Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihaela Banu

Cobai ...

Suntem cobaii unei istorii ce-n zbor trece.
Se fac experiențe pe noi, cu sânge rece.
Chiar dacă de milenii, ești urgisit de vremuri
Și pentru-a țării glie va trebui să tremuri,
Va triumfa momentul să învățăm vreodată,
Din propria greșeală, adesea repetată?!
Mi-aș pune chezășie și capul meu în țeapă,
Că vom răzbate-n timpuri, cum trece gâsca-n apă.
Chiar un pariu aș pune pe viață și-o țigară,
Că 'geaba toți strămoșii în lupte-au fost să piară.
În vremile tihnite sau de profundă criză,
Ce peste noi trecut-au, repriză cu repriză,
În meciul nostru crâncen cu lumea, în istorii,
Nicicând în astă lume nu vom împărții glorii.
Nimic nu învățat-am, o pildă nu se prinde.
Istoria și lumea și viața ne surprinde.
Chiar pregătiți de moarte dacă am fi cu toții,
N-am învățat o iotă din viață, ca netoții.
Prizonieri în lume cât s-o roti pământul,
Sub țări ce au putere și ne-asurzesc cuvântul,
Plecat vom ține capul, ca săbii să nu-l taie,
Umil, șira spinării mai mult se încovoaie.
În lumea răvășită de răscolirea-i crudă,
Rămâne doar credința să izbândim prin trudă.
Prin muncă și sudoare vom înfrunta calvarul,
La fel cum peste veacuri răzbit-a și stejarul
Și codrul ce e frate, așa precum se spune,
De la-nceputul lumii cu-ntreaga națiune.
Dar de aceleași vremuri s-or repeta într-una,
Cum soarele răsare pe cer întotdeauna,
Mi-aș pune chezășie și capul meu în țeapă,
Că vom răzbate-n timpuri, cum trece gâsca-n apă.
Istoria se repetă o dată și-nc-o dată,
Iar fruntea mea rămâne mereu îngândurată...

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Costel Zăgan

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
prin timp noi vom rămâne
chiar de ni-i clipa rece
noi tâmpla ne-o vom ține

Și frunte lângă inimi
și inimi lângă frunte
noi sus vom ține gândul
mai sus decât un munte

Și muntele e-o treaptă
și noi suntem un munte
florile ne ard sub pleoape
ochii-n rouă știu cânte

Iar durerea-i prea adâncă
nu mai vrea din gând iasă
hai facem visul stâncă
și din lumină omului mireasă

poezie de din Remember (1977)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Emil Cioran

Spirala istorică a României se va înălța până acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în fața lumii, pentru a se ști că nu numai România este în lume, ci și lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei țări, de nu vom pune febră și pasiune de sfârșit în începuturile noastre, suntem pierduți și nu ne mai rămâne decât să ne recâștigăm umbrele trecutului nostru.

în Schimbarea la față a României
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Costel Zăgan

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ține;

Și frunte lângă inimi
Și inimi lângă frunte
Noi sus vom ține gândul
Mai sus decât un munte.

Și muntele e-o treaptă
Și noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Și ochii-n rouă știu cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând iasă
Noi știm facem visul stâncă
Și din lumină omului mireasă.

poezie de din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Indefinit infinit idilic

De viața ne va despărți,
Să știi, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.

Iar dacă moartea va sfârși
Idila ce-am avut-o noi,
O viață-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.

Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Și, stele-n cer ne vor da nume.

Poate vom fi și după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.

Vom trece peste infinit,
Că și-nfinit un sfârșit are.
Vom fi un punct nedefinit,
De unde tot va reapare.

O altă lume și-un alt soare...
Pentru că dragoste, nu moare.

poezie de (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prin fereastra timpului

Prin fereastra timpului, astăzi când privim,

aura Olimpului încă n-o zărim.

Pentru noi, Olimpul rămâne cum a fost

dacă lăsăm timpul curgă fără rost.

Dacă muntele Golgota nu-l escaladăm,

rămânem tot în grota în care ne aflăm.

Dacă vom pune steagul pe vârful Everest

putem stăpâni largul universului ceresc.

În lupta cu timpul dacă am învins,

vom admira Olimpul și aură am scris.

Cu aura Olimpului mai liberi vom zbura,

prin fereastra timpului, mereu vom cerceta (mai multe vom afla)

Din epoca de piatră mult timp noi am parcurs

și ne-am găsit o vatră în grădina lui Isus.

poezie de (5 octombrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Mareș

Câtă vreme nu vom pune munca pe cel mai înalt piedestal și n-o vom respecta așa cum se cuvine, dacă nu ca pe ceva sfânt, săraci vom rămâne.

aforism de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ganduri vechi si noi. Maxime si aforisme" de Nicolae Mareș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 12.99 lei.

Sufletul meu ești tu, iubita mea...

Un suflet vine în astă lume
O părăsește fără a spune când și unde
Provine dintr-un infinit imaterial
Și merge-ntr-altul ce pare ireal

Am crede că ne aparține
De când ne naștem, până dispărem
E doar o simplă închipuire
Dar continuăm tot sperăm

Sufletul ce îl primim în dar
Este al nostru, cu titlu temporar
În ziua când închidem a vieții meditație
El va pleca, într-o cu totul altă destinație

nu uităm de el în astă viață
Va fi în lumea care vine doar o prefață
nu îi dăm motive de îndoială
nu-l lăsăm nicicând moară

În zborul lui spre alte zări
Noi suntem simpli pasageri
Nu căutați să-l deturnați
Încrederea în sine să i-o luați. 
Vine o zi când vom pleca cum am venit
Fără nimic din tot ce am primit
Ce ai putea iei din astă viață
De mergi prin câmpuri verzi cu soarele în față

Atunci ești fericit cu adevărat
Și chiar de mai avem de așteptat
Un singur lucru eu te rog, nu mă uita
Sufletul meu ești tu, iubita mea

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!

Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

poezie de din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Istoria

Vom mai vorbi de-această întâmplare
când vor mai trece către sud cocorii,
lăsând pe cerul toamnelor barbare
poveștile ce mor, nescrise în istorii.

Dar noi, fără vrem, vom ține minte
cum ne-au distrus mărețele speranțe,
cu tot ce am crezut mai înainte,
lăsând în loc doar false circumstanțe.

Vom povesti, cu sufletul la gură,
tot ce-am trăit cândva într-o mansardă,
doar cu durere, însă nu cu ură,
din tot ce-a fost, nimic să nu se piardă.

Veți înțelege ce nu știți din școală,
nu poți așterne viața pe hârtie,
tot ce s-a scris în cărți e vorbă goal㠖
metafore orfane..., într-o poezie!...

poezie de din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea iubirii

Dintr-o joacă de iubire
Noi vom face fericire:
Eu – un Înger, Tu – un Domn!
Scump e numele de Om!

Dintr-o lună, printr-un soare
Ne vom face val de mare,
De i-om pune căpătâi
Sfintei dragoste de-ntâi!

Din ce-a fost și din ce este,
Vom renaște cea poveste:
Tu – stăpânul vieții mele,
Eu – regina vieții tale!

Din ce suntem și vom naște,
Vom simți spre a cunoaște:
Ce-i o viață pentru noi
Și-o iubire pentru doi?!

Iar din drag și dor de tine
Semăna-vom cea lumină,
De la Domnul ce iubește
Și un Înger ce păzește.

Și... ce-a fost, și ce mai este,
Va rămâne o poveste,
De-ar sfinți această lume
Cu ce suntem și rămânem!..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Extrapolare

- Noi vorbim generic despre viață
Ca și cum am mai trăit cândva...
Scrie-i tu, iubire, o prefață,
Eu voi trece zilnic peste ea,

Încercând descifrez cuvântul
Care-o definește... Într-o zi
Știu că noi vom ocoli pământul,
Ne vom pierde, dar ne vom găsi.

Noi vorbim generic despre moarte
Și despre iubire ca și cum
Am pretinde că exist-o carte,
O prefață și-un sfârșit de drum.

- Noi vorbim generic în tăcere,
Ne privim și-n ochii larg deschiși,
Între fericire și durere
Alternăm. Pe floarea de caiși

O -ți scriu prefața cu lumina
Unui gând sub tâmpl-abia-ncolțit,
Să-ți strecori, iubito, rădăcina
Prin făptură mea din monolit

Ca o daltă blândă ce trasează
În firescul zilelor cuprins
Drumul către viața ce urmează,
Traversând hotarul neatins.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Noi doi și... norii

Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!

Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre sfârșitul lumii

Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.

Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.

Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.

Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără gândim la moarte.

Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.

Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.

poezie de (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

* * *

Voi sta aici până ce va trece o femeie
Îmbrăcată în alb,
Îi voi spune cu jumătate de glas
amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,
Iar dacă ea va zâmbi, așa cum foarte puține
Știu zâmbească, departe de ele,
Atunci îi voi spune că privirile ei
Sunt ca un ecou de pădure tăiată,
eu caut pădurea aceea de mult,
Că nu știam că nu mai există,
Că aș fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,
Dar să știu că există, că de crengile ei
Se leagănă, toamna, vânturi albastre.
O voi ruga apoi mă ierte,
Voi schița o plecare ușoară,
Ca o desprindere de țărm, ne vom alătura pașii,
Voi inventa o poveste frumoasă,
Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,
Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,
Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,
Și-ncet, atunci când vom fi departe de lume,
Când, pentru prima dată, ne vom da seama ca suntem singuri,
Când ea însăși va recunoaște că nu e nimeni cu noi,
Atunci nu știu, nu știu ce îi voi spune,
Dar stau aici, voi rămâne aici,
Până va trece...

poezie de
Adăugat de ElSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Carl Sagan

Dacă continuăm acumulăm doar putere dar nu și înțelepciune, noi cu siguranță ne vom autodistruge. Existența noastră în acel timp îndepărtat necesită ca noi să ne fi schimbat instituțiile și pe noi înșine. Cum aș putea îndrăzni ghicesc despre oamenii din viitorul îndepărtat? Eu cred, că este doar o problemă de selecție naturală. Dacă vom deveni chiar și cu un pic mai violenți, mai inguști, mai ignoranți, și egoiști decât suntem acum, aproape sigur că noi nu vom avea nici un viitor.

citat celebru din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Dragons of Eden: Speculations on the Evolution of Human Intelligence Paperback" de Carl Sagan este disponibilă pentru comandă online la 32.99 lei.

Ne vom întoarce

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Și cei de azi, cu pașii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Ușor, ținându-ne de mâini,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Și-n cântecul pe care și-l
Vor spune alții după noi.

Noi, cei pieduți, re-ntorși din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem și-n disperări,
Și-n răni ce -n piepturi se acund.

Și-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca și ieri
Va sângera sau va iubi!

poezie celebră de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Fără smerenie nu înaintăm. Ispitele pregătesc smerenia. Fără ispite nu se câștigă smerenia. Vom trece prin truda și cazna tăierii propriei voințe. Ne vom smeri cugetul și astfel vom urca spre înălțimi. Alt drum nu există. Smerindu-ne ne vom înălța. Dacă nu ne smerim, vom rămâne jos, în patimi și neputințe, și în acestea vom muri.

în Despre credință și mântuire (2003)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despărțire

Ne-ar trebui o mie de ani reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.

Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.

Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.

Săruturile noastre cu flăcările lor
N-o să mai incendieze pădurile albastre
Iar sufletele noastre, zburând încetișor,
N-o să se mai înalțe căzând mereu spre astre.

Ca niște ghimpi vom scoate treptat din amândoi
Aducerile-aminte și vom privi la chipul
Iubirii care cade șovăitor în noi
Cum dintr-un țărm de stâncă-ntr-un golf adânc nisipul.

Dar liniștea de-atuncea n-o vom mai regăsi,
Și singuri vom petrece cele din urmă clipe
În timp ce pescărușul iubirii va muri
Bătând încă o dată din largile-i aripe...

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.

Pentru a atinge împlinirea trebuie cunoaștem lumea și viața și să facem apoi, în cunoștință de cauză, cele mai bune alegeri pentru noi. În procesul de cunoaștere ne vom lovi, ne vom împedica și vom rămâne cu cicatrici. Și ce dacă? Suntem vii și uneori viața doare. Dar nu suntem lași și nu ne lăsăm doborâți! Așadar să nu ne temem de dureri, ele sunt prevestitoarele unor vremuri mai bune. Durerile sufletești ne spun că acum suntem în plin antrenament, că mușchiul crește și devenim mai puternici. Și întotdeauna noaptea e cea mai neagră înainte de ivirea zorilor.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Viață trecătoare

Azi te- plăti, viață trecătoare,
Dar nu mai am nici bani în buzunare,
Înșelătoare ești, precum o apă,
M-ai dus îți slujesc la sat, la sapă.
Și plini de suferințe, de boli neasemuite,
Smeriți, ne-ntoarcem fața, în lacrimi, la morminte.
Din lumea asta nu vom lua nimic.
Moartea ne este doar un simplu click.
Cum am venit, tot astfel vom pleca...
Cu Dumnezeu, când ne vom împăca?!
E viața noastră plină de-ncercări,
De boli și de dureri și de orori,
De ură și de cruntă suferință.
Dar nu ne-ntoarcem fruntea spre credință.
Pe Dumnezeu nu-l vom plăti-n averi.
Oh, ne-au trecut pe rând atâtea seri!
Domnul e răbdător și ne așteaptă,
ne rugăm, El vine și ne iartă,
Dar după fapte și răsplata vine...
Deci roagă-te, fii bun și blând, creștine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook