Antimanifest
tăcerea umblă lent prin orașul
unde chelnerii râd la taverne aprigi și tineri
iar doamne sofisticate deschid șampania vietii
numai eu/ poet uitat în ambalaj/ respir cu plămânii atrofiați
starea de neliniște a urbei și trag de mânecă
umbrele părinților înfipte în cimentul fierbinte
,,- Cât de tineri ați putut fi, săraci de emoții, penibili de naivi!"( totuși m-am născut sub lumina boreală, printre moloz și cuvinte)
tovarășii de altădată beau cafeaua de import
pe șantiere/tatăl meu se îmbăta o dată pe lună
la chenzină
și nici atunci lumea nu i se părea mirobolantă
,, - Ești încă aici, în orașul cu cișmele de piatră, încă speli rufe și legeni pruncul care țipă spre cer?"
Am înghițit cozi grele de pești și acum izbesc
în stânga și în dreapta,
să mă ridic din singurătate ca din Iordan
înțeleaptă atât cât să număr demonii
jucați la tarot, mutepoems
la ghișee se cer bonuri de ordine și toți vin de-a valma
înotând printre bule de oxigen și falii de timp
,, - Nu răstigni caii care trec prin oraș într-un Armaghedon silențios!"
Oare din cursele de mașini ieși tot atât de viu
precum din trupul mamei îmbătrânit?
fii sincer cu sunetele ce încolțesc în artera femurală
și se scurg într-o hemoragie masivă
pe trotuar/ ingenue/un antimanifest
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oraș
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre înot
- poezii despre șampanie
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărăcie
Citate similare
Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă pe strada Lipscani pictorii
beau la terase apoi urinează pe zidurile desenate în graffiti
culori de ulei li se scurg pe pantofii albi
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta se limitează la contemplarea lumii
prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
aerul viu care iese din canale
șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți zic Manole s-a ruinat catedrala iarba a năpădit amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart încă falia mea de timp și vă mărturisesc că în orașul acesta dimineața se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre artă, poezii despre încălțăminte, poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre pictură, poezii despre limite sau poezii despre fum
Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic
ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruș decolorat sferic sărat
și vă mărturisesc că în orașul acesta diminețile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Orașul din care se pleacă
oamenii ies la strada mare
cu demonii lor sub braț fiecare cu fiecare
îngeri înalți printre statuile goale
ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii
gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers
vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul
scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta
poeții nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă
cât vor purta mantaua lui gogol
mai pot scrie la colectiv
arși de febra poeziei /de-a v-ați ascunselea
el a furat un câine pentru a păcăli timpul
să scrie încă un vers despre bruneta din tramvai cu sânii lascivi
serile se plimbă ca un șobolan roz gâf âind de neputințe
din orașul acesta se pleacă pe cai mari
atât de mici sunt străzile cu femei splendide cu poeme mignone și zile
nenumărate
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zile
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre versuri
- poezii despre vecini
- poezii despre tramvaie
- poezii despre sâni
Orașul de lângă coline
În orașul acesta oamenii beau capuccino
în diminețile când albatroșii urcați pe vestigii
sparg liniștea istorică
un negru mărunt mătură aleile și salută turiștii
cu un zâmbet cât piața Spaniei
pe străduțe sunt înghesuite motociclete rudimentare
iar tu îți faci selfie lângă Fontana di Trevi cu mulțimea
isterică de anonimi venețieni
simți cum dependența de oraș crește
precum serotonina
iar dialogul imaginar cu statuile acestuia
te transformă într-un scrib ce prescrie
poțiuni de fericire
pe la taverne femei tinere râd în cascade
cu porțiile neterminate de paste în față
bărbați îngândurați trec pe lângă vitrine
ispitiți de ploaia nesfârșită
preocupați să ocolească vânzătorii sordizi care vând umbrele
în centrul istoric se rotește orologiul vechilor clădiri
atât de tare încât miroase a timpuri moderne
urbea cu mii de columbi voiajori
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre istorie, poezii despre zâmbet, poezii despre turism, poezii despre sculptură, poezii despre râs, poezii despre ploaie sau poezii despre negru
