La noi...
La noi, și dascălii-s înjunghiați
De scelerați, în ziua mare,
Copiii noștri mor în chinuri, torturați
Și nimeni nu ne dă crezare.
Ministrul nu știe românește,
Iar demnitarii dorm prea liniștiți
Și cetățeanul flămânzește,
Căci ne consideră niște tâmpiți.
La noi, hoția e în floare,
Corupția se simte peste tot,
Iar legile admit prea tare
Realitatea neputinței lor.
La noi, se dă frumos din coate,
Prostia iese la iveală,
Am vrea să meargă ca pe roate,
Dar nu se poate fără școală.
Confrații noștri dorm pe-afară,
În Europa sunt extrem de buni,
Căci omenia se măsoară
Puțin mai nobil, chiar de sunt români.
Suntem pierduți pentru vecie,
Într-un hățiș destul de-ngrozitor
Și n-om schimba o Românie,
Căci nu avem un bun conducător.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre școală
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
- poezii despre realitate
- poezii despre prostie
- poezii despre moarte
- poezii despre miniștri
- poezii despre ministere
Citate similare
Tu, Românie
Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai o ruină, căci prea puțini muncesc...
Vai, sunt atâția oameni cu mintea-ncețoșată
Ce dorm ca niște balegi pe plaiul strămoșesc
Tot așteptând să vină de-afară o salvare
Sau poate chiar din ceruri un dar dumnezeiesc.
Tu, Românie dragă, din țară-nfloritoare,
Ajuns-ai o ruină, nimic nu-i nefiresc.
Tu, Românie dragă, cu plaiuri carpatine,
Ajuns-ai vai de tine, atâția lenevesc
Și vor ca toată lumea s-o ducă foarte bine,
Dar ei nu fac nimica, doar fură sau cerșesc.
La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate;
Pe cei ce-s prinși, din milă, tot hoții i-au iertat
Sau proștii ce le-acordă prin vot imunitate,
Lăsându-i să mai fure, c-așa le-a fost lor dat.
Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai de rușine, vezi?, alții ne privesc...
Din toată Europa, noi suntem neagra pată
Adesea confundată cu neamul țigănesc.
Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Erai cândva grânar, erai un Eminescu,
Acuma vei rămâne pe veci prostituată
Căci te-au vândut doi pești ce se termină-n "escu".
La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate,
Iar cei care nu fură, se văicăresc pe Net;
Tu, Românie dragă, prea plină de păcate,
La ce mai ai nevoie de încă un poet?
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre votare, poezii despre vinovăție, poezii despre salvare, poezii despre rușine, poezii despre prostituție, poezii despre poezie sau poezii despre pești
Noi, români...
De la China pân'la Rin
De geto-daci pământu'i plin.
De la Vistula'n Grekia
Este scumpa mea Dakia.
Mulți au fost, puțini mai sunt,
Căci destinul lor e crunt.
Au venit năvălitori
Ca și hoardele de ciori.
Peste daci s'au așezat,
Pânea toată le'a mâncat.
Aurul lor l'au luat,
Iar nația le'a furat.
Urmașii geților de azi,
Noi, români, ca niște brazi,
Ne împuținăm mereu,
Căci n'avem un Deceneu...
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- citate de Mihai Eminescu despre prezent
- poezii despre mâncare
- citate de Mihai Eminescu despre mâncare
- poezii despre ciori
- poezii despre brazi
- citate de Mihai Eminescu despre brazi
- poezii despre aur
- citate de Mihai Eminescu despre aur
- citate de Mihai Eminescu despre România
- poezii despre China
Îndemn
Hai să stârpim incompetența
Destinului ce îl avem în mâini,
Corupția și-indiferența,
Treziți-vă, treziți-vă, români!
O molimă ne decimează
Și ne reduce la tăcere,
Iar ochii noștri lăcrimează,
Când ne-agresează a ei putere.
Ne-au jefuit și ne-au vândut,
Cei care frâiele ne-au luat,
Aleșii în care am crezut,
Cu vorbele lor goale ne-au calmat.
Istoria se tot repetă,
Răcnește Ștefan din mormânt
Și-n România imperfectă,
Nimic nu se mai 'nalță drept și sfânt.
Hoția și incultura-s demne,
Iar impostura zace-n niște câini,
Se pune gaj și pe blesteme,
Treziți-vă, treziți-vă, români!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre istorie, poezii despre imperfecțiune sau poezii despre câini
În cimitire dorm strămoșii...
În cimitire dorm strămoșii
Feriți de stihii și de veac...
Doar, rareori, aud cocoșii
Vestind pământul că-i sărac.
Strămoșii dorm în lutul jilav,
Feriți de vânturi și de ploi
Și neatinși de veacul schilav
Ce ne zdrobește-ncet, pe noi.
Strămoșii noștri dorm pe perne
Din rădăcini ce cresc din ei...
Nu știu că-n lume se așterne
Nemernicia cu temei.
Ei aveau viața liniștită
Și răul îl țineau de rău...
Noi, ducem viață rătăcită
Pe căi ce duc direct spre hău.
Strămoșii trăiau pentru glie,
Și liniștiți plecau în ea...
Viața noastră-i bășcălie,
Facil trăită-n zeflemea.
Bătrânii noștri n-aveau vise
De îmbuibare și venin...
Purtau, în capetele ninse,
Sămânță pură de creștin.
Cu glasul plin de-nțelepciune
Povești rosteau, din tată-n fiu...
Noi, avem suflet de tăciune
Secat de taine și pustiu.
Noi suntem suflet de neghină
Ei aveau suflete de grâu
Și viețile ni se închină
La lăcomie și desfrâu.
Dormiți, strămoși, în lutul jilav,
Cu voi, s-a dus ce-a fost curat...
Căci, veacul nostru, este schilav,
Plin de mocirlă și păcat.
... În cimitire dorm strămoșii,
Feriți de stihii și de veac...
Poate că nici n-aud cocoșii,
Vestind că suntem fără leac...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre sărăcie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre ploaie
Nu plânge, Maică Românie!
"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"
poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre onoare, poezii despre dreptate, poezii despre copilărie, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
Laurii Noștri
Avem campioni, asta se știe,
Dar pentru mulți nu e o bucurie.
Invidia, lăcomia, nedreptatea,
Din păcate, asta este realitatea.
Avem nenumărate modele pozitive,
Aceste exemple, nu sunt considerate creative.
Corupția, nonvaloarea, infidelitatea,
Mass-media le promovează, asta-i realitatea.
Campioni, triumfători și medaliați peste hotare,
Niște simpli anonimi în România noastră mare.
Homopolitică fără conștiință și onoare,
Poporul doar supraviețuiește, în timp ce tradiția moare.
Homopolitică pentru că au legitimat homosexualitatea,
Dând frâu liber nebuniei și orcărei desfrânări.
Permițând urii să dezbine și să se dezvolte, ca și răutatea,
Noi suntem laurii, homopoliticienii sunt păgânii acestei țări!
poezie de Ovidiu Kerekes (30 mai 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre tradiții, poezii despre supraviețuire, poezii despre sport, poezii despre sex, poezii despre răutate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
A noastră soartă
Au murit atâția oameni
Cu speranța la mai bine
Cu speranța că urmașii
Vor trăi cum se cuvine.
Și acum trecut-au anii
Tot ce s-a schimbat sunt nume
Tot aceleași fețe-amare
Tot aceleași timpuri dure.
Să cădem puțin pe gânduri
Pentru ce noi am luptat
Nu să-ntoarcem spatele
Ca și cum am fi uitat.
Vor veni copiii noștri
Întrebând: voi ce-ați făcut?
V-ați jertfit pentru o viață
Ce noi nu am cunoscut
Putem schimba istoria,
Clădim palate pe ruine
Nu să spunem asta-i soarta.
Va veni odată bine.
Am distrus ce am avut
Și căpeteniile sunt moarte
Dar doi oameni n-au putut
Să conducă-n țară toate.
Și acei care acum
Dau din gură ca-nainte,
Sunt acei ce cred că noi
Fân avem în loc de minte.
Însă noi știm să răbdăm
Nu știu dacă bună-i calea
S-așteptăm ca peste toate
Să s-așterne uitarea.
Strigă suflete din groapă
Și copii rămași orfani
Plânge Dunărea de milă
Și ai țării veterani.
O lume-ntreagă ne privește
Milă este-n ochii lor
Când aud că spun "săracii"
Simt că-nebunesc și mor.
N-am avut de ei nevoie
Și sper că nici nu om avea
Căci nimeni nu dă fără a cere
Cât ar fi viața de grea.
Va veni și ziua-n care
Ne vor cere înapoi
Ce-a venit într-o căruță
Va pleca într-un convoi.
N-ar fi pentru-ntâia oară
Când din bunătatea noastră
Alții foloase ar trage
Chiar cu mintea lor cea proastă.
Încredere s-avem în alții?
Doar în noi și e destul.
Căci de mila ăstor oameni
Îmi ajunge, sunt sătul.
Nu că am pierdut curajul
Sau încrederea în oameni
Da nu noi suntem cei ologi
Ci un popor de oameni zdraveni.
Și de credeți că spun basme
Ia uitați-vă-n oglindă
Și ce veți vedea atunci
În al vost suflet să se prindă.
Veți vedea pe Ștefan, Țepeș
Brâncoveanu, Cantemir,
Pe Vladimirescu Tudor
Și pe viteazul Mihail.
Poezie aveți în sânge
Coșbuc, Goga, Minulescu,
Oameni de popor ca Creangă
Visători ca Eminescu.
Acești oameni, oameni mari
Vin dintr-un popor tot mare
Și cu ei noi ne legăm
Într-o națiune tare.
Și cum spun eu ce gândesc,
Spuneți ce aveți pe suflet.
Au venit vremurile-n care
Viața este fără scrupet.
De-a lungul anilor și-acum
Cu toții știu că îndurăm
Dar nu ne provocați prea mult
Căci încă știm să și luptăm.
Și-odată sângele când fierbe
Greu se poate domoli
Și toate-armatele străine
Nu ne-or putea iar potoli.
Feriți-vă dușmani nemernici
Feriți-vă de cei ca noi
Căci când e unul la necaz
Vom fi cu toții stil pe voi.
Noi v-am primit cu pace-n suflet
Când în pace ați venit
Ați venit cu gânduri rele
Peste graniți v-am gonit.
Ați plecat cu capu-n piept
Din istorie ne-ați șters
Dar în a istoriei poezie
Încă mai lipsește un vers.
Acel vers suntem doar noi,
Oameni simpli, doar români
Dar noi încă n-am uitat
Cine-au fost ai noști bătrâni.
Avem suflete curate
Și a noastră țară încă
Pe meleagurile lumii
Este cea mai-naltă stâncă.
Nu-i din aur ca a voastră
Nu sclipim doar în afară
Dar de vi la noi în iarnă
Vei pleca crezând că-i vară.
Seara ne plimbăm pe stradă
Nu avem inima mică
Nu ca voi frică de oameni
Doar de Dumnezeu ni-e frică.
Și acum că știți ce suntem
Știți ce-nseamnă omenie
Pot să spun veniți în pace
Și prieteni vom fi pe vecie.
poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre încredere sau poezii despre sânge
În România se moare de prostie
În România prea ușor se moare
În România se moare în spitale
E așa de trist și totul doare
Ne mor copiii in incubatoare
Se moare prea mult în România
De vină este doar prostia
Mă simt un om trădat
De cei pe care i-am votat
În loc să construim spitale
Să vindecăm bolile rare
Noi aruncăm miliarde pe rachete
Avioane și tanchete
Se moare peste tot în România
Devină sunt prostia și hoția
E un tandem ce poți să-l vezi frecvent
Cu sediu chiar în Parlament
În România se moare la birou
În România se moare la metrou
În România este atâta nepăsare
De aceea în România se tot moare
Români veniți cu toți în stradă
O Lume întreagă să ne vadă
Nu suntem groapă de gunoi
Putem renaște doar prin noi
Veniți să strigăm într-un glas
Chiar dacă țara e în impas
Avem un viitor, el este scris
Pentru eroii neamului a fost un vis
Chiar dacă am pierdut un rege
Pe urmele lui vom merge
El ne-a vorbit de-a țării nemurire
De-a noastră mântuire prin iubire
În România se moare...
Vă mai interesează Domnilor de ce oare
În Parlament doar vă certați, se știe
Păcat, în România se moare de prostie
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină sau poezii despre vorbire
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre viață, poezii despre planete, poezii despre înălțime, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre înălțime sau citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre moarte
Un cântec pentru noi
Copii am fost cândva,
Acum suntem părinți,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi din ce în ce mai mici.
Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!
Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toți,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!
Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc să-i dăruim!
Căci nu se știe dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!
Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toți,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!
Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoții mari,
Copiii sunt voinici.
Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!..
Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să șoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre viitor, poezii despre noroc, poezii despre dor, poezii despre creștere sau poezii despre ceas
Jucării
Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheață
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greșeală am alunecat vreodată,
Ne-am și fracturat un an,
Unul din anii noștri importanți și țepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simțim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.
Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpușilor
Și de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca și pe uscat.
Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Și calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viață
Noi avem de gând să facem
Niște fapte grozave.
O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim triști
Din cauza asta
Și să plângem din tot sufletul,
Ținându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem niște oameni foarte mari
Și nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre lemn, poezii despre jucării, poezii despre tristețe, poezii despre război sau poezii despre păpuși
Țara arde, demnitarii dorm
Dușmanul la luptă cînd sare,
Nu stau demnitarii de veghe,
Căci unii sunt duși la culcare
Iar alții-s în stare de... zeghe.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări, epigrame despre somn sau epigrame despre dușmănie
Dumnezeu
Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți să fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără să știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.
Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău să fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre greșeli, poezii despre bine și rău, poezii despre îngeri sau poezii despre sperieturi
Altfel de mamă
Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..
Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.
Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...
Fără roua dimineții,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
și copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
și a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu și frumos!
Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
și Natura ne șoptește,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Și cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre zbor, poezii despre frumusețe, poezii despre văi, poezii despre verde sau poezii despre trandafiri
Dragi ascultători! Veniți în gara noastră mică! Poftiți, căci viața e-o călătorie: Banale trenuri, vin mereu în gară / Scrâșnind pe șinele de timp uitate / Te îmbulzești, să nu rămâi pe-afară / Dar urcă numai cel ce dă din coate!... Așa e-n trenul vieții, din păcate! Vă invit și eu la o călătorie... cu trenul de la ora 14. Sunteți de acord? Da! Atunci... poftiți în vagoane! Stați, stați așa... nu vă-mbulziți!... Ia să vedem, cine dă din coate?... Aha, dumneaei, dumnealui... Bravo! Bravo! Acum sunteți în vagoane! Căci viața e ca un vagon... Poate că nu chiar pentru toți, ci numai pentru parlamentari. Parlamentul nostru este ca un vagon!... Un vagon... de dormit... Diferența este că în vagonul de tren... dorm unii peste alții. În parlament dorm unii lângă alții. Și nu se trezesc decât la casierie! Când își ridică leafa: Vorba proverbului: Somnul trece / leafa merge / noi cu drag dormim!
Corneliu Sofronie în Unda veselă, spectacolul "Trenul de la ora 14" (1995)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trenuri, citate despre somn, citate despre parlament, citate despre viață, citate despre timp, citate despre gări, citate despre uitare, citate despre salariu sau citate despre proverbe
Poate că cel mai mare compliment ca femeie este să ți se spună că ești o babă țeapănă, atât. Noi nu avem voie să îmbătrânim, cu atât mai puțin cele aflate sub ochiul de vultur al publicului, cele care au săvârșit greșeala de neiertat afirmându-se într-un domeniu dau altul. Pentru ce atâta înverșunare împotriva noastră? Este pentru noi prea târziu încă de când ne-am născut? Iar dacă este prea târziu, de ce sosește mereu prea devreme?
citat din romanul Visele nu dorm niciodată, Legămintele macilor de Natașa Alina Culea (9 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vulturi, citate despre superlative, citate despre ochi, citate despre naștere, citate despre greșeli sau citate despre femei
Lei și vulturi
Eroilor din comuna Cosmești
Bunicii noștri au fost și lei și vulturi,
Și au murit luptând cu demnitate,
Și-au risipit dușmanu-n patru vânturi,
Pentru România Mare și pentru libertate.
Chiar de nu-i mai vedem, ei sunt,
Sus, dincolo de bolta cea albastră,
Prin jertfa lor pentru pământul sfânt,
Ei au murit spre învierea noastră.
Sunt pildă pentru noi, ei sunt martirii,
Căci și-au dat viața pentru un țel luminos,
Prin jertfa lor înfăptuind visul Unirii,
Și sunt eroii noștri și ai lui Hristos.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre vulturi, poezii despre unire sau poezii despre lumină
Un gând bun pentru tine...
Frați suntem pe pământ
Doar un cer avem curat,
Hai să ascultăm un cânt
Ce din cer la noi e dat.
S-aveți viața mai frumoasă
Sufletul mai împăcat,
Peste tot la voi în casă
Liniște să fie dat.
Hai puțin să ne gândim
Căci avem același țel,
Toți vrem ca să ne iubim
Pace vrem și un gând vesel.
Pentru asta hai să fim
Mai buni, mai înțelegători
Hai cu drag să ne iubim
S-avem buni conducători.
Vreau să fie-n țară bine
Să fim liniștiți în noapte
Să dăm daruri să facem bine
Și lauda să fie-n fapte.
poezie de Eugenia Calancea (22 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre noapte, poezii despre laudă, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau poezii despre curățenie
De pe la noi...
A fost demisă Abramburica,
S-a dus frumos la "vizuina" ei,
Ne "evaluează" străbunica,
Dar nu mai taie legi dintr-un condei.
Ne-au copleșit cu tomuri de hârțoage,
Într-un vacarm injust, necontenit,
Sistemul nostru este plin de tare,
Prea schilodit și-atât de obosit.
Reforma nu se face peste noapte,
Iar dascălii nu s-au născut roboți,
Dorim egalitatea de șanse,
Într-o democrație pentru toți!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roboți, poezii despre naștere, poezii despre legi, poezii despre dorințe, poezii despre democrație, poezii despre demitere sau poezii despre cărți
Drumul vieții
Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.
Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii și nu suntem scrum!
Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.
Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre bucurie, poezii despre început, poezii despre creștinism sau poezii despre cenușă