folii/ urcați în containere / duși pe un vapor
și lăsați să navigheze singuri / ca pe doi copii străini abandonați în pădurile
încă verzi/ încă neincinerate unde

batem din aripi batem din aripi batem din aripi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ziua cu ochii ei mari

În ploaia
Ce-mi bate la geam
mi-am ascuns privirea
și-not
pe geana aceasta de ploaie
până
în dosul ochilor tăi

uimită ziua
mă privește cu ochii ei mari
înfășurându-mi degetele
în surâsul apei
ce-ți umple
și ochii
și umbra
mers pe hârtie
până în marginea serii
26-09-2019 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Din valurile vremii...

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai -
Și fața străvezie ca fața albei ceri -
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele și stea între femei
Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.

Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec
Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.

Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci
Și umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu brațele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 ianuarie 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în engleză.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Vivian Ryan Danielescu

Aceeași iubire apare

Mai ieri eram dor si împlinire
Stăteam cu stelele la taifas
Azi pestisorul cu aripi din iubire
Înot în oceanul curat din atlas

Liber gândul acum îmi zboară
La ochii ce am văzut în vis
Visam iubirea prima oară
Curtată de întregul paradis

Cu stele mari cu stele mici
Fragmente de gânduri si trăiri
Luceferi Lună si primii licurici
Senzația în astre a primei iubiri

Zbor de aripi pe voalul fericirii
Peștișorul din lacul fermecat
Strigă glasul liber al iubirii
Izvor de vise ce nu au secat

Dorințe pe loc am dezlegate
Mă urmărești si mă găsești
În locul razelor de soare agățate
În umbra de la lună mă zărești

Plutesc si corpul il am usor
Sufletul se premenește în izvoare
Înot acum sunt doar un pestisor
Un nou corp aceeași iubire apare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnele lăsate în trecut

Stau nemișcat în umbra răsfirată
sub falnicii copaci din luminiș,
mai treci și tu pe-acolo câteodat㠖
văd pașii tăi pe iarba din podiș.
Când te zăresc, copacii se frământă,
chemându-te să vii în umbra lor,
sub frunzele din plopii care cântă
pe notele desprinse dintr-un dor.

Eu te aștept privind în depărtare
când soarele coboară de pe cer,
iar umbrele-nserării cresc bizare
din scutul spart al unui lăncier.
Pe foșnetul din frunzele uscate
plâng toamnele lăsate în trecut,
se-ntorc acum pe melodii uitate
în cornul strâmb al unui arnăut.

Iși trece vântul mantia subțire
prin frunzele uscate din copaci,
pârâul între maluri, scos din fire,
stă abătut că ai ajuns dar taci.
Tăcerea ta îmi pare nesfârșită,
cuvintele nespuse mă rănesc,
privirile, trecute ca prin sită,
la mijlocul cărării se-ntâlnesc.

Din întâlnirea lor neprevăzută,
străfulgerat de-o rază de mister,
simt toate amintirile cum pier,
iar umbra ta se face nevăzută.

poezie de din Tăcerea din adâncuri, Ed. ePublishers, București, 2018 (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.

Plutim amân

doi în văzduh aproape
batem din aripi fără să ne strigăm
eu te cânt tu mă chemi
apoi fiecare în tăcerea lui
a noastră
ținem cu sfințenie la ea
plutim în aerul po
luat cu porția în porții mici
mici de tot
mai dăm din aripi să ne facem mâna
din plictiseală vin bătăile de aripi

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Patria, din leagănele mici,
Pentru noi înseamnă-ntâia dată:
Un pridvor sunând de rândunici
Și un nuc cu coama lui rotată.

Patria începe de la prag
Și se-ntinde până la portiță,
Unde-un măr ne-ntâmpină cu drag
Și ne iese-n cale-o romaniță.

Mama când pe-al nostru căpătâi
Se apleacă-n perne să ne culce,
Cerul românesc, întâi și-ntâi,
E-n lumina ochiului ei dulce.

Patria o deslușim apoi
Pe întâia pagină din carte,
Unde-n albul câmp sunt negre oi
Și sunt drumuri care duc departe.

Dar oricât de multe drumuri sunt
Către mări și munții de zăpadă,
Nu uităm c-al patriei pământ
De acolo-ncepe, din ogradă.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Treacăt

Privesc în treacăt berzele din parc
Li s-a tăiat din aripi chiar și zborul
Și-au fost lăsate libere-ntr-un țarc
Să le privească-n grabă trecătorul

Chiar umbra mea din treacăt le privește
Și mă privește parcă și pe mine
Și-n treacăt din trecut îmi amintește
Când eu zburam, ea nu sta lângă mine

Ci se târa ca șarpele-n țărână
Pe jos, ca berzele să n-o zărească
Iar eu dădeam în treacăt dintr-o mână
Să trec din cer în cer printr-o fereastră.

Când a trecut un cioc prin visul meu
Și cerurile s-au făcut ruine
De-atunci departe-mi trece Dumnezeu
Aproape numai umbra stă cu mine.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Praf de port

Era praf de port prin cluj
dâre trase de pe cheu
prin ardeal în val
se trezea senină fata
în voluptatea din timișoara
din craiova pân' la iași
mirosea a dană goală
și cu dăngătul prelung
printre flori în bucurești
se chemau hamali în port
că venea străinătatea
și pleca cu ea din tine
cu suspin prelung în nori
blestemat a trecători
se lăsa pe val la vale
suflet fără de hotare
pribegit de subjugare
visând iarba apelor
și seninul clapelor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Treceri albe

(ne)generația rostului
umbra albă
suspinele regilor
suspinele împăraților
o minune gri între felinare
acest el care ne doare
ca piatra stropită din piață
cu pași de lacrimi
șuvoaie de sfinți
trecând strada
trecând eternitatea în mintea noastră
acest eu care nu ajunge
perna unei păsări nehotărâte
suspinele regilor
suspinele împăraților
pe jilț admirând
spaimele valurilor mării

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Joc de lumini și umbre

E ziua aproape,
alerg cu pași grăbiți
pe întinderi de ape
din al ploii șuvoi
lumina plutește în zare
iar norii fumurii se risipesc
picături de ploaie m-ating
îmi umezesc privirea,
sunt lacrimi pe fire de iarbă
lacrimi din ochii,
ce se-nchid și deschid,
sub culoarea albastă a timpului
un joc de lumini și umbre
aprind un dor nevăzut
eu sunt aici,
tu esti acolo departe
și între noi,
o mare de gânduri
cu fiecare clipă ce trece
căutăm neobosiți
scânteia de viață
dorim să simțim fericirea
crezând în noi și,
mereu așteptând, revărsatul zorilor.

poezie de (17 martie 2020)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Muguri de umbră-mi

Mi-am luat umbra și hoinăream cu ea
Să-i caut alt trup, al meu nu-i mai plăcea.
Se săturase să fie ușă pe zid, noaptea!
De se izbeau demoni, și mă durea...

Ea pe toți în iubire-i îmbrățișa,
Până ai a apărut tu, patimașă.
Și cu bucla precum o sfântă cravașă
de fulger, ai scos lumina ce sta prinsă

Sub umbra ce eram, mută-mi penumbră,
La lumina răsfirată de a mea umbră.
Ivind din umbre de aripi, demonilor...
Muguri de zbor ai heruvimilor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există o legătură între IQ și vise? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!