Copacul din Codrul Visător
În lumea lui din Codrul Visător,
Își tremura frunzișul de-amintiri
Din vremuri vechi, pulsând aprobator
În seva-ntinerită de trăiri.
Și totu-n jur părea că, din înalt,
Primește bucuria de a fi
A razelelor pornite în asalt
Asupra codrului cu visuri vii.
Se unduiau în umbra lui chemări
De ramuri lungi ca urma unui plâns
Al sălciilor care-n depărtări
Se-apleacă sub durerile ce-au strâns.
Le auzea în șoapte vagi de vânt
Ce apărea în trena unui vis
Ori ca ecou al unui vechi descânt,
În lumea viselor, pe veci, proscris.
Prin seva-ntinerită de trăiri,
Chemările-i păreau precum un nor
Ce-i mai umbrea frunzișul de-amintiri
Copacului din Codrul Visător
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre păduri
- poezii despre copaci
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre durere
- poezii despre crengi
Citate similare
Cavalerul nopții
Tăcerea apei reflecta spre mine
mănunchi de raze rupte din apus
în lupta cu tenebrele marine
ce se doreau luminii mai presus.
Din valuri, încercau să prindă cerul
cu ultime-ncordări de străluciri
menite să le ducă-n caruselul
din lumea nesfârșitelor trăiri.
Era aproape hăul. Valuri sumbre
veneau să-ncheie crâncenul război,
strângând lumina lor în mâini de umbre
pornite din adânc de inimi sloi.
Un strigăt și un zbor tăcut, de noapte,
picaj ca în furtuna unui gând
ce se înclină-n fața unor șoapte
pornite din speranțe-agonizând...
Din valuri, marea-și pierde giuvaerul,
iar umbre din războiul nemilos
privesc lumini ce pot s-atingă cerul
din pene strălucind, de albatros.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre război
- poezii despre noapte
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
Cântecul clipelor
Tu ai puterea, timpul ce se-așterne
În marea lui de taince-așteptări,
Să-l cerni și-n mângâieri de mâini materne
Să duci la piept doar clipele chemări,
Acelea care-n timpul împreună
S-au scurs din lumea noastră-n lumea lor
Și ar putea prin amintiri s-apună
Ca un amurg de timp necruțător.
Chemarea lor, acolo-n piept la tine,
S-ar transforma în zborul unui cânt
Al timpului ce reunea destine
În catedrala unui legământ
Și tresări-vor inimile noastre,
Acolo-n pieptul tău și vor dansa,
Uitând tristețea nopților albastre
În care fiecare suferea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre muzică sau poezii despre mamă
Unui visător
El credea în steaua lui;
Se uita pe cer s-o vadă,
Dar s-alese c-un cucui,
Lovind dur... un stâlp, pe stradă...
epigramă de Constantin Enescu
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre visare, citate de Constantin Enescu despre visare sau epigrame despre stele
Ecoul lavandei
Își amintea de câmpul din tabloul
ce-i atrăgea privirile, discret,
iar lumea lui, albastră-violet
își răsfrângea, din amintiri, ecoul.
Era, ca și acum, mai înspre seară,
iar câmpul de lavandă tresărea
sub adierea care îi dădea
un aer de-alintată domnișoară.
Se mlădia sub slaba adiere
a unui vânt de vară, liniștit,
ce-o îmbia departe-n asfințit
spre lumi învăluite în plăcere.
Iar el era acolo și, călare,
își delecta privirile,-n apus,
cu un decor ce îi plăcea nespus
și cu arome fără-asemănare.
Dar dintr-odată-n lumea lui cea mică,
din ultimele raze-a apărut,
doar pentru restul vieții început,
un înger cu parfum de levănțică.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre seară, poezii despre plăcere, poezii despre călărie, poezii despre amintiri sau poezii despre aer
Scânteia lacrimii de jar
Pe masa prăfuită și plină de-amintiri,
E-un ghem și-mi pare mie că viața l-a făcut,
Torcând fuior de zile ce-nseamnă-acum trecut
Cu degetele clipe din vechile-mi trăiri.
Mai sunt atâtea lucruri pe masa de stejar
Ticsită prin sertare cu multe, vechi, scrisori
Cu întinări de lacrimi, cu-a buzelor culori,
Cu gânduri scrise-n vremuri de dulce sau amar.
Aleg la întâmplare și-un cunoscut parfum
Se-amestecă-n odaie c-o umbră de demult
Ce-mi cere, din privire, atent să îi ascult
Cuvintele din șoapte cu pâlpâiri de fum.
Citesc și simt parfumul ce îl credeam uitat,
Aud și vocea-i caldă ce pare că adie
Un vers plângând iubirea intrată-n agonie
Și stinsă-n tresărirea din ultimul oftat.
Îmi tremură scrisoarea, privirea mea-i sărut
Ce-n lacrimă trimite scânteia dintr-un jar
Păstrat adânc în suflet, neîntinat altar,
La ceasul ce m-anunță că timpul e trecut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre stejari, Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulație, mister sau furie copleșitoare într-un buchet de măști sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoiase, prin hotare îndepărtate de viață. Ne ținem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul șoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrățișate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.
Andreea Palasescu (26 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre visare, citate despre viață, citate despre tăcere, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre sculptură, citate despre măști sau citate despre lut
Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulație, mister sau furie copleșitoare într-un buchet de măști sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoioase, prin hotare îndepărtate de viață. Ne ținem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul șoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrățișate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va fi al meu...!
Urmași acelor timpuri din răsărit ascuns
O epocă apusă de vaiete și plâns,
Cerșit este orgoliul urmașului de azi,
Doar viața fumegând prin ochii reci și calzi.
O frunte-mpovărată de ale lor trăiri
Se lasă aplecată în roua de-amintiri,
Unde pășea regește, erou era atunci,
Iar astăzi un sfios, cu temeri vii și-adânci.
Pe tabla de contraste ești singur să alegi
O piesă să doboare trecutul multor regi,
Iar gloria de azi nu va mai fi cenușă
Putere doar să ai și să deschizi o ușă.
Prezentul și trecutul în pete de culoare
Pictate pe o pânză vrând sfios să zboare
În pagini aurite din lumea neștiută,
Vechi pagini magistrale dintr-o lume mută.
Rămâne cel care-a rămas și ieri,
Urmașul dragostei născând dintre tăceri
O pasiune neagră arzând în toți mereu,
Cu mine va rămâne... va fi doar al meu...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre trecut, poezii despre rouă, poezii despre pictură, poezii despre orgoliu sau poezii despre ochi
Sfârșit de iarnă
Sfârșitul iernii, cu zăpezi rebele,
rămase lângă codrul desfrunzit,
s-a răzvrătit în gândurile mele
cu vechi probleme despre infinit,
se-ntorc acum, cu ecuații grele,
dintr-un trecut rămas nedeslușit.
Să le accept pe toate, împreună,
ar mai putea să-mi fie de folos?
le simt cum răzvrătite se adună
și-n suflet se așază tot pe dos,
când zorile, la margine de lună,
se rup din geana unui nor pufos.
Las gândurile toate risipite,
chiar dincolo de minus infinit,
prin galaxii în cosmos adormite
la margine de timp încremenit,
de-a lungul nevăzutelor ispite
de care mă despart reconvertit.
Rămâi nedumerită-n urma mea
cu vechi închipuiri ce te rețin
pe marginile unui fals destin
uitat în colțul unui ciob de stea.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre somn sau poezii despre infinit
Unui "visător"
Când duhul și l-a dat mai ieri Pandele,
Murind, sărmanul cugeta buimac:
"Sunt fericit că mă înalț la stele... "
(Credea că unde-s stele,-i și coniac!)
epigramă de Gheorghe Chirilă din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre trecut sau epigrame despre fericire
Trepte
Coboară pe trepte din anii ce-au fost,
Cu pași măsurați în cuvântul șoptit
De vechi amintiri ce-și mai au adăpost
În brațele clipelor când ne-am iubit!
