Poetul cu un vultur în deget poezie
[chei spre nemurire]
mâna arcașului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi strunește aprig coarda vieții
inima țipă
dezgolită de pleoape
în oasele mele vulturii își înghit morțile
cu o foame uscată
privește
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente
limba mea
pârjolește cuvintele
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre poezie
- poezii despre degete
- poezii despre viață
- poezii despre verb
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
Citate similare
Verbul inimii
[priveghi în lacrimă]
verbul în care mă mișc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipsește țipătul
vântul din velă
încătușat
ticăie
inima ta învață să iasă din mare
din șolduri legănate curg voluptăți striate
surpă curcubeie însângerate dinții mei scăpați din varnița morții
lumea întinsă pe-o roată pătrată
își caută în tortură
echilibrul
verbul meu despică fulgerul
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre senzualitate sau poezii despre proteste
Nu-i nimeni în oglindă
(vestire compromisă)
cine se naște
cine pe cine trăiește
același alt anonim țipă cu gura închisă
sub pietre
se moare zdrobit de frigul cetății din vene
fără de magi
steaua își uită menirea și-și resoarbe lumina
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre stele, poezii despre naștere sau poezii despre gură
Clandestin în propria viață
[erupții solare]
nu te știam
nici pe mine alb nu mă țineam în gaică prea bine
pândit de-o eră glaciară
îngenuncheam în rugă și așteptam
smerit
o erupție de pupile
virusat de îndoieli mult prea sulfurice
nu-mi arăt rana
unor ochi cu pleoape de piatră
frecvența fricii e modificată de lună înainte de-a otrăvi
sângele vieții
cu ispite
clandestin
vroiam să cunosc itinerarul sorții
înscris în aortă solară cu pulsații de vânturi
însetarea băubilă în pocale de carne
friabile
tot ce cheamă și cade prea aproape de axa blestemului
halo de ger
binecuvântarea cunoașterii ne tatuează respirul
la ieșirea din pupă
să nu ne facem casă în bulboană
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre Soare, poezii despre timp, poezii despre smerenie, poezii despre ger sau poezii despre frică
D de la Dragoste
[de doi unul]
inima ta
seif de lumină
eu
cifrul care-l descuie
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În templul focului rece
(zeul cald de sub ghețuri)
odată cu vânturile estului
intru în templul focului
cu ochii închiși număr pașii dintre mine și mine
cei tăiați la mijloc se reciclează periodic după ce mai amputează
o galaxie de umbre
trag roata dintre pleoape
cât pot de bine o ascund pe Rocinanta în glezne
să bat potcoave de argint drumurilor fără frâie
n-ar trebui să-mi ia mai mult de-o
moarte suculentă
hergheliile duhului îmi tatuează pielea pe toate fusele orare
chiar și când uit numele unul câte unul
mă pietruiesc încă ispite cu miros de busuioc
atâtea odăi fără vertebre cu număr cuantic și dușumele de aripi
nu mai revin în insomnii
spășită
niciodată fără mine n-am să-ți fiu oglindă
iubite de-o seară prea lungă
cu un șoim pe umăr rotunjesc respirația spațiului
invoc puterea artei dresajului
(nu vreau să mă-nghită neluminată prea răbdătoarea humă)
doar vânturile estului citesc meridianele corect
și hărțile albe
pentru topirea ultimă
alfabete solare îmi transpiră în palme văzduhuri friabile și scriu vieții
povești transparente sub unghii
iluzie mioapă
libertatea sapă tranșee în primăveri
câte una pentru fiecare erou îngropat între coaste fără onoruri
stoarce de seve
travestitele toamne pentru un smoothy
hipnotic
prea multe eternități cuvintele mi-au dospit în vene
fără drojdia focului pâinea înțelepciunii
împănată cu vulturi
inelele timpului odată scoase de pe degete
bat piroane văzului sferic
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre toamnă, poezii despre spațiu și timp, poezii despre seară sau poezii despre pâine
Departe în mine vuiește zborul
(pe tâmpla numelui tău)
nu-mi schimb numele
îi înmulțesc sunetele care-l înconjoară ca pe un templu
zborurile sunt icoane în care mi-am recunoscut
tatuajele inimii
din cămașă de ruguri alunec(ăm) tainic
în fiecare noapte
cultivatori în carne friabilă
provoc(ăm) destinul
tăgăduitul râs sub piele de șarpe își înghite pe rând
curcubeiele
fără de rai și în cădere liberă în mine redau orei umbrele
ne-am spart morțile iubite ca pe cuburi de gheață
încercând să ne bem până la fund apa vieții
încât a devenit o obișnuință ca-n brațele mele sorii să organizeze orgii
întotdeauna
sub mască chipul Tău neasemuit
spală înalt lumina
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre șerpi, poezii despre zbor, poezii despre sunet, poezii despre schimbare sau poezii despre râs
Piciorul atlant al minții
și această singurătate aglomerată de urlete mute
va trece
precum rătăcita zăpadă sub ștreașina lui mai
pe corzi de-ntuneric
escaladez absențele tale prea roșii pentru ridurile iluziei
săgeți de gheață îmi spulberă gleznele
și troia sucombă înlăuntrul oasele mitice
ploaia cu oameni de tablă mi-a înmuiat țipătul
a decapitat ecoul
nu mai merg pe sunete
să nu pleznească sub mușcătura gerului struna inimii
nevăzute răni duce genunea pe umeri
îmi sângerează limba de așteptări tu unde desenezi stele
încă n-am aflat
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre singurătate, poezii despre roșu, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie sau poezii despre picioare
Sonetul 47
Inima mea, cu ochiul s-a împăcat
Și reciproc își fac numai favoruri;
Când ochiul jinduind te-a căutat
Și inima s-a sufocat de doruri,
Cu-al tău portret ochiul s-a ospătat,
Iar inima-n tablou benchetuiește;
Apoi ochiul de inimă-i chemat
Ce gânduri de iubire-i dăruiește.
Deci prin portret sau prin iubirea mea,
Când ești plecat, rămâi mereu cu mine
Și-oriunde ai fi, gândul te va vedea,
Iar eu voi fi cu el când e cu tine.
Dar dacă doarme, ochiul meu privește
Al tău portret și inima-mi trezește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre somn, poezii despre reciprocitate, poezii despre portrete, poezii despre dor sau poezii despre cadouri
Supraviețuire
[aritmii]
tatuaj de clipe friabile
orb mă prăbușesc printre propriile mele oase
învăț să nu-mi pese
de artrozele unui spațiu
care și-a ipotecat până și ghilotinele
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire
Eva
- incertitudine -
starea perfectă de poezie își cerea obstinat contur
carnea ta
femeie
substanță revelatoare
coasta mustind de păsări s-ar putea
să nu-ți aparțină
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre păsări, poezii despre perfecțiune, poezii despre femei sau poezii despre Eva
Înnobilând iubirea
Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în brațele Domnului.
Tu îmi privești inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.
Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorții din coji de pământ?
Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.
Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptați de o floare.
Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sculptură, poezii despre glezne, poezii despre fluturi sau poezii despre flori
Cineva cu o foarfecă
[ostatec între mine și foame]
și așa voi pleca
cu un surâs în care silabele fac dragoste
pe mormintele ochiului
de foame
am topit într-un trup de pasăre armura depărtărilor
fascinată de pelerinajele ierbii
încui timpul în piatră
răsucesc perfect pupila în cheia sol
și las călătoria
să invadeze celulele viului
fără să cer procură stelară să-mi șterg trupul
din rădăcinile focului
în cuvânt scutur drumurile coapte
și mănânc
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj, poezii despre mâncare sau poezii despre foc
Domnule Bob
Dă-mi mâna!
Chiar fără mănușă,
Să mă răcoresc în albul tău,
Cel supt,
Din oasele putrezite alor mei...
Dă-mi mâna,
Rumenă, caldă!
Să mă înalț osie,
În cerul,
Străfulgerului meu...
Dă-mi mâna,
Albului tău,
Geamăn cu mine,
Că-l simt ca magnetul,
Lasă-mă să-l strâng în brațe,
Să-l dau ploilor mele,
Să-l macine mereu...
Îi e foame lui Cronos!
-Nesătulul!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb sau poezii despre magnetism
Degetul roșu dinafara timpului
îmi vreau ochii înapoi
toate ființele și lucrurile s-au întrecut să liciteze pentru ei
din vremurile șotronului cu îngeri
și-al pisicii meșteră în tors basme în poala bunicii
pământul a făcut electroșocuri cu padele de verde viselor
pentru a merge drept frământ deșerturi cu arome de zboruri
în coca prezentului
mi-este foame de mine și privesc uluită cum mă scurg în atingeri
pretutindeni
nimeni nu-mi numără martirii din oase
trecătorii
și hoții de anotimpuri
corp de sticlă adună văzduhurile ca rugăciuni de păsări
în praful unui sărut caut stele
închid marea în lampa lui Aladin să nu te pierd iubite
alunecă greu realul pe gâtul uscat
versanții clipei mi-au înnodat halogramele chipului
gândurile
și-au despărțit meridianele prin fulgere
necunoscuții fără vertebre țipă din pupile că nu le dau viză
ochii tatălui au căzut din cer printre gratii de ruguri
pântecul mamei
orb
nu i-a putut broda cu luceferi
naștere după naștere mai străvezii îmi sunt brațele
oglinzile
s-au disipat în sângele unui zeu fără contur
să-mi recuperez ochii iubirii râd și las cereri pe orizonturi
îngrop toate privirile
care n-au extras curcubeiele ca pe aur din pământul făgăduinței
și trag cortina materiei
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre șotron, poezii despre verde sau poezii despre sărut
Limba Română, ultima mănăstire
Luna își odihnește obrazul pe Limba Română.
Ea își unduie sunetele
ca niște pene de egretă.
Limba târâtă la Roma odată cu Decebal,
aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre
pietre tăcute, și-a întors fața mandră
către schitul lui Dumnezeu,
munții Carpați.
Soarele se răsfrânge în inima ei
pulsând veșnicii.
Picioarele cuvintelor romanești caută harul
în somnul gliei
încălțate în sandale romane.
Serenitatea vocalelor are timbru
de clopot ortodox.
Ele înalță curcubeu peste Prut
pe cerul de un albastru voronețian.
Răsună în trupul Limbii române
glasul lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Limba Română este ultima Lui mănăstire,
cea mai dreaptă, temeinică, eternă.
Eminescu așază
mâna lui Dumnezeu pe spicele de grâu
coapte, încolțind în cuvintele
din câmpia Limbii Române!
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre limba română, poezii despre cuvinte, poezii despre România, poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre tăcere sau poezii despre superlative
Istoveală
mă gândesc da, uite aici sunt eu
sub piatra aceea fără nume dorm oasele mele,
murii sunt goi, vântul e uscat și rece,
copacii muncesc să își tragă spre cer rădăcina,
iarna cade ca un năvod peste iubiri pădurene
aici sunt buzele mele care înfloare sub râpă
auzul meu doinit dintr-un clopot mai înalt
în deal la cruce.
spre soare-răsare păsările negre se aruncă în cerul gol
de unde inima mea a mai smuls încă o stea albă.
nu mă așteptam ca din fântâna uscată
să crească mușchiul greu sub neaua de pe ghizd și roată
poate e fiindcă mama nu m-a înțărcat cu vorbă bună.
ori am murit când soarele cădea în echinocții,
ori poate n-am murit deloc
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre negru, poezii despre muncă sau poezii despre mamă
Nu doar figurație
[scenariu în acvamarin]
doar martor
nu trăitor de oră singulară
întorc pendula suflării
(cu grijă să nu-i topesc arcul sub patimi)
deschid ușor ușa labirintului să nu trezesc morții
schimb cochet oja ursitei
și răstorn negrul genunii în creuzetul inimii
rolul de primadonă
doar după ce mi-am tăiat limba m-a îmbrăcat
etanș
pământul
ca o urzeală a coastelor lui Nessus
intră în carantină
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore sau poezii despre Pământ
Trei cuie
[golgota harului]
merg nevăzut pe strada principală a poeziei
mă-mbrac uneori în păduri
pentru a compensa deficiența acută de verde din universuri palpabile
pentru acces la graiul nevăzutelor
în trei cuie am bătut limba
în avalanșă respirații binare decantează împărățiile din celulă
chiar fără de cină dar cu taine în buricele
scormonitoarelor degete
tai cu apă lunatică otgoanele gravitației
înghit fructele focului ca pe cuminecătură și mă schimb
în cuvinte
de toate înghețurile
după ce-am contabilizat judicios toate răstignirile ochiului
lumea se botează în sângele meu ca aerul
fără procură
zei sub hipnoză calcă apa neatinsă
a verbului
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre păduri sau poezii despre gravitație
Ita Est...
Știți voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Și-nnodate
Ca să poată fi de toți cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golași de vrăbii fără pene...
Dar voi nu știți nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu știți că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Și că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...
Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
Pentru-abecedarul vieții viitoare...
Versurile mele?
Stropi de apă vie
Și ploaie de stele
Pentru veșnicie!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre muzică, poezii despre vrăbii, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre rândunele
Limba mea, limba romana!
Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.
Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.
Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.
Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.
Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre privighetori, poezii despre oi sau poezii despre miere