Antiartă
sângele meu slav construiește ziduri de antisentimente
tu parchezi în spatele teatrului național
apoi iei la pas centrul și îți pare că vezi
umbrele demitizate ale poeților craioveni
cum fumează din țigări electronice
și încearcă să aibă o viață birocratică
asediați de rutine și de metaiubiri
am mâinile lipite de omoplații tăi pulsez ca la imperius însă descopăr în tine
mediocritatea clipei saliva amară cu care
îți întoarce ceasul
tu deverbalizezi partea mea yoyo și din toată
aritmia ții strâns în palme
fashionismul meu iconic
antisentimentele prin care te-am așezat în
livrescul zilei
se face politică și demonii urbei beau la taverne
falii de existență plutesc crepuscular
iar și iar românismul se propagă în eter
iar eu simt cum dematerializarea politicului și a cuvantului
sapă gropi funerare
tu vei fi întotdeauna copacul cu rădăcini
înfipte în beton
acel lemn ud din care fabrici ore în timp ce dezavuezi arealul
călare pe retina unui timp-voiajor
te voi citi prinsă în capcana orașului înnobilat de funcționari publici și de artiști veleitari
cu sângele meu slav manifest antiprozaism
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre politică, poezii despre fumat, poezii despre țări, poezii despre viață, poezii despre teatru sau poezii despre sânge
Întâiul mit
înțelepții spun că a viețui este sinonim cu
a inhala falii de oxigen și de nefericiri
în neînțelepciunea tinereții mele pipăi soarele și miile de stele cu degete de hârtie
cupola lumii îmi pare
o strană în care furtuni de meduze aliezee ale timpului mort aliniază planete
prin acest univers ostil port carcasa trupului viu
ramificațiile ei pătrund până la al șaptelea
element
în subterana sufletelor care continuă să viețuiască printre moloz marmură și mituri
pot preschimba această punte trecătoare într-o
viitoare viață?
lumea are la temelie picturile rupestre ca și cum oamenii de acum ar fi tot naivii ce au inventat arta
în demisolul singurătății
cu puterea întâilor născuți îți zic Ție Doamne
că ne-ai înțelepțit prin cuvânt chiar dacă
în universuri paralele acesta umblă deztrupat
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre singurătate sau poezii despre planete
Cafeaua cu vis și fum
Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele își curmă conturul alungit
și se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
și-apar din nou, ca vis, și totul e permis.
Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopțile târzii
era iraționalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire și tăcere, atât cât ni s-a dat,
și nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.
Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
și fumul de țigară ce urcă... rătăcit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre cafea, poezii despre visare, poezii despre vestimentație, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic
ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruș decolorat sferic sărat
și vă mărturisesc că în orașul acesta diminețile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peturi
din trecut vin imaginile și mirosurile
piața mare cu legume pe trotuar
Craiova aceea sordidă
în care trăiai dupa niște ritualuri
bine implementate
cu vecini masochiști care întindeau rufe
la ferestre
și apăsau pe stingător ori de câte ori
suna la interfon un creditor
pe atunci trenul accelerat urca în mintea mea
până în acel București edenic
unde paiațele de politicieni făceau față fluxului monetar
aici se vindeau oameni de-a dreptul
iar pe trotuar vedeai doar urmele afișelor electorale
însă în acest paradis fiscal mă simțeam
împlinită
departe de orașul lasciv al Craiovei
întinsă pe tarabe la pagina 1 cu toate organele la vedere
/ochi picioare plămâni/ așezate temeinic
între munții de tuș
al căror scris va înroși palmele umede ale zilierilor
de la AFI Center
încă simt mila aceea imensă pentru orbii surzii și impotenții orașului
ei se multiplicau la secundă eu muream
sufocată de noxe
într-un Cișmigiu încă viu
între blocuri de beton și miliardari de carton
lângă ghenele roz peturiartistice
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre trenuri, poezii despre trecut, poezii despre senzualitate, poezii despre secunde sau poezii despre roșu
Strada cu portavoce
eu încă sunt aici pe strada Ispirescu
dar cartierul nostru este în carantină
și oamenii se răsucesc în izolare triști
îmi este dor de primele noastre zile
când ne plimbam prin parcul Romanescu
azi parcurile sunt inchise și orașul tace prins
într-o capcană nevăzută
mai știi când ne vedeam la chioșcul de ziare?
toți bătrâneii ne vedeau îmbrățișați
și te iubeam cu magică putere
azi toți bătrânii din orașul nostru stau în case
iar virușii își instalează umbra
ca un tentacul întunecat peste oraș
parcă ai fi încă pe strada aceasta cu râsul tău gălăgios
nu văd însă decât ferestre închise și ambulanțe care trec
văd doctori și bolnavi/o lume-n agonie
este atâta moarte în jur iar ție
îți mai e dor de cartierul nostru colorat
de liniștea în care ne-am iubit cu-adevărat și simplu
fără să ne gândim că timpul /și el bolnav/ orașul îl va ucide
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre bătrânețe, poezii despre boală sau poezii despre întuneric
toamnă la scadență
prin orașul desfrunzit
încă o dată anii
adormiți în stradă
pe pământul tăcut
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre toamnă, citate despre timp, citate despre somn, citate despre oraș, citate despre căderea frunzelor sau citate despre Pământ
Ulei pe asfalt
locuiam într-o secundă cu roți pătate de sânge
și îți auzeam aripile cum foșneau tânăr
nu erai decât tumultul pietrei filoxera din vii
arborii cangrenați
de la fereastra prezentului roteam galaxii
posedați de mega-timpi
simpli cetățeni ai urbei care/ precum o pată hidoasă de ulei pe asfalt/
se întindea dincolo de vocile noastre alto
ți-e sete și încă pictezi pereții ivoire?
te-ai rănit când ai tras ultima tușă din portretul
comandat
de vecina mea anxioasă cu preocupări artistice?
toamna asta nu ne vom unii umbrele pe trotuar
nu ni se vor scurge ploi pe pantofi
vom bea câte un pahar de ice lemon cât mai departe de centrul vechi
poate voi ajunge la kizomba să dansez la plesneală
iar tu să îmi ții ritmul ca în noaptea aceea când
ai vărsat și eu în mod stupid
ți-am tras o palmă:,,- Știam că ai venit în oraș pentru ea!"
nici măcar nu mi-ai deschis portiera întrebai dacă el mă mai sună
și de ce nu mi-am făcut abonament pe un an
la spectacolele tale de la filarmonică
unde te-a invitat candidatul la funcția de viceprimar
voi desființa pagina de socializare cu tembelii ei permanenți
pentru ca să pot citi reviste calde la Aman
și să pot ține de mână dragostea care va veni
când voi traversa nepricepută prin zone nemarcate
iar vreun șofer va înjura felul meu grațios de a trece
așa cum făceam atunci când te mișcai la stânga și la dreapta mea
în incercarea disperată de a mă opri să plec la vreun festival unde toți papițoii scriu
și doar orașul ne va privi cu ochi inguști cum ne tachinăm
pierduți în grupuri ad-hoc proliteratura
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre toamnă
Labirint
ziua aceasta s-a întâmplat să plouă cu metasentimente
iar tu saltimbanc al ideii de poezie ai contemplat cum cresc firele ierbii
așadar de acum vom tunde copacii
de mână cu umbrele vii cu spinii reci
lumea ta va fi o cupolă
a mea va avea pași de pitic
cu cât nopțile vor scădea cu atât inima ta va urca într-un infinit de tic-tac-uri
până spre labirintul orelor care curg
precum râurile sub arca universului
de acum vom culege ciuperci după ploaie voi lua ochiul lumii să îl
rostogolesc în mușchiul pădurilor din el se vor trage spre cer vitralii ca niște
dungi verzi într-o mănăstire galbenă
tu vei cunoaște singurătăți hiperboreene cât eu voi primi în plex aerul
șuierător al dragostei care stă mai la sud
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tuns, poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre ore
Ești atât de frumos
Ești atât de frumos, Doamne,
Prin tot ce ne-atinge, curat,
Prin tot ce putem strânge în brațe,
Cu ochii, gândul și inima de muritori.
Ești atât de bun, Doamne,
Prin tot ce verși în lacrimi, neîntinat,
Prin tot ce binecuvântează trupuri,
Pline de răni, suspine și-amare dureri.
Ești atât de luminos, Doamne,
Atât în Cer, cât și pe Pământ, Sfânt lăudat,
Cu daruri crescute din lut și lumină,
Suflate din Duhul gurii Tale făr' de-nceput.
Ești atât de iubitor, Doamne,
Atât de nepătruns în Vie Împărăția Ta,
În Începutul și Sfârșitul Universului,
Neînțeles și necuprins de câți au încercat.
Ești atât de minunat, Doamne,
Prin spicul ce se leagănă mut pe Pământ,
O sprânceană crescută din lut să zâmbească,
Îngenuncheată în fața Lunii de ploi.
Ești atât de iertător, Doamne,
Cu tot ce întinăm și otrăvim neîncetat,
Lăsând Universul viu cu minuni divine,
Întărind totul și pe toți ce-Ți recunosc Puterea.
Ești necuprins în bunătate.... aștept, Doamne,
răsăritul Soarelui, să-ți multumesc!!!
poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre început, poezii despre sprâncene, poezii despre sfârșit sau poezii despre sfințenie
Iernile roșii
în iarna asta prin cartierul meu
păsări negre beau din sângele calului întins în zăpadă
și se rotesc peste liniștea ce respiră din cimitir
este un cartier de snobi de oameni fixați în stereotipii
unde ferestrele se deschid rar ca și inimile
răsuflarea calului părăsit în nămeți îmi urcă precum o neliniște în iriși
dau moartea pe repeat îi ascult bit-ul cotidian
și nu pot să închid ochii înțelepți ai animalului
decât după ce mângâi spinarea împovărată de clipe iarba care îi crește dezinvolt între coaste și lumina desăvârșită a aripilor
vara caii slăbănogi pasc printre buruieni și construcții la roșu
câțiva câini își umezesc limba în bălțile de după ploi
numai iernile vin în cartier cu arbori ce defilează din patriotism
în locul armatelor de îngeri
iar ninsorile se revarsă peste pragul lui Dumnezeu până în cartierul cu oameni blazați
și simulează un război al cerului
în care oameni și animale sângerează
viețideimprumut
fără întrebări despre condiția umană
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zoologie, poezii despre iarnă, poezii despre cai sau poezii despre animale
Iglu
Păsările care invadează cerul cu aripi fosforescente, ele sunt
suave ale clipelor, fisuri într-un timp de ipsos.
Le văd atelele printre stele stinse și rog planeta celor o mie de singurătăți să nu-și întindă tentaculele spre cercul lor, curcubeu prins de scara norilor.
Am așezat pe portativul morții zile îndoliate, nopți desferecate... caii neliniștilor pagi...
dar tot îmi ieși și îmi intri în piept, pasăre
a destinului cuibărită pe un cactus.
Inima mi se dilată cât o singurătate spartă
de propria noastră zidire, ființa.
Acum și aici zboară, viață sticloasă, printre păsări-cobre
ce își mușcă coada lăsată peste amurg.
Va veni ziua când tinerețea își va chema păsările lipite pe cer cu adeziv și nu vei mai putea fura zborul sufletelor înaripate,
aer inoxidabil, dragoste care aburești propriul meu iglu!
