Boala veşnicelor Ane

Aceeaşi, Ana, însetată de visare,
Cu inima grijită pentru zidul ruinat,
Cu stânga-nfiptă în covata cu-aluat,
Iar dreapta, înţepenită de scrisoare...

În trupul ei o pace-şi zburdă locul,
Pe frunte-i doarme Luna-ngândurată
Şi atât de des o prinde-ncoronată
De împăcări, ce-şi sapă-n cute soclul.

Ce întristări i-ar destrăma seninul,
Când zvârcoleşte-n ochiul ei cântarea,
Când maci nebuni îi beau nerăsuflarea
Şi, mov, potopul fierbe-n sânge plinul?

Din ce respiră? Plămânii-s goi de taine...
Iubirea infinită e boala veşnicelor Ane...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca Soarele

Că-n piept suspină-un vârf de baionetă,
Ce-şi murmură durerile în şoaptă,
Că umărul tiveşte-aripa spartă
C-o rază însetată, de cometă,

Că ochiul leagănă în gene zarea,
Fără-a-l strivi oblonul de-aşteptare,
Că altă palmă n-a fost să-ţi repare
Tăcerile ce-şi ţipă-n trup chemarea,

Ce vină porţi, femeie, născută eşti soldat,
Ca şi Iubirea să-ţi fie o luptă mare,
Pe crucea resemnării de ce-ai capitulat,
Când zidul viselor o alta l-a surpat...?

Nu te-ntrista, Anuţo! A Cerului lucrare,
Iubirea e ca Soarele, apune... şi răsare...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 47

Inima mea, cu ochiul s-a împăcat
Şi reciproc îşi fac numai favoruri;
Când ochiul jinduind te-a căutat
Şi inima s-a sufocat de doruri,
Cu-al tău portret ochiul s-a ospătat,
Iar inima-n tablou benchetuieşte;
Apoi ochiul de inimă-i chemat
Ce gânduri de iubire-i dăruieşte.
Deci prin portret sau prin iubirea mea,
Când eşti plecat, rămâi mereu cu mine
Şi-oriunde ai fi, gândul te va vedea,
Iar eu voi fi cu el când e cu tine.

Dar dacă doarme, ochiul meu priveşte
Al tău portret şi inima-mi trezeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin de mov

Puţin de mov, parfum, decenţă,
Un orizont fără cusur,
Priviri adânci, efervescenţă
Şi iar, păcatelor te fur.

Puţin de mov, patimi, tăcere,
Atingeri pline de fiori,
Dulceaţa buzelor de miere
Şi patul viselor din zori.

Puţin de mov, nectar, blândeţe,
Melancolii şi pasiuni,
Trupuri arzând ca-n tinereţe
Şi noi aceeaşi, doi nebuni.

Puţin de mov, tact şi răbdare,
Încredere, respect, amor,
Sânii săltând, ca o chemare
Şi clipa înspre care zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă;
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat:
Aşa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat.

Asa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două lumi

Stare de vrajă,
Poveste ce-şi aşteaptă-nceputul,
Gândul rotindu-se
în jurul tău
ca un satelit
îndrăgostit
etern
de aceeaşi planetă,
Adierea zorilor,
Vis ce-şi caută aripile
Iubirea zidită
în inima mea
ca o Ana
a lui Manole,
Sunetul -
prizonier al cuvântului
nerostit,
Paşii mei
căutandu-mă.

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani de Ziua Mondială a Scriitorilor - Cititorului, cu drag!

Şi însetat, şi obosit de-a zilei alergare,
Şi nedormit, şi obsedat de-a vieţii nepăsare,
Tu, Cititorule, te-apleci peste fântânile verbale,
Să guşti din ciutura poetică un strop de alinare.

TU eşti măsura la tot ce pana mea zideşte!
Şi oceanul bem, când dor de prunc răneşte,
Te bucură seninul, când curge lin în rime
Şi-mi ogoieşti durerea ce năruie-n suspine..

De plâng, ca o copilă, din iureş de probleme,
Ştii să dezghioci cuvântul, incendiat de vreme
Şi-asculţi cum bate inima de drag şi din mândrie,
Că sunt român de sânge, c-avem o Românie.

Mă-nclin spre sufletu-ţi, spovadă-n el mă cresc,
Primeşte-mi poezia, prin care te iubesc!
Din setea-ţi neogoită izvorul îşi rodeşte
lumina, când în mine cuvântu-înmugureşte.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trupul te doare

Când trupul te doare, ca şi inima,
Când nu mai vrei să scrii nimic,
Când toate iubirile s-au răspândit
Ca fluturii pe câmpul cu maci şi ciulini,
Atunci îndrepţi ochiul minţii spre Dumnezeu,
Zadarnic I-ai negat existenţa, El nu te mustră,
Simţi un gol necunoscut în tot trupul,
Inima sde opreşte o clipă, parcă ar gândi,
Uiţi toate cărţile citite, ca şi cum te-ai dezbrăca de haine,
Vei plonja în cerul –abis, nu vei zbura, nu poţi, dar vei crede
Că şi asta este posibil, fără mijloace de transport,
Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înţelege
Cu mintea, ci numai cu sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii poet înseamnă să ai, în acelaşi timp, o inimă însetată de dragoste şi o minte însetată de cunoaştere. Atunci când inima exclude creierul, eşti sclav al dragostei, iar atunci când creierul exclude inima, eşti sclav al ştiinţei.

aforism de Ionuţ Caragea din revista Observatorul din Toronto (22 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile dalbe

Scoală gazdă din pătuţ
Florile dalbe
Şi ne dă un colăcuţ
Că mămuca n-o făcut
Sâtă rară n-o avut

Pe când sât-o căpătat
Covata i s-o crepat.
L-o sfădit mama pe tata
Di ce s-o crepat covata.

Când covata o lipchit
Cuptioru' ni s-o urnit,
Când cuptioru' l-o tocmit
Anul Nou o şi vinit.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce să-i tocmesc obloane?

Cerul s-a-nvelit cu, mov, obloane,
Pedepsind al soarelui păcat,
Ce a slobozit a arşiţei ardoare
Pe aromele, ce-aripi-au răsfirat,

Însă nu mi-a înnorat, de foaie, rânduri,
Mov mustos ce-n ochi mi s-a urcat,
A păşit cu dreptul vara printre gânduri,
Când potop de asfinţit a inundat,

Mi-a lăsat răbdarea verde ramul,
Frunzei, murmurul ei lin am învăţat,
Ce pe împlinire-mi picură cu dramul
Un curaj al fericirii, însetat...

Doar o tîngă veche-mi dă târcoale,
Rupând sufletului pactul cu-nserarea,
Din ce, oare, să-i tocmesc şi lui obloane,
Când se năpusteşte peste el însingurarea?

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorire în sânge...

Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă priveşte,
când arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii îşi dau ultima sărutare,
iar apoi, cenuşa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să şteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!

Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doară înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit
de dor, în suflet, mijeşte o uşă deschisă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne lovim de dragoste

Când ne lovim de dragoste,
iar cucuiele cresc diavoleşte-n fruntea noastră
deşi ne doare,
râdem din toată inima şi zâmbim
ameţiţi...
Când cucuiele ni s-au vindecat,
iar şocul nu ne mai zăpăceşte
simţurile
aura care rămâne-n locul sfânt
cuprinde privirea,
ne-mbrăţişează inima
şi ne vinde amintiri...
Muzica lor ne-nvăluie cu sensibilitate,
visul din trecut
ne-aduce o aripă fâlfâitoare
şi neajutorată ce-şi cere perechea...

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.

Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.

Ce e iubirea? Când o cunoşti
Şi simţi că eşti omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăseşte şi rămâi buimac.

Ce e iubirea? De toţi îi cântăm, scriem şi vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.

Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoşti.
Ce e iubirea? Pentru cei răi şi proşti.

Ce e iubirea? Când te părăseşte
Şi totul în viaţă, ţi se prăbuşeşte.

Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani şi ticăloşi.

Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Şi în iertare, nu încercăm să credem mereu.

Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toţi, de la ea, avem o rană.

Ce e iubirea? Când viaţa ne-o fericeşte un timp,
Apoi ne părăseşte căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoală gazdă din pătuţ

Scoală gazdă din pătuţ
Şi ne dă un colăcuţ
Că mămuca n-o făcut,
Foc în vatră n-o avut,
Sâtă deasă n-o avut.

Când sâtă şi-o căpătat
Covata i s-o crăpat.
Ş-o sfădit mama pă tata
De ce n-o tomnit covata;
Când covata o tomnit
Cuptoriu i s-o urnit;
Când cuptoriu o liptit
Anu Nou o şi sosit.

Să ajungeţi multe sări
Ca sara din ia' sară
Şi ca zâua de mâni.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insetata de verde

Când prea mi-e soare
m-aşez sub verde
şi beau însetată
sensul apei
din rădăcina copacului...
atunci
se întâmpla ceva neobişnuit
un fel de fermentare
şi dizolvare
într-un verde.... înverzănd.

poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă cum respiră vântul

Ascultă cum respiră vântul
Lângă fereastra ta iubite
Cum cântă pasărea pe ramul
Străpuns de vise-nmugurite

Priveşte-a stelelor sclipire
Săgeţi de diamante scapă
Şirag la poale de iubire
De unde suflete se-adapă

Lasă-ţi seninul din adâncuri
Să împrejoare răsăritul
S-adune ploile de nimburi
Pe inimi, răstigneste-ţi gândul

Mai lasă palma ta deschisă
Şi-or să te răcorească fluturi
Splendoarea macilor aprinsă
Petalele pe dor să scuturi

Păşeşte-ncet pe amintiri
Cu talpa ochilor cuminţi
Pe lacul searbăd de trăiri
Gheţarii-or deveni fierbinţi

Îmbrăţişează curcubeul, acum,
Când încă nu e tunet
Seninul frunţii peste drum
Prin ploaie să dansezi încet.

poezie de Ana Podaru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau din cerul tău, Lumină!

Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieţii,
Lină curgi deasupra morţii;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arşiţă şi vânt
Muşc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi se pare că scriu trist, iubito?

"Nu mai scrie atât de trist!"
mi-ai spus,
şi te-am eliberat
de textilele mov
aruncându-mă în tăvăliri
de vis,
"acesta e trupul meu" şopteai,
"adoră-mă, divină-mă, scrie-mă!"
şi mă topeam lasciv
în trupu-ţi
iar din merindea energetică
rămasă,
ţi-am scris o poemă
pe sfârcul din stânga,
cel din dreapta rămâne
hrană
pentru buzele-mi secătuite,
ţi se pare că scriu trist,
iubito?

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

SÂNGELE TĂU, LAN DE MACI

Trupul tău e câmp de maci,
Roşu pe interior,
Pielea ta, când îţi dezbraci
Ia, e un văl uşor,

Alb şi fin, atât de fin,
Că prin ea, de piele zic,
Văd, chiar dacă doar un puţin,
Lan de maci... în care pic.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!