Oprește-te-o clipă și-ncearcă a sta
Pe-o treaptă de dor înecată-n suspin,
Ascult-o-n tăcere și-așteaptă să-ți dea,
Prin șoapte de vreme, cuvântul "senin"!
Căci are seninul și-l ține închis
În clipe, în zile și ani de demult,
Când totul părea că trăiește-ntr-un vis
Născut în iluzii din zori de adult.
Îl simți? Îl trăiești? Mergi pe-o treaptă-napoi
Și-ncearcă, acolo, să prinzi un ecou
Din tot ce a fost, ce-am trăit amândoi
În anul din treapta parcursă din nou!
Mai urcă, mai urcă!... La treapta de-acum,
Oprește-te, simte-o! Cuvântul șoptit
E-o parte din viața ce-ți pare altcum
Decât cea din treptele când ne-am iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre iubire, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Oglindiri
Prin gândul tău, mai trec acele seri,
îmbujorate-n frumusețea lor
de gândul meu, de tine doritor,
ce-ți provoca prin suflet adieri?
Îți amintești plimbările de zi
pe străzi ce ne păreau atunci pustii,
căci redusesem lumea celor vii
la tu și eu, dorindu-ne-a ne fi?
Dar parcul nostru, masa de cafea,
priviri ce risipeau adânc de cer
spre trupul ce se ascundea-n mister
nedeslușit de cel ce îl dorea?
Îți amintești, desigur! Prea mulți pași
s-ar fi pierdut prin colțuri de-amintiri
și n-ar porni spre suflet oglindiri
a ce nu poți în urma ta să lași.
Mai văd ades, în gândurile-mi vii,
o seară-a unei toamne, un trotuar
și mâna ce-o strângeam în buzunar,
de frigul ce-ncepea, a o feri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri sau poezii despre frumusețe
Cenușa din viitor
Îmi amintesc, din nou, de ce va fi,
În viitorul dintr-un vis ce-a fost,
Dar l-am trecut în cele fără rost
De care n-am mai vrut, nicicând, a ști.
Și iarăși văd în visul ireal
Un viitor ce poartă amintiri.
Nici azi nu-mi sunt, nici ieri n-au fost trăiri,
Dar sunt acolo-n vis ceva real.
Apar, plutesc un timp în jur, dispar,
Scântei din focul încă neaprins,
Ori fulgi pe care iarna nu i-a nins
Și-așteaptă viitorul când apar.
Sunt amintiri ce nu s-au petrecut
Și așteptări pe care nu le am
Din vremea-n care-n viitor aveam
Un foc rămas cenușă, în trecut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre foc, poezii despre cenușă sau poezii despre ninsoare
Fior pe-o urmă de ecou
Mergea pe valea unui râu
Ce șerpuia prin munte
Și etala un mic desfrâu
De străluciri mărunte
Acelui ce, pe-o punte,
Voia la gânduri frâu.
Nu reușea povara lor
Îi apleca privirea
Spre râul ce, seducător,
Îi agita simțirea
Trezindu-i amintirea
Și-n piept, un vechi fior.
Molatic, undele duceau
Spre locuri neștiute
Și clipe ce se depărtau,
Și chipuri cunoscute
Din zile petrecute
Când stelele cântau.
Din unde reci, ca un cadou
Al râului din munte,
Un alt fior, puternic, nou,
Cerea să își descrunte
Privirile, pe-o punte
Și-o urmă de ecou.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre văi, poezii despre stele, poezii despre seducție, poezii despre munți sau poezii despre desfrânare
Mai lasă-mi!
Mai lasă-mi o clipă, alături să-ți stau!
Și-n poală să-ți gust măngâierea,
Din cerul pierdut, cu nori ce treceau,
Pe față să simt, cum îmi plânge-nvierea.
Mai lasă-mi sărutul, pe buze să stea!
Să nu se topească vreodată-n deșerturi,
De-atâta dogoare, din inima mea,
Ce-adie purtată pe gură de vânturi.
Mai lasă-mi speranța, cu aripi ce-s frânte!
Din zborul topit al unui Icar,
Și stoluri de păsări, cocorii să-i cânte,
Nespusa poveste-a unui vechi cronicar.
Mai lasă-mi durerea, în pântec să-mi bată!
Și sângele-mi urce, spre tâmple șuvoi,
Prin pleoapele strânse, o lacrimă toată,
Să cadă-n pământ, de-atâtea nevoi.
Mai lasă-mi copacul, cu creanga plecată!
S-adumbrească adâncul ce tare mă ține,
Și golul să-mi umple, cu umbra lui toată
Și coasta ce-i ruptă din mine.
poezie de Daniel Dac (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre nori sau poezii despre gură
Parfum de epocă
Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanțe, din frumuseți îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru și veșnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viața... cu-aceiași timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-și n-are duplicat.
Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinerețe,
Un vechi parfum, stors din dorințe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopți topite-n patimi, de nopți cu nuferi de noblețe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzlețe prin istorii.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopți cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanțe vechi ce le ascult.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre roci, poezii despre ploaie, poezii despre nuferi sau poezii despre galben
Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
În lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre moarte sau poezii despre fluvii
Ploaia din deșert
Simt în mine pustiu și îmi ard amintiri
Printre resturi de gând ce își caută rost
Pe sub ziduri ce-au ars în mai vechi biciuiri
Cu năprasnicul ger de prin timpuri ce-au fost.
Sub cenuși, mai mocnesc dezbrăcate de lut,
Doar cuvinte de dor în strânsoare de jar
Ce-nconjoară scântei și le stinge tăcut
În credința-n târziu și speranță-n zadar.
Și mai sunt urme vechi de căldură din veri
Cu un Soare torid și priviri de senin,
Câte-un vis de demult, când erau primăveri
Iar în verdele meu se-alina un suspin.
Îmi tresare în piept o frântură de cer
De-un albastru intens, ce m-anunță că-s viu
Și că pot să mă iert, și mai pot să mai sper
La o ploaie-n deșertul din visul târziu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre deșert, poezii despre verde, poezii despre vară, poezii despre primăvară, poezii despre nuditate sau poezii despre lut
Aripi de vânt
Când îl străbați, te rog să calci ușor
Pe țărmul amintirilor ce dor
Și mai apar din valul de uitare
Al clipelor din marea-ndepărtare.
De vei simți venind ca un ecou,
Din urme vechi, finalul de rondou,
Nu-l asculta! - un vers de început
Nu poate fi, din urme, renăscut.
Ascultă, doar, al sufletului grai
Și fă, din trupul tău, la suflet Rai
Pe-ntregul țărm ce mie-mi este sfânt
Și-l mai străbat cu aripi ca de vânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Buzele de ceară
Respir vulcani evadând din pâlnia mamă,
Simte-mi respirația prin singurătatea unui lup,
Lasă-ți inima să lupte!
Zâmbește-mi cu buzele de ceară!
În fiecare dimineață inimile se dezgheață la geamul unui teatru vechi
Te văd prin ferestrele uitate de vreme,
Te simt cu degetul pe tâmple,
Cu buzele-mi săruți obrazul,
Mă-mbii cu a inimii văpaie, a răsăritului stare,
A seninului răscruce prin freamătul codrului.
A mai trecut încă un an în vis, lăsându-ne inimile deschise.
Iubim!!!
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre teatru sau poezii despre singurătate