Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mateiu Caragiale

Domnița

Verzi-tulburi ochii-i galeș revarsă pe sub gene
Ispita pătimașă și doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.

Mișcările-i sunt line, molatece, viclene,
Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.
Dar, cine-i cată-n față se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufașele-i sprâncene.

Muiată-n nestimate și-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subțirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roșu trandafir -
Și, tot ca el, rănită în plină tinerețe,
Tânjește, se-nfioară și moare de tristețe.

poezie clasică de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Craii de Curtea-Veche" de Mateiu Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.

Citate similare

Mateiu Caragiale

Domnița

Verzi-tulburi ochii-i galeș revarsă pe sub gene
Ispita pătimașă și doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.

Mișcările-i sunt line, molatece, viclene,
Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.
Dar, cine-i cată-n față se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufașele-i sprincene.

Muiată-n nestimate și-n horbote de fir,
În mâna-i – spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subțirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roșu trandafir -
Și, tot ca el, rănită în plină tinerețe,
Tânjește, se-nfioară și moare de tristețe.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mateiu Caragiale

Curțile vechi

De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,
Zac curți pustii... Acolo tăcerea stăpânește
Și-n verde mantă mușchiul cuprinde și-nvelește
Surpata zidărie și frântele tulpine;

Și-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,
Sălbătăcita viță pe stâlpi se-ncolăcește,
Cu iedera cea neagră ce-n streașini împletește
O lucie cunună uitatelor ruine.

Adânc ca de o vrajă par ele adormite,
Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;
Nu tremură o frunză, nu mișcă fir de iarbă,

Și-n tăinuita culă, țintind priviri viclene,
Zâmbesc către domnițe boieri cu lungă barbă,
Purtând pe nalta cucă surguci cu mândre pene.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Nu-s

Nu-s nici hoț... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.

Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.

Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aș rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.

Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverșunare,
Să te culc lângă izvor
Și să te înalț spre soare.

Nu-s bețiv... nici păcătos,
Cred în dragoste și-n vise,
Dar iubesc tot ce-i frumos,
Chiar dacă-mi sunt... interzise.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe albumul d-șoarei...

Între ferești, spre florărie,
În glastră crește-un trandafir;
Apusul, vatră aurie,
Îl cerne-n foi lumini de fir —

Și ochii tinerei stăpâne
Îl ispitesc să deie-n floare;
Un singur dor îi mai râmâne:
La piept să-l poarte păn-nu moare.

Copila cată-nspre grădin㠗
Și-n colțul gurei, pătimaș
Surâde-n raza de lumină
Ceva nespus de drăgălaș.

Dar pe cărare-n florărie
Iubitul ei trecea pesemne,
ochii prea vicleni îmbie
Și prea cu mâna-i face semne.

Și urmărind, uimită, șirul
Îmbrățișărilor de-afară
Cu brațu-atinge trandafirul
Și-i rupe frageda vlăstară...

Ei se iubesc; — acuma toate
Le par frumoase, 'nviorate —
..............................
Ei râd, — pe când sărmana floare
Își pleacă frunzile — și moare...

poezie de (1894)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-a fir... a păr

Alunec, creștetul mi-e gară,
Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte...
Doar degetele fine, le-ar putea corupe,
Când le strecori, de-un gest... E cald afară!

Culori sunt câteva, dar multe tonuri,
- Miresme de asemeni, fără șir -
Sunt cum mătasea, din cocon cu galben fir
Încântător de moale, cu puteri oculte.

Sunt tot multiple, fine înțelesuri,
Pot fi și simț, protector, ornament,
Sunt și o lipsă... de-am picat în faliment...
Sunt venerat, sau sursă de eresuri.

Încă nu ești, și-ți sunt primordial,
O viață mă-ngrijești, te satisface,
Adesea singurul sunt, cel ce place...
Sunt un moștenitor de corp, un imortal!

Ca o înrămare de tablou, se poartă,
Îți sunt, portretului, un rond de peisaj,
Mă aflu-ntr-un perpetuu, mlădios, picaj...
Eu sunt, sublimul PĂR, o operă de artă!

poezie de (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă

Privește-mă
Sunt doar un fir de ață
Desprins din ghemul tău de viață

Un mugure
Al unei flori gingașe
Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă

Sunt cântecul
Ce liniștea destramă
Sunt împlinirea visului de mamă

Sunt zâmbetul
Din clipe de tristețe
Speranță pentru ani de bătrânețe

Sunt un copil
Și de sunt bun sau rău
Iubește-mă... sunt mamă pruncul tău

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mateiu Caragiale

La Argeș

Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,
Un corb bătrân și-ntinde puternic negrul zbor,
Și-n liniștea adâncă, din când în când ușor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.

Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine
Domnița să privească, din ‘naltul foișor,
Cum soarele-asfințește, împurpurând de dor
Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline,

Când se oglindă-n ape murindele văpăi,
Și blând văzduhul cerne cenușă peste văi -
De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii?

- Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit
De taină-îmbălsămată și florile uitării
Îi troienescc posace mormântul părăsit.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lună străvezie...

erai aseară ca o stea
să fi avut un vis cu stele?
- da, da un vis în care ea
zbura în stol de rândunele

și ce vedeai în miez de noapte
sub clar de Lună străvezie?
- vedeam mereu aceleași șoapte:
- închide-mă în colivie

o rândunea în colivie?!
tu știi, dacă-i închisă moare
- ba nu, era așa de vie
și brusc sa transformat în floare

și ce-ai făcut cu dalba floare
închisă-n trista colivie?
- am întrebat-o dacă doare
când trece prag de nebunie

și ți-a răspuns că nu mai doare
și tu-ai crezut ca-ntodeauna
- ba nu, am înțeles că moare
in mine străvezie Luna...

poezie de (27 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marin Moscu

Ispita mea

Sunt supusul ei clipă de clipă,
E dulce în cuvinte și în fapte,
Zâmbește des și fără de risipă,
Mișcările-i sunt de felină apte.

Mă torturează îndrăzneala ei,
Se vrea rotită-n ceruri prin sărut,
Vrea să zboare-n stol de porumbei,
De sus să vadă câtu-s de cărunt.

Pre limbă lăcrimez cu-nverșunare
Iubirea ce i-o port, deși-i ispită,
O văd timid în clipe dulci-amare,
Se vrea la pieptul meu doar fericită.

Mă-nalț cu ea în piscuri cu nămeți,
O pierd prin marele troiene,
O fură, pentr-o clipă, îngeri zvelți,
Îi desenează fluturi peste gene.

Aștept în răstignita mea iubire,
Se înveșmântă-n frumusețe,
Între noi să fie-o mare potrivire,
Dar ea aleargă-n lume cu blândețe.

Merge cu fruntea sus întru onoare,
Flacără de dor și simțăminte,
Ispita mea este frumoasă floare,
O cred fără de spini și când mă minte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Silvana Andrada Tcacenco

Șah planetar

O tablă pătrată pe o masă pătrată,
Istorie, uitată, mințită, furată,
Pioni care ară doar câmpuri de oase,
Cu regi abdicanți și metrese frumoase,

Șah!, spuse negrul dar albul omoară,
Omoară și roșu și galben de ceară,
Omoară cu ură și făr' de măsură,
Nebunul vorbește, e slobod la gură,

Șah!, pierde tura controlul pe flancuri,
Trimit escadrile de-avioane și tancuri,
Peste o tablă alb negru și goală,
Ideologică luptă, pur materială,

Șah! și regina se-apleacă, suspină,
Sacrificată fiind fără de vină,
De-un rege despotic ce joacă la pat...
În spate pionii, sunt trei, e șah mat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Al șaptelea trandafir

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roșu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincilea trandafir e nostalgie
Al șaselea trandafir e zinc
Dar al șaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va crește din sicriul tău.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Într-o inimă

Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor

Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină

Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ți limpezi

Si chipul ti se limpezește
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viață ea te înflorește
Esti zâna pregătită pentru rodit


Bucată din inimă îsi revine
Ca floarea ce o uzi la rădăcină
Un trandafir vine spre tine
Să înfloriți în aceeasi grădină

Sărut eu ochii tăi si pe springene
Si suflet-ți deschis culori de vară
O lacrimă cu iubire curge pe gene
E fericirea ce o citesc pe față iară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Într-o inimă

Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor

Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină

Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ți limpezi

Si chipul-ti se limpezește
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viață ea te înflorește
Esti zâna pregătită pentru rodit


Bucată din inimă îsi revine
Ca floarea ce o uzi la rădăcină
Un trandafir vine spre tine
Să înfloriți în aceeasi grădină

Sărut eu ochii tăi si pe springene
Si sufletu-ți deschis culori de vară
O lacrimă cu iubire curge pe gene
E fericirea ce o citesc pe față iară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te port în mine

Te port în suflet, ca pe-un vas de preț,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceți,
Te port în trup, în sânii albi și grei,
Cum poartă rodia sămânța ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfințit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Și port la gât, neprețuit șirag,
Strânsoarea cald-a brațului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în brațe, horbote subțiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu și-n vis.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Osana Luminii" de Zorica Lațcu este disponibilă pentru comandă online la numai 21.00 lei.

Alb de noapte

Valuri concentrice de parfum
Simfonie de petale aurii
E tot galben,
Dar nu de-ajuns.

Am închis sărutul fără pecete.
Prin mâini străine,
E verde,
Dar nu de-ajuns.

Cald, gust metalic,
Durere halucinogenă,
E roșu,
Dar nu de-ajuns.

Umbriți de gene ondulate
În lacrimi de sare
Tot albastru,
Dar nu de-ajuns.

Speranța, viitorul,
Visul alb din zori...
Prea negru.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru lene

(la sugestia prietenei și colegei mele de cenaclu, Cornelia Georgescu)

Mereu se spune că-i cocoană...
Poartă a timpului maramă,
Te duce-n somn și-n versuri line,
Dar nu-i văzută foarte bine.
Cei ce purtați a ei veșminte,
Vă indicăm să luați aminte
Că nu-i de preferat a fii
La fiecare,-n orice zi.

Nu are har și nici prestanță,
Cu toți o detestăm o viață,
E piază rea și-ntunecare...
Unde mai pui că ne și doare?
Ne-nchide ușa și se vrea
Prin fapte-a influența.
Deși nu o prea luăm în seamă,
Mereu se spune că-i cocoană.

Veșnic ne pune bețe-n roate,
Rămâi cu ea o-ntreagă noapte,
Se stinge-n tihnă și-n tăcere,
O lampă fără mângâiere.
Și jur că nu e lucru mare.
Cu ea, dormi chiar și din picioare.
Crede în sinea-i, marea doamnă
poartă-a timpului maramă.

E umbra semnelor tăcerii,
Ne mângâie în faptul serii
Și-n leagăne de ramuri poartă,
Lumină deseori uitată.
Ascunde-n sărutări de sticlă
Iubiri ce-n vise se ridică.
Pe valuri de mătăsuri fine,
Te duce-n somn și-n versuri line.

Pe rafturi de bibliotecă,
În baruri sau la discotecă,
La o cafea, la o țigară,
În casă, la spital, pe-afară,
Ca iedera mereu se-ntinde
Și lumea toată o cuprinde.
Să recunosc, nu-i o rușine,
Dar... nu-i văzută foarte bine.

Ea este-un pat la crematoriu,
Un vis haotic, iluzoriu,
Lumnă palidă, difuză
Și brațul care ne acuză...
Nu-i luați în seamă urâciunea!
Se poartă... frumușel cu lumea.
Dar are și idei trăznite...
Voi toți purtați a ei veșminte!!!

De mergi cu ea la braț, prin soare,
Te ia adesea cu frisoane.
Faci insolație, firește!
Atunci... de dânsa te ferește!
Ferește-te de ea, m-ascultă!
Perversă-i, chiar dacă-i plăcută.
Nu-i sunt de laudă cuvinte...
Vă indicăm să luați aminte!

Cere clemență, pierde rar,
Are o mască de cleștar,
Cu haru-i, lacăte deschide,
Nu fură, dar subtil... ne minte.
Bolnăvicios, ne cheamă-n pat.
Pe podiumuri a defilat...
Nu este noapte și nici zi
Când nu-i de preferat a fii.

Îi suntm slugi fidele, frați,
E viciu greu de-ndepărtat!
De dânsa gândul mi-am spălat.
Pe rug de stele, prin cuvânt,
Eu am ascuns-o-ntr-un mormânt,
Dar veșnic o veți întâlni
La fiecare,-n orice zi.

La fiecare,-n orice zi,
Ea nu-i de preferat a fii.
Vă indicăm să luați aminte!
Cei ce purtați a ei veșminte:
Ea nu-i văzută foarte bine!
Te duce-n somn și-n versuri line,
Poartă a timpului maramă...
Mereu se spune că-i o... doamnă.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caragiale era convins că trebuie să persifleze orice. Dar am vrut să dau un Caragiale respectuos față de biserică, față de problemele românilor din Ardeal, față de viața militară, deci un om constructiv și nicidecum "grecoteiul care a venit să-și bată joc de tot ce aveau românii mai sfânt".

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "I.L. Caragiale si caligrafia placerii. Despre eul din scrisori" de Dan C. Mihăilescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.23- 6.99 lei.

Rugă ardentă

ridică Doamne de pe mine boala năucitoare
și moartea ce mă strânge cu brațele de fier
lasă-mă cu speranța cuprinsă de ardoare
cu credința sfântă pe-al vieții palier.

sunt fragilă Doamne ca petala de floare
nu mă lăsa stingheră cu vântul furibund
m-apleacă la pământ și sufletul mă doare
că pierd din energie și-n neant mă afund.

ridică Doamne de pe mine neagra tristețe
în lumina Cristică să mă mai delectez
amintiri mă poartă în prima tinerețe
lasă-mi fericirea să nu mai delirez.

ține-mă Doamne în brațe cu sfânta justețe
de moartea îndârjită să mă eliberez.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Robert Frost

Familia trandafirului

Un trandafir e un trandafir
Și-întotdeauna a fost un trandafir.

Dar azi teoreticienii dau gir
Că mărul e tot un trandafir,
La fel și para, și tot astfel, în șir,
Pruna și nectarina, ba chiar mai abitir.
Doar cel drag, alintat de zefir,
Ar mai putea ști ce va mai fi mâine-un trandafir.

Tu, desigur, ești un trandafir,
Dar întotdeauna-ai fost un trandafir.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Stopping by Woods on a Snowy Evening Hardcover" de Robert Frost este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 42.99 lei.
Gheorghe Ionescu

Admirație

Apărându-mi înainte
Am rămas în nemișcare
Și vorbind fără cuvinte
De uimire și-ncântare...

Frumoasă fată!... Ca o zână
Din pădurea fermecată
Și astfel aș vrea să rămână
În inima mea ferecată.

Frumoasă în orice privință
Înfățișarea toată, chipu-i
Încât îmi e peste putință
O mai frumoasă să-mi închipui.

Și ce frunte,... colț de boltă
Ce gură,... floare involtă
Și ce păr,... raze de lună
Și ce toate împreună!...

Și ce ochi adânci ca marea
Ce sprâncene,... arc ca zarea
Și ce gene răsfirate
Și de lacrimi picurate!...

Și ce bust,... perfecțiune
Și ce brațe,... o minune
Și ce subțire mijloc
Și ce toate la un loc!...

Astfel te-am văzut, cum ești
Potrivită la statură
Și frumoasă ca-n povești
În întreaga ta făptură.

La altceva nu gândesc
Și n-am de ce să privesc
Nici la Lună, nici la stele
Când... toate sunt ale mele.

poezie de din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook