Un moment ne-ar fi destul
Să vedem ce scurtă-i viaţa...
Şi nimic n-ar mai conta
Când apune încet, speranţa.

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Zăpuşeala nopţii se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ţi va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vişinii, de lângă mormântul cu amintiri....

Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..

Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzeşte,
mândru, falnic, înfloreşte,
timpul retezându-i viaţa,
ofilind încet, speranţa.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă am putea vorbi
despre
cât de dulce e iubirea
cu florile,
ar înflori mai des...
Trandafirii
şi ne-ar zâmbi mai mult
cerul
cu razele
şi infinitul Lui.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş trăi

Cum n-am trăit cu nimeni, te-aş trăi.
În tine-ar înflori buchete-ntregi
De frumuseţi ce nu s-ar ofili
Şi ai avea mereu ce să culegi.

În spate, am lăsa doar veşnicii —
A vieţii poezie ne-ar fi sacră
Şi mulţi care din urmă ar veni,
Iubirea şi-ar urca-n a noastră arcă.

Te-aş învăţa-mplinirea pe de rost
Şi ai abandona bătrâna-ţi haină.
N-ar mai conta nimic din ce a fost,
N-am mai lăsa să scape nicio taină.

Şi zilnic am vâna noi nemuriri,
Lumi noi am cuceri cu-a noastră vrajă.
Am fi esenţa-aceleiaşi trăiri
Şi-n suflet, fericirea, ne-ar fi strajă.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constat

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici soarele n-ar răsări
Şi macii roşii
Ca de foc,
S-ar apleca făr' de noroc
Spre arşiţa din solul rece
Ce a venit şi nu mai trece..

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici flori de dor n-ar înflori
Si crinii albi
Ca de rouă,
S-ar lipi duios
De-o umbră ascunsă migălos,
Într-un stejar ce-a inverzit sfios.

Dacă mâine nu ar mai fi
Şi florile s-ar ofili...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Picături de poezie
se preling încet pe mână...
Mâna care încet adună
prin versuri o vorbă bună.

Pleoapele-s petale moarte
pentru poeţii muritori..
Ei rămân prin poezie
veşnic.. nemuritori.

Straşnic scârţie stiloul
pe o coală întâi pictată...
De lacrimi şi fantezie
şi de-o şoaptă întârziată.

Gânduri se aştern tăcut
pătrunzând in carnea filei...
Poezia-i suflet mut
ce te-ndeamnă la iubire!

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inuit

De existenţa n-ar fi fost mâncare,
Adică n-ar fi fost prozaică preocupare,
Am fi fost cert şi mai curaţi puţin
Şi timp mai mult, de a-l omorî, un chin!

De greva foamei, nu s-ar mai vorbi
Şi bunătăţi nefiind, nimic nu ne-ar orbi...
Ar fi pământu' întreg sălbăticie;
Doar mirişte, o întreagă florărie!

Nici abatoare n-ar mai fi, nici stâni
Şi popii, popii ar fi nişte păgâni;
Că nimeni n-ar muri de-o existenţă,
Credinţă castă... N-ar fi delicvenţă!

O apă în peşte ar fi, mări şi oceane
Şi ne-am iubi toţi; oameni, lei, iguane.
S-ar zice; am fi fără de nicio frică...
De nu un tâmpit ne-ar împuşca, din pică!?

Ah, c-am uitat, nu-i totul din mâncare
Şi nemâncaţi, căci proşti vor fi; nu doare
Prostia! Visu' înseamnă; omenirea o să ţie,
Primordial, de n-ar fi... vreo prostie!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul 🖋

Picături de poezie
se preling încet pe mână...
Mâna care încet adună
prin versuri o vorbă bună.

Pleoapele-s petale moarte
pentru poeţii muritori..
Ei rămân prin poezie
veşnic.. calzi nemuritori.

Straşnic scârţie stiloul
pe o coală întâi pictată...
De lacrimi şi fantezie
şi de-o şoaptă întârziată.

Gânduri se aştern tăcut
pătrunzând in carnea filei...
Poezia-i suflet mut
ce te-ndeamnă la iubire!

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar însemna o viaţă, o căsnicie, fără iubire, credinţă şi speranţă? Nimic. Iubirea poate fi durabilă, chiar veşnică, ea este focul care încălzeşte, dar prietenia este la un moment dat cea mai preţioasă, ea este cimentul care întăreşte zidurile iubirii şi-i asigură soliditatea, iar speranţa este lumina care ne călăuzeşte mersul, este steaua noastră, care străluceşte de când ne naştem şi ne conduce până apune şi ea.

Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-am legat sufletul
cu două frânghii de mătase
să nu-şi piardă...
Inocenţa,
nici când cei mai
mari
şi
negri nori
Îl vor împinge
spre păcate.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VREMELNICIE

Ce scurtă-i, Doamne, viaţa pe pământ!

iar dincolo vom sta o veşnicie

nu are rost să plângem, să fim trişti,

viaţa aceasta-i doar vremelnicie

Strângem averi şi ne necăjim

şi nu privim la soare pe colnic

uitând mereu că viaţa-i trecătoare

iar în pământ cu noi nu luăm nimic.

Ne ocupăm cu lucruri efemere

şi nu privim mai des la stele şi la flori

n-ai înţeles nimic din viaţa aceasta

şi te trezeşti că trebuie să mori.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut 🌸

Sărută cerul iarăşi dimineaţa.
Sărută ochii, rozele şi gheaţa
din viaţa plină de "te iubesc"
şoptit încet, căci, doar trăiesc...

Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul şi-un oftat tăcut
din pieptul unei nopţi de vară
uitată-n briza rece şi amară.

Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase şi mistere sumbre
din vinul vieţii ce se scurge-n agonie
şi-al tinereţii pierdute pe vecie.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu mai are rost când speranţa şi încrederea lipsesc. Trebuie să mergi înainte... deoarece când totul s-a prăbuşit şi când sufletul dobândeşte certitudinea că nimic nu mai foloseşte la nimic, că a ajuns la limită, poate îţi spui: la ce bun?

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişaţi!

Să visăm cu ochii deschişi
şi să îmbrăţişăm
nemurirea

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ca şi cum ar conta

amestec neputinţa cu speranţa
infinitul cu orizontul
şi din când în când
mă frâng de dorul nesfârşirii
în bucăţi de prezent
aleg astfel să trăiesc
cu intensitatea celui care ştie
că mâine e doar o promisiune
.........................................
vezi
de aceea nu-mi pot opri zâmbetul
când mă doare viaţa

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mai plouă cu viaţă
Din amurgul înflăcărat.
Picură flori de iubire
Peste al lumii întreg păcat...

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mai plouă cu viaţă
Din amurgul înflăcărat...
Picură flori de iubire
Peste al lumii întreg păcat.

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi ce e viaţa?
O frunză-n vânt?
Un dor arzând?
O şoaptă spusă-ncet in gând?
Un vis de vară?
Curcubeu?
Cerul înstelat mereu?

Si ce e omul?
Un trecător de fericire amator?
Care ar vrea un hoţ să fie?
Să fure timp şi să ofere-n schimb melancolie?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Dau de ştire tuturor:
Anii noştri trec în zbor,
Pe mosor mai scurtă-i aţa
Şi-uite-aşa ne trece viaţa.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Din ce-a creat Mântuitorul, pe-acest pământ de toate plin,
Nimic nu seamănă cu tine, în tine-a pus ceva... Divin!
Pentru Adam, eşti... dimineaţa cu gingăşia şi misterul,
Îi eşti soţia, mama, viaţa... soarele lui, lumina, cerul!...

De n-ai fi tu, nimic pe lume n-ar mai dura, toate-ar muri!
N-ar fi nici rele şi nici bune, iar florile n-ar înflori!
Nu eşti destul de preţuită! Adam n-a înţeles defel
C-atunci când tu eşti umilită, pedeapsa-i mare pentru el!...

Şi tu-ai greşit, te-ai,, dus departe"ţi-ai părăsit de mult Menirea!
Faci "treburi multe" şi deşarte, prea rar mai cauţi, Fericirea!

De Ziua ta, vin eu Adamul, care mai crede-n Duhul Sfânt,
Să limpezesc puţin izvorul, Izvorul Vieţii pe pământ!...

E prea puţin, un gest, o floare şi prea puţin te preţuiesc!...
Cât timp mă doare, când te doare, să ştii că... încă te iubesc!

poezie de Ionel Davidiuc (8 martie 2010)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Norii grei plini de cenuşă
s-au lăsat în jos... în şoaptă,
încât inima-mi tresaltă
la fiecare respiraţie
plină de graţie
fără nicio semnificaţie.

Vântul lin şi rece
puternic trece
prin inimă...
Şi-ascunde lacrimi de brumă
care încet curmă
visele mele
straşnic de vii...
Izvorâte-n miez de noapte
pe câmpiile pustii
doar din şoapte...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!