Și vine-un ceas când umbrele pășesc
Printre copaci, ca vulpile roșcate,
Când peste ramuri plouă cu-nserări
Și totul iese din singurătate...
catren de Dragoș Vicol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre singurătate, poezii despre păr roșcat, poezii despre ploaie, poezii despre crengi, poezii despre copaci sau poezii despre ceas
Citate similare
Plouă!
Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.
Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.
Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!
Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre mândrie
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Marginalii la un roman polițist
Deși m-atrage, nu-l citesc;
Ar fi zadarnică-aventură,
Când criminalu-l bănuiesc
De la-nceput... din semnătură!
epigramă de Dragoș Vicol din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre romane polițiste, epigrame despre polițiști sau epigrame despre lectură
Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă - plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere - te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel - a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre păduri
- poezii despre porci
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre natură
- poezii despre nas
Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Nu cresc copaci și flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeți pe cuvânt"?
Cum iese planta din sămânță?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când erați mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?
Unde-i cișmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?
De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodușul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?
Când un avion în aer explodează,
Și arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să știe totul?
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre zbor, poezii despre voce, poezii despre tată, poezii despre stele, poezii despre stejari, poezii despre plante, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Suflul poetic
Poetule!
îți plouă cerul cu vers
da, se scutură arbori de nori peste tine și versuri curg șuvoi
prin crângul tău înverzit, când pe sub aurii umbrele
se clatină gălbiorii, îmbătați de iasomie
pe aleea ta cu felinare aprinse, când printre crengi îmbrățișate
îți cântă luna la cobză
prin burlanul casei tale rotunde
plouă-n neștire cu vers
tu îți închizi ochii, îți deschizi brațele și
inhalezi stropii de ploaie în călimara sufletului
apoi îți înmoi condeiul în ea și sufli dumnezeiește cu vers
prin crângurile noastre arămii, când pe sub umbrele de muștar
rânjesc bureții viperei spre stârvuri
pe aleile noastre cu felinare sparte, când printre crengi încovoiate
ne urlă luna a pustiu
prin burlanele caselor noastre pătrate
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre șerpi, poezii despre verde, poezii despre ochi sau poezii despre nori
O rază printre frunze
Frunzele murmură cântece uitate,
dar florile mai ascultă ecourile
și pun peste nimicul absolutului
miresmele ascunse printre petale.
Nuferi atinși de valurile solare
împart culori cu lumini adiascente
și trimit spre ramuri zâmbetele calde
care mângâie gingășia florilor.
Coruri anonime mai aduc suspine
peste jalea pe care o au comoară
și își consolează visele neclare
cu florile uitate-n singurătate.
Numai un trifoi ne trezea din dilemă
și când am încercat să-i aflu secretul,
o albină oprea aripile pe-o floare,
dorind o rază ascunsă printre frunze.
poezie de Constantin Rusu (mai 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre frunze, poezii despre zâmbet, poezii despre uitare, poezii despre secrete, poezii despre nuferi sau poezii despre muzică
Plouă uman
Plouă.
Incolor, fad, pustiu.
Plouă plin, în frunze,
Cantabil, repetat, divin.
Plouă uman, firav și stins,
Ca sunetul tâmplelor tale
Când mă vezi...
Plouă.
Cantitativ, șiroi, nerod.
Plouă gri, a toamnă,
Rece, în ropot, libertin.
Plouă greoi, neputincios,
Ca golul meu din suflet
Când nu știu...
Plouă.
Înclinat, sporadic, pictural.
Plouă color, în iarbă,
Lovit, foșnind, curbat.
Plouă repede, strivind,
Ca vocea ta, răstită
Când iubești.
Plouă.
Uitat, firesc, lacrimogen.
Plouă albastru, nud,
Credul, asfixiat, iubind,
Plouă sporadic, personal,
Ca privirea mea, stângace,
Când te caut...
poezie de Gabriela Chișcari (19 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sunet, poezii despre stângaci, poezii despre nuditate, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mașinăria de plouat
Plouă cu zinc și iasomie
cu irigații de tutun
plouă cu damigene peste vie
plouă cu prunii rupți peste magiun
Plouă cu somnolențe, cu desfrâuri,
cu labe diavolești în ochi de cai
cu brâuri de bunici aduși de râuri
plouă cu iad și cu bucăți din rai.
Plouă
cu timp între armuri de șarpe
cu blănuri de oțel nealtoit
cu tine plouă
și cu mine...
Iată!
Cu Dumnezeu ne plouă
dezgolit.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre râuri, poezii despre rai, poezii despre iad, poezii despre fumat sau poezii despre draci
Când ploua pe afară
Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.
Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.
Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.
E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.
Când ploua rece pe afară
Să te gândești, să mă privești,
Din când în când, iară și iară,
Să te întrebi, mă mă iubești?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre durere, poezii despre cuvinte, poezii despre apă sau poezii despre Soare
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre ocean, poezii despre munți sau poezii despre furie
Ploaie de vară
Păreri de rău dansau lângă copaci,
eu le-ngropam sub umbrele opace
când am văzut, năuc, că te dezbraci,
iar sânii începeau în vânt să-ți joace.
Dar vântul dintr-odată s-a oprit,
pe frunzele întoarse către soare,
îmbrățișați pluteam spre infinit,
gustând nectar din clipa trecătoare.
Și ne-am trezit abia când s-a-noptat,
privind mirați spre bolta-ntunecată,
ne sărutam și poate-am fi mai stat
dar a-nceput să plouă..., dintr-odată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre jocuri sau poezii despre infinit
Ploaie
Ploaia se-înstăpânește pretutindeni,
Cade peste copaci și peste-ogoare,
Plouă peste umbrela noastră
Și peste navele grăbite de pe mare.
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Este atât de târziu
Când plouă peste planetă
Lacrimi de sânge alb
Ne plouă frigul din noi
De parcă ceru-și despică
Sternul la multiplu de doi
Ne plouă aproape decent
În geamul deschis al mansardei...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre planete sau poezii despre alb
Ploaie de vară
Păreri de rău mureau lângă copaci,
noi le-ngropam sub umbrele opace,
când am văzut, năuc, că te dezbraci,
iar sânii începeau în vânt să-ți joace.
Dar vântul dintr-odată s-a oprit
pe frunzele întoarse către soare,
îmbrățișați pluteam spre infinit
gustând nectar din clipa trecătoare.
Și ne-am trezit abia când s-a-noptat,
privind mirați spre bolta-ntunecată,
ne sărutam și poate-am fi mai stat
dar a-nceput să plouă dintr-odată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cerul lacrimează, plouă. Când zâmbește, iese curcubeul.
aforism de Viorel Vintila (17 iunie 2012)
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre zâmbet, citate de Viorel Vintila despre zâmbet, aforisme despre ploaie, citate de Viorel Vintila despre ploaie, aforisme despre curcubeu sau citate de Viorel Vintila despre curcubeu
Când plouă, cel de SUS lăcrimează, când iese curcubeul, zâmbește.
aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă în mine
Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre sculptură sau poezii despre oraș
Balcic
aici e o mare și este un calm.
plouă numai torențial.
soarele abia dacă iese. din când în când și doar
în șlapi aburinzi chinezești -
iubita mea, asta ești: o
mare de tristețe la mare, la
mare depărtare! voi veni:
în curând
se fac o mie de ani de
când apele se despart iar popoarele
aleg să rămână unite, iubito
în fața destinului nostru
(hai nu mai fă ochii mici, tonitza nu ar putea
picta o astfel de creatură...)
care este uitarea -
când peste poate, când
vorbind în scris cu rămarul armand
numaidecât
peste (n)umăr. de
mici crochiuri cu tătăroaice
prin perdele de apă
frenetică
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre pictură sau poezii despre arte plastice
Răzbunarea frunzelor
Frunzele pică de singurătate,
Lăsând copacii să se-nvețe minte,
Ca anul viitor să le alinte
Și când vor fi bătrâne și uscate,
Nu să-și păstreze seva pentru cele
Pe care le visează de pe-acum,
Ivindu-se pe ramuri, tinerele
Și radiind de-al florilor parfum.
Să nu dea toamna, iar, pe primăvară,
Frunzele-i lasă pe copaci să-i doară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tinerețe sau poezii despre primăvară