Suflet în sânge

În sufletul unei femei
Ar încăpea toţi trandafirii,
Iar macii şi-ar afla şi ei,
De-ar căuta câmpul privirii
Femeii, loc
În sânge-n foc.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş mângâia în aşa fel, încât sufletul tău şi-ar dori să fie trup, iar trupul tău şi-ar dori să fie veşnic.

aforism de Marius Robu (19 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul unei femei îndrăgostite: O grădină cu trandafiri, dimineaţa, după o noapte în care a plouat.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei, scântei

Femei, scântei,
Bărbaţi, foc daţi,
Plecaţi, uitaţi,
Lăsaţi, lăsaţi!

Bărbaţi, turbaţi
Femei, temei
N-aveţi, doar vreţi
Plăceri... tăceri.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un loc în care ai rămas cum te ştiu eu, Iar acesta, mi se pare că e chiar sufletul meu!

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loc în Rai

Toţi corupţii, de-ar putea,
Loc în Rai şi-ar cumpăra;
Domnul, drept neîncetat,
Nu se lasă cumpărat.

epigramă de George Budoi din Iadul şi Raiul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu mă străpungi
Din coasta mea curge foc
În loc de sânge

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea cea de pe urmă

De-ar fi şi-ar fi să am acum
Toţi banii prefăcuţi în scrum,
Un loc mi-aş cumpăra-n Senat,
Cavou, o vilă şi-un Fiat.

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormânt mascat

De-ar şti prietenii mei
Că zâmbetu-mi pentru ei,
De fapt, e un plâns mascat,
De toţi aş fi condamnat,
Ucis, apoi îngropat
În uitare,
Că nu-i doare.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii durerii

De ce dor macii dintre spice,
Sânge din inimă curgând,
Şi sufletul îl fac arşice,
IUBIREA din el, alungând?!

Apoi, cu fragile petale
Îl amăgesc în mângâieri
Şi sufletul se-ntoarce-agale,
Dar se întoarce 'n Nicăieri!

În focul macilor IUBIRII,
Rupe logodna albăstricii,
Intrând în marea negăsirii,
Printre talazurile fricii.

Căzut în somnul picurat,
Separă grâul de neghină
Şi-un mic dejun din bob curat
I-aduce Liniştea Divină!...

Iar macii roşii, dintre spice,
Dispar din vise, rând pe rând,
În loc, răsar albe-angelice,
Păcatul lumii ridicând...

Aşa pier macii dintre spice...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

(nu ştiu ce-anume, în ceea ce te priveşte, se închide privirii
şi se deschide – doar că ceva-n sufletul meu înţelege, vezi bine,
că vocea ochilor tăi e mai adâncă decât toţi trandafirii)
nimeni, nici măcar ploaia nu are mâini atât de fine.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi bărbaţii ştiu ce să facă cu dragostea unei femei.

aforism de Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi noapte doar afară!

aforism de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu - Cal priponit în soare

La marginea unui sat
Cai priponiţi la soare
Un singur om
Străin
Tăcere.
M-am apropiat de el pe furiş
Un ochi îi plângea
Iar celălalt nu vedea
De ce îţi plânge doar un ochi
L-am întrebat ca un copil.
Pentru că nu mai am decât un suflet, mi-a răspuns.
Pe celălalt l-am dăruit unei femei
Care nu avea
Şi pe care am iubit-o doar pe jumătate.
Acum rătăcesc prin lume şi caut Să vindec sufletul rămas călător
De sufletul nepăsător
Al Ei.
A adăugat străinul ciudat
Cu două suflete, dar singur.
Până atunci eram convins
Că lucrul cel mai grav pentru un om
Este să-şi piardă sufletul.
De fapt, e mult mai grav să pierzi
Perechea lui
Rămânând ca un cal priponit în soare
La marginea unei lumi
Nicăieri.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(R)evoluţia simţurilor

La câte generaţii de femei
Au sărutat în viaţă ochii mei,
Am azi, organ de funcţie născut,
O gură-n loc de ochi, pentru sărut.

Iar dacă mă-ntrebaţi de vechea gură,
La schimb, urmând aceeaşi procedură,
A renunţat la-ntregul ei trecut
Şi s-a schimbat în ochi pentru văzut.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (21 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eşti frumoasă ca un gând zburând
Peste câmpul plin de maci arzând.

distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

Sunt obosit ca moartea pe vreme de război,
Şi-aş vrea să fie pace măcar o săptămână,
Să ne-ntâlnim pe câmpul de luptă dintre noi,
Cu zâmbetul pe buze, cu sufletul arvună,
Tu să-mi întinzi o puşcă, eu să-ţi întind o mână,
Ca să ne dăm iubirea şi timpul înapoi.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor neînţeles

Mi-e atât de dor de tine,
Că-mi vine să plec de-acasă,
Dar mă tem că dorul vine
Cu mine şi nu mă lasă

Niciunde... Parcă ard în foc
Şi totuşi, să-nţeleg nu pot,
Cum tu eşti numai într-un loc,
Iar dorul tău e peste tot.

poezie de Marius Robu (25 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul de-ar putea vedea, ar muri şi-ar învia.

aforism de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească "butonul" de îmblânzire a soţiei.

citat din Părintele Iosif Vatopedinul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşiră macii în poiană

Roşiră macii în poiană,
Când printre ei s-a furişat,
Zâmbind sfios, o fetişcană
Cu sufletul neîntinat.
E zâna lor, fără prihană,
Veghind la efemerul pas,
Ce semn le face, a dojană
Şi gândul îl răsfrânge-n glas.
Toţi macii răsfiraţi pe-aiurea,
Ca străbătuţi de reci fiori,
Aşteaptă-n poala ei securea,
Ce curmă viaţa lor de flori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!