Nu sunt singur
Dintr-un mugur
mi-a crescut pe suflet o floare
unde sunt și în ce stare?
mi-a crescut... suntem
inima-mi bate
in gânduri se spun cuvinte
pe buze un tremur le zbate
e-un tremur de șoapte,
în ochi sclipirea-i fierbinte
e-un suflet scâncind în noapte
e-un suflet ce se clatină în noapte
scâncind sub grea povară, în vremuri de ocară
dar nu e singur,
de izvorul vieții îl (mai) leagă
o floare ce-i crescu, dintr-un mugur,
în inimioară și se uită la ea și-n astă seară
căci îi vorbește-n fiecare seară...
ca să nu fie singur...
căci pentru a-l întoarce
din hățuri ce singur
nu le poate descoase
voința Ființei îl scoate
Ca un izvor ce-ți spune șoapte,
în taină, ani de-a rândul,
cântându-i și vorbindu-i
la ruga și prin grija maicii,
prin trupu-nsuflețit al unei Marte,
Al unei Flori...
și astfel jilavul, firavul petic de humă
din mucegaiuri se trezi... și ce zări... Viață
poezie de Lucian Puiu Bobu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre flori
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- poezii despre muguri
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
Citate similare
Nu sunt singur
Obârșiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.
Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.
Umbra-alături ia ființă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din neființă
mărturii că nu sunt singur.
Vulturi din robie scapă
și se-nalță; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.
Focuri sunt și e credință.
Acest gând cât mai palpită
schimbă moartea-n biruință:
nu sunt singur, nu sunt singur.
poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulturi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sclavie, poezii despre schimbare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre foc
Orice zi incepe prost
Orice zi începe prost
Dacă n-ai un adăpost,
Orice zi e-un singur pas către noapte
Orice noapte trece greu
Dacă singur ești mereu,
Orice noapte-i un popas de o noapte
Când soarele-apune
Toate sunt bune,
Când el răsare
Nimic nu pare schimbat!
Orice zi începe-așa,
La sfârșit e noapte grea,
Orice zi e-un singur pas către tine
poezie de Alexandru Andrieș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfârșit sau poezii despre prostie
Rar
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme și hangiul,
Străzile-s deșarte,
Singur, singur, singur
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Și de-atâta vreme
Nu știe de mine
Nimeni, nimeni, nimeni
Tremur, tremur, tremur
Orice ironie
Vă rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur
Veșnic, veșnic, veșnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veșnic, veșnic, veșnic
Singur, singur, singur,
Vreme de beție
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- citate de George Bacovia despre visare
- poezii despre somn
- citate de George Bacovia despre somn
- poezii despre ploaie
- citate de George Bacovia despre ploaie
- citate de George Bacovia despre noapte
- poezii despre melancolie
- poezii despre brumă
Doina prieteniei
(lui Ninel si Mihaelei)
drumul spre inima ta l-am pavat cu versuri
prietenia noastră e-un curcubeu de gânduri
o scară de cuvinte urcă spre universuri
am spart între noi negricioasele ziduri.
tei au dat în floare ador parfumul lor
aleile spre tine s-au umplut cu miresme
adunăm în suflet splendoarea viselor
pictăm lumini albastre pe catapetesme.
cerul înstelat ne-învăluie cu șoapte
până la moarte noi vom fi împreună
martoră este Luna regină peste noapte
ani de prietenie pe-un șirag se adună.
ne bucurăm de viață în fiecare clipă
de armonii solare să nu facem risipă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre pictură
Neliniști de seară
Aud chemarea zilei când noaptea mă-mpresoară
Și strigătul luminii în visurile ei,
Neliniști mă inundă în fiecare seară
Când cerul licărește-n alaiuri de scântei.
Parfumuri mă inundă, aromele dansează
În umbre ce se-nalță purtate înspre nori
Ascunși prin întuneric, împinși de câte-o rază
A lunii ce-i gonește departe, înspre zori.
Pe buze, murmurate, cuvintele-mi sunt șoapte
Ce urcă înspre ceruri cuprinse de fiori,
Amestecate-n forfot de aripi și de noapte
Cu larma primăverii din zborul de cocori.
Cuvintele acelea sunt ruga mea de seară,
Sunt gânduri ce se-nalță în șoaptele-cuvânt
Purtate înspre ceruri, cu vina-n primăvară,
Căci a venit prea plină de tine, pe Pământ.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre nori sau poezii despre lumină
Tu, suflet singur...
Știu că exiști, căci altfel nu se poate
Când un destin te-a prins în rătăcire.
Să nu te plângi că nu mai e iubire
Și calcă peste el cu demnitate.
Eu am să pun în drumul tău, o floare,
Tu, suflete, parfumul să-i aduni,
Să construiești o mare de cununi,
Sfidând singurătatea... când te doare.
Ai stat prea mult în mutele-i tăceri
Din viața asta, care-i doar o clipă,
Dezbracă dar... tăcerea care țipă,
Te-mbracă-n azi și uită ce-a fost ieri.
Eu am să-ți fiu cărarea neumblată...
Și-ai să respiri din umbra mea, mereu.
E timpul să te-mpaci cu Dumnezeu
Și n-o să mai fi singur nicidată.
Tu, suflet singur...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre singurătate, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oglinda spartă
Sunt singur prin tăcere și ruine
De gânduri și de vise destrămate
Ce-n minte se învârt învolburate
Ca niște cioburi de oglindă sparte
Ce poartă, fiecare, mici destine
Și viața le desparte.
Din zborul lor, rețin doar o frântură
De fericire sau de întristare
Și mă opresc, pe rând, la fiecare
Cu lacrimile-n suflet și răbdare
Privindu-le cu dragoste și ură
Cu frică de uitare.
Sunt amintiri frumoase dintr-o vreme
Când totul înflorea, ca-n primăvară,
Iar noi eram cu gândul la o vară
Cu multe flori, în care-o să ne-ascundem,
Îndrăgostiți cu-apucături boeme,
În ele să pătrundem,
Să devenim parfumul lor mirific,
Să ne-adăpăm din picături de rouă,
Să ne mințim că ne vorbește nouă
Natura toată ce ne înconjoară
Iar eu, pe-altarul tău să îmi sacrific
Corola-n fapt de seară.
Sunt cioburile dintr-o altă vreme,
Când frunzele cădeau sub bruma rece
A toamnei ce în iarnă se petrece
Și le privește, parcă-ntr-un răsuflet,
Cu ochi atinși de groaznice blesteme;
Înghețul dintr-un suflet.
E-o volbură de cioburi și de gânduri,
De amintiri, dureri sau fericire,
A dragostei eternă zvârcolire,
A unei inimii care-n piept se zbate...
Mi se aștern în minte rânduri-rânduri
Și nu pot fi uitate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre vorbire sau poezii despre tristețe
Depresie VIII
E-un aer de sobrietate
În tot ce fac și tot ce spun...
Cândva, eram copil nebun
Azi, mă gândesc prea des la moarte.
Și-albastrul bolții, preaînalt,
Îl tot privesc cu-nfrigurare...
Oare sunt gata de plecare
Spre Cer, spre iad sau spre neant?
Și, totuși, sunt legat de lume
Căci, câteodată-i chiar frumoasă...
Dar când tristețile-i m-apasă
Întunecimi vin să mă-ndrume
Către tărâmuri neștiute
De nimenea dintre cei vii...
Visez limanuri albăstrii -
Dar și genuni de vânt bătute.
Nu știu-aceste gânduri sumbre
De unde și de ce îmi vin...
Oare-ale zilelor venin
Mă tot împinge către umbre?
Și tot mai des, regrete-amare,
Se zbat în suflet cu duiumul...
Viața mi-a trecut ca fumul
În plângeri sterpe, solitare.
În timp de toate-am săvârșit
Și am simțit ce e iubirea -
Căci să iubesc mi-a fost menirea
Deși, adesea-am și urât.
... E-un aer de sobrietate
În fapte și în tot ce spun...
Mi-e dor să fiu copil nebun
Dar știu că asta nu se poate...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre vânt
Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre moarte
Noapte violetă
trăiesc fascinată o noapte violetă
stele aurii fac cerului clar nimb
în visul romantic mă simt o starletă
sub clar de lună gândul îl plimb.
curge noaptea prin sângele meu
șoapte de luceferi curg în izvoare
cântul universului l-am învățat și eu
îl fredonez mereu plină de încântare.
luna mă veghează din turn de opal
armate de gânduri stau pe metereze
apărând iubirea de tot ce-i imoral
făcând armonii în lume să dureze.
noapte cu ochi de ametist luminos
mi-ai pătruns în suflet și până la os.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sânge sau poezii despre stele
Somnul
O formă de metabolism bazal,
Ce prin noroc e involuntar,
Se aplică în stadiul planetar...
E, zi de nopți, e universal.
E-o pierdere-n volum de viață,
E-un paradox de viu câștig,
E timp, din timp, ce-ai stat covrig
În pântecele... start de ață.
E-o descărcare de sublim
Cu eroi mascați cu alte fețe;
Fiori uitați, pot să te înghețe...
E-un thriller maxim, e un film.
E odihna sufletului, minții;
Ce pierzi din zi, trăiești în noapte,
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt șoapte...
E SOMNUL... ce-au etern părinții.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre paradox, poezii despre odihnă sau poezii despre noroc
Suntem...
Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mișcăm mișcările din inimia roților
Țiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moților.
Viitoare vremi leagănă pe brațe primăvara
viitorului ce trece pe acum și moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însuflețim perechile suflet
Înviorm arcușul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Și sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Șio ducem în suflet și-n case
Prin flori și prin vaze
Înmărmurim soarelen raze.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vioară, poezii despre viitor, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
Gay... pe scurt de-o existență
Venea în fiecare vineri seară,
'n străjer etern de fată dragă,
S-o poarte-n cluburi multe, "fancy"...
Pe cea ce i se dedicase,
O păzea-nspre infinit, fecioară
Cu trup și suflet, o întreagă;
Era-n continu "escuse", "merci"...
Era Don Juan-ul... ce sperase.
"Mignon", brunet, cu ochi albaștri,
Cu limbaj fin, atrăgător,
-Un veșnic trubadur docil-
Ne-a părăsit, din întâmplare...
E dusul prematur la aștrii
Cu trup și suflet de actor,
Perpetuul dar, mort de copil...
Îl am în minte ca pe-o floare.
Am fost străfulger, de durere,
La plânsul lung, prin telefon,
De fata fără de străjer
Ce-a pierdut, veșnic, un idol
Dintr-un extaz pentru plăcere...
Un singur răvășit, un "don"...
... E mort, un Daniel, un înger,
Băiat... cu fata... un simbol!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre virginitate, poezii despre trup și suflet, poezii despre telefon, poezii despre simbolistică sau poezii despre plăcere
Glossă iloriană
Iloriene, lumea se împarte
În viață, în iubire și în moarte,
În viers și cânt, istorii și lumină,
În taină, în durere și în tină.
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Înger pe ceruri rătăcind în vers,
Nectar din stele-n noapte ai cules.
Iloriene, lumea se împarte
În lupta pentru viață și în moarte.
Tu ai călcat în medii de lumină
Și ai găsit în poezie tihnă...
Tu ai luptat cu boala și durerea
Și ai găsit în versuri mângâierea.
Mormântul ti-este gol de tine azi,
Căci versu-ți este cumpănă de brazi.
În viers și cânt, istorii și lumină,
Îmbujorat de voal de crinolină,
Precum un clopot ți-a vuit nuntirea
Te-a înfiat etern nemărginirea.
Și-ți curg la cruce flori de liliac,
Din plânsul cast, din neamul geto-dac.
Sărut de rouă peste sângeri ploi
De tine azi, suntem în suflet goi.
În viață, în iubire și în moarte
Te-ai întrupat. Și-acum, sobor de șoapte,
Vibrezi în suflet un izvor de viață
Și-n râuri lacrimi curg, tot curg pe față.
Ni-i sărăcit și sufletul! Din vers,
Nectar de fericire am cules.
Tu i lăsat în noi, în fiecare,
O floare-nmugurind... o sărbătoare.
În taină, în durere și în tină,
Luceafăr ești, ești vers, poem, lumină.
Prin tine suie, înger, răsăritul,
Tu ești izvorul și nemărginitul,
Speranța și istoria iubirii
De semeni... Tu ești calea fericirii,
Tu-nmugurești în noi, din neuitare,
Apusul, doar prin ochiul tău ne doare.
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte...
Plecarea-ți doare... plâng de dor în noapte,
E Vâlcea-n doliu, lacrimă-i pământul,
Căci ți-ai călcat prin moarte jurământul.
Când ne vorbeai de-o bucurie simplă,
Un înger ne-atingea cu o aripă
Scăldată-n rouă, -n lacrimă de stele...
De ce-ai plecat de printre noi, vâlcene?!
Ți-e sufletul amnar și libertate.
Azi poposesc din gândurile toate
Și te culeg din mine ca pe-o floare.
Tu nu poți știi vreodată cum se moare!
Trăiești prin noi poveste și poem
Și te așezi pe crucea ta de lemn,
Pictezi lumina-n pulbere de stele
Și plângi prin noi de-acum, Iloriene.
Îngeri pe ceruri, rătăcind în vers,
Avem de-acum același univers...
Tu ești Luceafăr, eu sunt un quasar,
Suntem mereu împodobiți cu har,
Tu ești o stea, te-ai frânt din Duhul Sfânt,
Eu încă-mi duc osânda pe pământ,
Eu lacrimă-s, tu un ocean de stele,
Cicatrizând sălbatica-mi durere.
Nectar din stele-n noapte ai cules...
Cât noi aici ne bucurăm de vers
Tu plângi în cer și rătăcești în zare
Sub clopotul de nerostită jale.
Întoarce-te pe pământene căi!
Iloriene, vino iar la noi!
Precum Iisus pe moarte ai călcat,
Dar azi, în taină, oh, te-ai depărtat...
Nectar din stele-n noapte ai cules
Înger, pe ceruri, rătăcind în vers.
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
În taină, în durere și în tină,
În viers și cânt, istorii și lumină.
În viață, în iubire și în moarte
Iloriene, lumea se împarte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, bunicule!
Bunicule, în salba vieții
Ai mai prins un trandafir
Și la vârsta bătrâneții
Împarți miere din potir.
Ești om bun, cu judecată,
Drept ai fost de când te știu
Deși inima-ți ferecată
Sângerează-n ritm zglobiu.
Ai crescut patru fecioare
Cu trudă le-ai educat
Pe-ale vieții ulicioare
Pașii lor le-ai îndrumat.
Ai crezut c-ai rămas singur
Când cuibul l-au părăsit
Dar te-mbogățeai c-un mugur
Când nepoți ți-au oferit.
Ne iubești pe fiecare
Fiice, gineri și nepoți
La zile de sărbătoare
Îți trecem pragul noi toți.
Te privesc cum îți apare
Câte-un rid la colț de ochi
Ghioceii-ți sunt în floare
Ptiu, să nu fii de deochi!
Picioarele nu te-ascultă
Te rezemi într-un baston
Dar privirea ta ocultă
Nu trădează vreun canon.
Azi, la zi aniversară,
Îți doresc să ai de toate,
Soare-n suflet să-ți răsară
Cu belșug și sănătate!
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre urări, poezii despre trădare, poezii despre trandafiri sau poezii despre sărbători
Am plâns aceeași lacrimă amândoi...
Tu ai plecat, dar ești aici cu mine,
Să-ndeplinim destinului cuvânt...
În rostul scris al legilor divine
Nu poți desprinde cerul de pământ.
Ne-a fost sortită o singură lumină,
Un singur cer, un soare și-un pământ,
Un singur Eden ne va fi grădină
Și viață doar un singur legământ.
Am fost legați de-o singură chemare,
Un singur rost și-un singur adevăr.
Cum poate trece timpul în uitare,
Când am crescut aceleași flori de măr?
Același gând l-am prefăcut în șoapte,
Același dor iubirea ne-a cuprins,
Am străbătut aceeași zi și noapte
Și-aceleași timpuri tâmplele ne-au nins.
Același vis l-am rătăcit prin stele,
Cu-același pas am străbătut nevoi,
În zilele cu nor și clipe grele
Am plâns aceeași lacrimă amândoi.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Sufletul prin iarna eternității
Suferința mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.
Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n șoapte,
la sfinți ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.
Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în sperațe ruinate,
de-a fi binecuvântate.
Iarna vieții greu mă ninge
și lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.
Din foc recuperez scântei
și-n razele ochilor mei
le pun cu viața stinsă-n glas,
pe ele, rod de gând să-mi las.
Dar vânt rece îmi îngheață
viața-n ultima speranță,
spulberând cenușa sorții
prin eternitatea morții.
Suflet pe cărări albite
se-nalță la cete sfinte,
ducând făclie de ceară
pe a veșniciei scară.
Visul de odinioară
îl închid într-o cămară
din sufletu-mi neliniștit,
să-l scot în alt destin menit.
Din flori de soartă umbrite
strâng petale ofilite
în covoraș multicolor,
să-l duc pe Drumul Robilor.
Cu lacrimi de gând le stropesc
și-n suflet le adăpostesc,
prin a veșniciei ceață
să-mi amintească de viață.
Din speranțe ne-mplinite
zugrăvesc muză-n cuvinte
pentru poeții Cetății,
la Poarta Divinității.
Pe covor va îngenunchea
sufletul meu, Domnul să-i dea
viață și destin pe Pământ,
să-mi leg menirea de cuvânt.
2 Februarie, 2022
© Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre cenușă
Cântecul nopții
E-un tremur printre razele de lună
și nicio stea pe cer. E-așa pustiu
încât, în noapte, par că se adună
oștirile trimise din neviu.
Se-agită-n murmur tainic printre ramuri
o adiere stranie de vânt,
iar peste lac, în valuri fără hamuri,
aleargă bidiviii de spăimânt.
E-o noapte neagră, noaptea cea mai noapte,
și se cufundă în tăceri prea mult.
Mi-e dor de stele, foșnete sau șoapte
pe care-n întuneric să le-ascult.
A-nfăptuit el, dorul, o minune?
Nu știu ce-a fost când au plecat, tiptil,
și umbrele, și norii, dar pot spune:
privighetoarea a-nceput un tril.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre superlative sau poezii despre privighetori
Taina
Când peste-acoperișuri luna se ridică-n noapte
Și tac și cele mai ușoare șoapte,
Adânc, adânc în suflet, tresare-nfiorată
O taină ce pe buze nu-ți vine niciodată.
Și-atât de-abia simțit îți dă fiori,
Ca adierea blândă a-nserării
Când spală spuma de pe țărmul mării...
Ce mângâierea vântului în zori
Când fură, lunecând peste peluze,
Polen din cupa unei flori...
Și taina stă cu degetul pe buze.
poezie de Nadeja Știrbey, traducere de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete
Câteodată și Dumnezeu rămâne singur
stau în mijlocul unei lumânări aprinse
și tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni
liniștea scrijelește adânc
s-ar putea spune că cineva a trecut pe aici
și într-o bună zi va întreba de mine
iar tu prin fereastra închisă
o să-l rogi pe Dumnezeu
să țină timpul în loc
eu voi privi din tăișul unei lacrimi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Teodor Dume despre timp, citate de Teodor Dume despre întuneric, citate de Teodor Dume despre religie, poezii despre lumânări, poezii despre greutate, poezii despre Dumnezeu sau citate de Teodor Dume despre Dumnezeu