Să înveţi să iei din aripile păsărilor zborul şi liniştea unui înalt

[să înveţi să respiri din nou]

într-un loc în care iţi spui închide şi aşteaptă
poate că de pe gleznă va ţâşni în sus acea teamă ubicuă de început de lume
acea teamă ce spulberă pe loc toate casele, toate lanurile în care s-au dizolvat macii
şi poţi să o iei pe mai departe ştiind că ai primit darul iertării
spui fiecărei ape cum se înoată până la mal
dai fiecărui sunet tot ce aduce pescarul
întorci cu ochii spre soare albastrul dilatat de rezonanţe
ca o umbrelă
ca o iertare
ce vine din amurg
şi dacă ai ştii că limpezimea se naşte odată cu tine,
odată cu celulele,
într-un loc în care fasonezi rădăcinile înveţi să respiri

cât pe ce să nu mai prinzi decât tăcerea în goana acea organică a unui răsărit de lume

poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Gândul veşniciei" din tine care nu poate fi nicidecum satisfăcut cu ceva din această lume, îţi adevereşte că vii din altă lume şi te îndrepţi spre acea lume şi el însuşi te cheamă şi te învaţă să trăieşti în această lume ca şi cum nu ai fi din această lume.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Stelică Cechenoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să fii sigur că moneda nu se devalorizează, deci dacă ai bani deoparte, nu poţi sta complet liniştit, pentru că nu eşti 100% în siguranţă. Nu poţi să fii sigur că partenerul sau partenera de viaţă nu te vor părăsi, deci nu eşti 100% în siguranţă nici la capitolul acesta. Nu poţi să fii sigur că vreo boală cruntă nu te va lovi, deci nu ai siguranţă 100% nici aici. Asta ne învaţă că nimic din ce este în exterior nu este sigur, iar securitatea, siguranţa şi confortul pe care ni le dorim atât de mult, nu există decât într-un singur loc. Acel loc din tine care ştie că poţi să pierzi sănătate, iubire şi tot ce este material şi totuşi, stând în curul gol printre ruine, poţi să te bucuri că mai respiri. Acel loc este singurul loc pe care te poţi baza, este singurul loc "real" şi "palpabil", este ceea ce îţi dă linişte şi siguranţă. Întoarce-ţi privirea din afară înspre înăuntru şi onorează, hrăneşte şi îngrijeşte acel loc pentru că de acolo izvorăşte fericirea. Păstrează-ţi privirea în afară şi mori de frică, stres şi inimă rea, copleşit de suferinţele zilnice.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unul singur

habar nu am
ce simţi tu
când rosteşti aceleaşi cuvinte
ca şi mine
când te găseşti
în faţa aceluiaşi copac
când te rostogoleşti şi dai să te prinzi
de o margine iluzorie
de un cântec

şi câte întâmplări ai ratat
din încăpăţânare din copilărie din neşansă
care a fost combinaţia de taste
fericita intuiţie echivalând
ControlSave-ului

dacă
te ia cu început
cu această ridicare a fiinţei din arest
luna de miere a omului lipindu-şi
cu superglue monologurile
cu acea infimă voinţă
de a fi

sau cu sfârşit te ia
şi simţi pe propria piele
miros de tămâie arsă
dimineaţa în care eşti somat
să te întorci la origini

cum fiecare
într-un fel sau altul se naşte şi este

mai ales

cum se moare

de unul singur.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, tot mai departe

Ştiu
sau cred că ştiu,
tu
însă
o ştii.

Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.

Toate te-aşteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exişti,
cât timp eşti tu,
cel ce respiri viaţa.

Departe,
tot mai departe,
priveşti
macii răsăriţi
în rădăcina inimii.

În faţa oglinzii o altă oglindă,
în ea o alta
şi
tot aşa,
din singurătate
în singurătate,
spre eternitate...

Dincolo de noi
e şoapta din adâncuri
auzită în trecere.

La o margine a vieţii,
treci prin încercarea
de a nu pleca
prin umbră
- celălalt chip al luminii -,
asculţi ploaia
şi descântecul ei.

Grea sarcină e temperarea
în nemărginitele întinderi
ale gândului!

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trăieşti într-un loc nu doar te hrăneşti din el, ci şi contribui cu ceva. În America nu aş putea să fiu nicicând o persoană care îşi aduce contribuţia. Nu m-a interesat acea societate, ci aceasta.

citat din Bryan Brown
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea umblă-n frumuseţe

Ea umblă-n frumuseţe, ca noaptea fără nor
De pe-alte meleaguri, cu ceruri înstelate;
Şi tot ce e mai bun în întuneric şi mai strălucitor
Se întâlneşte-n ochii şi-n ţinuta ei aparte:
Acea lumină cu moliciuni de miere, de polen uşor,
Pe care paradisul o neagă zilei din care suntem parte.

O umbră în plus, o licărire mai puţin
Şi graţia ar fi fost compromisă jumătate,
Graţie care-învăluie fiecare pană-a corbului divin
Şi care tandru-i luminează chipul peste poate,
Chip pe care nobleţea gândurilor din plin
Reflectă cât de pur e-acel loc – mai iubit din toate.

Iar peste-acel obraz şi peste acea frunte,
Blânde, liniştite, mai elocvente cu-atât deşi,
Sunt zâmbete care înving, nuanţe luminând o punte,
Ele vorbind de zile-n trăite-n bunătate şi
Despre o minte în pace cu ea însăşi,
O inimă-n care iubirea-i inocentă ca floarea în caişi!

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile mele la început de toamnă

Lacrimile mele de care tu ai râs de-atâtea ori
Se-nalţă şi dispar azi într-un loc străin
În mări sau în oceane, sau poate sus în nori...
Cât mi-aş dori ca tu să-nveţi să zbori
Să te salvezi de gustul de venin
Să-mi fii iar dulce ca odată şi plină de culori
Şi-n părul tău sălbatic să văd sute de flori
Şi slab privirii tale din nou să mă închin
Şi sclav al mângâierii să-ţi fiu până în zori
Totul e vis frumos pe care îl omori
Ştii lacrimile mele ce le-am trimis spre nori
Mă duc şi eu cu ele
Şi-aştept să-nveţi să zbori.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii...

Aştept o împlinire să mă elibereze,
Să zbor înalt spre culmi de fericire...
Cât mă iubeşte, şi el să realizeze,
Să nu mai irosească timp în risipire.

Nu ai să ştii vreodată cât iubesc!
Nu poţi cunoaşte inima mea plânsă...
Decât de te apropii... te doresc!
Cunoaşte-mi inima, atât de necuprinsă!

Te-am acceptat cu bune şi cu rele...
Şi te-am iubit pe loc, de m-a durut!
Dragostea mea este mai sus de stele,
Şi preţioasă... cum tu nu ai ştiut.

Mă doare timpul care trece greu...
Mă plânge o dragoste neîmplinită!
De nu ţi-aş scrie, n-aş mai putea fi eu,
Sunt însetată, înfometată, neiubită...

Şi tot ce-am oferit a fost iubire...!
Şi tot de mine ai fugit gonind...
Oare ţi-e teamă de vreo dezamăgire,
Sau, de o dragoste ce-o simţi venind?...

Să ştii, şi eu am teamă mult de tine...
Şi eu mă-ntreb la cer cum ea va fi...
Viaţa, cu noi doi... ne aparţine!
Şi trebuie să o trăim, să ştii...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În America, am învăţat libertatea de a fi fericit sau nefericit într-un loc din lume... să deschizi gura şi să spui ceva ce simţi cu adevărat. Asta este cea mai importantă experienţă a mea după ce am părăsit Uniunea Sovietică - să părăsesc o ţară în care a minţi era normal şi să încep să învăţ legea noului loc, să uit ce ştiam înainte. Când petreci 26 de ani într-un sistem... Mi-a luat câţiva ani să realizez că trebuie să îţi asumi responsabilitatea pentru tot ce faci în viaţă.

Mikhail Baryshnikov în interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un puzzle 2

sunt zile în care cu greu te recunoşti
întorci privirea şi prezentul este atât de departe...

ce vor ceilalţi? ce tot vor? cu tine vorbesc?

şi ce simplu ar fi să te poţi aduna
cu un simplu gest igienic
cu o banală corectură ‘intensitate-luminozitate'
cu un retuş / cu un lavaj...

! dar nu-nu, nici tristeţea / nici singurătăţile nu ies la spălat!

puzzle-ul se rezolvă spontan / aproape intuitiv
dintr-un instinct al vieţii
din voinţa oarbă de a continua

ca de veşmântul perfect te laşi invadat de iubire
şi crezi până când nu mai rămâne nimic
din anosta inchiziţie gramaticală:
în loc să înveţi concordanţa temporală
alegi să o încalci estetic într-un prezent continuu...

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roots

Chişinău sau cum să fugi de taxator de la Creangă în sus două staţii
Chişinău sau cum să-ţi iei bătaie pe lângă clădiri guvernamentale
Chişinău sau unde-l poţi vedea pe Dumnezeu la manifestări politice
Chişinău sau cât de distructivă poate fi pacea
Chişinăul de suprafaţă
sau Chişinăul underground, cu lumini,
sau pur şi simplu străzile Chişinăului de mai
unde femeile participă la un festival de modă local.
Locul în care să te îndrăgosteşti şi să le urăşti
când te părăsesc pentru altul mai cool,
loc în care să minţi şi să spui adevărul
să vomiţi în chiuvetă după beţii iresponsabile.
Acolo unde ţigările sunt de 4 ori mai ieftine decât la Iaşi
barurile ademenitoare prostituţia în floare iar poliţia
nu cunoaşte fenomenul. Acolo unde taică-meu a dat un examen de admitere
în '74 şi pe urmă n-a mai făcut nimic notabil cu viaţa lui,
unde soră-mea îşi duce propria
supravieţuire.
Locul unde ruşii se pretind moldoveni
moldovenii habar n-au
iar românii pe cale de dispariţie.
Chişinăul care îşi revine
Chişinăul căruia nu-i pasă e Chişinăul care atrage
din provincie oameni în căutarea realizării
şi din care se pleacă hemoragic pretutindeni
în căutarea aceleiaşi realizări.
Dacă spui Chişinău, spui toate speranţele au murit
dar oamenii se încăpăţânează să continue
spui se.... se naşte şi se abandonează mult
spui cineva vinde tablouri
cineva iluzii ieftine pe net
spui cocioabe care jenează vile rezidenţiale
spui mâhnirea.
Chişinău sau cum să iubeşti cu dovada în faţă
că cea mai de jos treaptă a degradării
poate fi dusă oricând
şi mai jos.

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se întâmplă să văd cum toată lumea le ştie pe toate, "eu ştiu asta, nu-mi spui nimic nou." Aşa-i, poate chiar nu-ţi aduc nimic nou în viaţă, dar te întreb de ce existenţa ta nu intră pe trambulina succesului, dacă tot le ştii pe toate? De ce te confrunţi cu aceleaşi probleme? Fiindcă nu este îndeajuns să ştii, mai trebuie să şi aplici ce înveţi. De asta majoritatea citesc şi puţini aplică, informaţia pe care o ai nu are nicio valoare fără practică, banii nu prea valorează mare lucru. De-ai şti câte "genii neînţelese" întâlnesc, care nu se murdăresc pe mâini cu inculţi, superficiali, inferiori capacităţii lor intelectuale. Ce să zic, pe când ei mai încep un capitol al mai marilor filozofi, ceilalţi mai deschid un cont şi mai semnează un contract de milioane. De ce? Fiindcă informaţia, ideea strălucită ce-o au o implementează, n-o închid într-un sertar, de teamă că vor fi judecaţi, evaluaţi. Şi mai sunt restul care se încăpăţânează să rămână proşti, care nu deschid nici o carte şi care se ascund de cei care au reuşit în viaţă, fiindcă le-a lăsat mama şi tata afaceri, bani, statut social sau fiindcă au furat de la stat, de la oameni din buzunar. Mă întreb dacă lor li s-ar arăta şansa asta, ce-ar face? Ar întoarce privirea? Mă îndoiesc din nou. Bunăstarea, prosperitatea e un rezultat al creşterii personale, al investiţiei în sine, al muncii asidue, dragii mei. Investiţiile în educaţie, cultură, dezvoltare personală întotdeauna te răsplătesc.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii umezi ai lumii

locuiesc la picioarele sufletului
în balta istoriei
printre gânduri plecate, altele uitate, toate ratate
în jur fatidice umbre
aleargă, se plimbă
cum ştiu ele, adică aiurea
uneori plouă
plouă când nu trebuie
plouă cu lacrimi amare
pe drumuri uscate de vreme, prea devreme
tac în cuvinte nerostite, de teamă
o teamă ancestrală ce zace în mine
noaptea macin vise sterile
obosit de reîntoarceri inutile
în acelaşi timp, în acelaşi loc
offf, ce viaţă, ce soartă
nu am cerut nimic, nimicul l-am primit
am tot bătut din poartă în poartă
tăcerea mi-a răspuns, odată
atunci m-am apucat de scris
pe ochii umezi ai vieţii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind un scriitor urban, e normal ca domnul Caragiale să nu fi acordat un loc prea generos descrierilor de natură. Cu toate acestea, felul în care apare natura la Caragiale este într-un chip mai viu decât la scriitorul care i se recunoaşte de obicei. Sunt luminişuri neaşteptate, nu e un mediu pitoresc, ci mai degrabă unul trecut printr-o senzaţie organică, mai puţin văzută, ci receptată ca sunet şi simţ.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mori de vânt

Stai şi lupţi cu morile de vânt
Se pare că nimeni nu vrea să înţeleagă
stau citesc cugetând şi ascultând
Cum toţi citesc gândesc şi se întreabă

Asta este viaţa pe care am căutat-o?
Asta este viaţa pe care o dorim?
Este mai bună decât pe care am lăsat-o
Este acea viaţă pe care am crezut că o găsim?

Răspunsul foarte probabil va fi nu.
Ne aşteptam la mult mai mult decât ce am primit
Dar cat din tot ce este poţi să spui că ai fost tu
Vinovat că nu ai primit ce ai găsit

Pleci într-un sistem sperând că va fi totul diferit
Dar te plângi continuu că nu este cum a fost
Spunând că totul ce a fost era greşit
Şi vei găsi în altă ţară al tău rost.

Acum că vezi că nu este simplu să pleci în altă ţară
Ce crezi că nici înapoi nu ai unde te duce
Aici chiar ninge cat că este vară
Şi nu ai umeri seduci al dorului iei cruce

Eu mă opresc să scriu deoarece sunt trist
Mai bine stau şi tac al dracului din gură
Deoarece mă simt ca al tumori chist
Tot dau şi dau ca baba zi de zi din gură

poezie de Robert Botsch
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem alege modul in care decurge viaţa, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele şi întâmplările exterioare. Fă-ţi o viaţă cât mai bună poţi cu ce ai la îndemână. Învaţă să apreciezi şi să fii recunoscător pentru ce ai. Întoarce-te spre tine şi vindecă-ţi rănile interioare, adu iubire în loc de ură, împlinire în loc de frustrare, chiar dacă trebuie să îţi elimini o parte din nevoi pentru a fi mai relaxat. Devino responsabil pentru micul tău colţişor în care ai putere, fă lucrurile cu compasiune, răbdare şi iubire pentru tine, dar şi pentru ceilalţi. Aşa începe vindecarea şi odată cu ea, evoluţia.

Pera Novacovici în Alfa - Bătălia cu demonii interiori
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini de tine

Om fără miracole împlinite
Petreceam zilele liber pe pământ
Până-n acea zi de vorbe pline
Venite din rădăcini cu legământ
De-a flana întreaga-mi fiinţă,
Simţeam cum pe loc imobilizat
Funrnicături se aşterneau,
Din tălpi ele veneau
Rând pe rând …civilizat,
La început am zis că e o joacă
Ce se întâmplă fiecărui
Om ce priveşte câte-o fată…
Am plecat departe
Numai să uit de tine
Poate de linişte să am parte
Măcar o zi în suflet fără tine,
Dar oriunde plecam
Tu mă cuprinzi şi mai tare
Cu braţele-ţi ce le iubeam
Iar acum mă strâng pân ce doare…

poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea persoană care ştie "cum", va avea mereu un loc de muncă. Acea persoană care ştie "de ce" va fi mereu şeful celei dintâi.

citat din Diane Ravitch
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotică în miez de noapte

Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele şi prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Şi te las să-mi scotoceşti chiar prin gândurile toate, ştii că-n toate doar tu eşti, nimeni nu te poate scoate...
Şi mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe şi te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter şi-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îţi las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Şi când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este acea lume ce mi-a fost dragă, acea lume pe care o regret şi pe care mă aflu în situaţia s-o compar cu cea care mă înconjoară, cu cea care mă invidiază, mă bârfeşte, mă urăşte, mă fură, să fiu nevoit să concluzionez ca Mărin Cămiloiu că lumea se degradează, se prosteşte cu fiecare an ce trecce peste ea. La asta a contribuit şi imaginea falsă a comunismului, acea "Fata Morgana" propagată de demagogi şi politicieni, imagine creată de ura foamei, sărăciei, dar şi a trândăviei.

Sava Ionescu în Zilele şi nopţile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!