De ce-n cenușa urii scormonim?!
Sătulă sunt să văd atâta ură,
Când doar iubirea lumii-i este cheia.
Mult prea puțini i-ațâță azi scânteia,
Înăbușind-o în afundătură.
Dușmani iubirii, cine sunt aceia,
Lovind-o-n creștet?! Oare de ce-ndură?!
Câte mârșave planuri concepură,
Sporind tristețea lumii, nu nedeia?!
Mi se strecoară-n minte întrebarea:
De ce pe prag de viitor dormim,
Și unde prunci găsi-vor alinarea?!
De ce-n cenușa urii scormonim
Și-n primul rând am așezat teroarea,
Când noi vrem să iubim, nu să murim?!
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre teroare
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- poezii despre dușmănie
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Traseu edenic
Indiferent de piedici
Iubirea să o predici
Și când alții o abrogă
Noi să ne iubim în vogă
Indiferent de diferend
Noi să ne iubim în trend
În coloană sau în șir
Să ne iubim în delir
Dincolo de cratimă
Să iubim cu patimă
Indiferent de culoare
Să ne iubim cu ardoare
Indiferent de nuanță
Să dăm iubirii prestanță
Să nu cedăm imposturii
Se iubim în ciuda urii
Pe cetăți și metereze
Iubirea să recidiveze
În variantă sine die
Să iubim cu frenezie
În variantă ad-hoc
Noi să ne iubim cu foc
Cu pricepere și minte
Să iubim principii sfinte.
poezie de David Boia (8 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre principii, poezii despre obstacole sau poezii despre foc
Iubirea și lumea
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
și-n timp ce-ți urmez pașii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.
Nebuni de dor, plângând un Cer neînțeles
de alte lumi trăinde-n umbre și-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
Sub transparențe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioși, și ne-mbrățișăm "lutul".
Tu ești... IUBIREA lumii... și eu, IUBIREA ta...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre înfrânare
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
Unde? Când? De ce?
Unde se duc iubirile când pier
Și unde pleacă îngerii să doarmă?
Unde se-ascunde oare, primăvara
Și când dispare copilul din noi?
Cine ne-amână, iarna, răsăritul
Și ne scurtează zilele pe rând?
Suntem fire de praf într-o clepsidră,
Sau vajnici luptători cu un destin?
De ce ne este trupul vulnerabil,
De ce ni-i sufletul așa plăpând?
Unde-i Raiul, să mergem toți acolo,
De ce-așteptăm, mai întâi, să murim?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre rai sau poezii despre primăvară
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre viață, poezii despre planete, poezii despre înălțime, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre înălțime sau citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre moarte
Vreau să ascult!
E miez de noapte;
De-afară se-aud șoapte,
Dar cine oare să bată
La ușa mea încuiată?!
Și-n jilave geamuri,
De ce îmi bat ramuri?!
Scoală-te-mi zic și descuie!
Scoate ușa din balamale și cuie!
Și deschide geamul mai mult,
Că vreau să ascult!
Sunt prea bolnav de-o vreme.
Cine oare să mă cheme,
În crucea nopții, din senin?!
Sunt gândurile mele care se duc și vin,
Vorbind pe săturate,
Cu orologiul din cetate.
Și de mai bate cineva... Ei, lasă,
Nu sunt pentru nimeni acasă!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul nopții, poezii despre gânduri, poezii despre cruce, poezii despre crengi, poezii despre boală sau poezii despre acasă
Universul iubirii
Nu întrebam adesea de ce atâta ură
Distruge universul iubirii
Și de ce, umili, precum o pradă,
Îngenunchem și plângem
Și suferim adesea prea mult, din dragoste
Vântul speranței noastre ne duce prea departe
În lumi necunoscute...
Dar oare nu-i prea mult?
De ce atâtea lacrimi acoperă cu umbre
Inexistența vieții și-a oricărui cuvânt
Suntem doar biete raze pierind în întuneric
Și dacă nu iubim, atunci o vom lăsa
Din moștenirea noastră în suflete ascunse
Celor ce au credință, curând, ne vor urma?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre plâns, poezii despre moștenire sau poezii despre cuvinte
De vrem
În mintea noastră este un întreg sistem,
De vrem, putem atinge luna în pustie,
Fără să avem la îndemână drum, unelte și mașini,
Noi ne croim un drum spre lună.
De vrem am merge și în spațiu,
Prin găuri negre spre infinit pierdute,
Dar mintea noastră, este ancorată,
În planuri grele pământești.
De vrem în viitor să mergem,
Și planuri, noi vom făuri,
Dar mintea noastră este îngreunată,
De un sistem despotic fantezist.
De vrem putem atinge orice-n lume,
De mintea noastră înzestrată ar lăsa,
O viață simplă și cinstită,
Ca să trăim o lume în esența sa.
poezie de Mihaela Dolores Balaj (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre infinit sau poezii despre Pământ
Ne vrem Isus ai Tăi
NE VREM ISUS AI TĂI
Cât de scump este Cuvântul
Tău Isus ce ni-l mai dai
Noi să moștenim pământul
Când va fi întreg un rai
Cât de scumpă ți-e Ființa
Ta Isus iubit Hristos
Când trăim deplin credința
Și-ți simțim prezența jos
Și ce adânc se împlinește
Tot ce-ai spus al meu Isus
Inima-mi când te slăvește
Și îți sunt Doamne supus
În Cuvântul Tău Divin
Toate Tu le-ai așezat
Să trăim toți mai deplin
Și cum Tu ne-ai învățat
Doamne Tu ne ești menirea
Când pe palma Ta ne ții
Și ne scalzi doar în iubirea
De-ați sluji în veșnicii
În adâncul voii Tale
Când Isuse ne zidești
Tu ne ești izvor și cale
Căci pe brațe ne primești
Tu ne ești de aici destinul
Lege Viață călăuză
Căci noi îți iubim Cuvântul
Dragostea-ți să ne pătrunză
Ai Tăi ochi Isus de foc
Îi vrem azi în cercetare
Să n-avem în lume loc
Ci în har și-n îndurare
Căci ne vrem Isus ai Tăi
Slava Ta să o vedem
Despărțiți de toți cei răi
Pe Tine să te urmăm
Din lume dar dinafară
Viața nouă s-o trăim
Adevărul piatră rară
Să-l trăim să te cinstim
O Isus Hristos Mesia
Tu ești soarele iubirii
Ce ne oferi azi veșnicia
Hainele neprihănirii
Fie-ți glorie mărire
Oamenii să te cinstească
Sfinți și în neprihănire
Ființa lor să-ți dăruiască
Tu un soare să ne fii
Și aici și-n veșnicie
Să-ți cântăm în simfonii
A Ta omenirea fie
27 martie 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre vestimentație, poezii despre Soare sau poezii despre învățătură
Iubirea pură
Astăzi nu e la fel ca în trecut
realitatea nu e așa de roz
ca în poveștile din trecut
cu conese fericite și baroni,
când se-auzea fâșâitul rochiilor
ce erau lăsate să cadă
pe covorul din grădină,
azi sunt momente grele
peste care treci cu mare grijă
și odată ce-ai greșit
e greu să schimbi ceva înapoi.
Iubește, atâta timp cât ai pe cine,
iartă atunci când știi că te iubește cu adevărat,
când zice că vrea să fie cu tine pe veci,
când plângi și ți se spune
că ești mai frumoasă când zâmbești.
Iubirea ar trebui să fie ca în trecut
pură și fără prea multe vorbe-n vânt.
Astăzi sunt prea multe vorbe aiurea,
dar fericirea nu depinde de gura lumii
și nici de ce va fi pe viitor,
prezentul e cartea noastră.
poezie de Eugenia Calancea (13 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre zâmbet, poezii despre trecut, poezii despre schimbare sau poezii despre roz
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vară, poezii despre tăcere sau poezii despre toamnă
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfect anormal
Este normal să ținem la adăpost,
Ascunse de ochii majorității,
Vise ce se fac scrum fără de rost,
Arse de concepțiile societății.
Este normal să nu ne fie dor,
Ca piatra să arătăm de tare,
Să privim în ochi sentimentele cum mor,
Și să nu plângem chiar dacă ne doare.
Este normal să fim lași,
Și să ascundem ce simțim,
Fericiți sunt acei sinucigași,
Care spun ce și noi gândim.
Este normal să nu facem totul la timp,
Avem dulcea siguranță scut,
Dormim când șansa-i contratimp,
Și ne trezim doar când a trecut.
Este normal să iubim fără a spune,
Nu ne asumăm un astfel de pariu,
Căci cine are curajul de a se expune,
Trăiește devreme în loc de prea târziu.
Murim îngropați de opinii,
Îmbătați cu iluzia de normal,
Fericiți mai sunt nebunii,
Care trăiesc perfect anormal.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță sau poezii despre perfecțiune
Cuvânt de tânăr
Ne-am născut în ev de aur
și străbunii ne-au lăsat
țara cel mai scump tezaur
pentru care au luptat.
Țara noastră e o casă,
unde toți am învățat
că muncind, viața-i frumoasă,
traiul mai îmbelșugat.
S-au jertfit mii de eroi
ca de pace s-avem parte.
Astăzi suntem la rând noi,
s-o păstrăm pe mai departe.
Noi vrem pace-n lumea-ntreagă;
Nu vrem arme, nici război.
Vrem oricine să-nțeleagă:
Pacea lumii - iubim noi.
Dar dușmani în pragul casei
de-or veni, noi vom lupta!
Și cu prețul vieții noastre,
Pacea o vom apăra.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (1970)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre țări, poezii despre tinerețe, poezii despre tezaur, poezii despre superlative sau poezii despre război
Noi nu murim, noi nu plecăm
Că suntem prea triști și-am uitat să zâmbim...
Că-ntr-un Crăciun plâns am învățat să murim...
Că-n locul iubirii, ura ne-alină...
Prieteni ai mei, nu țara ni-i vină!
Limfaticul scâncet, nu ni-e de ajuns!
Nu știm scrâșnet de câine, nici coarne de-mpuns!
Avem eleganța blândului Cuza!
Din Mihai și Ștefan, ne tragem noi spuza!
Că dacii ne-au dat demnitatea, iubirea,
Nu-nțelegem odată? Asta ni-e firea!
Să ne "luminăm" zici, frate Bălcescu?
Asta ne-ai dorit, domnule, Eminescu?
Cipriane-copil, Crai Nou ne lăsași...
Noi nu-l mai văzurăm, de când, tânăr plecași...!
Iorga-nțeleptule, cât dor ți-ai durut...
Când Brâncuși ne sculpta o poartă-n sărut...!
Că suntem prea triști și-am uitat să zâmbim...
Că pe prunci, ca pe miei, trebui să-i jertfim...
Crăciune străbun, în genunchi colindăm:
Noi nu murim, noi nu plecăm!
Noi nu murim!
poezie de Iulia Mirancea din Crăciun însângerat (1 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre uitare sau poezii despre sărut
Noi niciodată
Noi niciodată, noi
Mai degrabă vechi
Când din doi în doi,
Ne căutăm perechi.
Niciodată nu dormim,
Nici în nopțile terestre,
Mai degrabă noi privim
Cerul viu pe la ferestre
Niciodată nu dormim,
Doar că trecem din abis
Ca apoi să făurim
O lume prin paradis
Niciodată nu dormim
Afirm verde și susțin
Și atuncea când murim
Făurim un alt destin.
poezie de David Boia (22 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii
Iubirea noastră-i un blestem
Iubirea noastră este un poem,
Umbrit se pare de un vechi blestem...
Cine ne-a blestemat să ne întâlnim?
Cine ne-a blestemat să ne iubim?
Cine ne-a blestemat ca să murim,
Deși noi vrem ca să trăim...
Iubirea noastră va trăi,
Va trăi și dincolo de moarte,
Oricât și orice va dori
Ca pe pământ să ne desparte.
De aceea, acum, pe Pământ,
Noi ne iubim cu-nfrigurare
Și de ne-am duce în mormânt,
Vom face asta ca o alinare.
Îți cuprind capul în palmele mele
Și mă scufund adânc în ochii tăi căprui,
Sprâncenele-s ca două rândunele
Pe care nu dorești să le expui...
Dar iată că-ți dai privirea-ncet de-o parte,
Să nu-ți citesc secretele de mult uitate.
Dar eu încerc să te sărut pe pleoape,
Visând c-așa vom fi mereu aproape.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre secrete, poezii despre rândunele sau poezii despre poezie
Oare cine ești tu, fată?!
Lacrima e fructul sfânt,
E al inimii cuvânt,
În vremi când sufletul tace
Neaflându-și a sa pace...
Când glasul s-a săturat
Să mai strige-n lung și-n lat,
Ofuri vii ce-l încovoaie,
Răscolind prin măruntaie.
Colț de suflet sfâșiat
În vreun spin înveninat,
Perlă icnind fără vrere
Și născută din durere,
Oare cine ești tu, fată
Și de cine ne-ai fost dată?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perle, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre fructe
Ego-ul crede că are un corp ce ar putea, la rândul lui, să "își piardă viața". Cineva chiar m-a întrebat de curând: "Unde se duce viața după ce murim?" Întrebarea pentru identitatea născută corp-minte pare foarte validă, dar de fapt ea este complet invalidă, și iată de ce! Așadar la întrebarea: "Unde se duce viața după ce murim?" eu, la rândul meu, am întrebat: "Dar de unde a venit? " Credem că viața vine de undeva și se aciuiază în pârlitul de butoi cu rahat numit corp-formă și că el deja avea maladia devastatoare numită "gândire". De aceea, întrebarea: "Unde se duce viața după ce murim?" pare foarte pertinentă, dar dacă în fapt nu e deloc așa? Oare unde se duce spațiul după ce copacul a putrezit demult? Oare a venit spațiul de undeva sau spațiul era Aici dintotdeauna și forma doar l-a invadat? Analogic vorbind, Viața pe care o ești este dintotdeauna și pentru totdeauna, ea nu vine și nu pleacă nicăieri, doar identificarea cu ego-ul te face să crezi și să spui trăsnaia: "corpul ăsta sunt eu!" în fapt, toate corpurile sunt ale Tale și se scaldă în Tine, Tu cel care ești Viața, și nu "ai viața", exact cum peștii se scaldă în ocean.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre corp, citate despre viață, citate despre pești, citate despre ocean, citate despre naștere, citate despre moarte, citate despre handicap, citate despre gânduri sau citate despre copaci
* * *
Acum realizez cât de complicitate sunt relațiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puțin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu știm ce vrem!
Cât de nehotărâți suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu știm să iubim!
Cât și de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecți suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar și cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" și chiar,, goi"!
Cât și mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, și mai cât ne vom pierde!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre neîncredere sau poezii despre imperfecțiune
Vis... demult
Poate ploaia cade când prea multă-i secetă și
de atâta arșiță nu ne mai simte pământul, poate
de atâta foame nu mai simțim iubirea, poate nu
mai suntem... ne e mult... mult prea secetă!
Poate toamna domină iubirea, poate moartea
domina iubirea, poate,, carnea vie" să fie prea
moartă, oasele prea șubrede, cine poate știe,
poate câteva scânduri sunt bătute-n cuie!
Nu știu, nimeni nu poate a ști când cad din
temeli... visele ori viețile, cât am decăzut și nu,
nu am reușit a ne iubi, nu știu a regreta, cine
m-a adus, bătut în piept, chiar nu înțeleg, chiar...
Pot să mă reîntorc ori pot să plec, nu mai dor,
nimeni nu doare, aș fi spus de fericire... unde e,
unde ne doare, ce iluzie... ce timp pustiu, sunt...
devin absent, cine, cine te-ar mai vrea fecioară?!
Nimeni, nici Eu, îmi ajunge carnea toată
desfătată, desfirată, buză încrețită, tremuri
inimi, bați în piept, suflet de oțel până dai în
fiert, cât mă fierbi, cât mă omori, nu te port...
Ai uitat de portul meu, de sărutul interzis, te-ai
pierdut pe acest pământ, Eu... sunt Cer acum,
Tu... chiar de nu știi de Lună, Eu sunt de pe
acest pământ, Tu nu mai ești demult... Lună!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate