Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihaela Banu

Tu, laur ...

Tu, laur, dătător de glorii,
Ce pomenit ești în istorii,
Ce stai pe frunțile flămânde
Să știe multe și-s avide.
Și pomenit-ai cu mândrie,
Pe cei răniți la datorie
Și frunți deștepte de la pruncii,
Ce mintea și-au robit-o muncii.
Cununa cu frunze firave,
Zace pe țestele scârnave
Ale nebunilor din lume,
Ce gândul vor să îți sugrume.
Dar trădător cum ești din fire,
Nu ai nici gând de tresărire,
Când împletești cununi de glorii
Pe capul despoților țării.
Și te-ai unit în cârdășie
Cu toți tiranii, pe vecie,
Să stai pe capetele goale,
Binecuvântând munți de jale.

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihaela Banu

Pe unde ești?!

Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când mă îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi -ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai stai un strigăt

eram acolo, în mine,
trebuia mă trezești cumva
dimineața,
înainte de plecarea nebunilor prin lume,
trebuia mă trezești așa cum mă știai tu,
în închipuirea ta,
trebuia mă cauți lângă tine,
eram demult în mine,
în sinea ta,
în trupul de lângă tine,
în smintitul de alături,
din capul tău,
trebuia mă oprești doar din
plecarea din mine,
întinzi mâna ca
transformi în bezmeticul pe care îl vroiai,

mai stai un gând,
o poveste,
mai stai vreme de-un dor,
de o minune,
mai stai un strigăt,
mai stai o părere,
de-o părere de rău,
mai stai de-o cetate,

mai stai tu,
în tine,

nici nu știi cât de repede
putem pleca din noi,
când felinarele din oameni se sting
în trupurile nopții,
când nu are cine ne oprească
a ne alunga
pe noi
din noi înșine
și din
ceilalți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Pierdută și stricată...

Femeie, tu, din vremuri ancestrale
Îți cați de lucru pe la mahalale.
Cu sânul tău căznit și stors de vlagă,
Cu-n trup, mâncat de bube, ca-ntr-o plagă,
Îți practici meseria ta scârnavă,
Fiind o oră sau o noapte sclavă.
Te bălăcești în zmârcuri de păcate,
Nici prin mătănii nerăscumpărate.
Boită în vopseluri de paiață,
Ce îți acopăr obosita față,
Cu trupul ofilit de-atâta trudă,
De veacuri ai o meserie crudă.
Amestec ești de boli și dezmățare;
Adusă pân-aici de disperare,
Sau poate-mpins-ai fost de sărăcie
Uitând, femeie, de a ta mândrie.
Izvor ești tu de patimi și plăcere.
Aspiri șovăitor spre decădere.
Ai sufletul golit și mintea stearpă
Privită ești de toți, ca o otreapă.
Mixtură de duhoare și parfumuri,
Tu sprijini câte-un felinar pe drumuri.
Cu hainele sumare, țipătoare,
Ații tu a bărbaților cărare.
Pentru ei ești o biată jucărie,
Stricată și pierdută pe vecie.
Putreziciune ești și desfrânare;
Pentru-a lor cărnuri ești o desfătare.
Ești doar prostituata deșănțată;
Bărbați, cu trupu-ți chinuit se-mbată.
Ți-ar trebui tămâie, smirnă, ambră,
-ți spele existența ta macabră.
Și peste tine trece-n goană timpul...
Pentr-un pumn de bănuți îți vinzi tot trupul,
Iar sufletul îl dai pe datorie,
Pierdută și stricată pe vecie.

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de neamul românesc

Plânge neamul românesc,
Plânge România mea,
Dar copacii-nmuguresc,
Chiar de viața noastră-i grea.
Ploi la fruntea țării cad
Și furtuni ne răscolesc,
Brazii cei mai falnici ard,
Dar mai mândrii alții cresc.

Plânge România mea!
În istorii s-a pierdut...
Doar uniți își reclădesc,
Libertatea pe pământ,
Cei ce-n țară au rămas,
Cei ce cred în țara lor...
Pân-n cel din urmă ceas,
Poartă-n suflet tricolor.

Plânge România mea,
Plânge neamul românesc!
Prunci de-acasă vor pleca,
Neamul nu-și mai ocrotesc.
Pâinea nu mai are gust,
Doar străluce ca un vis,
Fericirea a apus,
Candelabrele s-au stins!

Dar copacii-nmuguresc –
Ploi de flori și flori de vis,
Românie, te iubesc!
Culmi de glorii ai atins...
Îngenunchi la crucea ta,
Țară scumpă, țărișoară,
Soarta cât ar fi de grea,
Niciodat' nu te doboară.

Chiar de viața noastră-i grea
Tu înduri. Și din sudoare,
Alte stele-or lumina,
Fala ta să o măsoare.
Peste munți cununi de jad,
Peste câmpuri maci în floare,
Stele aurii ce ard,
Vis, iubire, alinare...

Ploi la fruntea țării cad,
Ploi de stele, ploi de șoapte...
Dorm pe cerul de smarald,
Păsări cu aripi de noapte.
Se învârt în cercuri largi
Corbi înfometați de-avere...
Sună cornul printre fagi,
Doine românești de jele.

Și furtuni ne răscolesc...
Trec prin tricolor istorii,
Brazi pe fruntea țării cresc,
Lan de grâne ascund zorii...
Roșu-n lan un mac se-arată,
Râuri repezi, limpezi, reci,
Spală-ntinăciunea toată...
Tu române, plângi și pleci...

Brazii cei mai falnici ard –
O făclie-n fapt de seară,
Flori de stele-n plete cad,
La bătrânii de la țară.
Din cenușă-au răsărit,
Rând pe rând, atâtea neamuri,
Stăpânire și-au dorit,
Dar s-au risipit în valuri.

Dar mai mândrii alții cresc...
Cei ce-n urmă se ridică,
Cei ce pace își doresc,
Nu au liniște, nici frică...
Țara și-o vor apăra –
Cărămidă strămoșească,
Pruncii își vor învăța
România s-o iubească.

Dar mai mândrii alții cresc...
Brazii cei mai falnici ard
Și furtuni ne răscolesc,
Ploi la fruntea țării cad...
Chiar de viața noastră-i grea,
Toți copacii-nmuguresc...
Plânge România mea!
Plânge neamul românesc!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Renunță un pic la gândul din capul tău, rămâi deconectat ca simplă ființare, prezență sau "Eu-Sunt" și vei realiza fulgerător că ai dat jos din spinare cea mai sufocantă povara. Doar gândul din capul tău te-a făcut sclavul acestei lumi și fricilor muribunde ale efemerului corp ce pâlpâie în tine. Tu nu ești mintea, tu ești Infinit, ești fără formă, ești Nenăscut!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Cobai ...

Suntem cobaii unei istorii ce-n zbor trece.
Se fac experiențe pe noi, cu sânge rece.
Chiar dacă de milenii, ești urgisit de vremuri
Și pentru-a țării glie va trebui tremuri,
Va triumfa momentul învățăm vreodată,
Din propria greșeală, adesea repetată?!
Mi-aș pune chezășie și capul meu în țeapă,
Că vom răzbate-n timpuri, cum trece gâsca-n apă.
Chiar un pariu aș pune pe viață și-o țigară,
Că 'geaba toți strămoșii în lupte-au fost piară.
În vremile tihnite sau de profundă criză,
Ce peste noi trecut-au, repriză cu repriză,
În meciul nostru crâncen cu lumea, în istorii,
Nicicând în astă lume nu vom împărții glorii.
Nimic nu învățat-am, o pildă nu se prinde.
Istoria și lumea și viața ne surprinde.
Chiar pregătiți de moarte dacă am fi cu toții,
N-am învățat o iotă din viață, ca netoții.
Prizonieri în lume cât s-o roti pământul,
Sub țări ce au putere și ne-asurzesc cuvântul,
Plecat vom ține capul, ca săbii nu-l taie,
Umil, șira spinării mai mult se încovoaie.
În lumea răvășită de răscolirea-i crudă,
Rămâne doar credința izbândim prin trudă.
Prin muncă și sudoare vom înfrunta calvarul,
La fel cum peste veacuri răzbit-a și stejarul
Și codrul ce e frate, așa precum se spune,
De la-nceputul lumii cu-ntreaga națiune.
Dar de aceleași vremuri s-or repeta într-una,
Cum soarele răsare pe cer întotdeauna,
Mi-aș pune chezășie și capul meu în țeapă,
Că vom răzbate-n timpuri, cum trece gâsca-n apă.
Istoria se repetă o dată și-nc-o dată,
Iar fruntea mea rămâne mereu îngândurată...

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gothic 17

stai lângă mine,
vin valurile ne despartă nefericirea în părți inegale,
stai lângă mine.

nu te întrista,
anotimpurile îți vor mutila fața cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni ne fure visele profeții mincinoși,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuți unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.

nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simți în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îți vor schimba numele, sângele, viața.
stai lângă mine,
vin cei morți ne citească din cartea durerii,
stai lângă mine.

ești aceeași și niciodată tu...
stai lângă mine...

poezie de (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Surâs...

Scânteiere ești surâs;
Mugurele unui gând,
Pui de hohot și de râs,
Încolțind duios și blând.
Stai prins în colțul gurii
Sfios și șovăielnic,-
Ești copilul naturii,
Dar timpul ți-i vremelnic.
Ești pui de râs și hohot
Ce din suflet renaște,
Să te ating, dar nu pot,
Decât din joi în Paște.
Candidă, diafană,
Caldă ți-e strălucirea,
Rază nepământeană
Vestind neprihănirea.
Tresari în colțul gurii...
Ești vis sau nălucire?!
Îți țin de urât nurii,
Te mângâie zefire.
Ești oglinda unui gând
Inocent, nevinovat,
Ce-n imagini s-a răsfrânt
Infinit multiplicat.
Ești scânteia iubirii,
Ce crește vâlvătaie,
Sau tresărirea firii
Arzând ca focu-n paie.
Adesea ești șăgalnic
Încărcat de mistere.
Mai mereu nestatornic
Pe buzele stinghere.
Surâs virgin se-așterne
Licăre și adie
Pe buzele eterne
Speranța ți-o învie.

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Moartea

Cine ești tu, moarte?
Sau, ce ești?
Te-am personificat ca proștii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieții
cu coasa
cu secera.
Când tu ești slabă și neputincioasă.
Moartea nu cosește niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forță!

Orbi, am zărit hidoșenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
și uneori tâmp
al celor încercați de viață.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!

Moartea pur și simplu nu există!
Ea este doar o banală stare
o transformare.
Ca înghețul
Ca dezghețul
Ca evaporarea sau sublimarea.
Moartea este un simplu întrerupător
de energie!
un buton atomic!
și are cauze cât se poate de naturale.
O..., moarte! Cât de simplă și de frumoasă ești!

Adesea însă,
Tu stai, moarte,
în voința animalică a oamenilor
de a ucide.
În lăcomie!
Și incalci legile dumnezeiești!
Stai în mintea rătăcită a sinucigașilor
a nebunilor ce aleargă pe autostradă inconștienți.
Tu ești neagră ca asfaltul, moarte!
Ce complicată ești moarte! Și cât de urâtă ești!.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Stai drept, române!

Stai drept, române, fratele meu drag,
Rămas acasă, sau plecat pribeag!
Peste stejarii seculari și brazi,
Ce se întind până-n Carpați și azi,
Peste câmpiile cu galben spic,
Podgorii și livezi după tipic,
Răsună cânt de jale românesc,
Că prea mulți glia noastră jefuiesc.
Îți saltă capul înjosit popor!
Mai-marii țării-și fac un viitor,
Doar pentru ei și neamul lor de hoți,
Că tu, să te descurci prin legi, nu poți.
Și cu cât ești mai bun și mai cinstit
Ai dreptul doar mori sărac lipit.
Știu că de-a lungul vremii ai fost blând,
Tot suportând vreun jug, ori amânând
ceri dreptatea sfântă pentru-ai tăi,
Când țara ți-e condusă de clămpăi.
Ne pleacă-acei ce-aici au ostenit
credă-n vise de neîmplinit.
Noi am rămas tot mai blazați și triști,
Sfidați de clica de oportuniști,
Ce ne promit aici un colț de Rai,
Doar ei asigurându-și bunul trai.
Cu mâna-n vistierie pân' la cot,
Par mielușei până le dai un vot.
Stai drept, române, fratele meu drag,
Ia-ți vlaga din al țării tale steag,
Săltându-ți fruntea înspre munții tăi,
de pământ cu cruzii tăi călăi,
Ce au uitat ca ești și tu român,
Pe viitorul alor tăi stăpân!

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții noștri din trecut

ne temem mult de-aceia care știu tot adevărul
Căci au spade-arzând în suflet și au scuturi de ne-nvins.
Nu se tem de negre umbre și nu li se zbârlește părul
Dacă groaza bătăliei pe mulți alții i-a cuprins..

Ei sunt fiii biruinței într-o lume fumurie,
Răsărind toți din amarul lacrimilor din străbuni,
Zmei încoronați de glorii, bravi apărători de glie,
Ce vor să repună Țării toate smulsele-i cununi.

Ca blazon aveau Onoarea și ca forță doar Credința,
N-au știut ce-nseamnă frica, Moartea nu sta-n calea lor!
Aripi mari le-a pus și Cinstea; țelul unic - Biruința!
Ăștia-au fost eroii Țării! -i creăm și-n viitor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când ești român!

Te-ai născut dac romanizat,
Dar te întrebi ce nație ești!
Eu nu pot -ți fac pe plac,
Și să te asigur că român ești!

Înțelege că dacă ești cetățean,
Nu ești român din neam în neam!
Nici imnul țării de tu-l cânți,
Chiar din inimă, tu nu mă încânți!

Trebuie simți că te-ai născut,
iubești tot ce-ai cunoscut!
Să te bucuri de ce-ai dobândit,
Când ești român, ești și vestit!

Dragostea pe care o porți pentru,
Pământul pe care mare ai crescut!
Fericirea ce te înconjoară-n centru,
Abia atunci, tu ești român înnăscut!

poezie de (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Că te-am luat e a mea vină! (După Atât de fragedă de Mihai Eminescu)

Atât de-abilă și calină
Și tot pe-atât de jucăușă,
Stai cu un ochi înspre slănină
Și cu al doilea către ușă.

Abia atingi covorul moale
Când zgomote-nfundate-asculți
Și veșnic mi te-ncurci în poale,
Iar dacă nu te-alung, exulți.

Închizi pe jumătate ochii,
Visând cum dai prin șoareci iama
Și tolănită printre rochii,
Parcă te vezi cum le faci seama.

Poate noroc să ai la noapte,
Când din ungher, după ghiveci,
treci îndată și la fapte,-
Vreo patru șoareci diseci.

Tu faci noian de boroboațe,
Iar eu sfârșesc spre-a te ierta.
Când mi te cuibărești în brațe,
Nu pot nicicum a te certa.

Iți văd a ochilor sclipire,
Te simt perfid cum mustăcești.
Nu mustăci! A ta privire
Mi-arată ce parșivă ești.

Deodată trece-un gând năpraznic
Prin capul tău, și-aș da arginți,
știu de te și vezi la praznic
Îndeplinindu-ți dulci dorinți.

te-am luat e a mea vină
Și te-aș lua din nou, e cert,
Dar sufletu-mi în piept suspină,
Că-mi strig necazul în deșert.

Tu stai, de juri că ești icoană
A feciorelnicei Marii,
Ființă fără de prihană,
Pe mine nu mă duci, știi!

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haterilor mei

E ușor stâmbi din nas
Când ești hater și... atât
E ușor fii ciufut,
Că doar asta ți-a rămas.

fii hater, cere multe
Să ai "calități" duium:
Invidie, mintea scrum,
Răutate și insulte.

Stai, analizezi, nu-ți place
Și cusur găsești la toate
Nimic nu-i de calitate,
Toate-s fade și sărace.

Mintea ta nu a produs
Niciodată ceva bun,
Numai bârfă și venin
Tot îți pute, tot e-n plus...

Concluzia: du-te vere,
Până la psihiatrie,
Așteptat ești și se știe
ai simptome severe!

poezie de din Facebook, 7 septembrie 2019 (7 septembrie 2019)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Byron

Fragment

Când în palatul lor-cel din văzduh-
Străbunii au să cheme al meu duh,
N-aș vrea ca el, călare pe-o vântoasă,
Ori coborând din munți cu-o ceață dreasă,
vadă-aici vreo piatră de mormânt,
Semn al țărânii-ntoarse în pământ,
Ori vreo pisanie gravată-anume.
Ca epitaf, vreau propriul meu nume;
De n-o putea -mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-i cer tributul!
Doar numele vreau monument -mi fie:
Etern prin el, sau mort pentru vecie!

poezie celebră de , traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sub bolta cerului, stropul din lacul Sfînta Ana se întîlnește cu cei din spicele de grîu, cei din frunzișul pădurilor cu cei de pe frunțile omenești, și toți împreună cu cei de pe nemăsurata mare. Dar, oricît de mulți, și de oriunde ar fi venit, nici unul nu se va pierde. După ce vor trăi, în infinit, o fantastică aventură, se vor întoarce pe pămînt. Și vor fi Olt

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.
Paulo Coelho

Mereu îți faci prieteni noi și nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleași persoane, ele ajung facă până la urmă parte din viața noastră. Și cum ele fac parte din viața noastră, încep vrea ne-o schimbe. Dacă nu ești așa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noțiune exactă despre cum trebuie ne trăim viața. Și nimeni nu știe cum trebuie să-și trăiască propria-i viață.

în Alchimistul
Adăugat de Sweet FlorySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Alchemist Hardcover" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -120.99- 76.57 lei.
Nicu Gavrilovici

Dreptul la răspuns

Ce pasăre măiastră îți zboară în retină?
De unde,-n toiul nopții, aprinzi în ea lumină?
Ce tânără felină ți se ascunde-n trup?
Cu ce să te înlănțui?... De unde să te rup?

Ce râu de foc și lavă îți curge lin în vene?
Ce fluturi îți dansează în zori de zi pe gene?
Ce maci, văpăi celeste, pe buze ți se-aprind?
Cum reușești, din șoapte, să împletești colind?

Cum poți purta în tine și munți înalți și mare?
De ce ți-e trupul pâine iar zbaterea ți-e sare?
De ce în nopți cu lună alergi la mine-n gând?
De ce mereu, de tine mi-e sete... și-s flămând?

De ce a ta iubire în carne mi-a pătruns?...
Esti înger?... Ești femeie?... Am dreptul la răspuns.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare de ce e gândul atât de infatuat că el produce bani și ar trebui -l urmezi pe el, iar inima îi spune: stai să vezi când stau eu, toți banii din lume nu te vor salva, înfumuratule!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețe de toamnă

Cu mătura în mână
Privești acum pe stradă
S-au scuturat copacii
Și-s frunze o grămadă.

Iar gândurile-n minte
Din nou încep cu cearta
Și măturând la frunze
Îți blestemi aspru soarta.

Puteai fii o doamnă
Distinsă și cu fală,
Însă ai fost săracă
Și nu ai mers la școală.

Și ai trudit de mică
Să îți ajuți părinții
Azi sufletul îți plânge,
Nu te aud nici sfinții.

Ți-a cam trecut și vremea
Aproape ești bătrână,
Oftezi și cânți cu jale,
Doar frunzele te îngână.

poezie de (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook