Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cuth Hajnalka

Cugetări în noapte

Plânge cerul când mă vede
Căci salvare n-am cum să-i aduc
Luna stă și ea de veghe
I-aș zâmbi, dar nu apuc

Mintea oarbă se tot întrece
Și nu ajunge nicăieri
Sufletu vrea să mi-l sece
Să mă scalde-n văpăieri,

Zbier în noapte, chin se naște
Mult e pân' la răsărit
Eul strivit a recunoaște,
Parcă simt un tresărit

E inima în colț uitată
Trimite o undă-n infinit
Rupe ea doar o bucată
Din scoarța sufletului ruginit

Cad iertări uscate-ncet
Cad trecuturi, suferințe...
Aud în beznă un cald bocet
De șterse, pale voințe

Nesigur urcă, tremurând
Acum în miez de existență
Și parcă mintea tulburând
Scot eul din a ei latență,

De plumb se scutură și zboară
Apoi din lumină se hrănește
Soarele pe scări coboară
Poduri de iubiri unește

Ceruri se îmbină iară
Lacrimile acum sunt șterse
Veseli ca de odinioară
Viață nouă acum se țese.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vivian Ryan Danielescu

Vorbe

Coboara cerul pe pămînt
Acoperit de norii grei si seci
Si-mi soarbe lacrima din gât
Oprindu-mi visurile-mi reci

Picuri cad si geamuri sparte
Soptesc la mine în fereastră
Si sufletu mi tresare-n noapte
Vorbe despre iubirea noastră

Ploaia trezeste din visare
ies afară acum as vrea
Dar sufletu-mi are răbdare
Si stă cuminte în carcasa sa

Dar o lumină mi intră-n casă
Esti tu iubire la mine ai venit
Sunt fericită ai ajuns acasă
In plina noapte soarele a răsărit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu acum

ar fi trebuit plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit -ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de
Adăugat de CucuiulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Lacrimi peste suferințe

Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare

Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește

Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire

Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi zbori,
Lăsând în urmă suferințe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde ești acum

unde ești acum când am nevoie de tine
și cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan
când florile-au murit
căci ochii mei scurși de lumină
n-au mai zărit petalele-n culoare
când păsările aripi n-au ca să mai zboare
și în abisuri cad
unde ești acum când coșmarul bântuie
și ceasul orele îngheață pe un ruginit cadran
în noaptea venită parcă din iad

de ce nimeni nu m-aude
când inima mi-e plină de un gol nemăsurat
unde ești când am nevoie de tine
si te strig neîncetat... neîncetat...
chiar de-mi sunt rugile surde

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Între lumi

Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înșine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viața așa cum nu e ea
Și vinu-l sorb încet ca și cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeși în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,

Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieți
Scriu viața așa cum a fost ea o dată
Și vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine știut
Mă face zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învățat din ele tot n-am învățat,

Simt o lume sub mine
Ce cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede și nu vreau paharul să sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbește
"E totul creat doar de mintea ta"
Și totul se risipește...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Cu capul în nori

M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce mai vrea un pic.

Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce- putea fiu,
simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.

Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.

Devin fără vreau, subit,
Un amețit cu capu-n nori
Și deși singuri au venit,
Eu cred că zbor... și am fiori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privind luna...

Încerc din nou privesc la ea,
dar cerul e-norat și eu nu mă satur,
stau în frig și privesc ca la o stea,
dar ea nu a alta, e luna mea.
Inima mea își croiește o dorință
pe care aș vrea să o șlefuiesc
gândul la tine îl am pe conștiință
și nu aș vrea pe nimeni rănesc.
În ochii mei văd acum orizontul
ș-acolo e cerul cuprins de răsărit,
dar cred că nu e acum momentul
se vede luna roșie ș-apoi iar cerul acoperit.
Afară ninge, zăpada pufoasă ma-nveselit,
chipul tău se vede din nou în răsărit
plin de zăpadă este învelit
și gândul duce la locul unde am copilărit.

poezie de (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Vreau să gonesc norii de pe cerul meu

câteodată doare viața așa fără motiv
vrei doar o bucată de fericire, dar nu știi cu care lingură să o mănânci

langoarea îți posedă privirea iar eul tău țipă neauzit în spatele retinei,
tot ce știi și ai învățat despre cum să trăiești e fără folos,

întreb de ce avem camerele pătrate, de ce există colțuri
acolo stă privirea cu orele și nu poate ieși
unghiurile drepte taie din elanul zilei care acum sede pereți

dacă reușesc să-l prind, promit că ne facem o casă din lut cu pereți circulari și vom dansa împreună toate zilele fără soare până ajungem înecăm norii cu praful ridicat
doar așa-i vom goni de pe cerul meu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te vreau acum

Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greșite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.

Secătuit de-arșiță pân' la scrum,
Într-un deșert din mine, caut tau de munte
Și nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.

Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.

Când și-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-oprește când te văd,
Mi-ești lațul retezat scăpat de eșafod...
Te vreau acum, acum, acum.

Și-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
-ți fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.

Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aș fi cum trenul într-o gară fără șine;
Prelung și gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.

poezie de (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Iubiri în penumbră

chinuie foamea unei iubiri neîmplinite
ce așteaptă-n penumbră de lume ascunsă
apare uneori în ochii tăi
e o licărire verzuie mai aprinsă
o scânteie ce tălpile-mi aprinde
as vrea să fug spre tine
e ca o chemare in brațele ispitei
e ca o mângâiere ce parcă o simt
dar luna-și plimbă stelele și te duce iar în umbră,

chinuie foamea unei vieți netrăite
ce zace în mine și tot crește acum
mai mult ca oricând te vreau lângă mine
să-mi cunoști lumea ce nu mai pot s-o ascund
ajunge o șoaptă, un pas mai aproape
doar atât ca la tine s-ajung.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sup trupul tău cald

Sub trupul tău cald simt cum mă pătrunzi până în suflet,
Acorduri de chitară se revarsă în mine din al tău cântec.
Leagănul tău face acordez tot trupul,
Nu ieși afară. Te rog, vino înăuntru!
Împinge notă cea mai clară în micul acord de chitară,
Împinge sensul notru-n doi, ne iubim o viață amândoi.
Împinge notă de diafragmă în notele virgine,
Pe clape de pian dansează arcușu-n mine.
Și ce divină e durerea acordurilor dezacordate,
Buciumul zbate inima mea
Intrând cu totul pan' la ea.
Ce sentiment vinovat în al nevinovăției timp...
Eu nu am vrut, tu nu ai vrut, dar ne-am trezit iubind...
Iubind acorduri de chitară,
Iubind arcușul de vioară,
Iubind leagănul tandru,
Iubindu-ne unul pe altul.
Tresar valuri adânci în marea mea din mine,
Atingerile mele te fac uiți de ține.
Nu vreau un alt destin cu altcineva împletesc,
Ci numai unul singur pentru că doar pe ține te iubesc.
Te vreau! Te strig! Și cant ușor,
În rază lunii trupul mi. e gol...
Și urlă după al tău trup...
Și buzele mele după un sărut.
Vulcanul se încinge și simt cum erupe,
Cu fiecare adâncitură petală se tot rupe.
Străpunge-mi lumea și tot interiorul,
Când tânjesc să simt din nou fiorul
Un contremur plăcut simt și arcușul iar pătrunde,
În tainele întunecate ce-ți sunt acum parcă de-un veac știute.
Cutremurul de gradul 9, sfarmă, erupe.
Pe trupul tău zăresc doar rouă, petală mea de tot se rupe.
un leopard ce stă la pândă, face cad pradă.
Mă uit în ochii tăi și văd... dorința reincepe grav ardă!
Ca un centaur duci o luptă... între a vrea și a nu mai vrea... în timp ce eu sunt frântă.
Din întuneric scoți torța arzătoare,
O stingi din nou în al meu corp...
Acum nu mă mai doare.
Lava încinsă se revarsă,
Zâmbeste acum cât poți!
Apoi te rog lasă...
Căci ostenită sunt și nu mai pot,
Deși dorința-i mare,
Tu m-ai iubi de tot, de tot,
Dar eu te rog ai răbdare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Janet Nică

Poetul și eul liric

Am aflat, din cărți, discret,
Dintr-un text, deloc satiric,
Cum, că eu, fiind poet,
Am, în mine, EUL liric!

Vena poeziei, sumbră,
N-are suflet, n-are sânge,
Autorul e în umbră,
EUL râde, EUL plânge.

La iubita mea frumoasă,
Dac-aș vrea să zbor ca zmeul,
Ca poet, eu stau acasă,
Dar, la ea, se duce... EUL!

Eu vă spun, cu tot onorul,
Și vărsându-mi, sincer, focul,
EUL ăsta, profitorul,
Mi-a luat, de-o vreme, locul!

Supărat cum sunt mereu,
Plin de gânduri și tăcut,
Trec pe lângă EUL meu
Și, de-al dracu', nu-l salut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Armistițiu

... mi s-a acordat pe neașteptate
un armistițiu
legat de sănătate;
nu știu, pân' la alt solțstițiu?...
... parcă nu s-a-ntâmplat nimic,
n-am fost eu suferind
și stau chitic,
neobservat, să nu mai scormonesc scrâșnind
de care-n dinți m-am agățat
de eul meu -în care-am tot crezut
că încă nu-i epuizat-
se pare-i cum am vrut...
... hm, cum am uitat iute
durerea, multă deznădăjduire
când doar cerșești te ajute
celui ce-l uiți îi mai dai de știre
și derutat total
tot crezi că tot se reîntoarce
ca un val,
c-ai nouă vieți precum pisica, cea ce toarce...
și așa refuzi, că mintea e parșivă
și vrea s-ascundă ani trecuți
ce-s scriși, chiar de încerci cu sugativă
să-i ștergi din mulți
... deci bătălia nu e câștigată,
nu-i vorba de capitulare,
e-o nouă programare, dată,
o perioadă de încercare,
o pregătire
ca de antrenament,
o irosire
pân' la finalul... accident!...
când armistițiul cade impotent...
06.03.2012

poezie de (6 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Tur-retur

merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i așa?
Mai am și răsărituri de văzut,
Și mări, chiar și oceane, de trecut,

Mai am atâția trandafiri de dat
Și-atâtea suflete de alintat,
Mai am și visuri, multe, de-mplinit
Acum și mâine sau... prin infinit.

Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu știu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când știu că sufletu'-i nemuritor.

De ce mi-aș face griji, sau geamantan,
Când știu că pe acolo-i tot ce am?
De ce plânge pentru-o viață, doar,
Când alta așteaptă la hotar?

Așa că, dragii mei, plec doar puțin
Deși eu mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toți avem biletul... tur-retur!

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Pe drumul umbrelor cad frunzele amiezii

și tot gust singurătatea ațoasă
până când cercurile de lumină
se închid
mi se pare că din noroiul ăsta
niciun gând nu poate prinde viață
și nicio clipă nu va purta aripi
mai lipsește curgă râul de smoală
peste anotimpul fără sfârșit

pe drumul tristeților cad îndoielile
și tot gust singurătatea ațoasă
mi se pare banal plâng
în camera umbrelor
acolo unde stă adevărul chircit

da
am pierdut
de o mie de ori
și m-am ridicat cu genunchii tremurând
și cu fața palidă
încercând refac toată nebunia
dar acum
când singurătatea se hrănește cu mine
mi se pare că sunt
prânzul și cina
unui destin prefăcut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Despartire

Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.

Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar și pe luna albă.

Pe cerul negru-înourat,
O șansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?

Și parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar și planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.

Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârșit,
vrea să pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.

Aceea despre care-acum îți scriu
Știi, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mia ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit…
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Și vreau uit că te-am iubit.

Acum când drumul ni se taie
Și viața ni s-a despărțit
Îți scriu pe ultima mea foaie
Îți spun că mult, prea mult eu te-am iubit…

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despărțire

Parcă și florile din glastră
Vorbesc de desparțirea noastră
Și plâng mușcatele la geam
Căci am pierdut tot ce aveam

Și lacrimile se preling
Peste pervazul prăfuit
Și căt aș vrea să nu le ating
Și cât aș vrea să uit...

Aud cum frunzele se frâng
Sub lacrimile grele
Și cât aș vrea să nu mai plâng
Să nu mai plângă ele...

Dar plângem toate lângă geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și plâng și eu și florile din glastră
Acum la despărțirea noastră

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub trupul tău gol

Sub trupul tău cald simt cum mă pătrunzi până în suflet,
Acorduri de chitară se revarsă în mine din al tău cântec.
Leagănul tău face acordez tot trupul,
Nu ieși afară. Te rog, vino înăuntru!
Împinge notă cea mai clară în micul acord de chitară,
Împinge sensul notru-n doi, ne iubim o viață amândoi.
Împinge notă de diafragmă în notele virgine,
Pe clape de pian dansează arcușu-n mine.
Și ce divină e durerea acordurilor dezacordate,
Buciumul zbate inima mea
Intrând cu totul pan' la ea.
Ce sentiment vinovat în al nevinovăției timp...
Eu nu am vrut, tu nu ai vrut, dar ne-am trezit iubind...
Iubind acorduri de chitară,
Iubind arcușul de vioară,
Iubind leagănul tandru,
Iubindu-ne unul pe altul.
Tresar valuri adânci în marea mea din mine,
Atingerile mele te fac uiți de ține.
Nu vreau un alt destin cu altcineva împletesc,
Ci numai unul singur pentru că doar pe ține te iubesc.
Te vreau! Te strig! Și cant ușor,
În rază lunii trupul mi. e gol...
Și urlă după al tău trup...
Și buzele mele după un sărut.
Vulcanul se încinge și simt cum erupe,
Cu fiecare adâncitură petală se tot rupe.
Străpunge-mi lumea și tot interiorul,
Când tânjesc să simt din nou fiorul
Un contremur plăcut simt și arcușul iar pătrunde,
În tainele întunecate ce-ți sunt acum parcă de-un veac știute.
Cutremurul de gradul 9, sfarmă, erupe.
Pe trupul tău zăresc doar rouă, petală mea de tot se rupem.
un leopard ce stă la pândă, face cad pradă.
Mă uit în ochii tăi și văd... dorința reincepe grav ardă!
Ca un centaur duci o luptă... între a vrea și a nu mai vrea... în timp ce eu sunt frântă.
Din întuneric scoți torța arzătoare,
O stingi din nou în al meu corp...
Acum nu mă mai doare.
Lava încinsă se revarsă,
Zâmbeste acum cât poți!
Apoi te rog lasă...
Căci ostenită sunt și nu mai pot,
Deși dorința-i mare,
Tu m-ai iubi de tot, de tot,
Dar eu te rog ai răbdare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

În nopțile reci

Îsi scutură nori acele albe
Cusute dantele cu fire subțiri
Însiră sfintele diafane salbe
Frunzele verzi rămân amintiri

Aici se ntalnesc prinți si prințese
In albul castelelor împletite
Fulgi de nea stă la mese
Coroana de gheață si ace înfrățite

Se aud cântări se scutură cerul
Îngerii albi îsi scutură aripile
Fugii ce cad îi strânge gerul
În nopțile reci se nasc idile

Cum că a fost va fi si este
Iubiri rămase mereu în ger
Iubiri rămase de acum vestite
Iubiri eterne învăluite în mister

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești tot aici

Ai îmbătrânit de-atunci
Și frunzele au riduri îngroșate,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
Acum ai crengile împrăștiate.

Ești tot aici, nu te-au tăiat
Acei ce inimă nu poartă,
Dar parcă acum ești mai înalt,
Se vede vârful cum se-apleacă.

Pe scoarța veche ai crăpat
Și crăpăturile sunt dese,
Dar încă înflorești îmbujorat
Și-mi pare mie să nu-ți pese.

Mă vezi, eu sunt, da, m-am schimbat,
Îți mai aduci aminte timpul,
Când adormeam doar mângâiat
Mi-acopereai cu flori veșmântul?

E mult de-atunci, dar n-am uitat
Și dorul m-a chemat la tine,
Sunt argintat și supărat,
Sunt singur și nu-mi este bine.

Am rămân -ți povestesc,
Avem o noapte înainte,
Doar dacă nu te plictisesc,
Cu a mea poveste în cuvinte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook