Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tudor Gheorghe Calotescu

E atâta înghesuială de cuvinte

tocmai în sufletul meu tăcut
de parcă s-ar putea construi ceva din aer
și un pic de salivă ca liant universal
chiar nu mai știu ce e cu mine
de aș tot vorbi ca și cum s-ar termina vorbirea
poate din teamă să nu las tăcerea stăpână
pe ultima mea speranță
oricum nu am să învăț niciodată
măsura iubirii
o să mă tot adâncesc ca un idiot
în propria mea dorință
căutând în spatele lacrimii
zâmbetul etern

nimeni nu e vinovat
că eu sunt așa defect
încât îmi acopăr tăcerea și tristețea
în cuvinte colorate
care vor rămâne punte
între plânsul venirii pe lume
și bucuria reîntoarcerii în sine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tudor Gheorghe Calotescu

Mi-e frică

ție nu?
de căutare
de răspuns
de întrebare chiar
îmi e teamă să fiu fericit
strig iubirea în piață
ori dansez precum zeii
cu tălpile pe Olimp și creștetul în cer
îmi e așa frică încât nu mai pot face nimic
stau și privesc cum trece clipa
tremur
nici nu mai văd nimic
.....................................
oricum mai bine orb căutând lumina
decât viu netrăind
.....................................
împărțit între două temeri
nepregătit -mi accept inima
o supun creierului
dau vina pe lume
pe Dumnezeu
în loc privesc în sufletul meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poate că nu știi dar viața este despre iubire

restul sunt doar agrafe de prins dovezile
în dosare cu pereți și acareturi
sau pe câmpii cu flori și fluturi
și
poate că trebuia subliniez asta mai demult
viața este și despre muzică
care e tot o formă de iubire

ceva mai curată
poate un pic mai universală
chiar și poezia este despre iubire
uneori și despre partea mai întunecată a iubirii

poate că nu știi
dar până și războaiele se fac din iubire și ură
toate crimele
toate nedreptățile
sunt doar conseciințe colaterale ale iubirii

mi-ai tot spus că nu pot iubi pe toată lumea
că am de ales între zi și noapte
între soare și lună
între alfa și omega
și eu ca un nebun tot încerc imposibilul
punând în agrafe zi de zi toate dovezile
uitând să mă iubesc
tocmai pe mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu de moarte îmi este frică

singura teamă pentru necunoscutul acesta inevitabil
în afară viermilor și a întunericului
ar fi lipsa visului
așa că mă întind visez cât mai sunt viu
cât încă mai am puterea de a-mi aminti ceva
dincolo de plutire și de toți caii albi
chiar și dincolo de păsările măiastre buburuze
și mai știu eu ce alte năzbâtii copilărești
visez uneori și iadul

în mintea mea locuiesc toate lumile
și de aceea vi le scriu
înainte de a nu mai rămâne din mine
decât aceste cuvinte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poezia mea tinde spre 0

aspiră dementă cu o constanță demnă
spre nimic și neantizare
dar o face cumva tridimensional
cum își caută firul de grâu spicul
ca și cum l-ar căuta pe dumnezeu
chircit în momentul facerii
când articula particulele de infinit
la început ca pe o joacă de-a fluturii
apoi desăvârșind căderile de rouă
prin exercițiul lacrimii
.................................................
eu sunt poetul de nota zero
unde iubesc așa mult cercul
locul acela din care se pot așeza
toate cifrele ascuțite
născătoare de întrebări
dar și toate cuvintele nerostite încă
..................................................
poate de aceea mă tot mă străduiesc
să învăț tăcerea
precum învață munții se ploconească
la întâlnirea cu cerul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poezia mea tinde spre 0

aspiră dementă cu o constanță demnă
spre nimic și neantizare
dar o face cumva tridimensional
cum își caută firul de grâu spicul
ca și cum l-ar căuta pe dumnezeu
chircit în momentul facerii
când articula particulele de infinit
la început ca pe o joacă de-a fluturii
apoi desăvârșind căderile de rouă
prin exercițiul lacrimii

eu sunt poetul de nota zero
unde iubesc așa mult cercul
locul acela din care se pot așeza
toate cifrele ascuțite
născătoare de întrebări
dar și toate cuvintele nerostite încă

poate de aceea mă tot mă străduiesc
să învăț tăcerea
precum învață munții se ploconească
la întâlnirea cu cerul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Hmm... Ce-mi faci?! Tu chiar vrei să mă zăpăcești, de tot?! Lia, îmi trasmiți semnale contradictorii! Cum ai vrea înțeleg ceva?
Lia: Luci, dacă se întâmplă astfel, e doar din cauza mea. Pentru că așa e în mintea mea, totul e încâlcit, contradictoriu, confuz, dar nu din vina ta. Am te rog doar fii înțelegător cu mine și să ai răbdare și s-ar putea să obții ceea ce îți dorești atât de mult, adică, prietenia mea. Și nu-ți dau speranțe false, nici nu te amăgesc... Doar ai răbdare! E tot ceea ce-ți cer!
Lucian: Foarte bine! În cazul ăsta... Pentru a-ți dovedi că nu sunt numai foarte îndrăgostit de tine, ci și înțelegător și răbdător, n-am să insist asupra subiectului, cel puțin deocamdată. Reține, însă! Te iubesc! Din tot sufletul meu! Nici nu există cuvinte prin care să pot exprima ceea ce simt pentru tine. Tocmai de aceea am atâta răbdare, pentru dragostea ce ți-o port, de atâta timp; ea îmi dă forța necesară pentru a putea răbda... Oricât va fi nevoie!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimp in ceata

o să mă recunoască îmi spun
de parcă nu ne-am fi văzut niciodată
cu pădurile ascunse prin râuri
o să îmi prindă chipul de aer subțire
îmi va spune de anotimpul de ceață
în care se nasc iluzii

până atunci adun laolaltă amintiri pe sens interzis
încerc aprind stele
de la o vreme îmi reușește chestia asta tot mai des
de hârtie cu fitilul de gheață
adun cuminte literă lângă literă
s-ar putea să avem nevoie de toate cuvintele
tăcerea mea e cochetă se-mbracă în fir de mătase
culoarea albastră

nu vorbim despre fericire
case cu acoperișuri portocalii
surâsuri în plină lumină
cerul furat pe bucăți

cu toate acestea, s-ar putea să mă recunoască
port cu mine toate semnele.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Din tăcerea trecută sub tăcere

așa se nasc revoluțiile
aproape subversiv
ca o moarte acceptată de copil
oricum nu trebuie fiu surd ca să ascult tăcerea
din când în când ar trebui să o provoc
-i dau un brânci
sau chiar să o ciupesc nemilos de vintre
ca să țipe un pic
se înalțe spre cer
se coboare în adâncuri
sau pur și simplu erupă
precum vulcanii
din prea multa liniște adunată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Despre moarte și libertatea de a nu mai fi

aș putea construi un dialog cu masa tăcerii
mai degrabă un monolog rotund
precum pâinea bunicii mele
sau poate doar un strigăt anonim
precum o delațiune
cât -mi mai înec din corăbiile acestea
știi tu bine doamne ce mai flotă port în inimă
dar taci
că de când s-a inventat rostirea
parcă lumile se nasc așa de aiurea
și așa de nepregătite pentru armonie
încât sfârșesc mai tot timpul nefericite
oricum doar noe are patent pentru navigație
iar dacă înainte de a trezi din luciditate
între mine și firul de iarbă nu era decât un vis
(poate că totuși nu era nimic de negociat)
ca întotdeauna de la rădăcină spre undeva departe
cât despre viață și interdicțiile existenței
nu știu de ce
dar nu am nicio obiecție

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Eu mor în fiecare dimineață

mă las apoi îngropat de realitate
de la inimă în jos spre rădăcină
-mi caut seva prin măruntaiele pământului
defect profesional-desigur
minerul din mine nu a uitat întunericul
doar partea aceasta care se visa marinar
mai strigă cerului sufocarea vieții
străduiesc să învăț tăcerea
nu mai șoptesc nici ierbii dorința
desfac doar piatra-n patru -i caut centrul
între timp întorc în mine
din ce în ce mai adânc
până la înec
-mi găsesc în sfârșit atlantida
desfac minunea minunilor
în atomi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Desfac brațele și îmbrățișez tăcut orizontul

ca și cum dumnezeu s-ar tot naște acolo
din fecioare și fluturi albi
apoi îmi strig prin inimă iubirile
de se cutremură furnicile și pleacă
cumva aliniate
în cadență marș
spre vârful degetelor
de unde îmi place te simt
ca pe o dovadă bătută în cuie
pe un perete veșnic nehotărât
......................
în mine doarme
lin de tot
o tăcere
pur și simplu
ca o frumoasă adormită
nesfârșire
.......................
de atâta tăcere îmi tot vin cuvinte
cum clocotește lava într-un vulcan
pe care încerc le sufoc
cumva responsabil
precum un funcționar de la stat
care doar mimează
eficiența

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să fii a mea...

Eu te iubesc cu lume și cu stele,
Cu versu'-n care astăzi te zidesc,
Să fii a mea... cu bune și cu rele,
Un dor pe bolta gândului ceresc.

Să fii a mea cu primăveri și verde,
Cu toamnele-nrobite peste noi,
Cu timpu'-n care lacrima se pierde,
Să fii a mea... cu cântecul din ploi.

Să fii a mea peste tăcerea nopții,
Să te alint... cu zorii ei târzii.
Rătăcitori, pierduți în voia sorții,
Să fii a mea, mereu a mea, fii.

Să fii a mea cu prunci și curcubeie,
Cu zâmbetul cuprins de vindecări,
Cu plânsul și surâsul de femeie,
Să fi a mea cu tot cu desmierdări.

Să fii a mea cu nopțile din păr,
Pământul de sub pași, bătută cale,
Albastrul prins, în ochii tăi de cer,
Să fii a mea cu gândurile tale.

Să fii a mea și dincolo de toate...
Și peste teamă, dragoste -mi pui,
Iubind și veșnicia de se poate,
Să fii a mea... a mea și-a nimănui.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu am studiat nimic niciodată

ci doar am gustat
din tot ce putea fi gustat
cu o foame imensă
știți cum e doar guști
atunci când intestinele îți ghiorțăie înfiorător
iar stomacul parcă dansează break

nu am studiat
și nici nu voi studia vreodată
nimic din ce nu poate fi adus la gură
ca un scacrificiu pentru zeități flămânde

nici după ce mă voi fi săturat să tot gust
nici măcar după ce stomacul meu se va liniști
nu mă voi apuca de studiat nimic
nici din ce a mai fost studiat
nici din ce s-ar lăsa studiat
nici măcar din cele de nestudiat

poată că așa o să rămân destul de prost
ca să mă bucur de viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emily Bronte

Unicul gând al vieții mele este el. Dacă totul ar pieri și n-ar rămâne decât el, eu aș continua exist; iar dacă totul ar rămâne și el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriașă lume străină mie și mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, așa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea ființă.

în La răscruce de vânturi
Adăugat de Faur IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 16.99 lei.
Tudor Gheorghe Calotescu

Primăvara parcă este grăbită

a înflorit până și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
iar eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine -mi primească demisia
îngerii or fi și ei bugetari
oricum sărbătoresc ceva
prea cad pene din cer și miroase a liliac
pe când privighetorile acompaniază
iar un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă doare
poate e inima poate e timpul
poate iluziile de care mă despart
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt

gâdilă viața și râd fără scăpare
răsucesc idiot inutil anemic chiar
râd până mor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Cine sunt eu să te iubesc în cuvinte

oricum dragostea nu se scrie
niciodată cuvintele nu sunt de ajuns
așa că nu te-aștepta -ți pictez
urmele trecerii prin muzica vieții
nu iubito
nu-ți pot desface trupul cu dalta
nu te pot curăța de ideal cu nicio mângâiere
așa că nu te aștepta -ți scriu iubirea
nici măcar partea văzută nu pot
cum să scriu adâncul
cum să cuprind patima
cum ar putea biata mea minte
gândească cărările neîntoarse dintre inimii

cum aș putea să-ți scriu
ceea ce nicio lume nu poate citi
decât într-o oarbă limbă de jale
cum aș putea să scriu iubirea altfel
decât în limba dorului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu semnez niciodată condicile de absență

plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

M-am născut bătrân și înțelept

nimeni nu gângurea ca mine
țipam retoric și căscam filozofic
toți credeau pe cuvânt
iubeau ca pe o minune dintr-o zi de 13
dar cu cât apăsarea idioată a gravitației
se tot lăsa pe înțelegerea mea siderală
am devenit din ce în ce mai tâmp
nu mai știu să țip întrebări deștepte
nu mai emit enunțuri axiomatice asumate
ca și cum firescul nu ar mai fi așa complicat
ba pot spune că am învățat o tăcere tristă
cu fiecare nouă diplomă agățată de tavan
iar într-o zi o să mor din prostie
mult prea tânăr ca să mai știu ceva
întors cumva la primele mele cuvinte
și nu va niciun bai

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețea mea

Tristețea mea o port pretutindeni,
Ea acoperă ca o mantie demodată,
Când ieșim în oraș, eu și ea am putea părea
Doi soți care nu s-au iubit niciodată.
Tristețea mea e ba pământul, ba cerul,
Iar eu, împingând-o înainte sau ținând-o pe umeri, sunt deopotrivă Sisif și Atlas.
Pe cât de inutile sunt eforturile celui dintâi,
Fără eforturile celui de-al doilea, universul însuși s-ar ruina.
E necesară atunci sau nu tristețea mea?
Știu doar că pe unde trecem, lasă urme adânci,
Pârjolește câmpiile și seacă fântânile,
Să dea de veste în lume că acolo s-a purtat un război,
Unde învinsul din mine a și murit deja.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
John Henry Cardinal Newman

Dumnezeu m-a creat împlinesc o slujire anume. Mi-a încredințat fac ceva ce nu a mai dat nimănui. Am o misiune... Sunt o verigă într-un lanț, o punte de legătură între persoane. Nu m-a creat pentru nimic. Voi face lucrarea Sa; voi fi un înger de pace, un martor al adevărului acolo unde sunt... De aceea voi avea încredere în El. Orice sunt, nu pot fi aruncat afară. Dacă sunt bolnav, boala mea s-ar putea să-I slujească Lui; îndoielile mele s-ar putea să-I slujească Lui. Dacă sunt în suferință, durerea mea s-ar putea să-I slujească Lui. El nu face nimic în zadar. El știe ce face. S-ar putea să-mi ia prietenii, s-ar putea să mă arunce printre străini, s-ar putea să mă facă să mă simt singur, -mi scadă curajul, -mi ascundă viitorul de mine. Totuși, El știe ce face.

citat clasic din (1870)
Adăugat de NanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook