Tu, laur ...
Tu, laur, dătător de glorii,
Ce pomenit ești în istorii,
Ce stai pe frunțile flămânde
Să știe multe și-s avide.
Și pomenit-ai cu mândrie,
Pe cei răniți la datorie
Și frunți deștepte de la pruncii,
Ce mintea și-au robit-o muncii.
Cununa cu frunze firave,
Zace pe țestele scârnave
Ale nebunilor din lume,
Ce gândul vor să îți sugrume.
Dar trădător cum ești din fire,
Nu ai nici gând de tresărire,
Când împletești cununi de glorii
Pe capul despoților țării.
Și te-ai unit în cârdășie
Cu toți tiranii, pe vecie,
Să stai pe capetele goale,
Binecuvântând munți de jale.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre țări
- poezii despre trădare
- poezii despre nebunie
- poezii despre mândrie
- poezii despre munți
- poezii despre inteligență
- poezii despre frunze
- poezii despre copilărie
Citate similare
Pe unde ești?!
Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!
Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când mă îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!
Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi să-ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!
Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!
Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre piersici
Mai stai un strigăt
eram acolo, în mine,
trebuia să mă trezești cumva
dimineața,
înainte de plecarea nebunilor prin lume,
trebuia să mă trezești așa cum mă știai tu,
în închipuirea ta,
trebuia să mă cauți lângă tine,
eram demult în mine,
în sinea ta,
în trupul de lângă tine,
în smintitul de alături,
din capul tău,
trebuia să mă oprești doar din
plecarea din mine,
să întinzi mâna ca să mă
transformi în bezmeticul pe care îl vroiai,
mai stai un gând,
o poveste,
mai stai vreme de-un dor,
de o minune,
mai stai un strigăt,
mai stai o părere,
de-o părere de rău,
mai stai de-o cetate,
mai stai tu,
în tine,
nici nu știi cât de repede
putem pleca din noi,
când felinarele din oameni se sting
în trupurile nopții,
când nu are cine să ne oprească
a ne alunga
pe noi
din noi înșine
și din
ceilalți.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mâini, poezii despre dor sau poezii despre dimineață
Pierdută și stricată...
Femeie, tu, din vremuri ancestrale
Îți cați de lucru pe la mahalale.
Cu sânul tău căznit și stors de vlagă,
Cu-n trup, mâncat de bube, ca-ntr-o plagă,
Îți practici meseria ta scârnavă,
Fiind o oră sau o noapte sclavă.
Te bălăcești în zmârcuri de păcate,
Nici prin mătănii nerăscumpărate.
Boită în vopseluri de paiață,
Ce îți acopăr obosita față,
Cu trupul ofilit de-atâta trudă,
De veacuri ai o meserie crudă.
Amestec ești de boli și dezmățare;
Adusă pân-aici de disperare,
Sau poate-mpins-ai fost de sărăcie
Uitând, femeie, de a ta mândrie.
Izvor ești tu de patimi și plăcere.
Aspiri șovăitor spre decădere.
Ai sufletul golit și mintea stearpă
Privită ești de toți, ca o otreapă.
Mixtură de duhoare și parfumuri,
Tu sprijini câte-un felinar pe drumuri.
Cu hainele sumare, țipătoare,
Ații tu a bărbaților cărare.
Pentru ei ești o biată jucărie,
Stricată și pierdută pe vecie.
Putreziciune ești și desfrânare;
Pentru-a lor cărnuri ești o desfătare.
Ești doar prostituata deșănțată;
Bărbați, cu trupu-ți chinuit se-mbată.
Ți-ar trebui tămâie, smirnă, ambră,
Să-ți spele existența ta macabră.
Și peste tine trece-n goană timpul...
Pentr-un pumn de bănuți îți vinzi tot trupul,
Iar sufletul îl dai pe datorie,
Pierdută și stricată pe vecie.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre meserii, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre sărăcie sau poezii despre sclavie
Glossă de neamul românesc
Plânge neamul românesc,
Plânge România mea,
Dar copacii-nmuguresc,
Chiar de viața noastră-i grea.
Ploi la fruntea țării cad
Și furtuni ne răscolesc,
Brazii cei mai falnici ard,
Dar mai mândrii alții cresc.
Plânge România mea!
În istorii s-a pierdut...
Doar uniți își reclădesc,
Libertatea pe pământ,
Cei ce-n țară au rămas,
Cei ce cred în țara lor...
Pân-n cel din urmă ceas,
Poartă-n suflet tricolor.
Plânge România mea,
Plânge neamul românesc!
Prunci de-acasă vor pleca,
Neamul nu-și mai ocrotesc.
Pâinea nu mai are gust,
Doar străluce ca un vis,
Fericirea a apus,
Candelabrele s-au stins!
Dar copacii-nmuguresc
Ploi de flori și flori de vis,
Românie, te iubesc!
Culmi de glorii ai atins...
Îngenunchi la crucea ta,
Țară scumpă, țărișoară,
Soarta cât ar fi de grea,
Niciodat' nu te doboară.
Chiar de viața noastră-i grea
Tu înduri. Și din sudoare,
Alte stele-or lumina,
Fala ta să o măsoare.
Peste munți cununi de jad,
Peste câmpuri maci în floare,
Stele aurii ce ard,
Vis, iubire, alinare...
Ploi la fruntea țării cad,
Ploi de stele, ploi de șoapte...
Dorm pe cerul de smarald,
Păsări cu aripi de noapte.
Se învârt în cercuri largi
Corbi înfometați de-avere...
Sună cornul printre fagi,
Doine românești de jele.
Și furtuni ne răscolesc...
Trec prin tricolor istorii,
Brazi pe fruntea țării cresc,
Lan de grâne ascund zorii...
Roșu-n lan un mac se-arată,
Râuri repezi, limpezi, reci,
Spală-ntinăciunea toată...
Tu române, plângi și pleci...
Brazii cei mai falnici ard
O făclie-n fapt de seară,
Flori de stele-n plete cad,
La bătrânii de la țară.
Din cenușă-au răsărit,
Rând pe rând, atâtea neamuri,
Stăpânire și-au dorit,
Dar s-au risipit în valuri.
Dar mai mândrii alții cresc...
Cei ce-n urmă se ridică,
Cei ce pace își doresc,
Nu au liniște, nici frică...
Țara și-o vor apăra
Cărămidă strămoșească,
Pruncii își vor învăța
România s-o iubească.
Dar mai mândrii alții cresc...
Brazii cei mai falnici ard
Și furtuni ne răscolesc,
Ploi la fruntea țării cad...
Chiar de viața noastră-i grea,
Toți copacii-nmuguresc...
Plânge România mea!
Plânge neamul românesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre iubire, poezii despre plâns, poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre brazi, poezii despre bebeluși sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Renunță un pic la gândul din capul tău, rămâi deconectat ca simplă ființare, prezență sau "Eu-Sunt" și vei realiza fulgerător că ai dat jos din spinare cea mai sufocantă povara. Doar gândul din capul tău te-a făcut sclavul acestei lumi și fricilor muribunde ale efemerului corp ce pâlpâie în tine. Tu nu ești mintea, tu ești Infinit, ești fără formă, ești Nenăscut!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre sclavie, citate despre infinit, citate despre gânduri, citate despre frică sau citate despre corp
Cobai ...
Suntem cobaii unei istorii ce-n zbor trece.
Se fac experiențe pe noi, cu sânge rece.
Chiar dacă de milenii, ești urgisit de vremuri
Și pentru-a țării glie va trebui să tremuri,
Va triumfa momentul să învățăm vreodată,
Din propria greșeală, adesea repetată?!
Mi-aș pune chezășie și capul meu în țeapă,
Că vom răzbate-n timpuri, cum trece gâsca-n apă.
Chiar un pariu aș pune pe viață și-o țigară,
Că 'geaba toți strămoșii în lupte-au fost să piară.
În vremile tihnite sau de profundă criză,
Ce peste noi trecut-au, repriză cu repriză,
În meciul nostru crâncen cu lumea, în istorii,
Nicicând în astă lume nu vom împărții glorii.
Nimic nu învățat-am, o pildă nu se prinde.
Istoria și lumea și viața ne surprinde.
Chiar pregătiți de moarte dacă am fi cu toții,
N-am învățat o iotă din viață, ca netoții.
Prizonieri în lume cât s-o roti pământul,
Sub țări ce au putere și ne-asurzesc cuvântul,
Plecat vom ține capul, ca săbii să nu-l taie,
Umil, șira spinării mai mult se încovoaie.
În lumea răvășită de răscolirea-i crudă,
Rămâne doar credința să izbândim prin trudă.
Prin muncă și sudoare vom înfrunta calvarul,
La fel cum peste veacuri răzbit-a și stejarul
Și codrul ce e frate, așa precum se spune,
De la-nceputul lumii cu-ntreaga națiune.
Dar de aceleași vremuri s-or repeta într-una,
Cum soarele răsare pe cer întotdeauna,
Mi-aș pune chezășie și capul meu în țeapă,
Că vom răzbate-n timpuri, cum trece gâsca-n apă.
Istoria se repetă o dată și-nc-o dată,
Iar fruntea mea rămâne mereu îngândurată...
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zbor, poezii despre sânge, poezii despre stejari, poezii despre păduri sau poezii despre pariuri
Gothic 17
stai lângă mine,
vin valurile să ne despartă nefericirea în părți inegale,
stai lângă mine.
nu te întrista,
anotimpurile îți vor mutila fața cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni să ne fure visele profeții mincinoși,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuți unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile să ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.
nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simți în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îți vor schimba numele, sângele, viața.
stai lângă mine,
vin cei morți să ne citească din cartea durerii,
stai lângă mine.
ești aceeași și niciodată tu...
stai lângă mine...
poezie de Eduard Dorneanu (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre schimbare sau poezii despre nefericire
Surâs...
Scânteiere ești surâs;
Mugurele unui gând,
Pui de hohot și de râs,
Încolțind duios și blând.
Stai prins în colțul gurii
Sfios și șovăielnic,-
Ești copilul naturii,
Dar timpul ți-i vremelnic.
Ești pui de râs și hohot
Ce din suflet renaște,
Să te ating, dar nu pot,
Decât din joi în Paște.
Candidă, diafană,
Caldă ți-e strălucirea,
Rază nepământeană
Vestind neprihănirea.
Tresari în colțul gurii...
Ești vis sau nălucire?!
Îți țin de urât nurii,
Te mângâie zefire.
Ești oglinda unui gând
Inocent, nevinovat,
Ce-n imagini s-a răsfrânt
Infinit multiplicat.
Ești scânteia iubirii,
Ce crește vâlvătaie,
Sau tresărirea firii
Arzând ca focu-n paie.
Adesea ești șăgalnic
Încărcat de mistere.
Mai mereu nestatornic
Pe buzele stinghere.
Surâs virgin se-așterne
Licăre și adie
Pe buzele eterne
Speranța ți-o învie.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inocență, poezii despre virginitate, poezii despre râs, poezii despre nevinovăție, poezii despre natură sau poezii despre muguri
Moartea
Cine ești tu, moarte?
Sau, ce ești?
Te-am personificat ca proștii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieții
cu coasa
cu secera.
Când tu ești slabă și neputincioasă.
Moartea nu cosește niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forță!
Orbi, am zărit hidoșenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
și uneori tâmp
al celor încercați de viață.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!
Moartea pur și simplu nu există!
Ea este doar o banală stare
o transformare.
Ca înghețul
Ca dezghețul
Ca evaporarea sau sublimarea.
Moartea este un simplu întrerupător
de energie!
un buton atomic!
și are cauze cât se poate de naturale.
O..., moarte! Cât de simplă și de frumoasă ești!
Adesea însă,
Tu stai, moarte,
în voința animalică a oamenilor
de a ucide.
În lăcomie!
Și incalci legile dumnezeiești!
Stai în mintea rătăcită a sinucigașilor
a nebunilor ce aleargă pe autostradă inconștienți.
Tu ești neagră ca asfaltul, moarte!
Ce complicată ești moarte! Și cât de urâtă ești!.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre bătrânețe, poezii despre zâmbet sau poezii despre prostie
Stai drept, române!
Stai drept, române, fratele meu drag,
Rămas acasă, sau plecat pribeag!
Peste stejarii seculari și brazi,
Ce se întind până-n Carpați și azi,
Peste câmpiile cu galben spic,
Podgorii și livezi după tipic,
Răsună cânt de jale românesc,
Că prea mulți glia noastră jefuiesc.
Îți saltă capul înjosit popor!
Mai-marii țării-și fac un viitor,
Doar pentru ei și neamul lor de hoți,
Că tu, să te descurci prin legi, nu poți.
Și cu cât ești mai bun și mai cinstit
Ai dreptul doar să mori sărac lipit.
Știu că de-a lungul vremii ai fost blând,
Tot suportând vreun jug, ori amânând
Să ceri dreptatea sfântă pentru-ai tăi,
Când țara ți-e condusă de clămpăi.
Ne pleacă-acei ce-aici au ostenit
Să credă-n vise de neîmplinit.
Noi am rămas tot mai blazați și triști,
Sfidați de clica de oportuniști,
Ce ne promit aici un colț de Rai,
Doar ei asigurându-și bunul trai.
Cu mâna-n vistierie pân' la cot,
Par mielușei până le dai un vot.
Stai drept, române, fratele meu drag,
Ia-ți vlaga din al țării tale steag,
Săltându-ți fruntea înspre munții tăi,
Dă de pământ cu cruzii tăi călăi,
Ce au uitat ca ești și tu român,
Pe viitorul alor tăi stăpân!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre votare, poezii despre viticultură sau poezii despre uitare
Părinții noștri din trecut
Să ne temem mult de-aceia care știu tot adevărul
Căci au spade-arzând în suflet și au scuturi de ne-nvins.
Nu se tem de negre umbre și nu li se zbârlește părul
Dacă groaza bătăliei pe mulți alții i-a cuprins..
Ei sunt fiii biruinței într-o lume fumurie,
Răsărind toți din amarul lacrimilor din străbuni,
Zmei încoronați de glorii, bravi apărători de glie,
Ce vor să repună Țării toate smulsele-i cununi.
Ca blazon aveau Onoarea și ca forță doar Credința,
N-au știut ce-nseamnă frica, Moartea nu sta-n calea lor!
Aripi mari le-a pus și Cinstea; țelul unic - Biruința!
Ăștia-au fost eroii Țării! Să-i creăm și-n viitor!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre încoronare, poezii despre trecut, poezii despre război, poezii despre păr sau poezii despre onoare
Când ești român!
Te-ai născut dac romanizat,
Dar te întrebi ce nație ești!
Eu nu pot să-ți fac pe plac,
Și să te asigur că român ești!
Înțelege că dacă ești cetățean,
Nu ești român din neam în neam!
Nici imnul țării de tu-l cânți,
Chiar din inimă, tu nu mă încânți!
Trebuie să simți că te-ai născut,
Să iubești tot ce-ai cunoscut!
Să te bucuri de ce-ai dobândit,
Când ești român, ești și vestit!
Dragostea pe care o porți pentru,
Pământul pe care mare ai crescut!
Fericirea ce te înconjoară-n centru,
Abia atunci, tu ești român înnăscut!
poezie de Ovidiu Kerekes (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre inimă, poezii despre imn, poezii despre fericire, poezii despre creștere sau poezii despre bucurie
Că te-am luat e a mea vină! (După Atât de fragedă de Mihai Eminescu)
Atât de-abilă și calină
Și tot pe-atât de jucăușă,
Stai cu un ochi înspre slănină
Și cu al doilea către ușă.
Abia atingi covorul moale
Când zgomote-nfundate-asculți
Și veșnic mi te-ncurci în poale,
Iar dacă nu te-alung, exulți.
Închizi pe jumătate ochii,
Visând cum dai prin șoareci iama
Și tolănită printre rochii,
Parcă te vezi cum le faci seama.
Poate noroc să ai la noapte,
Când din ungher, după ghiveci,
Să treci îndată și la fapte,-
Vreo patru șoareci să diseci.
Tu faci noian de boroboațe,
Iar eu sfârșesc spre-a te ierta.
Când mi te cuibărești în brațe,
Nu pot nicicum a te certa.
Iți văd a ochilor sclipire,
Te simt perfid cum mustăcești.
Nu mustăci! A ta privire
Mi-arată ce parșivă ești.
Deodată trece-un gând năpraznic
Prin capul tău, și-aș da arginți,
Să știu de te și vezi la praznic
Îndeplinindu-ți dulci dorinți.
Că te-am luat e a mea vină
Și te-aș lua din nou, e cert,
Dar sufletu-mi în piept suspină,
Că-mi strig necazul în deșert.
Tu stai, de juri că ești icoană
A feciorelnicei Marii,
Ființă fără de prihană,
Pe mine nu mă duci, să știi!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre rochii, poezii despre promisiuni, poezii despre noroc, poezii despre iertare, poezii despre icoane sau poezii despre deșert
Haterilor mei
E ușor să stâmbi din nas
Când ești hater și... atât
E ușor să fii ciufut,
Că doar asta ți-a rămas.
Să fii hater, cere multe
Să ai "calități" duium:
Invidie, mintea scrum,
Răutate și insulte.
Stai, analizezi, nu-ți place
Și cusur găsești la toate
Nimic nu-i de calitate,
Toate-s fade și sărace.
Mintea ta nu a produs
Niciodată ceva bun,
Numai bârfă și venin
Tot îți pute, tot e-n plus...
Concluzia: du-te vere,
Până la psihiatrie,
Așteptat ești și se știe
Că ai simptome severe!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 7 septembrie 2019 (7 septembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre calități, poezii despre răutate, poezii despre psihiatrie, poezii despre invidie, poezii despre cenușă, poezii despre calitate sau poezii despre bârfă
Fragment
Când în palatul lor-cel din văzduh-
Străbunii au să cheme al meu duh,
N-aș vrea ca el, călare pe-o vântoasă,
Ori coborând din munți cu-o ceață dreasă,
Să vadă-aici vreo piatră de mormânt,
Semn al țărânii-ntoarse în pământ,
Ori vreo pisanie gravată-anume.
Ca epitaf, vreau propriul meu nume;
De n-o putea să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-i cer tributul!
Doar numele vreau monument să-mi fie:
Etern prin el, sau mort pentru vecie!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate, poezii despre monumente, citate de Byron despre moarte, poezii despre lut sau poezii despre călărie
Sub bolta cerului, stropul din lacul Sfînta Ana se întîlnește cu cei din spicele de grîu, cei din frunzișul pădurilor cu cei de pe frunțile omenești, și toți împreună cu cei de pe nemăsurata mare. Dar, oricît de mulți, și de oriunde ar fi venit, nici unul nu se va pierde. După ce vor trăi, în infinit, o fantastică aventură, se vor întoarce pe pămînt. Și vor fi Olt
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Geo Bogza despre viață, citate despre păduri sau citate de Geo Bogza despre păduri
Mereu îți faci prieteni noi și nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleași persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viața noastră. Și cum ele fac parte din viața noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu ești așa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noțiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viața. Și nimeni nu știe cum trebuie să-și trăiască propria-i viață.
Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Sweet Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate de Paulo Coelho despre viață, citate despre timp, citate de Paulo Coelho despre timp, citate despre schimbare, citate de Paulo Coelho despre schimbare, citate despre prietenie sau citate de Paulo Coelho despre prietenie
Dreptul la răspuns
Ce pasăre măiastră îți zboară în retină?
De unde,-n toiul nopții, aprinzi în ea lumină?
Ce tânără felină ți se ascunde-n trup?
Cu ce să te înlănțui?... De unde să te rup?
Ce râu de foc și lavă îți curge lin în vene?
Ce fluturi îți dansează în zori de zi pe gene?
Ce maci, văpăi celeste, pe buze ți se-aprind?
Cum reușești, din șoapte, să împletești colind?
Cum poți purta în tine și munți înalți și mare?
De ce ți-e trupul pâine iar zbaterea ți-e sare?
De ce în nopți cu lună alergi la mine-n gând?
De ce mereu, de tine mi-e sete... și-s flămând?
De ce a ta iubire în carne mi-a pătruns?...
Esti înger?... Ești femeie?... Am dreptul la răspuns.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre tinerețe, poezii despre râuri, poezii despre păsări sau poezii despre pâine
Oare de ce e gândul atât de infatuat că el produce bani și ar trebui să-l urmezi pe el, iar inima îi spune: stai să vezi când stau eu, toți banii din lume nu te vor salva, înfumuratule!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bani sau citate despre inimă
Tristețe de toamnă
Cu mătura în mână
Privești acum pe stradă
S-au scuturat copacii
Și-s frunze o grămadă.
Iar gândurile-n minte
Din nou încep cu cearta
Și măturând la frunze
Îți blestemi aspru soarta.
Puteai să fii o doamnă
Distinsă și cu fală,
Însă ai fost săracă
Și nu ai mers la școală.
Și ai trudit de mică
Să îți ajuți părinții
Azi sufletul îți plânge,
Nu te aud nici sfinții.
Ți-a cam trecut și vremea
Aproape ești bătrână,
Oftezi și cânți cu jale,
Doar frunzele te îngână.
poezie de Octavian Cocoș (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre toamnă, poezii despre sfinți sau poezii despre prezent