Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Bucuria de acasă

Mergând pe stradă, prin cartierul meu,
Mi se părea că oamenii pe care i-am știut mereu,
Mă priveau altfel.
Si-ntrun târziu nu am mai suportat
Și, chiar riscând, am întrebat
Dacă, în ziua-aceea, cu ceva-m greșit.

- Nu. Cu nimic. - a spus o doamnă
Care păruse, mă condamnă
Și mă făcuse să mă-ntreb
Dacă ceva-i părea, se-mpotrivea
La vesela înfățișare-a mea,
Deși simțeam că nu era așa.


- Și, totuși, ce-i cu modul ăsta infatuat
În care mă priviți? – am continuat.
- Aaa... Nu... Se-observă că acum
Sunteți mai mult decât erați vreodat
Chiar luminat,
De bucuria ce-o aveți acasă.

Și, în trecut, păcat, nu ați realizat
C-a fost tot timpul lângă dumneavoastră
Și, mică fiind, tânjea după căldura voastră.

- E-adevărat.

poezie de din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian MoroșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ioan Slavici

Eu m-am dus apoi la școlile cele mari din oraș, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huțu era tot mare, dar îmi părea mai puțin strașnic. Nu-i vorbă, și acum zicea Tatăl nostru, cânta chiar în strană și citea Apostolul în biserică, și acum purta pe Mili, ba chiar și pe Linică cea mică în brațe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot țineam la el, fiindcă era băiat domol și intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huțu îmi părea mie grozav de prost, eu îi păream lui grozav de înțelept.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Cornelia Georgescu

Stela: Să înțelegem, deci, că prin tine vom avea un comandant bun, blând și indulgent, care nu ne va impune niciodată nimic, nu va fi rău sau exigent cu noi și ne va permite facem absolut orice ne trece prin cap, fără a ne certa câtuși de puțin?
Lucian: Ah, nu, nici chiar așa; nu vreau înțelegeți nimic de genul acesta. După cum v-am spus, n-am de gând să mă schimb deloc, rămân același care am fost și până acum, indiferent vouă vă place sau nu; rămâne la aprecierea voastră dacă am fost, sunt sau voi fi bun, rău, indulgent sau exigent; fiecare dintre voi e liber -și formeze orice părere dorește în privința mea, tragă concluziile, fiecare în felul său, după cum a înțeles, iar eu vă asigur indiferent care va fi părerea voastră despre mine, n-am să mă supăr. Dar după cum v-am mai spus și deja repet de prea multe ori, n-am să mă schimb; voi rămâne mereu același, nimic nu mă va determina devin altfel, nici măcar comanda misiunii. Deci, nu vă faceți griji în acest sens, nu mi se va urca șefia la cap... Totuși, am să mă străduiesc fiu un bun comandant, îmi iau acest angajament în fața voastră, deși îmi dau seama că nu vă pot promite nimic concret, căci nu pot ști dinainte ce ne așteaptă, însă voi încerca vă fac mereu pe plac.
Lia: Dacă vrei ne faci pe plac, ce-ar fi începi încă de pe acum și ne lași plecăm acasă; părinții ne așteaptă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dar cu cât se apropia de steaua sa, drumul parcă era mai lung, făcuse ea cale destulă, dar părea ceva fără de capăt. Înainte îi ieșeau tot alte stele, una mai frumoasă decât alta, dar cu toate s-ar fi putut opri la una din ele, pe Luna o atrăgea numai și numai steaua aceea, care o făcuse să plece de lângă ai ei și care, deși micuță, i se părea cea mai frumoasă și strălucitoare din toate.

în Împărăteasa norilor (1986)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cartea cu anotimpuri" de Virginia Carianopol este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -6.26- 4.99 lei.
Cornelia Georgescu

Alex: Scuzați-, vă rog, dumneavoastră sunteți cumva...
Petra: Fată?! Da, sunt! Și; ce-i cu asta? Aveți ceva împotriva fetelor care practică această meserie, de body-guard?
Alex: Ah, nu, deloc, domnișoară... N-am nimic împotriva dumneavoastră sau a meseriei pe care v-ați ales-o. Sunteți liberă vă alegeți orice considerați vi se potrivește...
Petra: Foarte bine! numesc Petra Nețoiu, cunoscută printre body-guarzi drept "Ucigașa"; asta-i porecla mea.
Alex: Interesant, foarte interesant... Mi se părea doar puțin cam nepotrivit ca protecția -mi fie asigurată de o domnișoară...
Petra: Adică ești nemulțumit ți-a fost repartizat un body-guard ca mine?!
Alex: Ah, nu, deloc... De ce-aș fi nemulțumit?!
Petra: Ar trebui te consideri norocos sunt body-guardul tău!
Alex: Chiar mă consider norocos; foarte norocos... bucur -mi veți asigura protecția și vă mulțumesc pentru asta, deși personal nu cred aș fi avut nevoie de protecție, dar dacă dom' director așa a stabilit...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Chiar așa, șefu'; și-a retras toate acuzațiile?
Lucian: Da.
Alex: Acum, când ancheta e la final; mai devreme nu putea?!
Iulian: E bine și acum. Era de așteptat -și retragă acuzațiile în cele din urmă... Doar știa bine fiul meu nu-i un băiat rău.
Eugen: Vezi, Luci? Prin acțiunea asta, chiar și domnișoara a trecut de partea ta, deci, n-ai de ce să te temi de decizia pe care o vom afla în curând; nu poate fi decât favorabilă ție.
Lucian: Poate, dom' profesor.
Traian: scuzați numai puțin. Domnule Stancu, doamnă, vă rog, veniți și dumneavoastră lângă ceilalți; de ce stați aici, retrași?
Virgil: Ah, domnule director, poate n-ar fi bine.
Traian: Cum să nu fie bine?! Haideți, vă rog... Domnișoară, Luci tocmai mi-a spus că v-ați retras toate acuzațiile formulate împotriva lui.
Lia: Da, domnule director, e adevărat. Mi le-am retras, deși, cam târziu... Ar fi trebuit le fi retras de la început, sau și mai bine, să nu-l fi acuzat deloc, de nimic.
Traian: Nici o problemă, domnișoară; e bine și mai târziu, decât niciodată. Haideți!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Aș vrea -ți spun ... Totuși, de fapt, adevăratul motiv pentru care mă aflu aici, acum, este acela ...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aș vrea ... Vreau -mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Știi tu... Pentru tot. Pentru tot ce ți-am spus, în urmă cu șase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu știi cum m-am simțit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poți -mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar ... Ar fi mai bine evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt șase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înțelege-, nu vreau vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau -mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înțeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înțelegi și tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau aud asta de la tine, ca pot fi liniștită. Altfel, nu mai pot suporta situația asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insiști... Pentru liniștea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deși practic, nici n-aș avea motive pentru care să te iert. N-ai greșit deloc atunci, ți-ai exprimat doar părerea; cred eu am reacționat greșit.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ar trebui schimbați programul.
Iulian: Ce te face crezi că pe celelalte posturi ar arăta altceva; doar e subiectul zilei?!
Lucian: Atunci mai bine stingeți-l!
Iulian: V-ați cheltuit banii primiți azi?
Lucian: Până acum, nici un leu. Dar banii noștri sunt în navă, i-am lăsat acolo, nu i-am luat cu noi.
Iulian: Foarte bine. Știți, domnișoară, pe colegul vostru, Nis, îl cunoaștem foarte bine, de mulți ani, iar înălțimea lui nu mai constituie o noutate pentru nimeni; 2,18 m – nu ne miră deloc. Dar dumneavoastră? Sper să nu vă supărați dacă vă întreb ce înălțime aveți. Păreți cam scunduță.
Maria: Ah, înălțimea... Stau cam prost la capitolul ăsta, dar nu mă supăr că m-ați întrebat. Și nu doar par scunduță, chiar sunt. 1,53 m, asta e problema mea; am rămas cam mititică. Sunt foarte scundă, nu doar scunduță.
Iulian: Mică, mică; și scunduță, dar tare drăguță. Și deci aveți acasă foarte multe animale; Diana și Luci așa mi-au spus.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Luci...
Lucian: Ce-i, Mihai?
Mihai: Azi e vineri, spuse acesta.
Lucian: Da. Și?!
Mihai: Săptămâna viitoare, tot vineri, va fi deja 15 iunie și am examenul de licență; rezultatul final o să-l aflu luni, cealaltă săptămână, pe 18 iunie. Și de fapt, săptămâna asta care vine o să am câte o probă în fiecare zi, începând de luni.
Lucian: Și care-i problema? Doar n-o să-mi spui ți-ar fi frică...
Mihai: Nu chiar, deși am totuși unele emoții... destul de mari.
Lucian: Hai, măi, fii serios! Examenul ăsta o să fie mult mai ușor decât cel pe care l-ai susținut pentru a deveni membru al echipajului nostru; și iată acum: Ești șeful securității misiunii! Deci, n-are de ce să-ți fie teamă. Nu se poate să nu promovezi și acum. La noi în echipaj ai intrat cu notă maximă.
Mihai: Așa-i, dar... Chiar crezi erau dificile subiectele alea?! Adică, ale mele au fost întocmite de geograful cel înalt...
Lucian: Nis.
Mihai: Întocmai.
Lucian: Și ce crezi, el ar fi fost mai indulgent?! O părea el cam aiurit, nărod și tăntălău, dar... Nu-i chiar așa! Adică, nu întotdeauna...
Mihai: Și totuși...
Lucian: Spune!
Mihai: gândeam , dacă vrei, ai putea ... Să te uiți puțin peste proiectul meu de diplomă; -ți dai părerea.
Lucian: Eu?! Stai puțin! Proiectul tău de diplomă... E vorba despre roboții aceia, pe care-i vom lua în misiune?
Mihai: Exact. Le-am introdus deja în memorie date despre echipaj, despre navă, despre misiune, despre rolul lor...
Lucian: Păi, eu nu prea pricep la așa ceva, nu cred te-ar ajuta părerea mea.
Mihai: Vreau doar -mi spui dacă, în general, ți se pare bine întocmit proiectul, bine realizat, nimic mai mult. Deci, doar părerea ta.
Lucian: Asta ar mai merge.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Bună seara, comandante! Te așteptam...
Lucian: Domnule Kuny?! Dumneavoastră sunteți?
To Kuny: Chiar eu. Te surprinde vizita mea?
Lucian: Drept spun, da. Nu mă așteptam vă găsesc aici la ora asta; nu știam veți veni. De ce nu m-ați anunțat, nu v-aș fi lăsat să mă așteptați. M-aș fi grăbit, ajung mai repede...
To Kuny: Ușurel, comandante! Relaxează-te! Nu te agita atâta. Nu te aștept de prea mult timp și nu te-am anunțat, pentru că nu era nevoie, așa că, liniștește-te! Am venit vorbesc ceva cu tine.
Lucian: Ceva?! Ah, dacă e vorba despre ceea ce s-a petrecut mai devreme între Nick și Maria, mai mult din cauza mea, știți că a fost doar o mică neînțelegere, care s-a lămurit total între timp. Fiul dumneavoastră s-a împăcat deja cu blondina și m-a asigurat că nu este supărat pe mine. Și aș vrea vă conving și pe dumneavoastră, dacă se poate, n-am avut nici o clipă intenția de a-l supăra. Adică... Ea e colega mea, țin foarte mult la ea și n-aș fi putut ...
To Kuny: Liniștește-te, dragul meu. Nu de asta aflu aici, nu despre asta doream discutăm, dar dacă tot ai adus vorba, hai abordăm și acest subiect. Știu foarte bine ce s-a petrecut. După ce v-a văzut îmbrățișați, fiul meu a ajuns fără -și dea seama chiar la mine în birou. Am observat că era foarte tulburat și l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar în cele din urmă mi-a povestit totul, deși inițial nega s-ar fi întâmplat totuși ceva. Am încercat să-i explic că nu avea dreptate, că nu putea fi așa cum credea el în acele momente, că nu avea motive fie gelos. Știam eu trebuie fie o neînțelegere la mijloc, doar mi-ai dovedit în repetate rânduri că se poate avea încredere în tine. Și știu s-au împăcat; l-am urmărit pe fiul meu după ce a părăsit biroul meu, cu ajutorul aparaturii, evident.
Lucian: Deci, știți...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anul Nou

Un an s-a dus din viața mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an prindă vrea
Și trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulțumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mă mustră c-am greșit
Și nu am fost în tot supus?

Să meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea Îi spun
Și vreau s-o iau de la-nceput,

Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
Să împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun și drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Și nu mai sunt cel înțelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând și iubitor
Ai milă astăzi și de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau Te slujesc
Așa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, străduiesc,
Să fac doar ce e de folos

Și plină candela -mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăție
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, știu, fără Tine
Nimic nu pot izbutesc.

Amin

poezie de (27 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Eleonora: I l-ai lăsat pe Rikky; papagalul tău preferat... Deci, ții chiar atât de mult la băiatul ăsta, draga mea?
Maria: E un băiat bun, mamă.
Eleonora: Știu, am remarcat; bun și frumos în același timp. Pe deasupra, chiar inteligent și manierat; până și tatălui tău i-a plăcut de el. Dar mult mai important e, scumpa mea, ce simți tu pentru el?
Maria: Ah, mamă, te-aș minți dacă aș spune că nimic, dar nu-mi fac iluzii în ceea ce-l privește.
Eleonora: De ce, draga mea? De ce vorbești astfel?
Maria: Pentru el e îndrăgostit, mamă; evident însă, nu de mine, ci de alta... Tot o colegă.
Eleonora: De unde știi? Ți-a spus el?
Maria: Nu, nici gând! Nici nu l-aș fi întrebat așa ceva. Intuiție, mamă... În plus, se observă clar din modul în care o privește, din felul în care-i vorbește, din atenția cu care o înconjoară mereu; n-are ochi decât pentru ea, deși ea e mai rece față de el, mai distantă...
Eleonora: S-ar putea te înșeli, scumpa mea.
Maria: Nu, sunt sigură că nu!
Eleonora: Și atunci, ce-i de făcut?
Maria: Am să mă resemnez, mami. Pot înțelege că nu-i de mine; nu vreau țintesc prea sus.
Eleonora: Ce tot spui prostii? Cum să nu fie de tine? Și tu meriți tot ce-i mai bun. Ești potrivită pentru el sau oricare altul. Meriți...
Maria: Dar nu pe el, mamă! E clar inima lui îi aparține ei, celeilalte... Și nu vreau să mă amestec între ei doi.
Eleonora: Și atunci, tu... Cum rămâne cu tine? 13 ani sau mai mulți chiar, îl vei avea în preajmă... Cum ai reziști?
Maria: O reușesc, mamă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Voi...

Cine sunteți voi pentru mine?
Crezut-am că sunteți copiii mei,
Așteptam Lumina, să o așez pe fruntea voastră!
Dar timpul v-a schimbat,
Ați devenit hiene
Și pe fruntea voastră smoala s-a așezat!
Păcat, copii, că ați fost șantajați
De o persoană crudă, ce tot va regreta,
Târziu și fărʼ de rost, rușii vor pierde tot!
Cu voi odată, copii ai nimănui ce sunteți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Sincer, nu cred că-i bine, n-ar trebui -ți spun... Dar dacă insiști... Cu o săptămână înainte de a fi și voi acceptați în echipaj, după ce ați susținut testele acelea, dat fiind că tocmai terminasem cu nava asta, "Pacifis", eu, Alex și Nis, primisem deja vestea participării la misiune, evident, de la nimeni altul decât dom' director, iar dom' profesor Manea ne-a pus în vedere ne anunțăm părinții... Și i-am anunțat, dar seara următoare, pentru prima oară n-am îndrăznit și nici nu eram foarte siguri de veridicitatea anunțului primit. Dom' director părea supărat pe noi că nu l-am crezut, la fel și dom' profesor, care ne-a reproșat ceva de genul "Aveți cumva impresia ne jucăm de-a misiunea spațială cu voi, băieți?!" Așa , în seara aceea, n-aveam încotro, le-am spus părinților, acasă. Alex și Nis au fost norocoși, părinții lor au fost în cele din urmă de acord, nu s-au împotrivit. La mine a fost altfel... Blondul nu a reacționat în nici un fel, a primit vestea cu calm, sau cel puțin așa părea, nepăsător, sau nici nu-mi dau seama exact, dar mama... Ea a fost total împotrivă, categoric, de la început! Cu câte cuvinte n-a încercat să mă convingă renunț... În cele din urmă mi-a zis pot pleca în această misiune, doar peste cadavrul ei! Atunci eu, în loc -mi fi văzut de treabă, fi tăcut, i-am răspuns cu impertinență: "Ah, da?! În cazul ăsta, de abia aștept particip la funeralii, cât mai curând, de preferință, zilele astea..." Asta ar fi tot! Pot adăuga doar că m-a pălmuit zdravăn, pentru prima oară în viața mea, dar meritam... Și nu palma primită durea, cât sufletul, din cauza acelor cuvinte cărora le dădusem glas. Încă dor și acum, la fel de mult ca în acel moment. Și-n fiecare an ce trece, cuvintele acelea atârnă din ce în ce mai mult, mai greu. Pricepi acum?!
Lia: Vai, Luci... Da, te înțeleg.
Lucian: Bine. Sper să mă înțelegi, pentru ... Eu, nu, încă n-am reușit! Uneori enervează la culme felul ăsta al meu de-a fi, dar pe moment, nu-mi dau seama greșesc, doar după ce faptul e deja consumat și nu mai poate fi schimbat nimic... Regret, însă degeaba!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau te aud chiar acum spunând cu o certitudine de netăgăduit tu ești Viață Eternă, căci adevărat, adevărat îți spun, cea pe care o afirmi prin prostituția cunoașterii de după moarte, sunt doar cuvinte deșarte... Sună foarte mântuitor, nu? În timpul vieții merg ca orbul după "Dumnezeul meu gândul" care mă duce din păcat/suferință în păcat și după moarte în sfârșit, am scăpat să mai fiu un creștin/cretin și sunt mântuit prin viața eternă. Iaca ciuciu! Nu există nici un Dumnezeu după moarte dacă nu îl regăsești Recunoscându-te chiar Acum, chiar Aici, pricepi Asta!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Da, Lia, e adevărat; aici, cel puțin, Nis are dreptate. Luci e un om minunat, nici n-am cuvinte cu care să-l caracterizez; nu trebuia să-i fi spus ceea ce i-ai spus. E clar suferă enorm, îl doare în adâncul sufletului său minunat, l-ai atins tare, nemilos, într-un punct slab, sensibil... Poate ți se pare incredibil, dar el chiar este sensibil, sentimental; are unele slăbiciuni, pe care însă nu dorește și le arate față de ceilalți.
Lia: Îmi pare rău, n-am vrut, de abia acum îmi dau seama că am greșit. De abia acum realizez cât de mult am greșit... Uff... De fapt, nici nu credeam așa ceva despre el, nu știu de ce am spus, ce mi-o fi venit... Dar n-am vorbit serios. Vă rog să mă credeți!
Alex: Acum e prea târziu să-ți mai pară rău. Ceea ce ai spus, rămâne spus, nu mai poți schimba nimic, oricât ai vrea, chiar dacă ai vorbit serios sau nu. Acum nu ne mai rămâne decât să sperăm perioada de timp în care el vrea rămână singur nu va fi prea îndelungată, ci mai scurtă. Altfel, nu știu cum ne vom descurca fără el.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vremuri azurii

trăiam ancorați în tinerețile timpului nostru,
viața părea ușoară,
poate așa și era,
anii erau mai blânzi,
lumea era fericită cu mai puțin
și oamenii chiar se iubeau,
duceam o viață boemă.

cartierul era liniștit,
oamenii prietenoși,
așteptam marile vacanțe, marile iubiri,
iar școala ni se părea o joacă,
duceam o viață boemă.

mai târziu am crescut flăcăiandri,
fetele ne priveau parcă altfel
pe sub genele lungi,
ne amețeau cu frumusețea lor.

ne întâlneam la ceaiuri fierbinți,
făceam propriile noastre filosofii
despre concret,
despre lume și viață,
dar cui să-i povestești despre ziua de ieri?
duceam o viață boemă.

serile calde le lungeam până spre dimineață,
acordam chitarele în noaptea catifelată,
fetele ne priveau cu ochii de căprioară
și învățam primele acorduri ale dragostei.

pe atunci lumea avea alt parfum,
bătrânețea era o noțiune abstractă,
era nevoie doar de o chitară și un asfințit
ca străbați cu prietenii
infinitul.

timpurile acelea s-au stins,
au apus și prietenii mei,
cine ar mai putea înțeleagă?
cui să-i mai povestești despre acele
vremuri azurii?

duceam o viață
boemă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Domnul Darcy: Trebuie știți... cu siguranță trebuie știți toate acestea sunt pentru dumneavoastră. Sunteți prea generoasă pentru a glumi cu mine. Am aflat că ați vorbit aseară cu mătușa mea și acest lucru m-a făcut sper mai mult decât am sperat vreodată. Spuneți-mi, vă rog, de îndată dacă sentimentele dumneavoastră au rămas la fel ca cele pe care le aveați în aprilie. Afecțiunea și dorința mea nu s-au schimbat, dar un singur cuvânt din partea dumneavoastră și nu voi mai scoate niciodată un cuvânt. Dar dacă, totuși, sentimentele dumneavoastră s-au schimbat, trebuie vă spun: m-ați fermecat, trup și suflet și vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc. Nu mai vreau să mă despart de dumneavoastră niciodată de acum înainte.

replici din filmul artistic Mândrie și prejudecată, scenariu de , după Jane Austen
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tulip Fever Paperback" de Deborah Moggach este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 43.99 lei.
Adrian Păunescu

Nobilul Viciu

Cetatea peste mine se răstoarnă,
În carnea mea îi simt într-una biciul,
De este vară sau de este iarnă,
Femeia este singurul meu viciu.

Nici nu mi-e teamă, nici nu-mi este silă
De tot ce împotrivă mi se-ntâmplă,
Orgolioasă, dreaptă sau umilă
Femeia-mi șade veșnic lângă tâmplă.

O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagră,
Dar cel mai drag îmi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o tristă capră neagră
Din care am facut răsfăț și templu.

Știu mi-e viața scurtă, știu moartea
În fiece femeie stă la pândă,
Dar fie de femei umplută cartea
De care viața lumii e flămândă.

Nu mi-au plăcut averi, nici vinuri bune
Și n-am avut în rest nici un capriciu
Deșertăciune din deșertăciune
Femeia este singurul meu viciu.

Nu m-am bătut în târguri sau războaie,
N-am vrut fiu împerator sub stele,
Femeia care nu se încovoaie,
Am înjugat-o nebuniei mele.

Și am arat cu ea mereu pământul,
Și-am semănat ogoare numeroase,
Nu i-am lăsat pe buze nici cuvântul
Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.

E-adevărat că am iubit pe una,
E-adevărat tot ceea ce se zice,
Am căutat-o prin neant cu luna
E-adevărat c-a fost Euridice.

E-adevărat că-n geamul meu caisii
N-aveau puterea nici un an steie
Ca într-un joc de-absurde artificii
Și creanga lor îmi mirosea femeie.

Motorul meu și-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul,
A fost femeia și-a rămas femeia,
Puterea mea și singurul meu viciu.

Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,
Am fost mereu un cuplu în derivă,
Și chiar de nu i-am dat nimic din nume
Trecând mereu, mi-a fost definitivă.

Iubirea mea nu a mișcat nici aștri
Și nici pământul sub o-mbrățișare,
Dar lance cand a fost, cu ochi albaștri,
Simțeam -n ochi privirea ei doare.

De n-avea rană, îi făceam eu rană,
Să-i pot iubi supremul sacrificiu,
În fața ta, condiție umană,
Femeia este singurul meu viciu.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Domnul Darcy: Așadar, asta credeți dumneavoastră despre mine. Vă mulțumesc că nu ați omis niciun detaliu. Poate aceste ofense ar fi putut fi trecute cu vederea dacă orgoliul dumneavoastră nu ar fi fost rănit de sinceritatea mea.
Elizabeth Bennet: Orgoliul meu?
Domnul Darcy: În a admite există o urmă de îndoială în privința relației noastre. Credeți aș fi în stare să mă bucur pe seama situației materiale precare a familiei dumneavoastră?
Elizabeth Bennet: Și acestea au fost cuvintele unui gentleman. Din prima clipă în care v-am întâlnit, aroganța și înfumurarea dumneavoastră, indiferența egoistă pe care o aveți față de sentimentele celorlalți m-au făcut -mi dau seama sunteți ultimul bărbat din lume care m-ar putea convinge să mă căsătoresc cu el. (Se privesc timp îndelungat, ca și cum ar urma să se sărute.)
Domnul Darcy: Iertați-mă că v-am irosit timpul, doamnă.

replici din filmul artistic Mândrie și prejudecată, scenariu de , după Jane Austen
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Da, normal. Și deși am încredere deplină în tine, pentru a înlătura orice suspiciuni în ceea ce te privește și pentru a mă asigura că nu mă înșel în privința ta, te-am verificat totuși și pe tine. Am urmărit înregistrările din momentul în care colega ta cea blondă a ajuns la bordul navei voastre.
Lucian: Ați urmărit înregistrările?! De la bordul navei noastre, "Pacifis"?! Un moment! Mi s-a spus clar ceea ce se petrece în interiorul "Pacifis"-ului nu poate fi urmărit de aparatura existentă pe planeta dumneavoastră!
To Kuny: Nu, comandante! Sigur ai înțeles tu greșit! Cu aparatura noastră putem urmări orice, oricând! Ți s-a spus doar locuitorii Proximei nu sunt chiar atât de indiscreți încât vă urmărească până și în interiorul propriei voastre nave. Aveți dreptul la intimitate... Însă în situații de excepție, cum a fost aceasta, cel puțin eu îmi pot permite încalc această regulă. Crezi că am procedat greșit?
Lucian: Nu, deloc... Înțeleg doreați vă convingeți de corectitudinea mea, mai ales că era vorba despre fiul dumneavoastră.
To Kuny: Și m-am convins, o dată în plus, dacă mai era necesar. De acum încolo, n-am să te mai verific niciodată, comandante! Pentru că am deplină încredere în tine, băiete! Ți-ai câștigat-o pe bună dreptate. Deci, am să te cred pe cuvânt oricând, indiferent despre ce ar fi vorba; nu va mai fi nevoie de nici un fel de dovezi!
Lucian: Vă mulțumesc, domnule!
To Kuny: N-ai pentru ce, băiete! Și tot pentru ești demn de încredere, nu regret nici faptul ți-am acordat prietenia mea, pe care, sincer, o meriți.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook