Ghinion
Astăzi mi-a ieșit în cale,
Cu găleți de apă goale,
Draga fată de vecin
Ce mă-ntâmpina cu plin.
Și cum parcă-s blestemat,
M-am mai și împiedicat.
Când să o salut gentil,
Am căzut ca un copil.
Toate îmi merg azi pe dos...
Mă ridic de jos sfios
Și mă-ntreb cum aș putea
Să repar purtarea mea.
Dau s-o ajut la fântână,
Dar scap cumpăna din mână
Și cad de văd doar sticleți,
Cât ea umple la găleți.
Pân' de jos să mă ridic,
Mă uit lung și mă oftic...
Vai de traiul meu amar!
Nu mi-am pus nici sacii-n car...
Dac-o ajutam să care
Apa proaspătă-n căldare,
Poate-mi da o sărutare...
Neghiob, am făcut-o lată!
Rămân cu buza umflată...
Atât ghinion să-ncapă
În două găleți de apă?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre apă, poezii despre vecini, poezii despre sărut, poezii despre ghinion, poezii despre copilărie sau poezii despre ajutor
Citate similare
Joia verde
Mi-am pus azi rochiță verde
cu volane de maci roșii,
vesel pasul meu purcede
către holde din memorii
să cinstească-n Joia Verde
grânele și stirpea florii.
Ferită să-mi fie casa
de tot ce-i rău și ghinion,
bogată să-mi fie masa,
lumină din Hyperion,
să-mi fiu pururea mireasa
ce strălucește-n Orion.
Patruzeci găleți cu apă
în ritualul morților,
sufletele azi adapă
cu albă floare-a Paștilor,
amintirea-mi stă pe-o pleoapă
în Săptămâna Negrilor.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre săptămâni
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
- poezii despre nuntă
- poezii despre negru
Trezire
Ce seară-n care singur cu mine iar mă lupt
De teamă și tristețe că astăzi, mai abrupt,
Mai sec, mai gol, mai aspru, mult mai învolburat
Mi-am văzut viitorul în aerul curat,
În vântul care bate, în frunza ce-a căzut,
În timpul care trece și-n omul ce-a trecut,
Pe mine în oglindă așa curat și drept
Și bun, cinstit și sincer, cu inima din piept
Bătând în fugă mare, prinzând cu drag de tot
Ce a atins în cale, iubit-a totul, pot
Să spun cu strigăt mare, cu trâmbiță de foc,
Tot ce avem în viață nu ține de noroc,
Ci doar de tine totul, de mine și de noi,
Sau poate nu de-a-ntregul, dar sincer, mă îndoi,
Că este-n lumea asta un lucru cât de mic
Pe care, chiar și-n gând doar am vrut ca să-l ridic
La nivelul la care să-l pot vedea deplin
Așa cum e, un totul, lăsat de la Divin
Mai mic, mai plin, mai mare, unit de mii de părți
Ce-ar încăpea în minte, dar nu în mii de cărți
Cum e a mea oglindă în care m-am văzut
Astăzi mai clar, mai tare, mai drept dar decăzut
Din chiar a mea părere, căci chipeș, bine, sus
Până mai azi pe mine mereu, mereu m-am pus
Dar am greșit și știu că la mine m-am uitat
Așa voios cum sunt, eu mai rău m-am întristat
Că m-am văzut prea bine, credeam că sunt zărit
De toți prietenește dar, Doamne, ce tâmpit
Să mă ridic cu gândul, cu inima în slăvi
Pe mine, înnegritul, în suflet cu otrăvi
De morți aducătoare, cu putredu-mi miros
M-am pus în piramidă de sus și până jos
Când de fapt azi, întâia oară când m-am desprins
De egoul puternic, de rugul cel aprins,
Am observat că nu sunt măcar numai pe sfert
Cât mi-am văzut persoana pe care prea incert
Am crezut că o cultiv și că spre bine-o cresc
Pe când, de fapt, cu lauri eu singur mă acresc
De parc-aș fi o iudă, rău mie mi-am făcut
Că am plecat departe de unde m-am născut
Gol și murdar și vânăt dar totuși fericit,
Așa eram și tot eu de-acolo am fugit
Ca să m-ascund de mine, de viziunea mea
Asupra mea, desigur, ce greu mă apăsa
Dar nu vedeam c-orbește mergeam întunecat
De propria privire, de modul cel spurcat
Cu care murdărit-am un trup orânduit
Prea bine de un Doamne ce nu L-am prețuit
Din propria-mi prostie, din nepăsarea mea
Tot eu mereu lăsat-am în partea cea mai grea
A iadului să cadă treptat a mea viață
Și m-am trezit deodată ieșit la suprafață
Și n-am știut, chiar astăzi, să reacționez
La propria trezire sau poate un botez
Ce vine dintr-un singur și unicat moment
În care eu, pe mine, m-am văzut monument
Ridicat doar pe apă, pe vânt, pe foc uscat
Și lăsat din porunca Marelui Împărat
Să cadă ca în valuri, ca frunza de ușor
Poate să fiu legendă și pildă tuturor
Să știe să nu facă vreodată ce-am făcut
Cu viața pân-acuma câtă mi-am petrecut,
Ci mereu s-o îndrepte, s-o crească mai frumos
Unde este Lumină și Cerul luminos!
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre creștere
- poezii despre întuneric
- poezii despre viziune
Haiducul lui Pește
Foaie verde sălcioară
m-am născut colea la țară
într-o joi de primăvară
Și-am zis verde de năut
de ce naiba m-am născut
plânge-un clopot surdomut
Dau să mă ridic din pat
facebooku-însă-i blocat
cum dracu să fiu bărbat
Foaie verde foaie lată
mândra mea însă-i bărbată
cum Doamne să fie fată
Și-am pus mâna pe topor
îmi spuneam așa de zor
că sunt copil din popor
Restu-i dragă cum se știe
pretutindeni bucurie
dar-ar boala-n ea de vie
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre draci, poezii despre sat, poezii despre primăvară, poezii despre pești, poezii despre naștere, poezii despre mândrie, poezii despre mâini sau poezii despre haiducie
Eu iarăși mă ridic
De mine poți să scrii-n cronologii
Minciuni ce dor; nu zic nimic,
Și-n tină poți să calci pe trupul meu,
Dar eu ca praful mă ridic.
Te deranjează îndrăzneala mea?
De ce îți simți sufletul gol?
Eu, iată, merg de parcă-n casă am
Sonde și pompe de petrol.
Ca soarele și luna de pe cer,
Cum fluxul crește câte-un pic,
Ca o speranță care pleacă-n zbor,
Eu iarăși mă ridic.
Ai vrut să vezi c-am sufletul zdrobit?
Capul plecat și ochiul plâns?
Că umerii mi s-au lăsat în jos
Și că tristețea m-a ajuns?
Te ofensează îngâmfarea mea?
Hai nu lua totul în serios,
Eu râd de parcă aur am găsit
Săpând în curtea mea din dos.
Poți să mă-mpuști de vrei cu vorba ta,
Poți să mă tai cu ochiu-ți clar,
Dar chiar de mă ucizi scârbit, să știi,
Ca aerul urc iar.
Te tulbură lascivitatea mea?
Și crezi cumva că-i nefiresc
Să dănțuiesc de parcă la șold am
Mici diamante ce lucesc?
Din al istoriei bordei
Eu mă ridic
Dintr-un trecut cu ani cam grei
Eu mă ridic
Sunt un ocean întunecat și larg,
Cobor, mă-nalț, am valuri ce se sparg.
Lăsând în urmă nopți de frici și chin
Eu mă ridic
În zori, când de minuni văzduhu-i plin,
Eu mă ridic
Strămoșii mei mi-au dat un dar grozav,
Sunt visul și nădejdea unui sclav.
Eu mă ridic
Eu mă ridic
Eu mă ridic.
poezie de Maya Angelou, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut sau poezii despre senzualitate
Aruncă găleți de apă peste noi și ne spun că plouă.
citat din Marco Travaglio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ploaie sau citate despre apă
Pe val
În valurile vieții, adesea m-am scăldat.
Eram mereu deasupra, sub val nu am intrat.
Cât am fost pe val, ce mult m-am bucurat!
Când a căzut valul, nu m-am speriat.
Am luptat eroic să mă prind de mal,
Să ies iar deasupra, s-ajung la final.
Cum talazul mării, urcă și coboară,
Izbește în maluri și se-întoarce iară,
Nu mă dau bătut, nici nu fac scandal,
Mă ridic din apă și iar sunt pe val.
poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre sfârșit, poezii despre scandal sau poezii despre eroism
Poem cu happy end
cât de mult aș vrea să mai joc o sârbă
să uit că bătrânețea e povară grea
să uit că lumea rea mă umple de scârbă
și alungă în pustiuri dragostea.
îmi petrec timpul din dor în dor
dar s-a strecurat un înger în inima mea
mă învață intens lumea s-o ador
să-i dau măreție cu lumini de stea.
viața este un dar de la Dumnezeu
și o cinstesc așa cum știu mai bine
pe o scară de versuri o ridic mereu
să cuprind cu ea doar zările senine.
cred că doar îngerii mai pot salva
nefericiți adăpostiți sub mucava.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre poezie, poezii despre învățătură, poezii despre versuri, poezii despre religie, poezii despre nefericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre hârtie
Secetă mare!
(Poezie în grai bănățean)
Într-o zî pră la nămează, uica Pătru-a lu' dârjală
Într-un suflet dă năvală în voreț la moș Topală...
- Moșule, ce rog dân suflet, Dumnezău să mi ce țână,
Lasă-mă să iau dăgrabă nișce apă dân fântână.
-Ia nepoace, zâșe moșul dând mâncare la ciurcani
Că doar am fântâna plină șâ nu-ț' dau apa pră bani.
Pătru scoace două vedre, fuje iuce șî să-ntoarșe:
-Aș măi lua două găleț'... -Ia șâ douăzăși, nepoace!
Dar când vine-a patra oară, înspră iel încinje mâna
Șî-l întrabă: -Mă, Petrică, vouă v-o săcat fântâna?
Că șciu că aveț' șî voi.... spune-mi, apa o săcat
Dă alerji cu vadra-n mână dă zâși că ieșci,, apucat"?
Pătru jos așază vadra, dă pră frunce-ș ia sudoarea
Șî tărăgănat vorbeșce, greu trăgându-ș răsuflarea:
-Moșule, îmi ieșci ca tată, d-aia ț-oi răspunge drept...
Mi-o căzut soacra-n fântână... șî-i apa doar pân' la piept!
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre mâncare, poezii despre bani sau poezii despre Banat
Secetă mare!
(Poezie în grai bănățean)
Într-o zî pră la nămează, uica Pătru-a lu' dârjală
Într-un suflet dă năvală în voreț la moș Topală...
- Moșule, ce rog dân suflet, Dumnezău să mi ce țână,
Lasă-mă să iau dăgrabă nișce apă dân fântână.
-Ia nepoace, zâșe moșul dând mâncare la ciurcani
Că doar am fântâna plină șâ nu-ț' dau apa pră bani.
Pătru scoace două vedre, fuje iuce șî să-ntoarșe:
-Aș măi lua două găleț'... -Ia șâ douăzăși, nepoace!
Dar când vine-a patra oară, înspră iel încinje mâna
Șî-l întrabă: -Mă, Petrică, vouă v-o săcat fântâna?
Că șciu că aveț' șî voi.... spune-mi, apa o săcat
Dă alerji cu vadra-n mână dă zâși că ieșci,, apucat"?
Pătru jos așază vadra, dă pră frunce-ș ia sudoarea
Șî tărăgănat vorbeșce, greu trăgându-ș răsuflarea:
-Moșule, îmi ieșci ca tată, d-aia ț-oi răspunge drept...
Mi-o căzut soacra-n fântână... șî-i apa doar pân' la piept!
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria e ceva ce au făcut foarte puțini oameni în timp ce toți ceilalți arau Câmpia și cărau găleți cu apă.
Yuval Noah Harari în Sapiens. Scurta istorie a omenirii (15 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp sau citate despre istorie
Ce ți-aș putea dărui?
Nu am nimic mai de preț
Știi, la fel cum fac cerșetorii când arată că nu au bani
Mi-am întors și eu buzunarele pe dos și nu a căzut nimic
Pe asfalt doar inima mea zornăia cumplit, înfundat
Ca atunci când ești la munte și din depărtare auzi un urlet
Bănuiești că e clocotul unei ființe pe care nu vrei s-o cunoști
Închizi repede geamul, tragi draperiile și te afunzi în lumea ta
Apoi m-am desfăcut la bluză și deodată au izbucnit ploi sălbatice
Un fel de cântece triste ca în urma unui cortegiu care nu se abate
Din drumul spre lumea cealaltă, și iar ai plecat în uscatul tău
Am rămas cu furtuna pe corp distrugând nemiloasă baraje
Zăpezile s-au topit și ele, sub pielea mea doar resturi murdare
Gândurile au ieșit din matcă până te-au prins din urmă
Ce ți-aș putea dărui? Dacă nu drumul acesta care-mi pleacă din stern
Și dacă într-o zi m-ai întreba: Unde duce?
M-aș uita în depărtare la linia aceea care unește cerul cu pământul
Iubirea mea e doar o imagine reflectată într-o apă... într-o apă...
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre munți, poezii despre inimă, poezii despre imagine sau poezii despre cunoaștere
Te-am iubit...
Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbușită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Și m-ai despărțit de viața mea.
Astfel m-ai chemat să vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat și mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.
Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.
Și-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.
Fluturii s-au înălțat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Și privind la apa din fântână
Te-am văzut Și Te-am iubit ISUS...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre nori, poezii despre lumânări sau poezii despre graniță
- sonet epigramatic
- Hibridului să-i ștergem fardul:
Sonetu-acesta care-nțeapă
E-o epigramă-n care bardul
Deșartă trei găleți cu apă.
Sonetul epigramatic
definiție epigramatică de Alexandru Clenciu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre epigrame, citate de Alexandru Clenciu despre epigrame sau epigrame despre apă
În pielea goală
Când îl citesc, râde lumea în hohote.
E dragoste, e dragoste.
Îmi lipesc pozele lui de trup,
mă astâmpăr.
De jur împrejur sfori din câlți
și morți care ar putea să mi-l dea.
Ridic zidul, îl dau jos.
Dau jos zidul, îl ridic. Nu mă întăresc,
n-avem temelii.
Din uscătură, din nod am să cresc
în cămașa ta.
Dacă nu mă iei în brațe, e strâmtoare.
Dacă nu te aud, surditate
și ucid, și mă las, și...
... cenzură. Doar un ochi
care mi se dilată în sângele tău.
Apoi tot,
mirosul inimii și gustul pierderii.
Da, am săvârșit
o crimă. Am ucis, am ucis, am ucis
până am ajuns la tine.
Aproape că-ți simt podul palmei sub
cerul gurii.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre sânge, poezii despre promisiuni, poezii despre poduri, poezii despre nuditate, poezii despre moarte sau poezii despre lectură
Băieții
se aruncă în apă de pe stâncă
în timp ce cad
țipă
ca și cei de odinioară
poetul se scăldase a
cum (?!) ca și cei din ziua de azi
acum două sute de ani
iar apa în care s-a scăldat
cine știe în ce ocean a ajuns
sau știe cineva unde e (?!)
ori s-o fi evaporat
dar
asta nu contează sau contează
apa care curge acum nu-i o apă
obișnuită, deoarece în apa
de odinioară a râului s-a scăldat poetul
băieții de astăzi se aruncă
și ei ca și cei de odinioară (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre râuri sau poezii despre ocean
Astăzi, pâinea era chiar în fața mea, dar mi-a fost prea lene să mă întind după ea, așa că am fost cât pe ce să mor de foame! Mai mult decât atât, înaintea mea era o cană cu apă, însă era atât de mare și grea încât nu m-am obosit să o ridic, preferând, mai curând, să mă las stăpânit de sete. Chiar să mă întorc pe o parte a fost prea mult pentru mine și am lenevit toată ziua ca un câine.
Frații Grimm în Cei doisprezece servitori leneși
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lene, citate despre pâine, citate despre prezent, citate despre moarte sau citate despre câini
Incompatibilitate
Apa din vis se-ntinde... ca o apă
Cercul din vis e cerc dar marginile-mi scapă
Pomul din vis e pomul fără fruct
Cerul îl cheamă;
Pământu-ntâi l-a supt
Zborul din vis e zbor în cerc de vis
Apa se-ntinde către interzis
Și lumea mea... întinsă cât o apă
În margini de-nțeles nu vrea să-ncapă...
poezie de Mihaela Albu (2009)
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre interdicții, poezii despre fructe sau poezii despre copaci
Te văd în toate doar pe tine...
A fost un "zbor de triolete" sau amăgirea unui vis,
Când sărătându-mă cu sete, tu fericirea mi-ai promis?
Sau poate că era o joacă, iubirea ta cu flori de Rai,
Din care am ieșit săracă cu-n suflet plin de mucegai.
Și mă întreb acum retoric, de-a meritat să te ador,
Când gândurile-mi spun ironic: -Erai precum un cerșetor,
Care cerșea seară de seară, o vorbă doar sau un surâs,
De la un prinț croit din ceară care ți-a luat iubirea-n râs.
Mi-e inima mult prea bolnavă și nu mai am cum s-o repar.
Când ți-am donat-o pe o tavă de care tu, nu ai habar.
Te văd în toate doar pe tine, și-n gură am, un gust amar.
Și iar mi-e dor și mi-e rușine, că te iubesc dar în zadar.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre seară sau poezii despre rușine
Bunica
Din negura uitată a vremii,
Păstrez un chip frumos și blând.
Un chip pe care n-am să-l uit
În viața toată.
E chipul de bătrână,
Bunca mea cea bună.
O văd așa precum o știu,
Cu părul nins, cu furca-n brâu,
Cu fața ei brăzdată,
Cu mâna-i albă și curată,
Cu ochii blânzi, cu a lor priviri
Ce m-au vegheat.
O văd acum împletind,
La mine-acum o aud strigând.
Îmi dă un sfat, eu n-o ascult.
Mă dojenește. Încep să plâng.
Ea mă mângâie-ncetișor
Și mă alină: betul puișor.
Să tac, mă-ndeamnă s-o ascult,
Să merg la trabă s-o ajut.
Dar nu am vrut!
Și uite anii au trecut,
Aș vrea s-o văd și s-o ascult,
Să merg la treabă s-o ajut,
Dar nu mai e!
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (1990)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre păr alb, poezii despre păr sau poezii despre frumusețe