* * *

scot capul pe geam / afară lună plină
ce romantic se aude
latră un câine vagabond
o tigaie de cartofi
duios prăjindu-se-n surdină

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de ceară

Sub floare ninsă s-a uscat
O lacrimă de primăvară,
Mă înalţ din mine peste sat
În noaptea stelelor de ceară.

Un câine vagabond mai latră
Ador nebun de lună plină,
Cărbunii stinşi veghează-n vatră
Şi masa-i pusă pentru cină.

Pe laviţa din colţ un dor de mamă
Cu ochii duşi, de abia mai cată
Cu glasul stins ea cheamă
Feciorul dus la geam să-i bată.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta

Tu, vagabond al poeziei mele,
În noaptea asta, dacă-i plină lună
Ai vrea să bem licori, ceva-mpreună
Apoi s-aprindem lumânari din stele?

Să te îmbăt, să mă descânţi cu ele,
Să nu le laşi să cadă, nici apună...
Tu, vagabond al poeziei mele
În noaptea asta dacă-i plină lună!

Să-mi săruţi ochii verzi şi alba piele
De tine să mă faci să fiu nebună,
Să mă prefaci în flutur alb, lagună,
Sau val de mare, barcă fară vele...

Tu, vagabond al poeziei mele!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur câine latră la lună, ceilalţi latră la el.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câine pe câine latră şi niciunul nu aude.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de Crăciun

Afară e întuneric, ninge şi e ceaţă.
Şi gerul, pe unde trece, totul îngeaţă,
Dar noi stăm în casă şi bunelul colide ne învaţă.
Inimele ne sunt pline de speranţă.

Privim cum arde focul în sobă,
În depărtare se aude cum bate o tobă,
Poate vin colidători şi la noi să ne colinde,
Bunica o candilă la icoane aprinde.

O gutuie stă pe fereastră
Ca o lună într-o noapte albastră,
Mirosul ei pe toţi ne îmbată.
Iată, se aud colindătorii pe la poartă.

Un câine să aude cum latră,
Se duc colindătorii de la a noastră poartă,
Noi ne uităm cum pe cer se arată
Steaua cea de toţi aşteptată.

poezie de Vladimir Potlog (22 decembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre şi câine

Aştept autobuzul
din curtea vecină
latră un câine
latră şi al doilea
latră şi al treilea
acum
latră şi al meu
dacă nu-l potolesc
o să îmi sfâşie inima
şi o să îmi muşte axisul gândului
îi arăt pe cer
pasărea altui suflet
cu ciocul înfipt în abdomen
cu gâtul prins în intestine
zboară în interior
gravitând în rătăcirea din jurul picajului
eu
mă bucur că am câine
el
se bucură că nu e pasăre
s-a liniştit
şi
tace

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşuri fumegând,
liniştea de afară
trădează gerul -
doar un câine vagabond
adulmecă urme vechi.

tanka de Valeria Mahok (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Şiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poţi să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat

Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aştept să îmi vii
Am hainele ude şi ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece

Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrenţe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu ştiu

Se aud sirene, mai trece o ambulanţă
Un drum poate fără de speranţă
Un biet suflet ce a trecut prin viaţă
Ca seara asta cu ploaie şi ceaţă
 
Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi beţivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de ţigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară

Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e aşa de dor
La tine de aş mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aş face chiar şi cu vântul

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Previzibil: un câine poliţist a încolţit un câine vagabond.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om şi-un câine vagabond

Un câine vagabond şi-un om,
De griji şi temeri obosiţi,
Mâncau o pâine sub un pom,
Erau străini şi oropsiţi...

Ardea amiaza-n gândul lor,
Furtuni în piept le biciuiau,
Plângeau amar, le era dor
De cei în care mai credeau.

Nori cenuşii pe frunţi de vis...
La tâmple, albele ninsori...
În ceruri sărutări de vis,
La ei în suflet lacrimi, flori...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i aşa că e romantic?

Nu-i aşa că e romantic?
Muzica se aude în noapte, un vis răzbate
Nu-i aşa că e romantic?
Umbrele în mişcare scriu cel mai vechi cuvânt magic
Aud briza jucându-se în copacii de deasupra-mi
În vreme ce întreaga lume spune că te-ai născut pentru iubire
Nu-i aşa că e romantic
Să fii pur şi simplu tânăr într-o noapte ca asta?
Nu-i aşa că e romantic?
Fiecare notă cântată e ca un sărut de îndrăgostiţi.
Dulci simboluri în lumina lunii.
Îmi spui cumva că o să mă indrăgostesc?
Nu-i aşa că e romantic?
(instrumental)
Dulci simboluri în lumina lunii.
Îmi spui cumva că o să mă indrăgostesc?
Nu-i aşa că e romantic?
Nu-i aşa că e romantic?

cântec interpretat de Ella Fitzgerald
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnambulism

În nopţile cu lună plină
Şi cerul negru ca de smoală,
Urc scările la o vecină...
Şi ea e plină, dar e goală!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de toamnă

E o noapte rece de toamnă
Şi eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist şi cam sfios.

E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Şi undeva departe,
Adoarme un pui de om.

E o noapte rece de toamnă
Şi se aude cum latră un câine,
Un cocoş sprinten ne anunţă
Că o nouă zi vine.

E o dimineaţă rece de toamnă
Şi eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam şi mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un câine latră,
Latră că-i e foame.
Nu intra pe poartă
Dacă n-ai bastoane.

catren de Dumitru Delcă (iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durata vieţii

Bătrânul câine latră întins pe-o parte, ridicându-şi capul niţeluş.
Iar eu mi-l pot aminti când era doar un căţeluş.

distih de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru în pieptul dorului

Câinele rău este negru în cerul gurii,
Stelele sunt lătrate până în cerul cerului...

Dumnezeu vrea să se convingă
Dacă cerul este negru în întregul lui

Şi tu îmi spui că merg cu capul în nori
Şi mă mai întrebi: de dragul cui?

Stelele cad ploaie în poezia mea
Şi-i fac din (şi prin) lumină gurgui!

Câinele rău, negru în cerul gurii,
Latră pe litere în pieptul dorului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concediu romantic

Asculţi, iubito, cum dansează ploaia
În anotimpul frunzelor pierdute?
Ce singuri stăm, cu inimile mute,
Deşi, de-afară, iar ne strigă oaia.

Să ne trezim acum din amorţire
Şi să privim pe geam în curtea veche;
Priveşte porcii-n baltă: ce pereche,
Cât de romantic grohăie-a iubire!

De-atâtea zile plouă mocăneşte,
Dar las-o-ncolo de melancolie!
În jur avem atâta poezie:
Ascultă vaca ce duios mugeşte!

E-o-ntoarcere, iubito, la natură,
Doar tu ai vrut concediul la părinţi,
De ce mai strângi acum, aşa, din dinţi?
Sau strânge totuşi... ca să taci din gură!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

Lună plină, curioasă
Tragi cu ochiul la fereastră,
Îmi furi noaptea de odihnă
Şi mă faci să număr ceasuri.

Lună plină, tu, mireasă
A poeţilor aleasă,
Mi-ai făcut iar noaptea albă,
Ţintuită la fereastră.

............................

poezie de Valeria Mahok din Flori de câmp
Adăugat de Apostol Talida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost amprente...

Pe lună plină, scăldată viu în râu,
Sub crengile toamnei de aramă, târziu,
Scrumează iubirea în taină,
Sfinte momente,
Iubirea nebună, de modă veche.
#
Între maluri de pădure,
Curge o apă liniştită,
Răsfăţata lună plină
Râde în a ei oglindă.

Din balconul Mioriţei
Fermecaţi privim tabloul
Toamnei arămii din jur;
Lângă masa cea cu brâu,
Salcia pletoasă îşi spală
Pletele şi umbra în râu.

Pe drumul pustiu acum,
Latră un câine speriat
De o bufniţă ce-n noapte,
Pe deasupra i-a zburat.

A fost noaptea noastră,
Doar tu o cunoşti,
De ne-a fost interzisă...
Am fost doi copii proşti;
Dar am scris-o în stele,
Cu versuri de foc, ca marii poeţi,
Îndrăgostiţilor, povestea noastră
Să le-aducă noroc,
Căci iubirea e viaţă sfântă,
nobleţe, putere.

poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pliscul deschis-
puiul de rândunică
aşteptând hrana.
*
Răcoarea umbrei-
pe geam prelingându-se
stropii de ploaie.
*
O lună plină-
sparge liniştea nopţii
un câine lătrând.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!