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre aripi
Monolog
ți-am spus că plouă iar orașul se pliază/ la intersecții trec bătrâni pe roșu/
tu încă desenezi pe colțul meu de casă
fantome în lesă ale câinilor fără stăpân
mă uit pe strada cu pavele sparte și văd protestarii în coloane
la un etaj al primariei urcă o femeie grasă
să șteargă urmele de afișe
dar moartea suflă în fereastră și ploaia se amestecă cu sânge
și câteva dintre tichetele de masă
de prin oraș vin zvonuri că s-ar împărți la liber
ziare și reviste
însă din artă nu se poate viețui
portrete de artiști zac prăfuite în case vechi de pe Lipscani
iar câinii hăituiți de niște hingheri au urinat pe zidul bibliotecii Aman
ți-am spus că plouă și e sărăcie/ oamenii singuri se înghesuie la mall/
în sala de spectacol de la TNB se dau bilete
pentru un singur spectator
aici ca pretutindeni e un monolog pe scenă
Sorescu încă este viu și râde cu trei dinți din față
spre o Craiovă în care plouă nebunește și trec femei frumoase spre parcul Romanescu
purtând ciorapi cu plasă și genți Louis Vouitton
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini sau poezii despre femei
Hemoragie
Tu și ultima carte roșie...
Crezi în utopii, în viața de paradă;
eu fotografiez apusuri cu mâna desfăcută
ca acei rebeli de lângă cascadă
care, iar și iar, anesteziază frica.
Hai să rotim armele albe,
până se vor topi imperii de ani!
Nu vom mai îmbătrâni la fel de minunat
dacă vei elibera lilieci din piept
și, la braț cu orașul pe catalige,
vei dansa ștrengărește,
ca în vremea holerei.
Cât de hello kitty
am să te îmbrățișez,
fără emoții porționate minimalist!
Aici crești lângă casa puterii;
oamenii, ca și sperietorile, au stoluri de ciori
rotitoare
de aceea își numără galaxiile.
Poate cartea ta e un meteorit
cu papion galben
sau un cuvânt cu hemoragie...
Eu, firesc, despart muntele de trecere
și nădejdea de semn,
atât de tânără lumină
pâlpâie în aburii gurii tale
care scad apoi cresc,
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre mâini sau poezii despre munți
Ție
din orașul meu îți zic
nimic nu seamănă a moarte
precum seamănă picioarele mele a dragoste
dezlegate de lut
gura de aer care îmi zboară din piept
îți intră în pori te dilată încât ocupi
universe
pari a pătrunde din niciodată în niciunde
oraș în oraș dragoste fără de dragoste
iubit de cuvânt ca un zid
mă așez la vest de umbra ta
peste mine trec nori albi de sori
parcă moartea seamănă a viu
taci și îmi trimiți elefanți roz
dragoste cu o sută de minusuri
mai aproape de somnul meu
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre somn, poezii despre roz, poezii despre picioare sau poezii despre nori
Zile cameleon
timp faleze pietriș toate pictate
în pântec de oraș
deschizi ușa cazinoului și vezi oameni care beau
iar aura norocului se dezbracă de sofisme
cu tocuri de egretă femeia din colț numără rămășițele nopții
sau adaugă încă un conținut în povestea cu mirt
sentimentul că ploile vor ucide furnici nu mai există
doar o masă amorfă de ciment gata să se prăbușească fără unde seismice
doar unde radio prin care poți auzi porta-vocea realității
se schimbă șefii politici cad structuri ale statului se pune bază într-un om atât de singur încât își înghite chitul
de peste tot din orașul dement pluvial
auzi mașinăria de rumegat despre schimbarile cameleonilor politici
nimeni nu intelege de ce un magistrat #nupoateajungepresedinte
când a țesut pânza de păianjen a existenței
și precum Calypso i-a transformat pe toți în porci captivi
iar azi-ul a devenit bastard
singura opțiune fiind un deadline pentru mâine
niște concitadini pescuiesc din balcon cu tălpile goale atârnate la fereastră
peștii nu au coloană vertebrală se lasă pescuiți între secunde muți
de ce toate curg într-un flux și reflux din care scapă doar elfii acești orășeni demodați ce nu își pun capul pe tăietor?
plouă prin imperiul orașului metafizic
cu oase cu pietre cu ziare on-line
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre existență sau poezii despre viitor