Mai
Vântul adie printre crengile de liliac,
Frunzele tinere râd în soare, parfum plăcut,
Petale cad alene pe-aleile livezii
Dar pentru mine-această primăvară a trecut.
Sub merii fremătând în rai de flori
Pășesc pe-un drum de iarnă plin de scai,
Pentru că iubirea care surâdea-n april
E-o minciună pentru mine-n luna mai.
poezie de Sara Teasdale, 1884-1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Liliac din zi de mai
Ai strâns în petale atâta culoare
Tot violetul din apusuri de soare,
Și parfum delicat, dulce amețitor,
Purtând în el magia nopților de dor.
Catifelate flori cu aromă divină
Farmecul lor îmi face ziua senină,
Îmi pare că sunt într-o grădină de rai
Când te privesc drag liliac din zi de mai.
De ce te iubesc atât... floare aleasă
Plină de rouă îmi pari cea mai frumoasă,
Crengile par candelabre în catedrale,
Ofrandă... pentru preotese vestale...
poezie de Sofia Doina Gavrilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi va păsa
Când voi fi moartă și peste mine-n lumina lui april
Își va scutura cerul pletele de ploaie pline,
Deși vei jeli lângă mormânt cu inima cernită,
Nu-mi va păsa deloc de tine.
Voi avea pace, pacea pe care-o au frunzele
Când ploaia-îndoaie ramurile tufelor de lângă drum;
Si-atunci voi fi mai tăcută și mai rece
Decât ești tu acum.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.Îndejuns
Pentru mine-i prea destul, prea îndejuns
Că pășesc pe-același pământ pe care calcă el,
Prea îndeajuns că noaptea deasupra noastră
Acoperiș ni-i spuza acelorași stele, sus pe cer.
Nu visez să leg vântul de pripon,
Nici să pun broboadă mărilor saline,
E îndeajuns că-i simt iubirea
Cum curge ca un cântec peste mine.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Petale de iubire, petale de noi
Nu ai bătut la ușa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ți usca tristețea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri și căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre și fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neașteptate iubirea a sosit
cu pași delicați in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă compătimiți pentru că...
Nu mă compătimiți pentru că la căderea serii
Lumina soarelui se stinge-încetișor pe cer;
Nu mă compătimiți pentru floarea pe care o pierd merii
Sau pentru frunzele care, când vine iarna, pier.
Nu mă compătimiți nici pentru luna în scădere,
Nici pentru mareea care părăsește țărmul la reflux
Și nici pentru dorințele care ne spun la revedere
Nu mă mai privești ca odinioară, iubirea pentru tine-i azi un lux.
Am știut întotdeauna: Dragostea nu-i cu nimic mai mult
Decât inflorescența trecătoare pe care-o asaltează vântul,
Decât mareea care, pentr-un ceas, urcă plaja în sonor tumult,
Lăsând în urmă resturi din nava căreia-i va deveni mormântul:
Compătimiți-mă pentru că inima somnoroasă prea târziu învață
Ceea ce mintea la fiecare colț vede și sesizează-n viață.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a înflorit liliacul
Mă socotesc destul de fericit
Că liliacul iarăși mi-a-nflorit
Și-mi umple camera cu-n blând parfum,
Iar trecători se-opresc și-admiră-n drum.
Tot astfel liliacul înflorit
Ne-a-mpreunat, timid, când ne-am zâmbit,
Parfumul lui așa mult ne-a plăcut,
N-am stat pe gânduri când ne-am cunoscut.
Pe-atunci treceai din ce în ce mai des
Și crengi de liliac eu ți-am cules,
Iar în crenguțe-am furișat șirag
Câte-un sărut de dragoste și drag.
Azi liliacul nu mai are flori,
Și simt cum se petrec ai mei fiori,
Tu nu mai vii să-ți dăruiesc parfum,
Stau rătăcit ca cerșetoru-n drum.
Dar pentru florile de liliac
Voi ști de-acuma ce să fac:
Culeg, dar le usuc și le păstrez,
Iubirea noastră s-o reinventez.
Cel ce iubește și nu uită
Și ziua i se pare scurtă,
Așteaptă să-nflorească liliacul:
Vrea inimii ca să-i găsească leacul.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele de tei
Privind alene pe fereastra
La frunzele de tei
Ce vântul le adie
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliac
Buchet imens de liliac, in noapte.
Flori grele, lacrimand tacerea
Lasata, incet, pe lume.
Se stinse luna, se aprinse
O lumina verde, mica, langa mine.
E licuriciul care, harnic,
Imi spune "noapte buna"
In fiecare seara, cu drag.
Urarea lui, gandul lui
Ma invaluie in parfum,
Parfum de liliac
Mov, roz, alb...
Si sufletul e plin de
Dorinta de a-l ocroti
De a-i prelungi trairea.
Nu pleca, licurici de mai,
Te rog, mai ramai
In gandul meu,
Mai traieste cu mine un anotimp,
O vara, o toamna...
sau o viata, minunea mea,
Taina mea.
poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini și soare
Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.
Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când eram copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
și soare.
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
Erau timpuri călătoare
și-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
și soare.
poezie de Camelia Oprița din revista Plumb nr. 169 Aprilie 2021 - revista U.S.R. Bacău
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale
Mângâieri catifelate
petale de dor
se odihnesc pe fruntea mea
încărcată de vise.
Privesc cerul
printre crengile pomilor înfloriți
clăbuci de nori lăptoși
lenevesc deasupra livezii.
O adiere rebelă
ridică petalele alb-rozalii
spre sărutul
îndepărtat al soarelui. Ninge cu petale parfumate
de măr
peste chipul inocent
al primăverii.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini și soare
Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.
Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
și soare.
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
Erau timpuri călătoare
și-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
și soare.
camelia oprița / 19 / octombrie / 2019
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să profit din plin de ceea ce viitorul îmi rezervă și nu îmi va părea rău deloc după ceea ce las în trecut.
citat din Sara Teasdale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Flori de liliac
În crenguțe verzi la poartă
Liliacul a-nflorit
Și-un parfum răzbate-n casă
Prin fereastra ce-am deschis
Dar aud o ceartă-n frunze
Flori mărunte fac scandal
Nu vor in buchet sa fie
Un buchet de liliac!
Fiecare vrea in față
Să fie la singular
Admirată si frumoasă
Floare alba-n liliac!
Hei.. gândi frumosul arbust
Oare cum o să le-mpac?
- Vino soare si sarută
Floare alba-n liliac!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de liliac
În crenguțe verzi la poartă
Liliacul a-nflorit,
Si-un parfum răzbate-n casă
Prin fereastra ce-am deschis.
Dar aud o ceartă-n frunze,
Flori mărunte fac scandal
Nu vor in buchet sa fie,
Un buchet de liliac!
Fiecare vrea in față
Să fie la singular,
Admirată si frumoasă
Floare albă-n liliac!
Hei... gândi frumosul arbust,
Oare cum o să le-mpac?
-Vino soare si sărută
Floare albă-n liliac!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, dulce primăvară
- Zambile, ghiocei, narcise... toporași,
Și parfum divin de flori de liliac,
În suflet mărtișoare candide ne lași
O, dulce primăvară, ce mult ne ești pe plac.
Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul,
Și razele de soare ne mângâie pe toți,
A trecut și iarna, a luat cu ea și gerul,
O, dulce primăvară, a tale flori le scoți.
Din florile frumoase îți voi face cunună,
Căci tu ești declarată regina primăverii,
Să strălucești iubire sub clarul de lună,
Când se retrage ziua și lasă locul serii.
Cu drag îți dau a mea inimă, mărțișor
S-o ții la pieptul tău, lângă a ta să bată,
Îți împletesc cu ea cuvintele de-amor
Să mă iubești la fel, sau mai mult viața toată.
poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Lumea-i obosită, anul bătrân demult nu te mai strig;
Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Vântul se strecoară tremurând de frig
Printre trestiile uscate de pe baltă.
Iubirea moare, iarbă ofilită (cândva verde),
Iar noi, care am sărutat, înnoptăm în zâmbete de ger
Aproape-împăcați că vechea dragoste se pierde,
O frunză-n vânturile toamnei spre-albastrul altui cer.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
De nu ești tu...
- Ce dacă se întorc cocorii
Uitând restriștea lor amară?
Grăbiți și-învolburați sunt norii,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă berzele sosite
În grabă cuibul își repară?
Mă ning ninsorile cernite,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă râde rânduneaua
Sub cosoroabă la căscioară?
La mine nu-i topită neaua,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
Ce dacă mugurul plesnește
Și ramura-înverzește iară?
La mine-i iarnă, viscolește,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
În raza soarelui mă scald,
Adie vântul blând pe-afară,
La mine-n suflet este cald:
-Bine-ai venit... E primăvară!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie (II)
Lumea-i obosită, anul bătrân demult nu te mai strig;
Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Vântul se strecoară tremurând de frig
Printre trestiile uscate de pe baltă.
Iubirea moare, iarbă ofilită, fostă-odată verde,
Iar noi care am sărutat înnoptăm în zâmbete de ger,
Aproape împăcați că vechea dragoste se pierde:
O frunză-n vânturile toamnei spre-albastrul altui cer.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Parfum
de primăvară în luna
februarie defect cu temperatură
anotimp bolnav sensibil
la schimbările climatice
florile uriașe de gheață s-au ofilit
de atâta soare cu febră
natura se trezește ca să moară
din nou
parfum de iar
bă verde deschis într
- un februarie ne
bun pentru gripă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de roză și de tei
Parfum de roză și de tei,
Flori de cais sunt ochii tăi...
Te poartă albii porumbei
În ochii mei, în ochii mei...
Ți-aș dărui, dar tu nu vrei,
Dulci clinchete de clopoței,
Parfum de roze și de tei
Flori de cais sunt ochii tăi.
E vis și ambră-n ochii mei
Și liliac pentru acei
Ce în apusuri s-au născut
De la-nceput...
Parfum de roze și de tei,
Eu te-am avut.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!