Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O comandă în curs de livrare

El o privește vorbind, în timp ce alături
o tipă îi caută ochii.
Deasupra lor, sirenele strivesc languros pavajul, apropiindu-se și lovindu-i părul
pe care și-l atinge imediat după.
Un fir de păr se va rupe la noapte, sub brațul soțului,
cel mai bun prieten – repetă ea, rotunjind pe "u" și pe "t".
Peste cinci secunde, va trece tramvaiul iar un porumbel speriat
îi va ieși pe gură și se va așeza pe umăr,
privind
apa care va fierbe în pahare,
sângele dictând subtextul conversației,
muntele ridicându-se, în sfârșit,
în întâmpinarea lui Mahomed.

Metalogica este mântuirea iubirii,
scrie pe aerul din jurul ei cu degetul,
ridicându-se și coborând și, privind apoi dinăuntrul ei în afară,
își face cu mâna și îi vine a râde, în timp ce ea vorbește
cu soțul la telefon.

Peste alte cinci secunde, un alt eu se ridică din el și,
fiind în cârje (evident, ea) o ajută să treacă strada.

Ce e tandrețea, întreabă.
Un băiat livrând pizza unei pisici vorbitoare.
Nimic altceva, javră.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Uratii" de Dorin Cozan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.90- 8.99 lei.

Citate similare

Levitația peste lucruri obișnuite

o cădere fără limite
este ca o îndoire a genunchilor
care nu se face din genunchi
este brațul care
arcuit
ține de sete
și ține în loc drumul cu tot
ce e de mers mai departe

tu vei trece ușor cu degetul peste obraz
pe urma unei lacrimi care nu mai există
este aici o tristețe
care nu vrea meargă mai departe
o arcuire elastică a sentimentelor
peste un trup care încă plutește

când închid ochii
se aude cum în această viață
se ridică scaunele pe mese
și totuși nimeni nu mai are unde plece

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pește

Doar petala soarelui la apus a mai rămas în ochii lui
Oricum va mai fi și mâine timp pentru a sparge oglinda
El plin de deferență locuiește-n orașul H
Un plop zboară în jurul lui
Privind întâmplător în sus vede
Fum alb de oase plutind deasupra unui horn
Sau poate sunt fluturi?

Își freacă aripioarele și se gândește
Între timp alburiul de dincolo de geam devine miriade de luminițe
El este singurul erou a mii de povești
Numai scuturând dorsala ar putea provoca încă un dezastru
Întorcându-și ochii în sus...
Privește! Solzi aurii dar nu sunt înotătoare
Ce fel de pești sunt aceștia?

Mai târziu ghemuit sub streașină
Mănâncă un fruct numit lună
Scuipând semințele zdrobite spre cer
Ele devin stele
Pe vârful limbii reci ca gheața
Simte un parfum de zăpadă arsă
După un timp ridică o piatră,
Valsează de-a lungul zidului
Face piruete împrejurul fântânii secate
Apoi privind în jos
Nu-și mai vede fața.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nuria nu-l înțelese, dar îi întinse mâna; avea, la fel ca el, cinci degete... Îi zâmbi și o luă de mână, ușor. Porni încet, câțiva pași, în direcția din care venise. Nuria nu se mai împotrivi, nici nu-și retrase mâna dintr-a lui; merse alături de el. Așa că Lucian își continuă drumul, până în dreptul colegilor săi. Aceștia nu plecaseră de acolo. Discutau. Tăcură, când îl văzură apropiindu-se, cu o localnică de mână. Cu părul verde, tânără, înaltă, sumar îmbrăcată, ca o amazoană... Arăta bine; interesant! O măsurară cu privirile, apropiindu-se de ei, împreună cu comandantul lor...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Totul este foarte normal

În fiecare dimineață,
o femeie frumoasă vine spre mine
și îmi toarnă cafea,
ștergând masa cu o cârpă galbenă,
verde sau mov,
în funcție de anotimp (și de dracii pe care
îi ține în poșetă, la îndemână).

Eu mă prefac că nu văd,
când se apleacă și mâna ei brună ca ciocolata
lasă în aer ușor o dâră de zahăr.

Ea e sora mea, Nefertiti, regina,
iar eu, Akhenaten, mirele și, tot eu, fratele.
Dar degeaba țes în minte vorbe ciudate,
ea, practică foarte, întreabă mereu:
- Ei, ai terminat de băut?
Cât e ceasul, băiete?
Ți s-a terminat tura, frumosule?

Atunci știu că e nervoasă și zic:
- 9 și 59 de minute și 59 de secunde!
Sau: Ai dormit rău? Ai văzut iar stele verzi pe pereți?
Sau (asta o păstrez să o înfurii): Ți-a murit azi-noapte pisica?

Dar când o văd obraznică și absentă,
și egoistă cum numai femeile noastre pot fi,
știu că îi e frică de moarte, sora cea mare,
și o îndemn ia un covrig
sau o bucată de pizza.

Pentru că, dacă ți-e frică sau dor, pizza face minuni
și nimic nu se compară cu un frate
care, când pleacă la căsăpit sclavi pe plantații,
îți scuipă întâi în sân să treacă deochiul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Când a părăsit trupul lui Al-Mawsili, sufletul Stăpânului Sunetului a dorit știe tot ce există pe lume în cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent și viitor, iar întru aceasta a poposit în embrionul lui Al-Kindi, Înțeleptul Islamului, lăudat fie-i numele în veci alături de cel al lui Mahomed, Profetul lui Allah. Căci, în afară de Mahomed zis Rasul, nu e suflet mai mare decât acela al Stăpânului Sunetului, care a fost negrul Sa'id ibn Misjah, apoi persanul Al-Mawsili, apoi Al-Kindi, apoi însuși Mahdi, cel ce a fost, cel ce este sub numele de Toz-Grec și cel ce va fi ca împlânte stindardul verde pentru toată veșnicia pe ruinele acestei lumi. Iar unii spun că același suflet s-a manifestat în cei paisprezece Imami, cei ascunși și cei revelați. Iar Mahdi a fost batin și zahir, a fost ocultat și s-a dezvăluit în toată măreția sa, care vine imediat după aceea a lui Dumnezeu însuși, dacă adevărat esteMahomed și el sunt identici.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Îmbătrânit ca un fluture

Noaptea își va bănui întunericul de trădare
cât îngerii cu aripi albe au ajuns la timp
și s-a făcut pace între dușmani.

Râurile se vor liniști după furtuni deocheate
de se vor putea trece și fără poduri
spre luminoasele orașe din depărtare,

oamenii vor purta cu ei cuvântul ce-i va uni
dând un alt înțeles apropierii
din fiecare unghi.

Mai bogați cu câte o faptă
se vor simți sănătoși în gândire
și fiecare va arăta câte un semn de bunăvoință
cu surâsul pe fața luminoasă

și bărbații vor purta câte o floare
pe care s-o dăruiască unei femei
cu toată dragostea inimii lor
care vorbește prin gesturi gingașe
și nu risipește nimic din ce prisosește.

Chiar și cei rătăciți peste măsură
se vor trezi cu alte gânduri adânci
purtând în carne porniri viclene
care le încearcă răbdarea,

mai frumos decât crepusculul serii
în care culorile sunt nuanțate,
mă înfășor cu aerul ars de peste zi
îmbătrânit ca un fluture
ce nu vrea moară de atâta miros pătrunzător
dintr-o noapte bântuită de temeri
într-o casă cu stafii.

Cine o să urce treptele cunoașterii
desupra de ce poți înțelege?

Nu știu nimic altceva pe lume,
macine mai mult trupul
decât suferința
crescând...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fisuri, dale, hornuri, surplombe... Tânărul meu însoțitor dă tot ce are mai bun în el pentru a le escalada, în timp ce în el urca o fericire pe care nu o cunoștea, dar căreia îi simțea confuz nevoia; soarele își răspândește tandrețea, aerul e viu, sângele fierbe în mușchi, inima bate de emoție...

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Trecutele-mi urme ...

Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi,
La urme de pași zăvorâte în timp,
Captive în chingi de țărână și ploi,
Cu glezne zdrelite în lanțuri de ghimpi.
Trecutul e-o dâră târându-se-ncet,
Prin vechi amintiri zvârcolindu-se-n van,
Din care răzbate sinistru scâncet
Al timpului prins, între limbi, pe cadran.
Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi-
Nici ceasul, nici clipa schimb nu mai pot...
Triumfe speranța de-a merge în doi!
Trecutele-mi urme din viață scot,
Chiar dacă din timpu-mi rămas-a un ciot...

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Opt ani în labirint

Am dus o luptă nevăzută cu trupul meu văzut,
mi-am zis, trăgând ușor de volan,
pe o planetă micuță, pierdută în spațiu.

De sus, șiroind, drumul meu ar putea fi un vârf de ac
cu care ea și-a înțepat degetul.
Acum își suge sângele ca un miel în brațele lui Petru
și vorbește de mine cu bucătarii de nuntă.

Într-o curbă, o frunză m-a depășit
și eu, ascuns în lumină,
am ridicat ochii și am văzut-o printre vârfurile brazilor.

Și apoi, cititorule, ce s-a mai petrecut?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un vis din viitor

Visez un timp mai bun și mai frumos
își întindă peste noi mantia,
În care să domnească armonia-
Când împăcați vom fi și sus și jos!

Acesta-i Raiul lumii ne-ndoios,
Ce l-a văzut cu ochii săi, Maria;
Visez un timp mai bun și mai frumos-
își întindă peste noi mantia!

Dar poate că atunci va fi Hristos,
Stăpânul peste tot, iar omenia,
Va fi din nou acasă-n România,
Când vremea va dospi un nou prinos-
Visez un timp mai bun și mai frumos!

poezie de (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-ScanteianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nopțile nedespărțirii

1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.

2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeață separată.

Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.

3. Noapte.
Acum deja împreună creștem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperișuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea și mai departe -
ramură, dă-mi mâna,
nu ne călcăm,
picior al meu de piatră
scoarță, pește
vorbește, vorbește odată...

simți cum ne bat inimile
sub solzi, sub cochilii
ah, această neliniște
să o alungăm -
murim împreună.

poezie de din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Blake

Nu e nimic precum moartea. Moartea este cel mai bun lucru care se poate întâmpla în viață; dar cei mai mulți oameni mor atât de târziu și le ia atâta nemilos timp să moară. Dumnezeu știe, vecinii lor nu-i văd niciodată ridicându-se dintre morți.

citat celebru din
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cartile profetice. Vala sau Cei patru Zoa" de William Blake este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -54.91- 41.99 lei.

Omulețul

cu ochii verzi așteaptă
oamenii în haine albastre
la capătul străzii lenin
de unde se văd munții altai
scăldați în soarele înserării
pe strada mărginită de copaci
o fetiță târăște un băiat
de păr în șanțul cu apă murdară
băiatul urlă șidin mâini
și picioare haotic
omulețul privește fascinat bătaia luată de puști
din colțul unei clădiri cu două etaje
de unde curge tencuiala
pe trotuarul pavat cu umflături
iese un băiat cu ziare în brațe
strigă ceva la fată
o lovește cu pumnul în umăr
ea îl lovește cu piciorul în genunchi
scapă câteva ziare pe jos
îi sucește o mână la spate fetei
uniformele albastre ajung
în dreptul omulețului se lasă ceață
caschetele zboară peste tot
ținutele oamenilor în albastru
sunt tot mai boțite
apoi totul se calmează
pe strada lenin din orașul
de la poalele munților altai
omulețul cu ochii verzi
a dispărut după apariția
oamenilor în albastru
care și-au îndreptat atenția
asupra copiilor ce se băteau
în canalul plin cu apă și mâl

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acestei femei despre care ea ...

... dacă o întrebi a cui e
va spune că-i a mea,
îi crește părul mai degrabă
gros și negru purtat în coadă
peste umărul stâng,
din timp în timp
preotul plătește părul ei
și fabrică funie din el
pentru clopotul cel mare.

pielea ei argintie de pe pulpe
din timp în timp se decojește
și se pierde și alta nouă crește
iar pescarii din oraș o adună
și din toată fac năluci
prindă peștele spadă.

tot ea are ochii negri pierduți,
și din timp în timp din neguri
creste pentru mine dragoste,
ea, mereu nouă, mirositoare, răcoroasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Qpoem - Nimeni, el singur" de Mihai Amaradia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.
Nichita Stănescu

Menuet

Vine un copil, face o reverență
și moare.
Vin doi copii, fac o reverență
și mor.
Vin trei copii, fac o reverență
și mor.
Vin patru copii,
fac o reverență.
Vin cinci copii,
fac o reverență.
Șase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El mă țintește cu ochii lui ficși în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!

poezie celebră de din Măreția frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Un fir de iarbă

Dintr-un fir de iarbă și din nori ce poartă
Ploaia care cade, peste o lume întreagă
Pentru orce viață, lumea stă deschisă
Gânduri ce te învață, o torță stă aprinsă.

Vântul care-ți trece, degete prin păr
Parfumul ce te îmbată, din florile de măr
Apa curge-n dans, pe-o dulce melodie
Florile frumoase, joacă pe câmpie.

Se înalță brazii, pe lângă lacul care
Poartă pe-a lui umăr, bărcile murdare
Stânca își mișcă coama, cu părul de pădure
Se vede rugul care, se scutură de mure.

Cu mustața verde, pădurea îngandurată
Tânară rămâne și viu e colorată
Și am citit pe-o frunză, întreaga înfățișare
Orice ai fi în lume, toate-s trecătoare.

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceasornicarul timpului

Astăzi, marți, de dimineață, pe strada mea,
la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.
Purta o pancart㠖 Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor,
drept plată, ultimele nouă secunde! –
( pe masă diverse obiecte împrăștiate
străluceau în raza oglinzii )

Grăbiți oamenii trec mai departe, doar unii
schițează un mic zâmbet: Hm, ciudat reparator, insolit afiș!

În drum spre școală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,
întinzând ceasul primit cadou, cu o zi înainte:
– Pentru o zi, ce timp îmi puteți repara?
– Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp înghețat,
un timp diferit, un timp atârnat înainte, un timp înapoi,
un timp paralel, o buclă de timp,
jumătăți sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat?
– Un timp în avans cu zece ani!
și, astfel, prin timp, o zi, dispăruse...

Cu părul în vânt, o tânără suplă a trecut înainte.
Citind, se întoarse: De ce nu?!
– Aș vrea primesc un timp diferit!
întinde ceasul-brățară și-n alt timp intră...

A trecut și-un bătrân, ce greu își târși anii mulți,
privind așeză pe tarabă vechiul ceas
și-n jumătăți de timp, pentru o zi, el fugi...

Întâmplarea făcu, ca pe lângă pancarta postată,
să treacă și-un om singur,
cu privirea rătăcită. Vag, gândul îi încolți:
– Un timp, un timp paralel primesc!
Ceasornicaru-i zâmbi, tăcut îi luă ceasul
și, astfel,
între tristețe și soare,
prin ritmuri mareice, omul trecuse...

.... spre seară își strânse afișul, taraba cu piesele timpului,
știa sigur, a doua zi, de la fiecare,
în dar va primi nouă prețioase secunde,
cadrane de vise, imagini, cu migală fixate prin timp...

poezie de din Dincolo de luntrea visului (1 februarie 2011)
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prăpastia din mine

Simt cum se deschide-n mine
O prăpastie întunecată, profundă
Ș-ar vrea-ntre gheare mă prindă
Să mă ducă, acolo, de unde vine.

Și-n negura ei, unde-i doar scrum
O iubire își plânge tăcuta durerea
Privind în gol, își dojenea vrerea
Privind tristă spre ultimul ei drum.

Dorul sau, tâmpla-n palme-și odihnea
Și cu trupu-i obosit și glasu-i stins
Avea mersu-i lent și părul nins
A moarte prin ochi, chiar duhnea.

Frica mă pune -mi arunc privirea
Peste apa morții tulbure și rece
Privind spre sufletul ce nu trece
Prin sita vremii căutând uitarea.

poezie de (5 septembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Naratorul: Aceasta este povestea unui băiat care întâlnește o fata. Băiatul, Tom Hansen din Margate, New Jersey a crescut având convingerea că nu va fi niciodată fericit cu adevărat până în ziua în care își va întâlni aleasa. Aceasta convingere este rezultatul unei expuneri timpurii la deprimanta muzică pop britanică și a unei interpretări greșite a filmului "Absolventul". Fata, Summer Finn din Shinnecock, Michigan, nu împărtășea aceeși convingere. De la divorțul părinților, ei nu-i plăceau decât două lucruri. Primul era părul ei lung și negru. Al doilea lucru era cât de ușor își putea tăia părul fără simtă nimic. Tom a întâlnit-o pe Summer pe 8 ianuarie. A știut imediatea este ceea el caută. Aceasta este povestea unui băiat care întâlnește o fată, dar ar trebui știți de la bun început că nu este o poveste de dragoste.

replică din filmul artistic (500) Days of Summer
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Cobe

Tu care mă privești cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună,
Sau peste zece ani – indiferent.

Un mare potentat ce stă departe
(Si nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte
Rostind sentința-i fără drept de-apel.

Si dacă, liber ca într-un ospiciu
Te lasă înc-un pic să mai respiri
O face doar așa, dintr-un capriciu
Tu nu poți evada de nicăiri.

Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic
La El nu merge cu protecție, cu rude...
Nu te salvează nimeni și nimic.

Tu vei muri și-n urma ta ograda
Va sta sub soare-a doua zi la fel
Si factorul poștal va trece strada,
Lătrat de-aceeasi javră de cățel.

Apoi, pe-aceeași stradă solitară
Vor trece-ndrăgostiții pe-nserat,
Visând în fiecare primavară
Un vis pe care și tu l-ai visat.

De dimineața-aceleași servitoare
Vor scoate așternutul pe balcon
Si fiecare doamnă, la culcare,
Va da pe nas cu crema "Tokalon".

Iar tu, ca o momâie încremenită
In fundul gropii umede și reci
Vei sta privind în bezna nesfârșită
Cu ochii ficși, întunecați si seci.

Nu vei vedea apusurile roșii
Nici nu vei ști de-i noapte ori e zi,
Si-n veci de veci tu nu vei auzi
Cum cântă-n soare, peste tot, cocoșii...

poezie celebră de din Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook