De abia se abţinea

Ne mor copiii în haznale
Mor bolnavii în spitale
Mor bătrânii în azile
Mor păduri, animale

Ce mai vrei, Românule
Lagăre, ocne, canale
Sub talpă de haimanale
Comuniste, Străbunule

Ucis mut in închisori
Prin Siberii şi ninsori
Linse de voi "jurnalişti"
Cu sângele de patrioţi...

Treziţi-vă, Românilor
Din saliva Corupţilor
Adusă-n bărci pe mare
Droguri nouă orbitoare

Cu trenuri deraiate
Gropi pentru noi săpăte
Pe la Aiud şi Piteşti
De tu Satan te cruceşti!

Când vezi cât pot îndura
Căci Dumnezeu înjura
Si de abia se abţinea
Să nu-i ucidă cu crucea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de toamnă

Moare-ncet regina nopţii,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepţii,
Mor că toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor şi mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toţi să-i ierte.
Mor muşcate pe pervazuri,
Mor toţi nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...

Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăştiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia
Şi poeţi ce cântă marea
Şi păduri ce vor fi nude,
Apele bătând în maluri,
Raze vii dansând în unde,
Lotci ce se vor pierde-n valuri,
Viaţa, moartea, ritualuri...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talpa opincilor

Ne mor datinile, ne mor...
Nu se mai toarce lâna în fuior
Imităm totul de la televizor!
Nu mai bem vin din ulcior.

Ne mor căluşari, ne mor...
Cu pita coaptă la foc, în cuptor
Cu doina de sus, a tulnicelor!
Fără urma opincilor.

Ne mor şezători, ne mor...
Nu se mai aude sunetul, de dor!
Al torsului şi baladelor
Şi paloşul poveştilor.

Şi ce o fii,.. după ce mor
Fără brazi şi jalea doinelor
Şi sunetele tălăncilor
Din ăst minunat popor..

Nu voi ştii,.. dar mă rog la cer
Să asculte coborâtul oilor
Să miroase tămâia munţilor
Până mă va călca uşor
Talpa opincilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am chef

N-am chef să mor cât pomii sunt în floare
Şi răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aş duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... şi mai pot?

N-am chef să mor când biruie căldura
Şi sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morţii ura,
Cât pot iubi Femeia... şi mai pot?

N-am chef să mor când este plin de roade
Şi-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aş lăsa belşugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... şi mai pot?

N-am chef să mor nici – pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aş aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... şi mai pot?

Mai merg –arar- la doctori, la spitale,
Să-i strig, scrâşnind, durerii, anatema...
N-am chef să mor, ce mai la deal, la vale!
... Şi nici nu ştiu de ce mi-am pus problema!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor prietenii

Ne mor prietenii, ne mor,
Murim şi noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe aţa pe mosor,
Tuşesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim şi noi în moartea lor,
Şi amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.

poezie celebră de Adrian Păunescu (20 martie 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scribilor! Gura!

Voi care roiţi în jurul meu
"Poeţi" cu figuri părând de zeu!
Eu nu scriu pentru haremuri
Sau slinei de argintaţi lauri!

Culeg lacrimi de pe plaiuri
Unde copile mor, corupţilor
Ce lingeţi flegma partidelor...
Scribilor! Sub masca cenaclurilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stelele nu mor niciodată,
le cad doar colţurile
când oamenii
nu se mai iubesc,
îşi sting lumina,
câteva secunde,
timp suficient pentru
a-şi muta destinaţia
într-un alt
capăt de lume...
Doar oamenii mor,
şi mor înainte de
moartea obişnuită,
mor ucişi de dragoste...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Păunescu...

Mă doare, amintiri mă dor,
Că tot se duc de-ai mei, iubiţi;
Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor...
Nu mai aud că sunt doriţi!

Mă doare, gândurile-mi vor
Să zboare timpul înapoi
Şi nu-mi pot ţine artişti, ce mor...
Văz se tot scade... Aţi plecat, voi?!

Mă doare, descărcat mosor
E rola filmului, ce aveam.
Mă doare că eroii-mi mor
Şi moartea lor mi-e zid... un geam!

Mă doare, frică am, un fior,
Că ştiu, eternul nu e viu
Şi întoarcere-i când o să mor...
Ne-am revedea, într-un târziu...!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diurnă

Eu mor în fiecare zi,
Mor de fumat şi mor de tine,
Şi mă îmbăt de ce-ai lăsat,
Parfumul câmpurilor pline.

Şi mor încet şi elegant,
În cluburi cert exclusiviste,
Cătând priviri de diamant,
Privirii mele mult prea triste.

Neobservat, un abur viu,
Mai rătăcesc printre destine,
Nici nu contează că eu ştiu,
Să port în piept zile senine.

Dar mor încet şi-nsingurat,
Mor de fumat şi mor de tine,
Şi-n amintiri mi te-am lăsat,
Arnici să-mi coşi pe etamine.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întristare

Ne mor părinţii, Doamne,

Ne mor taţi, ne mor mame,

Pierdem rădăcinile,

Bunii şi bunicile,

Şi-acei la care ne-ascundeam spre casă,

Într-o fugă vijelioasă,

Ca să nu ne muşte câinii...

Ne mor, Doamne, vecinii...

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor/De ziua dorului şi alte zile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când vezi ochii
ce mor după un zâmbet
aprinde-ţi un foc în suflet
şi luminează peştera în sunet
de culori...
de flori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte mii de embrioni mor în fiecare zi! Avortul este un păcat înfricoşător. Este o ucidere, şi încă una mare, căci copiii mor nebotezaţi. Părinţii trebuie să înţeleagă că viaţa începe în clipa zămislirii.

Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovniceşti, vol. IV - Viaţa de familie (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, două lucruri Te mai rog: Să nu mor cât mai am de scris şi să pot să scriu până mor.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e un dor

Acolo e casa mea
La umbra buclelor
Pe rugăciunea genunchilor
Sfâşiaţi de dor
De hangerul depărtărilor.
Şi acolo vreu să mor
In focul ochilor
In sudoarea coapselor
In mireasma palmelor
In cântecul tălpilor
Acolo unde e al meu dor
Să te ador... până am să mor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să mor câte puţin

Învăţ să mor câte puţin
În ochii propriului destin,
M-aşez la sânul tău târziu
Să mor şi să rămân tot viu.

Voi lăsa urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi şi stea din cer căzută,
Pe-o creangă dulce de cucută

Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ţinând în ea îngeri şi sori,
Fluturi ce duc în spate nori.

Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.

Tu ţipi în jur ca o leoaică,
Încep şi ielelor să placă,
În nesfârşit albastru joc
De tine vreau să am noroc.

Învăţ aşa să mor puţin
În sânul propriului destin
Şi-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună de nisip

Aş vrea să mor câte puţin, şi când,
Cu tihnă-o să mă scald în somnul rege,
Să pot atunci în fine, a-nţelege,
De ce mor vara florile oftând.

Să înţeleg de ce-s furtuni pe mare,
De ce plâng norii cerului senin,
De ce în orice roză e un spin,
De ce se-ntoarce omul la izvoare.

Să înţeleg de ce îmbătrânesc,
De ce la cer nu ni se-aude glasul,
De ce îmi va suna la vreme ceasul,
Când o s-adorm, nu când mă voi trezi...

Clepsidra curge tainic şi ascult,
Cum mă scufundă lent în nefiinţă,
Sunt de nisip, căci în a mea dorinţă,
Am îndrăznit să mor puţin prea mult...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri ratate

Scriu că nu mai pot să tac
scriu căci aş putea să mor
ca o pasăre-n copac
înlemnită vai în zbor

Scriu căci aş putea să mor
scriu că vouă nu vă pasă
(scaunul n-are picior
însă are-n schimb o masă)

Scriu că vouă nu vă pasă
dacă-s pasăre-n copac
ori cu îngerii acasă
scriu că nu mai pot să tac

Şi când tocmai m-am născut
mor şi-o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sat uitat de lume

Într-un sat uitat de lume,
Pe un peron de gară vine
Un bătrân cu barbă mare
Şi i-mi pune o întrebare:

Nu ştii, taică, dacă vine,
Trenu-acela pentru mine?
Că l-aştept de ani de zile,
Mă uit lung şi nu mai vine.

Au rămas bătrânii în sat,
Singuri şi neajutoraţi,
Căci cu foametea cea mare,
Copii îs peste hotare.

Vin în gară zi de zi,
Poate îl voi întâlni.
Că-s bătrân şi nu mai pot,
Simt că mor şi nu-l mai văd.

La bătrân eu lung mă uit,
Şi deodată încep să plâng,
În sfârşit a venit ceasul
Ca să-ţi vezi acum băiatul.

Tata începe acum să plângă,
Mă ia în braţe, mă sărută,
Acum fiindcă te-am văzut,
Pot să mor, sunt liniştit.

poezie de Dorel Marin (16 iulie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce mor, pentru nimeni mor. Eroul e singur, pe pământ şi sub el. Sângele lui fructifică alte lumi, căci în inimile noastre s-ar usca, în inimi fără vreun trecut sau vreun viitor. Până şi virtualul ne e ideal.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justificare

Cu epigrama mea o tot întind,
Sperând, atunci când mor, să mor zâmbind;
Că n-o să pot să hohotesc cu glas,
Ştiind, pe voi, în ce rahat vă las.

epigramă de Mihai Teognoste din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!