Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Constantinescu

Aud chemare vie

Un orologiu straniu în miez de noapte sună,
Aud chemarea-i vie și-ndată mă trezesc,
Ridic privirea-n valuri spre minunata lună
Ca ea să se-oglindească, să știe c-o iubesc.

Printre noian de stele o rază se coboară
Și ocolește norul ce duce ploaia-n cârcă,
Îmi dă fuior de-argint să fac din el o scară,
Căci din înalt aud; -Hai, fă-ți curaj și urcă!

Îmi curăț întinarea și haina pământeană,
Suflarea-mi primenesc cu un poem divin,
Dar din genuni răzbate o pasărea vicleană
Ce vrea să îmi arate un cuib uscat, străin.

Mă sui cu greutate ferindu-mă de șoaptă
Și-n liniștea stelară, zăresc frumoasa lună,
Stă pe un braț de astru și surâzând așteaptă
Lumina să-mi așeze pe creștet în cunună.

O rog cu prețuire să-mi încrusteze un semn
Pe gândul care aleargă copil curat, hoinar,
Ca el s-ajungă-n taină la suflet c-un îndemn
Și-n zbor astral să plece, pân'la ceresc hotar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Copil de lună

Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.

Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?

Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.

Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Mă rog de lună

Mă rog de lună... nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.

Mă rog de lună... rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.

Mă rog de lună... -nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.

Mă rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
Să-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

Mă rog de lună... nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Praf de stele

De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!

întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?

Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.

Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.

În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

În miez de noapte

Te iubesc în miez de noapte
Chiar de nu te-oi fi iubind,
Fericiri îmi curg pe față
Vântul nu le-or risipi!

Te iubesc în zbor spre stele
Ca și demiurg ce ești,
Zilele îmi bat cu mâna
Noptilor le dåruiesc!

Te iubesc și-ți simt iubirea
Printre flori și printre dor,
Nopților le dau crezare,
Dorm cu tine până-n zori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Iarna mea

Iarna mea -ntreană-n grabă:
-Ești cam tristă, ești bolnavă?
Hai cu mine pe colină...
E îngheț și Lună Plină!

Scânteiază pe zăpadă
Stele venite vadă,
Iepuraș speriat de umbră,
Ce aleargă să se-ascundă.

Satul doarme jos în vale,
Câte-o vulpe târcoale
Ursul doarme în bârlog,
Lupul vrea să-și facă blog.

Cântă un cocoș de munte,
N-are cine -l asculte...
Liniște e și la schit,
Maicile au adormit.

-Hai cu mine, spune iarna.
Ia cu tine-acum și haina
Ca să-ți fie un pic cald,
Eu cu gerul n-am contract.

Și de-o fi în dimineață,
Vom vedea sub sloi de gheață
Apa râului pe pietre
Și noaptea care se pierde.

Și-n argint de Lună Plină,
Iarna-n noapte îmi alină
Nostalgia din privire...
-Hai, zâmbește... îmbie!

poezie de din Petale și gheizere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Îmi port în plete răsăritul

Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.
Din mare rup tăceri rebele
Le ard la focul din privire,
Iar jarul îl adun din ele,
Să-mi fac din Iad milostivire.

Ating cu palma valul rece,
Lăsând tot zbucimu-n nisipuri,
Iar talpa șovâindă trece
Pe-un alt tărâm și-n alte timpuri.
Se răzvrătesc abisuri mute,
Ce-și pierd tumultul printre raze,
Iar spuma modelează ciute,
Care sucombă în turcoaze.

Ca să îmi fac din umbră slavă,
Rămân captivă vieții mele,
Îmi las tot mâlul pe-o epavă,
Și rup din boltă praf de stele.
Pe fața îmi așez visarea,
În suflet dragul meu de viață -
Pe buze-mi freamătă doar marea,
Ce-și poartă ceru-n dimineață.

răscolește iarăși marea,
Îmi scoate din trăiri morminte,
Îmi prinde-n spate toată zarea
Și-n vers îmi picură cuvinte.
Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am învățat ce să iubesc

De la soare-am învățat
iubesc lumina.
De la floare-am învățat
iubesc grădina.

De la vânt am învățat
Să călătoresc.
De la om am învățat
Multe să iubesc.

iubesc pământul
Care hrănește,
Să-mi potolesc gândul
Când prea îndrăznește.

iubesc izvorul
Care-mi stinge setea,
Să-mi astâmpăr dorul
Găsindu-i perechea.

Ciocârlia m-a-nvățat
Cum să îmi iau zborul.
ridic spre înalt,
Scrutând viitorul.

poezie de (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Maria Botnaru

Îmi e destulă fericirea!

Că cerul stă să se prăvale peste creștet
Cu hora norilor de ploaie hămesiți,
Că printre nori o rază se grăbește
Spre pașii de-alergări îndrăgostiți,

Că ochiul poartă-a verdelui cunună
Perpetuu răstignită de frumos,
Că-n suflet resemnările-și adună,
Comoara împlinirilor, mănos,

Că gust această clipă minunată
Din palma timpului înnebunit,
Că inima zvâcnește răsfățată,
Când pruncul îmi zâmbește fericit,

Îmi e destul, îmi e destul, Viață,
C-alerg cu pas de râu vertiginos,
mă trezesc în fiecare dimineață
Cu dor în piept și gândul luminos.

Îmi e destul, că-mi depeni fir de ață
Pe ghemul ce-ndrăznește a visa,
Că pot scriu cu pacea sângelui: Viață,
Sunt fericită că ții în palma ta!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imaterial

un pui de suflet
alb încet coboară
desculț în tihna
libertăților
și-n armonii
desprinse din vioară
surprind privirile-i
de căprior

întind o mână
să-i hrănesc atingeri
eterul, nu și-l facă scut
ca-n mângâierea
de-amândoi știută
s-atingem liniștea
și-aleanul absolut

e însetat puiul
de suflet alb curat
încât din inimă
îmi fac izvor
în cuib de brațe
îi fac pat
să-și hodine firavul
trup fuior

și îl alint cu
diminețile din mine
când bucuria
nașterea-și confirmă
că-n nopți de învieri
stăm sub aceeași haină
în suflul pravilei
de ierni și smirnă

un pui de suflet
întrebări despică
o urmă într-un
semn de exclamare
și văd cum
zarea-ntreagă îi ridică
amvon în ierni
cu-aceeași ne-ntinare

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eclipsare

Când mâinile ni le împresuram
Una într-alta ca un joc copilăresc,
Rugul pe care speranța îmi atârna
Îmi pironea inima sub înflăcărarea unei tandre atingeri.

Dar focul ceresc se bucură și el;
Își trimite văpaie, catarge înflăcărate
Căci potopul ruinează tot înaintea sa
Iar piloanele corăbiilor coboară la vale
Agale spre mine.

O soarta crudă le așteaptă,
Vântul într-o clipită le amuțește,
Cu nonșalanță ajung să se piardă în mulțime;
Totul se liniștește.

Șoapte surde aud din caverne îndepărtate,
Iar morții toți au început chicotească
Au râs de buzele-mi ca două sloiuri
Ori de un corp imobil, de monolit.

De pe plaiuri străvezii ei cântă recviemul
Vestind moartea, stele deșirate indică insistente
Spre un pustiu cavou.

Glasurile lor incoerente
Răsună animalic din valuri de confuzie,
Ajung să mă împiedic de o piatră funerară
Oh, o contuzie!

Și eu sub o arșiță cumplită te căutam
Sub un soare înșelător,
Căci tu de mult dispăruseși
În lumina lunii sure,
Dar nu am simțit
Nici iubire, nici ură.

Încă văd văpaia ascunsă pe după lună
Și care străpunge zorii
Ca într-o renaștere glorioasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Semnele timpului

1. Aud glasuri din lemn,
văd șarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
și văd semn.

2. Văd ierburi pe stânci
și fum de polen,
și urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.

3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
și văd în aluni
semn mare.

4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,
cuvânt Dumnezeiesc
despre cer și stele:
semn ceresc.

5. Pe cei osândiți
iadul stă să-i dea,
pe cei înghițiți
marea stă și ea:
semn din sfinți.

6. Aud glasul din lemn,
văd șarpele pe drum
și eu mai văd un semn
în tot ce e acum
semn din semn.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te caut c-o durere grea

Te caut c-o durere grea
Că-ași vrea să-ți mai aud doar, glasul,
Ași vrea să te mai pot vedea
Și-n urma ta să-mi mai țin pasul...

Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric și mormânt
Și ciocârlia-și curmă cântul
Sub niște bulgări de pământ.

Acolo nu mai e simțire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Și-iubirea, veșnic este vie!

Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Și mi-o ții trează neîncetat.

Da! Te aflu în inima mea,
Căci tu-mi ai inima cu tine
Și știu că ne vom revedea,
Curând, în slăvile divine.

Te caut c-o durere grea
Și-ți simt aproape pasul;
Cutreieră-n în inima mea
Și-n ea-ți freamătă glasul...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seducție

Să nu lași, iubito, trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata și să ajung hoinar
Ești mai presus de mine, ești odă și mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.

Lucirea din privire ce ți-o zăresc mereu
face să-mi pierd capul, dar și sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Și gândul păcătos nu te mai alinte?

Cum adorm în noapte și visele lumești
Să le preschimb în șoapte și adieri cerești?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum te transformi in patimă drăcească.

Să te iubesc curat, cum trebuie fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Și să zburăm spre cer, ținându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Este rece afară, cum n-a fost vreodată.
Un aer de metal gânduri mătură
Iar liniștea din jur este puțin ciudată.
Lacrimi scurte mi se alatură.

Pe banca unui câmp străin
Privesc în jur și văd crunta imagine
A unui baiețel sfâșiat de al său chin
Și lipsit de multă afecțiune.

Stă acolo de când îmi amintesc,
Și nimeni nu îl vede...
duc la el să îi vorbesc?
Dar cum o conversație eu pot aprinde?

Să stau, merg, stau...
Să privesc în continuare
Cum se zbate cu al său rău?
Să continui cu o amănare?

În timp ce eu simt nehotărât,
Gânditor la ce voi face,
Văd acest copil mai amărât
Cum din loc el vrea să plece

Ce pot face? Ce pot eu oare face?
Să stau? merg la el?
Mai bine ridic vad ce gând îl bate
Iar de pot cu răul lui să fac duel.

uit la el, îmi fac curaj și cu bucurie
Spre el înaintez usor...
Inima îmi bate cu putere, plina de mândrie.
duc ofer un ajutor.

uit la el, sub acel puternic tei
Și mă doare în ochii lui văd
O poveste trista, spusă de un condei.
Lângă el pe gânduri cad...

Cu ai săi ochi mari, în suflet mă privește.
Îmi cunoaște fiecare cuget...
Vrea atât de mult să-mi spună o poveste
Să fim precum un minunat duet.

poezie de (20 aprilie 2012)
Adăugat de Costel ObadăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântare vieții

Aud cum se naște-o dimineață cu rouă
Din casa-mi cu-nflorate dureri la ferestre,
doare, distins, un gând c-o să-mi plouă;
Îl iubesc! Viața e frumoasă că este!

Aceeași haină prea veche îmbracă
Aceeași suferință -nhamă-n căpestre,
Răsăritu-mi stă gata-n noapte să treacă,
Și-n beznă viața e frumoasă cât este!

Sub piciorul de plumb simt, liber, pământul
Durerea mi-o port din zori ca pe-o zestre,
Îmi înțeapă cu-așchii de țărână tot trupul
Și-mi strig: Viața e frumoasă că este!

Se zbate o lacrimă necredincioasă,
Sub ochiul de viață ce îmi amurgește.
Nu-i fac hatârul și-o hulesc: "Caraghioaso,
Ce-mi stai? Viața e frumoasă că este!"

Aud prea aproape un hârlete trosnind
În pământul reavăn ce mă lingușește,
Mai închid înc-o ușă și zâmbesc ascultând
Cum viața, doar mie, frumoasă-mi doinește...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa plecării spre nemurire

În ochil gri, încețoșat și cav,
Precum o clipă îndrept spre mâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și mă înțeapă spinii din privire...
Străine călător, te rog, rămâi!
Fii tu ultimul strop de fericire!

În ochiul gri, încețoșat și cav,
Am scris povești, poeme și istorii.
Am smuls din cerul devenit concav,
Apusurile, stelele și zorii.
Pe coala alba a luminii-am scris...
Un mire pe o rochie de mireasă.
În sentimente, azi, întâiul vis,
poartă pe cărări de dor, acasă.

Precum o clipă îndrept spre mâine,
Dar strâng sub pleoape amintiri de vis,
Rodiți în mine ca un spic în pâine,
Când alte căi spre cer i s-au deschis.
Mi-e vocea clopot sfredelind tăcerea
Și-n voi aud strigarea repetat,
Aud iubirea și aud durerea,
Dar voi pleca cu sufletul curat.

Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
În gând, străbunii,-au înălțat palate.
Îl văd în cețuri pe tăicuțul drag,
Iar mama iarăși s-a ivit din moarte...
Sunt pe altar, gătite-a le primi,
Coroane de lumini. Și lacrimi... flori,
Cu ei îmi voi trăi întâia zi
De dincolo de viață și de nori.

Cer de la prunci un colț uscat de pâine...
Ei privesc... tăcerile dor.
Eu lăcrimez. Și candela, spre mâine,
Arde în suflet pâlpâind ușor.
M-așteaptă toți străbunii. Și coboară
Îngeri de stele îmbrăcați în alb.
chemă ân a morții călimară
Eu dorm un somn de veci pe catafalc.

Îmi fac din amintire căpătâi
Și dorm, copii, cu voi, ultima noapte...
"Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi!"
Se-aude iar ecoul unei șoapte...
Sunt ostenită de dureri și plâns!
Străin care-mi urzești la căpătâi,
De-acum este târziu! Și eu m-am dus.
E drumul meu către străbuni, dintâi.

Și mă înțeapă spinii din privire...
Vă tânguiți cu fiecare ceas.
Grăbesc, de-acum, trec spre nemurire,
Iar plânsul vostru nu mai are glas.
Tăcerea voastră-i aripă de ceară,
Când zborul meu e frânt de neputeri,
Vezi, lacrima de-acum e mai amară...
Mai negru-i doliul fiecărei seri!

Străine călător, te rog, rămâi!
Nu-mi face somnul greu, alungă-mi teama!
E drumul meu către înalt, dintâi
Și în adânc îmi sângerează rana.
Aprinde-n tindă candela! Să știu
îmi va lumina întunecarea.
Nu plânge! Fericită vreau fiu!
Spre Dumnezeu pot găsi cărarea...

Fii tu ultimul strop de fericire!
Căci sunt al nimănui și-am rătăcit
Am căutat prin timpuri, din iubire
hrănesc. Iubire n-am primit!
Am împărțit la semeni omenia
Și licărul iubirii a-ncolțit,
Dar când iubirea a rodit într-ânșii,
De teama mulțumirii au fugit.

Fii tu ultimul strop de fericire!
Străine călător, te rog, rămâi!
Și mă frământă spinii din privire,
Îmi fac din amintire căpătâi...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav.
Precum o clipă îndrept spre mâine,
În ochiul gri, încețoșat și grav.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de mult aș vrea

Atât de mult aș vrea să pot visa
mi-am găsit un loc în viața ta.
Atât de mult eu mi-aș dori
Cu tine-n brațe, de-aș putea muri!

Atât de mult îmi cere inima
Ochii tăi frumoși să-i pot vedea.
Strălucirea lor dacă se poate
Să-mi lumineze chipul pân'la moarte.

Atât de mult aș vrea să te cuprind...
Să văd iubirea-n taină înflorind,
Iar dragostea din trup, văpăi nască
Ca un vulcan ce stă să mă topească.

Atât de multă dragoste respiri...
Sub pașii tăi cresc mii de trandafiri,
Iar pletele ce-ți flutură în vânt,
Sunt raze de lumină pe acest pământ.

Atât de mult aș vrea să îmi zâmbești,
În șoaptă să îmi spui că iubești,
Când eu sărut căușul mâinii tale
Ce-mi ține ferecată inima în zale.

Atata doar aș cere iubirii efemere
Să rupă legământul draconicei himere,
Căci nu vreau să-mi fie pavăza pustie
Și inima să-mi plece iar în pribegie!

poezie de (22 septembrie 2017)
Adăugat de DenygigiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunete în noapte

Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea
Calea Lactee cu mii de stele să-ți arate cărarea.

Noapte, am de gând intru cu sigiliul tău,
Că ziua grăbită vine din nou la rândul său.

Din nou deasupra noastră un înger de lună,
Iar vântul-mi ducea șuvițele-n furtună.

Vin îngerii și sufletu-mi s-adoarmă,
Lumina zilei lovește ca o armă.

Îmi aminteam de tine ca de-un cântec,
Stau jos ghemuită și fac un descântec.

Apare apoi cerul puțin alb înnorat
Și vine dimineața cu-n aer pur curat.

poezie de (17 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Vis și dorință

Sunt pasăre a nopții și urma vie caut,
Eterica-ți suflare, Poetule-Luceafăr,
În simfonii celeste ascult note de flaut,
Angelică solie, că ești un spirit teafăr.

Din Ursa Mare, doi serafimi coboară,
Năieri plutind ușor în barca unui vers
Și-n jurul lor, cuvinte-n horă zboară,
Apoi devin poeme, steluțe-n univers.

Pe nesimțite, iată, o pace cuprinde,
Aș adormi puțin cu fruntea pe albastru,
Un gând stăruitor dorința îmi aprinde
De-a fi cu tine-n vis, neprețuite Astru.

Ca înger să îmi vii atuncea când visez,
Purtând o scară verde, cărare spre nadir
Și aripi nenuntite, că nu vreau iernez,
Ci adun iubire și rime-n sfânt potir.

De la o vreme, gândul, a devenit sonet,
Iar uneori simt un suflet zburător,
Însă nu spun nicicând, că eu aș fi poet,
Doar tu, Emine, ești în veci nemuritor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Întrebare de ninsoare

În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
prind cu dinții de Saturn
Și-apoi, ca orice taciturn,
Aștept o dimineață lină.

În ziua zilelor mai vechi
Țineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile -ndeamnă
desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.

Și în secunda cea mai mare,
Care apare și dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol și ninsoare.

Și-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,
Îmi voi găsi un loc firesc,
Nici pământesc și nici ceresc
Și-apoi voi fi ori nu voi fi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook