Eu nu...

Eu nu hălăduiesc prin lume,

În mine însumi am răspuns,

La întrebările ce-anume,

Mereu în cuget s-au ascuns...

Şi nu tânjesc după locaţii,

Ce-ale-omenirii fală poartă,

În mine dorm reverberaţii,

Ce tihnă-mi picură în soartă...

Nevoie n-am de etalare,

Prin perimetrele mondene,

Mie-mi ajunge o plimbare,

Pe-un drum ce urcă-un deal, alene...

E dealul ce înseamnă viaţă,

Ce îl urcăm, cu râvnă mare,

Din a prunciei dimineţă,

Pân-la a vieţii înserare...

Eu nu hălăduiesc prin lume,

În mine însumi am găsit,

Răspuns la ale vieţii glume,

Şi... cu atâta-s fericit...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de când mă ştiu
discut cu mine însumi
doar în vers
prin mine în decursul vieţii au trecut
volume
dar nedorind "seninul" comunist să-l proslăvesc
am omorât în suflet poezia
şi nu am spus-o nimănui în lume
până mai eri...
de azi
poezia mea va fi antumă.

poezie de Iurie Osoianu (6 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat cu mine însumi, trudindu-mă să desleg întrebările fără răspuns. E nevoie pentru asta de tăcere şi singurătate. Desfăcându-mă de tot ce atârnă şi întunecă, m-am dus să văd numai cu duhul.

citat clasic din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Chiriac Duicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat cu mine însumi, trudindu-mă să desleg întrebările fără răspuns. E nevoie pentru asta de tăcere şi singurătate. Desfăcându-mă de tot ce atârnă şi întunecă, m-am dus să văd numai cu duhul.

Mihail Sadoveanu în M-am dus să văd numai cu duhul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut o mare carieră în tenis. Nu am regrete. Dar am găsit pacea din mine însumi şi am ajuns să fiu în cele din urmă cu familia – sunt probabil cel mai fericit tip din lume.

citat din Bjorn Borg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproşurile, furiile, amărăciunile mele provin, toate, dintr-o nemulţumire de mine însumi pe care nimeni nu va putea vreodată s-o simtă cu aceeaşi intensitate. Sila de mine însumi, sila de lume!

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
şi glas strămoşesc
ce-a doinit.

prin mine izvoare
îşi varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munţi
prin mine cresc muguri
de viaţă în iarbă
şi roşul în ie cusut

ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
şi doarme bunicul in deal
veni-va o zi
când eu voi fi floare
plutind în văzduh
ireal.

astăzi mă bucur
să văd primăvara
şi cais lângă casă-nflorit
alung gânduri negre
şi ziua în care
ceasul va spune

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar prin iubire te agăţi de realitate, intri în eul tău, redevii voinţă, forţă, individualitate. Iubirea ar putea face din mine totul, chiar şi un geniu. Prin mine însumi şi pentru mine, prefer să nu fiu nimic. Căci neantul singur poate ascunde infinitul.

citat celebru din Henri-Frederic Amiel
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut să mă găsesc. Faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că m-am găsit.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile?
Adăugat de Evelin Ivett
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin mine se ajunge la jalnica cetate
Prin mine se ajunge la chinuri necurmate
Prin mine se ajunge la osândita ginte.

Justiţia mişcat-a pe-naltu-mi Ziditor
La viaţă sunt adusă de cel dintâi amor
De-atotputernicia şi de suprema minte.

Nimica înainte-mi n-a fost decât vecie
Şi viaţa mea eternă menită e să fie;
Lăsaţi orice speranţă voi ce intraţi aice!

poezie celebră de Dante Alighieri din Divina comedie, Infernul, III, traducere de N. Gane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrebarile mele

Întrebările în mine s-au revărsat peste margine
iedere căţărătoare
împânzindu-mă
încolăcind mirare cu mirare
călcând apăsat peste nelămuritele mele tristeţi
le simt cum se strâng, cum clocotesc
horă nebunească de iele rotind peste gânduri
am să mă aşez pe o piatră mare albă
la margine de drum fără sens şi fără capăt
şi-am să le las să curgă prin mine
fără să le mai număr
fără să le întreb nimic la rândul meu
să se risipească numai în mine
ca o ploaie de vară
legând gând de gând
şi simţ de simţ
curcubeu împletind în chip de răspuns
peste clocotitoarele regrete.

poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer să mă-nţeleg prin mine însumi, decât prin mijlocirea lui Platon.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Redescoperit, eu

Stau mult cu mine însumi de un timp,
mă caut
şi încerc să mă găsesc,
că nu m-aveam până acum...
-uitat, de când eram copil de anotimp-
în veşnic... căutări de drum.
Mă răspândesc
sunet-cuvinte, cum susurul curgând... de-un flaut.

Mă redescopăr
cum n-am fost vreodată,
ca peştele ce-l căutam sub lespedea de piatră
şi-am bucuria să mă-nşirui
pe-un papirus,
-necenzurat de niciun virus-
şi s-acopăr
din golurile ce-am... să nu mă nărui.

Ce interlocutor;
mă minunez pe zi ce trece
cum pot altul să fiu,
să mă transpir sudoare-n pergament,
să-ncerc un nou, la Nou şi Vechiul Testament,
tulburător,
convins că fiecăruia-i dator să-ncerce
şi n-am intenţia să demonstrez că-s unicul şi cel mai viu.

Mă-ncerc în pilde
adunate -dup-un crez de-al meu-
ce-s poate expirate,
căci pare-se nu am citit de-ajuns
să am răspuns...
Mă vizualizez un Prometeu,
să redescopăr Maupassant printre Mathilde...
măcar o parte, nu pe toate.

Şi nici pretenţii n-am
-că nu-mi servesc-
în fond doar mie-mi scriu
să mă incit,
cu sufletul ce-n trup am răstignit
şi-acum îl regăsesc
fără tam-tam,
şi pe tăcute... cum se bea un rachiu...

Şi mă extaziez la faptul că nu-i prea târziu
şi că mă spovedesc la mine însumi, cât mă ştiu
că-s încă viu... Reînviu!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut? (joc de mine)

pe poliţă aici
la o palmă de cer
stă cine, ghici?
clipei miner

(doi bobi de sare
săriţi care sar!
câtă mirare
niciun habar)

în mine o lume
vântului flaut
şi, fără glume -
ce-anume caut?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când copiii sunt cu mine

Când copiii sunt cu mine
şi cu drag la piept îi strâng,
Am tot aurul din lume,
de nimic nu mă mai plâng.

De ninge sau viscoleşte,
ori o boală grea mă-încearcă,
Zâmbetul lor mă-încălzeşte,
cu sănătate mă-încarcă.

Când îmi urează de bine
mă răsfaţă sufleteşte.
Fericirea e cu mine,
speranţa de viaţă creşte.

Copiii-s muguri de viaţă
care-n timp vor înflori.
Care mie-mi dau speranţă
că prin ei, voi dăinui.

poezie de Dumitru Delcă (25 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem din cealaltă extremă a vieţii

Mă uit la mine şi nu mă mai recunosc; totul e nou si necunoscut.
Nu stiu ce s-a întamplat cu mine... nu mă mai trezesc din visul acesta;
Uitat de lume şi de viaţă paşesc prin trecutul fără sfarşit, încărcat cu amintiri frumoase, însa prea dureroase.
Of, viaţă, cu ce ţi-am greşit?
Of, lume, chiar ţi-am greşit!?
Doamne, unde esti tu, cel care esti lumina pământească? M-ai lăsat şi tu? Te strig, dar nu mă auzi; Te caut, însă nu te găsesc!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să fac să mă cunosc pe mine însumi, dacă nu sunt în stare să mă regăsesc în această multitudine de oameni care mă înghesuie şi pătrunde în mine din toate părţile? - să trăiesc pentru vecie ca un necunoscut - lucrul acesta e unul dintre cele mai aspre chinuri ale vieţii mele nespus de dure.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decât să mă decupeze-n diapozitive subţiri. În momente diferite, după ele, am personalităţi diferite. Interiorul nostru nu e însă un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc; faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Birda Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vorbiţi de mine

O să vorbiţi de mine
la timpul trecut.
O să vorbiţi de mine
că n-am făcut ce-aţi vrut.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un om nervos.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un păcătos.
Voi nu aveţi dreptate.
Ba chiar mai mult ca mine,
v-adăugaţi păcate.
Vă faceţi de ruşine.
Cu minte înţeleaptă,
prin ceea ce-am făcut,
Am mers pe calea dreaptă,
la nimeni n-am cerut.
Am reuşit în viaţă,
mă simt om împlinit.
Cu mintea mea isteaţă,
acum sunt fericit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picură lumina...

Rănile mele
sunt ca nişte cărări pustii
au învăţat să zâmbească
la fel ca un răsărit
pe turnul unei biserici
în zi de duminică

genele însîngerate
au devenit curcubeie
după ce toate ploile au trecut prin mine
ca o coasă prin iarba crudă
pentru a face drum unei mirese

în fiecare clipă rup cu dinţii din viaţă
şi-atunci inima îşi mai pune un petec
din care picură lumina...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între zdrenţele vieţii

grăbit,
treceam mai departe
din poartă în poartă
fără răspuns, căutând a mea soartă
noaptea venea pe întinsele ape
pe ţărm, vântul vorbea trist
cu timpul, cu valul
pe mâini se scurgea a gândurilor ceară
din obosite pleoape
păşeam rătăcit
de viaţă, de mine, de toate
străin era drumul şi ceaţa mă doare
plouă mărunt pe o stradă
se ascundeau tăceri în unghere
şuvoaie se izbeau de tâmple cărunte
pe trup aşezasem haine murdare şi rupte
eram doar o fiinţă trecătoare, pe picioare de lut,
păşind prin gunoaiele lumii
azi mai departe nu pot a mai trece
mă lovesc de ani milenari
croiesc o haină din fâşii de suflet
să mă învelesc în zile de jale
uneori vorbesc să nu uit
apoi tac, să nu ţip
trist, mă retrag între zdrenţele vieţii
să plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!